Importanta PH-ului

pH-ul (potențialul de hidrogen) reprezintă logaritmul zecimal cu semn schimbat al

concentrației ionilor de hidrogen dintr-o soluție, indicând caracterul acid sau bazic al acesteia.
Prin noțiunea de pH se exprimă cantitativ aciditatea (sau bazicitatea) unei substanțe, pe baza
concentrației ionilor numiți hidroniu H3O+. Pentru soluțiile foarte diluate se consideră că pH-ul
nu mai este egal cu concentrația hidroniului, ci cu concentrația molară a soluției.
0 ≤ pH < 7 => pH acid | soluție acidă
pH = 7 => pH neutru | soluție neutră
7 < pH ≤ 14 => pH bazic (alcalin) | soluție bazică (alcalină)

Indicatori acido-bazici:

indicator mediu neutru mediu acid mediu bazic

Fenolftaleina incoloră incoloră roșie carmin

Metiloranj oranj roșu galben

Turnesol violet roșu albastru

pH-ul poate fi măsurat prin:
Adăugarea unui indicator de pH în
soluția de analizat. Culoarea luată de indicator variază în funcție de pH-ul soluției. Utilizarea
indicatorilor pentru determinări calitative trebuie să țină cont de variația de culoare a acestuia, în
funcție de pH-ul soluției (de preferat sunt indicatorii care variază pe un interval de pH cât mai
mic).
Utilizarea unui aparat pH-metru cu electrozi pH selectivi: electrod de sticlă, electrod de
hidrogen, electrod de chinhidronă.

Determinarea exactă a valorii pH-ului se face totuși prin metode combinate: utilizarea de
indicatori împreună cu metode spectrofotometrice, pentru identificarea fiecărui constituent ce
influențează pH-ul (culoarea indicatorului).
Cunoaşterea pH-ului este o problemă importantă în practica analizelor de laborator, în controlul
calităţii produselor, în analiza probelor biologice etc. Unele reacţii biochimice se petrec în soluţii
cu un anumit pH.

Sângele uman are pH-ul cuprins între 7,36 – 7,52 (uşor bazic). Numai în aceste condiţii, celulele
sângelui îşi pot îndeplini funcţiile lor. Dacă valorile pH-ului nu se încadrează în intervalul
amintit, există riscul morţii. Dacă pH-ul sângelui este mai mare de 7,8 apar contracţii puternice
involuntare ale muşchilor.

Organul cu rol foarte important în menţinerea pH-ului sângelui constant este rinichiul. Aceasta
explică de ce pH-ul urinei variază între 4,5-8, după cum rinichiul elimină excesul de aciditate sau
bazicitate din sânge. Valoarea normală a pH-ului urinei este pH = 6,2.
Sucul gastric din stomac este puternic acid (pH=1,7), valoare legată de funcţiile sale digestive.
Arsurile pe care le simţim uneori la stomac se datorează creşterii acidităţii, care poate fi
neutralizată cu ajutorul bicarbonatului de sodiu, NaHCO3. Sucul intestinal are pH-ul egal cu 8.

Fiecare specie vegetală se dezvoltă într-un sol cu anumite caracteristici. Multe boli ale plantelor
se datorează pH-ului din sol. pH-ul solului se poate îmbunătăţi prin adaos de var (creşte
bazicitatea) sau adaos de humus (creşte aciditatea).

În multe alte domenii de activitate ca, de exemplu, în industria farmaceutică, în industria

cosmetică sau în industria alimentară se urmăreşte pH-ul produselor obţinute. De exemplu:
aspirina tamponată are pH = 8, cremele, şampoanele şi săpunurile au pH = 4 – 5,5, iar berea se
limpezeşte la pH = 5,1.
Aciditatea este unul dintre cei mai periculoşi inamici ai sănătăţii noastre, contribuind la fromarea
proceselor inflamatorii care, mai departe, reprezintă baza multor boli, între care cancerul. Un
organism sănătos ar trebui să aibă un pH de circa 7,365, valoare ce indică o uşoară alcalinitate.
Pentru a-şi păstra acest pH, organismul se foloseşte de nutrienţii proveniţi din alimentele
consumate care, atunci când sunt alese corect, menţin echilibrul acido-bazic. Atunci când
alimentaţia abundă în alimente care cresc aciditatea, organismul îşi extrage nutrienţii de care are
nevoie pentru a se alcaliniza din rezervele proprii (din oase, musculatură etc.).