Scribd Logo
Încărcați

Bine ați venit la Scribd!

  • Diploma Cavalerilor Ioaniti

    Încărcat de

    CarmenHrubaru
    2K vizualizări2 pagini
    4. Diploma Cavalerilor Ioaniţi – 1247 – informaţii despre Banatul de Severin, cnezatele lui Ioan şi Farcaş, voievodatele lui Litovoi şi Seneslau Cavalerii Ioaniţi au fost chemaţi de regele Ungariei să apere teritoriul regatului de repetatele invazii ale tătarilor. În schimbul acestor obligaţii, regele le-a dat cavalerilor un teritoriu întins situat între Carpaţi, Dunăre şi Olt, în care se afla Ţara Severinului împreună cu cnezatele lui Ioan şi Farcaş până la Olt, nu şi Ţara voievodului Litovoi care a fost lăsată românilor să o stăpânească în aceleaşi condiţii ca până atunci. Le-a mai dat Cavalerilor şi toată ţara Cumaniei, dacă o pot cucerii, ce se află la răsărit de Olt, cu excepţia Ţării lui Seneslau “voievodul românilor” în aceleaşi condiţii ca şi cele date voievodului Litovoi. Românii menţionaţi trebuiau să dea ajutor armat Cavalerilor Ioaniţi pentru apărarea ţării, iar cavalerii să-i ajute pe români în aceleaşi condiţii. Au fost astfel amintite în această diplomă de donaţie cinci formaţiuni statale româneşti: Ţara Severinului, Cnezatele lui Ioan şi a lui Farcaş şi Voievodatele lui Litovoi şi Seneslau. Problema localizării acestor formaţiuni statale se mai discută şi azi de istoriografia românească. Important este faptul că după marea invazie a tătarilor din 1241-1242, care a distrus în mare parte viaţa politică, socială şi economică a popoarelor situate la sud-estul Europei, în teritoriile locuite de români a început să se cristalizeze din nou o viaţă politică proprie în forme tradiţionale, cnezatele şi voivodatele, care vor duce în final la întemeierea statului feudal Ţara Românească. Din acest important izvor istoric rezultă că atât la răsărit de Olt unde se afla Ţara Cumaniei stăpânită de tătari cât şi în teritoriul donat Cavalerilor se aflau unele formaţiuni politice româneşti, unele într-o mai strănsă dependenţă de regatul Ungariei, anume cnezatele lui Ioan şi Farcaş iar altele Voievodatele lui Seneslau şi Litovoi erau lăsate românilor cu obligaţia de a împărţii veniturile şi de a apăra ţara împreună cu cavalerii ioaniţi. Ceea ce n-a remarcat în mod deosebit istoriografia românască în textul Diplomei Cavalerilor Ioaniţi este pasajul care se referă la interdicţia Cavalerilor de a coloniza în teritoriul primit cu populaţie din regatul Ungariei, respectiv din Transilvania. Pasajul este extrem de relevant în ceea ce priveşte tendinţa populaţiei “de orice neam” de a se stabili la sud de Carpaţi. Cavalerii, se precizează în textul Diplomei: “vor avea grijă şi se vor strădui să populeze nu numai regiunile amintite dar şi alte regiuni din Regatul nostru, iar ţăranii (rusticii) din regatul nostru de orice stare şi neam ar fi şi pe saşi şi teutonici din Regatul nostru nu-i va primi să se aşeze în regiunile sus amintite fără îngăduinţa regească osebită”1. Dacă saşii şi teutonicii au fost nominalizaţi în Diplomă, ceilalţi ţărani “de orice neam”, nu puteau fi decât românii din Transilvania. Această precizare confirmă faptul că tendinţa generală a migrării populaţiei româneşti nu era din sudul Dunării spre Regatul Ungariei, respectiv spre Transilvania, conform teoriei istoriografiei maghiare, ci invers, din nord spre zonele de câmpie de la sud şi est de Carpaţi care se eliberau atunci de stăpânirea tătară, fenomen interzis de regele Ungariei. Se confirmă astfel relatările cronicarului Anonimus, că în Transilvania existau încă de la sfârşitul secolului al IX-lea şi începutul celui următor, formaţiuni statale româneşti, respectiv Voievodatele lui Gelu, Glad şi Menumorut, unde exista o ţară românească, o ţară mamă, din care românimea a iradiat în tot cursul evului mediu, în funcţie de situaţia politică şi economică, din regatul Ungariei spre alte teritorii româneşti situate la estul şi sudul Carpaţilor. Exemplele cele mai cunoscute sunt cele privitoare la întemeierea Moldovei la care a contribuit voievozii Dragoş Vodă şi Bogdan Vodă originari din Maramureş ca şi Negru Vodă din Făgăraş, considerat primul descă

    Drepturi de autor

    © © All Rights Reserved

    Formate disponibile

    DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

    Vi se pare util acest document?

    Este necorespunzător acest conținut?

    Raportați acest document
    4. Diploma Cavalerilor Ioaniţi – 1247 – informaţii despre Banatul de Severin, cnezatele lui Ioan şi Farcaş, voievodatele lui Litovoi şi Seneslau Cavalerii Ioaniţi au fost chemaţi de regele Ungariei să apere teritoriul regatului de repetatele invazii ale tătarilor. În schimbul acestor obligaţii, regele le-a dat cavalerilor un teritoriu întins situat între Carpaţi, Dunăre şi Olt, în care se afla Ţara Severinului împreună cu cnezatele lui Ioan şi Farcaş până la Olt, nu şi Ţara voievodului Litovoi care a fost lăsată românilor să o stăpânească în aceleaşi condiţii ca până atunci. Le-a mai dat Cavalerilor şi toată ţara Cumaniei, dacă o pot cucerii, ce se află la răsărit de Olt, cu excepţia Ţării lui Seneslau “voievodul românilor” în aceleaşi condiţii ca şi cele date voievodului Litovoi. Românii menţionaţi trebuiau să dea ajutor armat Cavalerilor Ioaniţi pentru apărarea ţării, iar cavalerii să-i ajute pe români în aceleaşi condiţii. Au fost astfel amintite în această diplomă de donaţie cinci formaţiuni statale româneşti: Ţara Severinului, Cnezatele lui Ioan şi a lui Farcaş şi Voievodatele lui Litovoi şi Seneslau. Problema localizării acestor formaţiuni statale se mai discută şi azi de istoriografia românească. Important este faptul că după marea invazie a tătarilor din 1241-1242, care a distrus în mare parte viaţa politică, socială şi economică a popoarelor situate la sud-estul Europei, în teritoriile locuite de români a început să se cristalizeze din nou o viaţă politică proprie în forme tradiţionale, cnezatele şi voivodatele, care vor duce în final la întemeierea statului feudal Ţara Românească. Din acest important izvor istoric rezultă că atât la răsărit de Olt unde se afla Ţara Cumaniei stăpânită de tătari cât şi în teritoriul donat Cavalerilor se aflau unele formaţiuni politice româneşti, unele într-o mai strănsă dependenţă de regatul Ungariei, anume cnezatele lui Ioan şi Farcaş iar altele Voievodatele lui Seneslau şi Litovoi erau lăsate românilor cu obligaţia de a împărţii veniturile şi de a apăra ţara împreună cu cavalerii ioaniţi. Ceea ce n-a remarcat în mod deosebit istoriografia românască în textul Diplomei Cavalerilor Ioaniţi este pasajul care se referă la interdicţia Cavalerilor de a coloniza în teritoriul primit cu populaţie din regatul Ungariei, respectiv din Transilvania. Pasajul este extrem de relevant în ceea ce priveşte tendinţa populaţiei “de orice neam” de a se stabili la sud de Carpaţi. Cavalerii, se precizează în textul Diplomei: “vor avea grijă şi se vor strădui să populeze nu numai regiunile amintite dar şi alte regiuni din Regatul nostru, iar ţăranii (rusticii) din regatul nostru de orice stare şi neam ar fi şi pe saşi şi teutonici din Regatul nostru nu-i va primi să se aşeze în regiunile sus amintite fără îngăduinţa regească osebită”1. Dacă saşii şi teutonicii au fost nominalizaţi în Diplomă, ceilalţi ţărani “de orice neam”, nu puteau fi decât românii din Transilvania. Această precizare confirmă faptul că tendinţa generală a migrării populaţiei româneşti nu era din sudul Dunării spre Regatul Ungariei, respectiv spre Transilvania, conform teoriei istoriografiei maghiare, ci invers, din nord spre zonele de câmpie de la sud şi est de Carpaţi care se eliberau atunci de stăpânirea tătară, fenomen interzis de regele Ungariei. Se confirmă astfel relatările cronicarului Anonimus, că în Transilvania existau încă de la sfârşitul secolului al IX-lea şi începutul celui următor, formaţiuni statale româneşti, respectiv Voievodatele lui Gelu, Glad şi Menumorut, unde exista o ţară românească, o ţară mamă, din care românimea a iradiat în tot cursul evului mediu, în funcţie de situaţia politică şi economică, din regatul Ungariei spre alte teritorii româneşti situate la estul şi sudul Carpaţilor. Exemplele cele mai cunoscute sunt cele privitoare la întemeierea Moldovei la care a contribuit voievozii Dragoş Vodă şi Bogdan Vodă originari din Maramureş ca şi Negru Vodă din Făgăraş, considerat primul descă

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    2K vizualizări2 pagini

    Diploma Cavalerilor Ioaniti

    Încărcat de

    CarmenHrubaru
    4. Diploma Cavalerilor Ioaniţi – 1247 – informaţii despre Banatul de Severin, cnezatele lui Ioan şi Farcaş, voievodatele lui Litovoi şi Seneslau Cavalerii Ioaniţi au fost chemaţi de regele Ungariei să apere teritoriul regatului de repetatele invazii ale tătarilor. În schimbul acestor obligaţii, regele le-a dat cavalerilor un teritoriu întins situat între Carpaţi, Dunăre şi Olt, în care se afla Ţara Severinului împreună cu cnezatele lui Ioan şi Farcaş până la Olt, nu şi Ţara voievodului Litovoi care a fost lăsată românilor să o stăpânească în aceleaşi condiţii ca până atunci. Le-a mai dat Cavalerilor şi toată ţara Cumaniei, dacă o pot cucerii, ce se află la răsărit de Olt, cu excepţia Ţării lui Seneslau “voievodul românilor” în aceleaşi condiţii ca şi cele date voievodului Litovoi. Românii menţionaţi trebuiau să dea ajutor armat Cavalerilor Ioaniţi pentru apărarea ţării, iar cavalerii să-i ajute pe români în aceleaşi condiţii. Au fost astfel amintite în această diplomă de donaţie cinci formaţiuni statale româneşti: Ţara Severinului, Cnezatele lui Ioan şi a lui Farcaş şi Voievodatele lui Litovoi şi Seneslau. Problema localizării acestor formaţiuni statale se mai discută şi azi de istoriografia românească. Important este faptul că după marea invazie a tătarilor din 1241-1242, care a distrus în mare parte viaţa politică, socială şi economică a popoarelor situate la sud-estul Europei, în teritoriile locuite de români a început să se cristalizeze din nou o viaţă politică proprie în forme tradiţionale, cnezatele şi voivodatele, care vor duce în final la întemeierea statului feudal Ţara Românească. Din acest important izvor istoric rezultă că atât la răsărit de Olt unde se afla Ţara Cumaniei stăpânită de tătari cât şi în teritoriul donat Cavalerilor se aflau unele formaţiuni politice româneşti, unele într-o mai strănsă dependenţă de regatul Ungariei, anume cnezatele lui Ioan şi Farcaş iar altele Voievodatele lui Seneslau şi Litovoi erau lăsate românilor cu obligaţia de a împărţii veniturile şi de a apăra ţara împreună cu cavalerii ioaniţi. Ceea ce n-a remarcat în mod deosebit istoriografia românască în textul Diplomei Cavalerilor Ioaniţi este pasajul care se referă la interdicţia Cavalerilor de a coloniza în teritoriul primit cu populaţie din regatul Ungariei, respectiv din Transilvania. Pasajul este extrem de relevant în ceea ce priveşte tendinţa populaţiei “de orice neam” de a se stabili la sud de Carpaţi. Cavalerii, se precizează în textul Diplomei: “vor avea grijă şi se vor strădui să populeze nu numai regiunile amintite dar şi alte regiuni din Regatul nostru, iar ţăranii (rusticii) din regatul nostru de orice stare şi neam ar fi şi pe saşi şi teutonici din Regatul nostru nu-i va primi să se aşeze în regiunile sus amintite fără îngăduinţa regească osebită”1. Dacă saşii şi teutonicii au fost nominalizaţi în Diplomă, ceilalţi ţărani “de orice neam”, nu puteau fi decât românii din Transilvania. Această precizare confirmă faptul că tendinţa generală a migrării populaţiei româneşti nu era din sudul Dunării spre Regatul Ungariei, respectiv spre Transilvania, conform teoriei istoriografiei maghiare, ci invers, din nord spre zonele de câmpie de la sud şi est de Carpaţi care se eliberau atunci de stăpânirea tătară, fenomen interzis de regele Ungariei. Se confirmă astfel relatările cronicarului Anonimus, că în Transilvania existau încă de la sfârşitul secolului al IX-lea şi începutul celui următor, formaţiuni statale româneşti, respectiv Voievodatele lui Gelu, Glad şi Menumorut, unde exista o ţară românească, o ţară mamă, din care românimea a iradiat în tot cursul evului mediu, în funcţie de situaţia politică şi economică, din regatul Ungariei spre alte teritorii româneşti situate la estul şi sudul Carpaţilor. Exemplele cele mai cunoscute sunt cele privitoare la întemeierea Moldovei la care a contribuit voievozii Dragoş Vodă şi Bogdan Vodă originari din Maramureş ca şi Negru Vodă din Făgăraş, considerat primul descă

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    din 2

    4.

    Diploma Cavalerilor Ioanii 1247 informaii despre Banatul de Severin, cnezatele lui
    Ioan i Farca, voievodatele lui Litovoi i Seneslau
    Cavalerii Ioanii au fost chemai de regele Ungariei s apere teritoriul regatului de repetatele
    invazii ale ttarilor. n schimbul acestor obligaii, regele le-a dat cavalerilor un teritoriu ntins
    situat ntre Carpai, Dunre i Olt, n care se afla ara Severinului mpreun cu cnezatele lui Ioan
    i Farca pn la Olt, nu i ara voievodului Litovoi care a fost lsat romnilor s o stpneasc
    n aceleai condiii ca pn atunci. Le-a mai dat Cavalerilor i toat ara Cumaniei, dac o pot
    cucerii, ce se afl la rsrit de Olt, cu excepia rii lui Seneslau voievodul romnilor n
    aceleai condiii ca i cele date voievodului Litovoi. Romnii menionai trebuiau s dea ajutor
    armat Cavalerilor Ioanii pentru aprarea rii, iar cavalerii s-i ajute pe romni n aceleai
    condiii.
    Au fost astfel amintite n aceast diplom de donaie cinci formaiuni statale romneti: ara
    Severinului, Cnezatele lui Ioan i a lui Farca i Voievodatele lui Litovoi i Seneslau. Problema
    localizrii acestor formaiuni statale se mai discut i azi de istoriografia romneasc. Important
    este faptul c dup marea invazie a ttarilor din 1241-1242, care a distrus n mare parte viaa
    politic, social i economic a popoarelor situate la sud-estul Europei, n teritoriile locuite de
    romni a nceput s se cristalizeze din nou o via politic proprie n forme tradiionale, cnezatele
    i voivodatele, care vor duce n final la ntemeierea statului feudal ara Romneasc.
    Din acest important izvor istoric rezult c att la rsrit de Olt unde se afla ara Cumaniei
    stpnit de ttari ct i n teritoriul donat Cavalerilor se aflau unele formaiuni politice
    romneti, unele ntr-o mai strns dependen de regatul Ungariei, anume cnezatele lui Ioan i
    Farca iar altele Voievodatele lui Seneslau i Litovoi erau lsate romnilor cu obligaia de a
    mprii veniturile i de a apra ara mpreun cu cavalerii ioanii.
    Ceea ce n-a remarcat n mod deosebit istoriografia romnasc n textul Diplomei Cavalerilor
    Ioanii este pasajul care se refer la interdicia Cavalerilor de a coloniza n teritoriul primit cu
    populaie din regatul Ungariei, respectiv din Transilvania. Pasajul este extrem de relevant n ceea
    ce privete tendina populaiei de orice neam de a se stabili la sud de Carpai. Cavalerii, se
    precizeaz n textul Diplomei: vor avea grij i se vor strdui s populeze nu numai regiunile
    amintite dar i alte regiuni din Regatul nostru, iar ranii (rusticii) din regatul nostru de orice
    stare i neam ar fi i pe sai i teutonici din Regatul nostru nu-i va primi s se aeze n regiunile
    sus amintite fr ngduina regeasc osebit1. Dac saii i teutonicii au fost nominalizai n
    Diplom, ceilali rani de orice neam, nu puteau fi dect romnii din Transilvania. Aceast
    precizare confirm faptul c tendina general a migrrii populaiei romneti nu era din sudul
    Dunrii spre Regatul Ungariei, respectiv spre Transilvania, conform teoriei istoriografiei
    maghiare, ci invers, din nord spre zonele de cmpie de la sud i est de Carpai care se eliberau
    atunci de stpnirea ttar, fenomen interzis de regele Ungariei. Se confirm astfel relatrile
    cronicarului Anonimus, c n Transilvania existau nc de la sfritul secolului al IX-lea i
    nceputul celui urmtor, formaiuni statale romneti, respectiv Voievodatele lui Gelu, Glad i

    Menumorut, unde exista o ar romneasc, o ar mam, din care romnimea a iradiat n tot
    cursul evului mediu, n funcie de situaia politic i economic, din regatul Ungariei spre alte
    teritorii romneti situate la estul i sudul Carpailor.
    Exemplele cele mai cunoscute sunt cele privitoare la ntemeierea Moldovei la care a
    contribuit voievozii Drago Vod i Bogdan Vod originari din Maramure ca i Negru Vod din
    Fgra, considerat primul desclecat al rii Romneti, dup relatarea cronicilor muntene din
    secolul al XVII-lea.
    Cu aceast precizare, Diploma Cavalerilor Ioanii reprezint un foarte important izvor istoric
    privind procesul de continuitate a romnilor din Transilvania.

    S-ar putea să vă placă și