Camil Petrescu a fost unul dintre cei mai mari autori romani din perioada

interbelica, creatiile sale au fost in special marcate de sincronizarea acestora cu

filozofia si psihologia unei anumite perioade, un exemplu concret fiind opera literara
Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi
Acest titlu reflecta doua aspecte ale vietii umane carora li s-au aratat din cele
mai vechi timpuri un mare interes, aflandu-se in stransa legatura cu semnificatiile
atat sacre, cat si profane ale existentei. De asemenea, acesta este analitic, iar din
punct de vedere morphologic este constituit din doua numerale ordinale, doua
prepozitii simple si doua substantive comune simple.
In plan denotativ, acesta reprezinta pierderea lui Stefan Gheorghidiu in
intunericul celor doua nopti, cat si semnul confuziei pus asupra iubirii sincere si
loiale. Patrunderea in noapte este asemanata cu infruntarea diverselor idei sinistre
si ganduri negre, aducand, intr-o maniera diferta, la lumina regretele zilei.
Cand afectiunea sa pentru Ela a incetat a exista, Stefan Gheorghidiu
inceteaza a cauta rapunsuri imposibile si incepe a-si pune propriile intrebari despre
existenta iubirii, astfel incat dragostea pe care era nevoit s-o vegheze nu insemna
nimic, ci doar sperante desarte ca fiinta adorata nu isi incalca juramantul. Aceastea
sunt demonstrate propriu in replica personajului principal masculin: adevrul nu-l
putem ti niciodat, niciodat... dreptatea nu se poate realiza pe lume...
Cele doua numerale ordinale reprezinta doua praguri ale evolutiei intalnite de
eroul romanului cand, Impins de patriotism, dar si de ruptura de sotia sa, Stefan
intalneste latura sobra a vietii, si anume razboiul.
Lipsiti de dimensiunea spirituala a vietii, avem tendinta de a blama acest
personaj cheie al literaturii interbelice, gelozia fiind umbra iubirii, conform lui liviu
rebreanu, insa acesta, in numele insasi mariajului si veridicitatii a luptat pentru Ela,
pierzand in final batalia.