COMPONEȚA TERITORIULUI ȘI POZIȚIA ECONOMICO-GEOGRAFICĂ

După reîntregirea țării, în 1990, Germania a devenit cel mai mare stat, după suprafață și numărul populației,
din Europa Centrală. Conform constituției, Germania este o federație de landuri (regiuni) istorice (Saxonia,
Turingia, Bavaria, Brandenburg etc.). Germania are o poziție economico-geografică favorabilă față de căile
de comunicație terestre, maritime, fluviale aeriene. Pe teritoriul ei trec linii ferate, automagistrale ce leagă
toate regiunile geografice ale Europei între ele. Astfel, Germania se aflp la intersecția celor mai importante
căi terestre de comunicație care sunt pe larg folosite în menținerea legăturilor economice cu țările europene.
Germania are ieșire directă la Marea Nordului și la Marea Baltică prin care trec căi maritime comerciale de
însemnătate mondială prin care ea întreține legături strânse cu statele de pe alte continente. Prin intermediul
Canalului Rhin—Main—Dunărea Germania are ieșire la Marea Neagră și Marea Mediterană, obținând astfel
acces spre bazinele mondiale petroliere din Africa de Nord și Orientul Apropiat. O importanță mare are
vecinătatea Germaniei cu țările înalt dezvoltate, care fac parte din Uniunea Europeană.
CONDIȚIILE ȘI RESURSELE NATURALE
Relieful Germaniei este prezentat în 4 trepte, care coboară de la sud spre nord: Câmpia Germaniei de Nord,
cu relief modelat de transgresiunile maritime și glaciațiuni; Munții hercinici ai Germaniei de Mijloc (Munții
Harz, Masivul Renan), cu altitudini între 500-1000 m, puternic erodați; Podișul Bavariei — cu un relief
deluros; Munții Alpi, ce dețin suprafețe mici în sudul țării. Relieful nu reprezintă dificultăți serioase pentru
valorificarea economică, construcțiile sunt posibile aproape pe întreg teritoriul țării (cu excepția sudului
alpin), căile de transport pot trece oriunde, chiar și în Munții Alpi sunt multe pasuri. Subsolul Germaniei este
bogat în unele resurse minerale, dar majoritatea se află în cantități neînsemnate. După rezervele de cărbune
Germania deține un loc de frunte în lume în Europa (bazinele Ruhr, Saar, Köln etc.). Rezervele de petrol și
gaze naturale sunt mici, fiind concentrate în Saxonia Inferioară. S-au descoperit zăcăminte mici de uraniu în
Bavaria și Schvarzwald. Rezervele de minereu de fier sunt mari, însă calitatea este inferioară. Zăcămintele
de plumb și zinc acoperă circa 1/3 din necesar și sunt concentrate în munții Harz și Renan. Una dintre marile
bogății subpământene ale Germaniei sunt sărurile de potasiu de sodiu, care sunt concentrate îndeosebi în
Saxonia Inferioară. Germania dispune de cantități foarte mari de materiale de construcție. Rezervele proprii
de resurse minerale nu acoperă cerințele enorme ale industriei Germaniei decât cu cărbune și săruri, restul
materiilor prime țara fiind nevoită să le importe. Clima Germaniei este temperată de tranziție între maritimă
și continentală. Condițiile climatice sunt favorabile pentru traiul populației. Aproape pe întreg teritoriul țării
ele permit cultivarea unei varietăți mari de plante, fiind nefavorabile (cu excepția sud-vestului) pentru
culturile iubitoare de căldură. Resursele acvatice sunt limitate, comparativ cu consumul lor foarte mare în
industrie, agricultură, gospodăria comunală și în alte domenii. Potențialul hidroenergetic este mic
(concentrat pe râurile din zona alpină) și aproape în întregime valorificat. Germania dispune de resurse
funciare mari, predomină solurile brune de pădure – în centrul și în sudul țării, și cele podzolice – pe Câmpia
Germaniei de Nord. Se mai întâlnesc soluri aluviale și cernoziomuri cu fertilitate înaltă. Resursele biologice
sunt restrânse. Pădurile oupă circa 28% din teritoriul țării și sunt aproape toate plantate de om. O importanță
deosebită pentru agricultură au pășunile și fânețele, ce reprezintă circa 19,8 % din suprafața țării, creând
condiții optime pentru creșterea animalelor.
POPULAȚIA
Germania este o țară mononațională. Circa 92% din populație o constituie nemții. Printre minorități
predomină turci, sârbi, sloveni, italieni, greci, polonezi, austrieci. Germania a suferit mari pierderi umane în
timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Îndată după război, în Germania au sosit peste 10 mln. de nemți
din Polonia, Rusia, Cehoslovacia. Consecințele războiului asupra structurii pe vârste sexe, precum și asupra
dinamicii sporului natural al populației se resimt în prezent. Germania se referă la tipul modern de spor
natural, având un deficit natural anual de 0,2%. Speranța de viață la naștere a populației în Germania este
mare: la bărbați — 78 de ani, la femei - 83 de ani. Germania are o densitate mare a
populației - 229,0 loc./km2, ceea ce o plasează printre primele țări din Europa. Cea mai mare densitate a
populației se atestă în regiunile industriale Rhin-Ruhr — 3-5 mii loc./km2. Germania face parte din grupa
țărilor cu cel mai înalt nivel de urbanizare — 86%.
CARACTERIZAREA GENERALĂ A ECONOMIEI
În structura economiei Germaniei rolul de bază aparține industriei, care determină nivelul și ritmurile de
dezvoltare a țării. De asemenea, o mare importanță în economia Germaniei are comerțul exterior și sfera
serviciilor. Economia se caracterizează printr-un grad sporit de concentrare a producției industriale și
agricole în întreprinderi mari, precum printr-un înalt nivel de monopolizare. Dezvoltarea Germaniei de Vest
și celei de Est după cel de-al Doilea Război Mondial a avut loc pe căi diferite. Astfel, economia Republicii
Federale a Germaniei (R.F.G.), formată în partea de vest a țării, a înregistrat un ritm înalt de dezvoltare
datorită următorilor factori: investițiile mari de capital propriu, precum și american, prezența resurselor
umane de muncă calificată, exploatarea resurselor umane de muncă străine ieftine, crearea „Pieței Comune”,
în care ea juca rolul principal, etc. Partea de Est a Germaniei, fosta Republică Democratică Germană
(R.D.G.), s-a dezvoltat pe cale socialistă: au fost întrerupte complet legăturile economice cu R.F.G. și
stabilite noi legături cu țările din C.A.E.R.; în agricultură au fost lichidate gospodăriile private și formate
gospodării de stat și colective. Cea mai mare parte din volumul comerțului exterior al R.D.G. era orientată
spre U.R.S.S., de unde primea aproape toată materia primă, combustibilul și energia electrică. După
reunificare economia Germaniei s-a integrat. Germania este cea mai dezvoltată țară din Europa, fiind
considerată locomotiva Europei.
INDUSTRIA
Economia Germaniei se află în plină fază postindustrială, peste 2/3 din P.I.B. fiind realizat în sectorul
serviciilor. Energetica este una dintre ramurile industriale de bază. Ea se sprijină atât pe resursele de
combustibili proprii, cât și pe cele importate. În prezent, petrolului și gazelor naturale le revin circa 60% din
balanța energetică. Totodată, în urma scumpirii petrolului, a crescut din nou importanța cărbunelui.
Germania se înscrie printre cei mai mari producători de cărbune din lume. Cărbunele este folosit în calitate
de combustibil la centralele termoelectrice, care sunt situate în bazinele carbonifere. Aproape tot petrolul și
o bună parte din gazele naturale utilizate în energetică provin din import. În a. 2011 a scăzut consumul de
energie nucleară cu 23,2%. Către anul 2025 se preconizează închiderea tuturor CNE. Siderurgia. La
producția de oțel și laminate Germania ocupă locul întâi printre țările dezvoltate din Europa. Siderurgia se
bazează, în cea mai mare parte, pe materiile prime importate (până la 90% din necesarul în minereu de fier,
mangan și cromite). Industria metalelor neferoase se bazează aproape integral pe materiile prime importate.
Cele mai importante și mai dezvoltate subramuri ale metalurgiei neferoaselor sunt producția aluminiului și
cea a cuprului. Industria constructoare de mașini este cea mai însemnată Germaniei - unul dintre statele cu
cel mai înalt nivel de dezvoltare al acestui sector industrial. Ramurii îi revine și cel mai mare număr de
muncitori încadrați în producție, cea mai mare valoare și pondere a producției în structura exportului.
Germania ocupă locul patru în lume la producția de autovehicule, amplasată în Wolfsburg (cel mai mare
centru cu uzinele firmei „Volkswagen"), Stuttgart (cu uzinele firmei „Daimler-Chrysler"), München (firma
„B.M.W."), Essen (firma „Opel") etc. Optica germană produsă la vestitele uzine „Karl-Zeiss-Iena" din
orașul Iena este renumită pe piața mondială. Industria chimică a atins un nivel înalt de dezvoltare. După
volumul producției acestei ramuri, Germania ocupă locul patru în lume după S.U.A., Japonia și China, iar
după exportul produselor chimice — primul loc. Cea mai importantă regiune a industriei chimice este
Ruhr-Rhin, unde ca materii prime servesc cărbunii, deșeurile industriei metalurgice și petrolul adus prin
conducte. Alte regiuni importante ale industriei chimice sunt sudul părții de est, nord-estul țării — Schwedt,
care folosesc ca materie primă petrolul și gazele naturale importate din Rusia. În porturile maritime
mari - Bremen, Hamburg Rostok, unde au fost construite uzine petrochimice, se folosește petrolul adus cu
navele-tancuri petroliere. Pe plan mondial Germania se evidențiază la producția de îngrășăminte chimice,
fibre și fire sintetice, cauciuc sintetic, detergenți, peliculă și reactivi pentru industria cinematografică și
pentru fotografiat etc. Industria ușoară și cea alimentară, deși au o pondere mică în structura industriei
Germaniei, ocupă un loc de seamă în economia țării. Se evidențiază în special industria textilă și cea a
confecțiilor, cu centrele Leipzig și Planen, care se bazează pe materia primă chimică locală. Industria de
pielărie și încălțăminte este dezvoltată în Saxonia și Turingia. Dintre ramurile industriei alimentare se
remarcă cele ale produselor lactate, cărnii, berii și vinului.
AGRICULTURA
Agricultura Germaniei se evidențiază prin nivelul înalt de mecanizare, chimizare, selecție prin producția de
marfă. Cea mai mare parte a terenurilor agricole se află în proprietatea gospodăriilor mici fermiere și a
marilor companii, care practică pe larg munca salariaților. Predomină fermele cu suprafață mică (în medie
15-20 ha), însă înzestrate cu cea mai modernă tehnică agricolă. Creșterii animalelor îi revine peste 2/3 din
valoarea producției agriculturii. În regiunile cu climă maritime și în cele de trecere de la clima maritimă la
cea continentală direcția principală de specializare a zootehniei este creșterea bovinelor pentru lapte, lapte și
carne, în restul regiunilor — creșterea porcinelor. În toate regiunile Germaniei creșterea animalelor se
îmbină cu cultura plantelor. Cultura plantelor în Germania este înalt productivă datorită folosirii pe scară
largă a științei tehnicii. Germania deține unul din primele locuri în lume după recolta la hectar de grâu,
sfeclă de zahăr, cartofi etc. Germania se evidențiază în Europa ca cel mai mare exportator de carne, cartofi,
furaje.
TRANSPORTURILE
Germania dispune de o rețea deasă de transporturi terestre. În regiunile înalt industrializate majoritatea căilor
ferate sunt electrificate. Transportul autorutier este bine înzestrat cu mijloace moderne, având cel mai mare
parc de autovehicule și cele mai moderne autostrăzi din Europa. Transportul fluvial asigură peste 20% din
traficul intern de mărfuri. După darea în exploatare a Canalului Rhin-Main-Dunărea crește importanța
transportului fluvial în deservirea comerțului exterior.
RELAȚIILE ECONOMICE INTERNAȚIONALE
O importanță mare are exportul de mărfuri de capital german în țările din America Latină, Asia și Africa și
importul din ele al diferitor tipuri de materii prime combustibili, al produselor agricole tropicale.