FISE DE LECTURA

1. Globalisation and global politics

Anthony McGrew

Pe masura ce globalizarea a fost studiata, au aparut doua tabere: hiperglobalistii, care combat
teoria conform careia globalizarea este o disparitie a statelor suverane si subminarea puterii
acostora in luarea deciziilor pe plan economic si social; scepticii pe de alta parte, vad statele si
geopolitica ca principalii piloni ce determina ordinea mondiala.
Definitiile globalizarii:
Intensificarea relatiilor sociale globale, astfel incat o decizie, sau o intamplare ce are loc intr-o
tara, poate avea repercursiuni si in alta tara si vice versa, indiferent de distanta dintre cele doua.
(Giddens 1990). Globalizarea mai este vazuta si ca integrarea economiei globale, ca o crestere a
relatiilor sociale pe plan suprateritorial ori asemeni unei compresii a spatiului si timpului.
Globalizarea a dus la migratie, impartasirea de idei, de culturi, si informatii intre grupuri de
etnii difeite, culturi diferite, chiar natiuni diferite. Odata cu recunoasterea unor plobleme
internationale ce difera de la diferentele climatice la traficul de arme sau bombe, s-au infiintat
organizatii internationale ce functioneaza pe baza unor reguli stricte, precum Fondul Monetar
International etc.
Globalizarea este asadar un proces istoric, in urma caruia o actiune ce poate avea loc intr-o
tara, va influenta si tarile apropiate. Spre exemplu in timpul unu razboi civil, dintr-o regiune saraca,
va duce la migratia populatiei in tarile vecine. Aceasta implica o schimbare in organizarea sociala,
lumea devenind un spatiu social partajat, ceea ce denota o deteritorializare a activitatilor sociale,
economice si politice, dar si o partajare a puterii.
Conform lui Jhon Grey, in urma atacului din 9/11 din America, globalizarea a suferit o cadere,
ceea ce a starnit interesul scepticilor, care sustineau ca lumea este mai degraba martora unei
geopolitici mai intensive, a regionalizarii si a internationalizarii decat a globalizarii. Geopolitica
denota putere, nationalism si granite teritoriale, internationalizarea si regionalizarea tin de politicile
interne ale statului si nu de actori corporatisti ori capitalisti.
Globalizarea este intalnita in toate spatiile sociale: in spatiul economic se face simtita prin
schimburi interstatale, prin finantari si prin piete ori organizatii precum FMI, care hotarasc ce tari au
nevoie de finantari si ce termeni vor trebui sa indeplineasca pentru a fi finantate. In domeniul militar
este intalnita in schimburile de armament, in amenintarile teroriste, prin corporatii militare
transnationale etc. In spatiul juridic se regaseste prin militarea pentru drepturile omului si prin
aparitia institutiilor precum Curtea Internationala de Justitie. Ecologia este inca o problema ce tine de
globalizare, se fac studii in privinta incalzirii globale,se protejaza speciile pe cale de disparitie si se
cauta solutii puse in aplicare de mai multe state. In privinta spatiului social si cultural se incurajeaza
acceptarea tuturor eniilor, impartasirea culturilor, chiar si migratia.
Explicarea globalizarii tine de trei factori : tehnica-ce include schimbarile tehnologice si
organizarea sociala in ceea ce tine de turism, economia- ce tine de pietele de desfacere si capitalism,
politica- ce tine de putere, interese si institutii.
Pacea de la Westphalia a stabilit bazele noii ordini mondiale, marile puteri ale Europei si-au
recunoscut suveranitatea una in fata celeilalte, cat si dreptul de a legifera dupa bunul plac teritoriile
detinute.
Tratatul de la Westphalia s-a bazat pe urmatoarele principii recunoasterea teritoriilor, a
suveranitatii statelor si a autonomiei.
In prezent nu s-au facut mari schimbari asupra tratatului, mai degraba in urma globalizarii, s-
a schimbat perceptia asupra principiilor, ducand la aparitia politicilor globale, care, atrag atentia
asupra respectarii ordinii, solutionarea problemelor si mentinerea securitatii internationale.
Globalizarea se poate spune ca limiteaza democratia, deoarece aumite in decizii de
guvernare nu se mai tine cont de ceea ce isi doreste poporul, ci de ceea ce se decide la nivel
international. In urma politicilor globale apare conceptul de cosmopolitanism.
Cosmopolitanismul este vazut ca oportunitatea si posibilitatea democratizarii politicilor globale.
















2. The evolution of international society
David Armstrong
Societatea internationala este reprezentata prin orice asociere intre comunitati politice, ce
au valori comune, institutii ori reguli. Acest concept a fost folosit de catre Scoala Engleza de Relatii
Internationale si facea referinta initial asupra statelor din Europa, insa cu timpul a inglobat orice
aranjamente politice intre state.
In prezent, societatea internationala este vazuta ca un acord intre state de a-si recunoaste
reciproc suveranitatea, de a respecta legile, institutiile guvernamentale a fiecarui stat. Principii care
nu au fost respectate in totalitate. Statele cu un teritoriu mare si cu o mare influenta internationala,
cum ar fi China, prefera sa tina legatura cu alte state pe masura. Putem spune ca bazele societatii
internationale au aparut odata cu formarea de asezari umane, in care cutuma impiedica posibilele
atacuri asupra asezarilor vecine, iar cu timpul a dus la aparitia diplomatiei, reprezentata prin aliante
intre marile imperii, la comert, la extradarea criminalilor, dar totodata a dus si la competitie si
conflict- spre exemplul razboul dintre Atena si Sparta. Societatea internationala nu reprezenta acelasi
lucru pentru toate statele, asadar ea era perceputa diferit de catre Grecia antica, China, de Imperiul
Roman ori India.
Diferentele s-au raspandit si pe plan religios. Europa de Vest fiind influentata de catre
Papalitate, ca liant intre natiuni, in timp ce Europa de Est avea amprentele islamului. Pe de-o parte
Biserica Catolica avea o foarte mare importanta in deciziile politice ale vremii, iar pe de alta parte
Islamul la fel, era implicat in luarea de decizii pe teritoriile din Estul Europei, Imperiul Otoman a
domnit intre anii 1299-1922 si a dominat o mare parte a Europei de sud, Orientul Mijlociu si Africa de
Nord. Musulmanii erau divizati in doua grupuri: cei ce slujesc islamul si cei ce militeaza pentru razboi.
O perioada musulmanii erau obligati sa serveasca jihadul, si erau prezente conflicte intre musulmani
si crestini, asadar islamul si-a creeat propria perceptie asupra societatii internationale
Pe masura ce societatea s-a dezvoltat, a aparut principiul non-interventiei al statelor. Astfel,
suveranii lasau loc liber diplomatilor, ambasadorilor la intalnirile inter-statale, acestia din rma
beneficiind de aceiasi imuntate precum suveranii lor; conform principiului non-interventiei, legile
internationale au devenit optionale - atata timp cat un stat nu este de acord cu acestea, nu este
obligat sa se conformeze.
Evenimente:
Razboiul de 30 de ani (161848) este vazut ca ultima batalie religioasa ce a avut loc in Europa.
Trebuie mentionat faptul ca era vizata lupta pentru putere, nu neaparat cea religioasa. Se pun bazele
nationalitatii- Regele Spaniei, Phillip al II-lea, a ordonat uciderea emigrantilor.
Pacea de la Westphalia (1648) a sfarsit Razboiul de 30 de ani, este in continuare vazuta ca temelia
sistemelor internationale.
Tratatul de la Utrecht (1713) a sfarsit razboiul de succesiune spaniola, ca urmare a recunoasterii
egalitatii puterilor implicate in razboi.
Intre anii 1648-1776 razboaiele erau frecvente, desi nu au avut aceiasi intensitate ca Razboiul de 30
de ani, timp in care Imperiul Otoman a decazut, in timp ce Marea Britanie si Rusia erau in plina
ascensiune.
Revolutia americana si cea franceza au avut repercursiuni pe plan international, inspirand si alte
state la revolta, inspirand principiul nationalitatii.
In 1814, marile puteri si-au exprimat dorinta de a crea un sistem bazat pe balanta de putere in
Europa, astfel, in 1815, s-au refacut harti ale Europei, pentru a putea pune in aplicare acest plan.
Odata cu Primul Razboi Mondial, ascensiunea intre marile puteri ale lumii a fost prielnica pentru
Japonia si Statele Unite, in acelas timp tarile mici isi doreau independenta, pentru a putea lua decizii
fara sa consulte marile puteri si astfel a aparut Liga Natiunilor Unite, alianta care dorea o rezolvare
corecta a problemelor.





















3. International history 1900-1990
Dupa anul 1900, lumea politica europeana incepe sa se schimbe: are loc un razboi
idustrializat - Razboiul Rece inre URSS si SUA, colapsul imperiului sovietic, s-a incercat o unuiune a
Germaniei prin pactul de la Versailles, insa a esuat.
In urma crizei de pe Wall Street din 1929, partidele cu viziuni totalitare au devenit mai
influente si astfel in 1933, Adolf Hitler a preluat puterea in Germania, implementand politici inumane
asupra cetatenilor si viitorilor prizonieri de razboi, incercand astfel o purificare rasiala a Germaniei.
Incepand cu anul 1945, au avut loc schimbari si in ceea ce priveste coloniile engleze sau
franceze. In 1947 Marea Britanie se retrage trupele din India, apoi din Africa de sud. In urma
razboiului de guerilla Franta isi retrage trupele din Indo-China in anul 1945, iar in urma razboiului din
1954-1962 s-a retras din Algeria. Procesul de decolonizare a avut loc relativ pasnic in majoritatea
regiunilor sau tarilor, insa au avut loc si revolte( in Algeria, Angola, Malaya) ceea ce denota atitudinea
coloniilor in privinta miscarilor nationaliste.
Razboiul Rece este un moment cheie in ceea ce tine de relatiile internationale. Conflictul
SUA-URSS, incheiat cu prabusirea regimului sovietic si cu ridicarea capitalismului.
Evenimente:
Doctina Truman, ce consta in Planul Marshall de ajutor economic a Europei. Tarile din Vestul Europei
au profitat de aceasta ocazie pentru a se recupera in urma razboiului, in timp ce in Estul Europei,
Iugoslavia a fost singura tara care a acceptat ajutor american.
Razboiul Coreei de Nord cu Coreea de Sud din 1950 duce la implicarea SUA si URSS. In anul 1953,
moartea lui Stalin provoaca dezechilibre interne in Rusia.
In 1961 are loc Criza asupra Berlinului, iar un an mai tarziu asupra Cubei, ingrijoreaza societatea
internationala in legatura cu posibilul razboi nuclear ce se anunta, griji incheiate in anul 1968, prin
Tratatul de Neagresiune Nucleara.













4. From the cold war to the war on terror
Michael Cox
Razboiul Rece a divizat lumea timp de 40 de ani, a amenintat omenirea cu arme nucleare si a
dus la moartea a cel putin 25 de milioane de oameni. Desi atat SUA cat si URSS dispuneau de bombe
nucleare, s-a cazut la o intelegere tacita pentru a nu le folosi, intr-u cat nici una dintre cele doua
puteri nu avea ca scop distrugerea mapamondului.
Foarte putini experti au prevazut inceierea cu pace a razboiului, majoritatea considerau ca
Razboiul Rece va continua si inca nu exista date sigure in legatura cu felul in care s-a incheiat razboiul
si care a fost cu adevarat scopul.
Sfarsitul Razboiului Rece a impartit expertii in doua tabere: in realistii care studiaza factorii
pentru care URSS a inaintat spre negociere si in constructivistii care nu considerau ca schimbarile ce
au avut loc incepand cu anii 1990 au fost influentate de SUA ori Rusia prin incheierea Razboiului
Rece.
Termenul de globalizare a inceput sa fie folosit dupa anul 1989, si a devenit cel mai des
utilizat termen pentru a descrie politicile internationale dupa Razboiul Rece si, desi este inca un
subiect disputat, analistii cad de acord asupra faptului ca prin globalizare se intelege un sistem in care
toti actorii se ghideaza dupa aceleasi reguli economice.
Desi SUA a iesit invingatoare in urma Razboiului Rece, majoritatea actorilor politici continua
sa vada lumea ca un loc periculos si amenintator, chiar si dupa anii 1990. Sprijinul poporului american
in ceea ce priveste raspandirea trupelor in afara teritoriului a scazut in urma mortii a 18 soldati
americani in Somalia.
Spre deosebire de Europa dupa 1945, pe timpul Razboiului Rece, Asia de Est era marcata de
revolte, razboaie, in timp ce China parea sa intre in competitie cu SUA pentru titlul de mare putere a
lumii.
Incheierea Razboiului Rece si globalizarea au determinat o dezvoltare accentuata a Chinei si a Indiei.
Evenimeltele din 11 septembrie din SUA, au determinat o schimbare a politicii internationale
americane. Urmarirea lui Saddam Hussein a avut loc sub pretextul luptei impotriva terorismului, insa
acest lucru a slabit pozitia Americii pe plan international si in prezent este vazuta ca o eroare
strategica.







5. Realism
Tim Dunne & Brian C. Schmidt
Realismul a devenit teoria dominanta in ceea ce priveste politica de la aparitia Academiei
Relatiilor Internationale. Realismul este cea mai buna explicatie pentru starea de razboi, iar
americanii considera baza realismului a fii mai degraba interesele decat ideologia , prin intermediul
realismului pacea se poate obtine cu ajutorul fortei, si este posibila existenta mai multor mari puteri,
chiar daca aceste au valori sau ideologii diferite. Criticii insa, sustin faptul ca realismul nu a fost
capabil sa sustina dezvoltarea, integrarea regionala, interventiile umanitare si nu poate oferi o
securitate stabila.
Realismul este de 3 feluri:
Realismul clasic( bazat pe natura umana), intalnit initial la Thucydide care sustinea ca
politica internationala este condusa de o lupta continua pentru putere, care isi are radacinile in
natura umana.
Acest concept il intalnim si la Machiavelli in Principele: Realismul politic recunoaste faptul ca
principiile sunt subordonate politicilor, un mare atu pentru lideri este recunoastrea si adaptarea la
noile schimbari politice de pe planul international.
Morgenthau intelege prin realismul clasic politica reglementata de legile create de natura umana.
Mecanismul folosit pentru a intelege politicile internationale este conceptul de interese, definit in
termeni de putere.
Realismul structual( sistemul international) aparut mai intai la Rousseau, iar acesta spune ca
nu natura umana hraneste frica, favorizeaza insecuritatile, gelozia si suspiciunea, ci sistemul anarhic.
Waltz sustine ca anarhia duce la o logica de auto-ajutorare, ideala pentru maximizarea securitatii.
Cea mai sigura distribuire a puterii este bipolaritatea.
Realismul structural se imparte in doua categorii: realismul defensiv, care sustin faptul ca prin
intermediul statului se maximizeaza securitatea, si realismul ofensiv,care sustine faptul ca statul
maximizeaza puterea.
Realismul neoclasic intalnit la Zakaria, care considera ca conturile sistemice in politica
mondiala furnizate de realismul structural sunt incomplete, trebuie sa dispara variabilele precum
felul in care puterea este perceputa si felul in care este exercitata.

Realismul este format din statism, ajutorul singular si supravietuire.
Statismul este centrul realismului. Teoreticienii vad statul ca principalul actor politic, iar
ceilalti actori sunt de o importanta mai mica, iar, pe de alta parte, suveranitatea statului semnifica
existenta unei comunitati politice independente, care beneficiaza de autoritate juridica asupra
teritoriului.
Supravietuirea- principalul obiectiv al tuturor statelor, acesta fiind interesul national suprem,
la care trebuie sa adere
Ajutorul singular prin care se intelege faptul ca nici un alt stat sau institutie nu poate garanta
supravietuirea altui stat.


6. Liberalism
Tim Dunne
Desi realismul a fost considerat teoria dominanta a relatiilor internationale, liberalismul este
alternativa istorica a realismului.
Teoria liberalismului implica atat o buna guvernare in interiorul unui stat, cat si la nivel
extern, intre mai multe state. Spre deosebire de ralism care vede sistemul international ca o
structura anarhica, liberalismul se axeaza pe valori de ordine, dreptate, libertate si toleranta in
relatiile internationale.
In perioada interbelica, se creioneaza gandirea liberala cu privire la relatiile internationale cu
ajutorul idealistilor, care considerau razboiul a fii o metoda inutila de rezolvare a problemelor dintre
state.
Gandirea liberala opereaza cu doua conceptii: una pozitiva, care militeaza pentru politicile
interventioniste si pentru institutii internationale mai puternice, si una negativa, care militeaza
pentru non-interventie si toleranta.
La inceput, liberalii considerau ordinea naturala a fi corupta de catre liderii tarilor
nedemortatice si de catre politici invechite precum echilibrul de putere. Liberalii luministi au
considerat ca o moralitate cosmopolit latenta ar putea avea loc prin exercitarea ratiunii si prin
crearea statelor constitutionale, iar libertatea oamenilor de a calatori ar putea fi o conditie de pace.
Gandirea iluminista liberala cadea de acord cu anumite idei ale secolului XX, precum credinta
in puuterea opiniei publice in vederea solutionarii unor probleme ce tin de imbunatatirea intereselor
statelor, gandirea iluminista era mai pragmatica- persuasiunea era mai importanta decat
rationamentul moral abstract.
Statele ce au iesit victorioase in urma razboiului impotriva Germaniei naziste au pus bazele
unei noi institutii internationale: Carta Natiunilor Unite, care a fost semnata la San Francisco in 1945,
de 50 de state. Aderarea era aproape universala, astfel marile puteri au fost capabile sa previna orice
actiune care avea un scop diferit decat interesele membrilor.
La sfarsitul secolului XX, liberalismul post 1945 a primit o mare incercare: SUA isi pierde
capacitatea de a conduce ordinea mondiala, in timp ce apar noi arme de distrugere in masa, iar
statele ce au iesit invingatoare doresc mai mult decat le-a fost repartizat la incheierea razboiului.





7. Contemporary mainstream aproaches: neo-realism and neo-liberalism
Steven L. Lamy
Dezbaterea neo-realism neo-liberalism este un punct central in teoria relatiilor internationale
a scolii americane in ultimii 10-15 ani.

Mai mult decat teorii, neorelismul si neoliberalismul reprezinta paradigme si concepte care
modeleaza imaginea oamenilor despre lume si influenteaza prioritatiile dezbaterii politice.

In lumea academica, neo-liberalismul se confunda de obicei cu institutionalismul neo-
liberal. In privinta politicii, neo- liberalismul promoveaza capitalismul, valorile si institutiile
democratice vestice.
Teoriile neo-realiste si neo-liberale sunt indreptate catre rezolvarea problemelor
prin status quo. Cele doua teorii au in comun idei privind actorii, valorile, problemele
si aranjamentele puterii in sistemul international.
Cu toate acestea cele doua concepte studiaza lumi diferite. Neo-realistii studiaza problemele
de securitate si se concentreaza pe probeleme de putere si supravietuire. Neo-liberalii
studiaza economia politica si se focuseaza pe cooperare si institutii.

Un actor important al acestui domeniu este Kenneth Waltz, al carui realism structural a avut
un impact major asupra relatiilor internationale.
Waltz considera structura sistemului international ca un factor cheie in dezvoltarea
statelor. Cu toate acestea, el aproba realistii traditionali atunci cand spune ca marile puteri inca
determina natura si sensul sistemului international.

Realisti structuralisti minimizeaza importanta atributiilor nationale ca determinant al comportament
ului statelor in ceea ce priveste relatiile externe. Pentru acesti neo-realisti, toate statele sunt
asemanatoare si sunt supuse acelorasi limitari prin prisma anarhiei.
Un reprezentant al neo-realismului este Joseph Grieco. Acesta critica neo-liberalii
institutionalisti care spun ca statele sunt interesante doar de castiguri absolute. Greico spune ca stat
ele sunt interesate atat de castiguri absolute cat si de castiguri relative.
Institutionalismul neo-liberal vede institutiile ca mediatori si prin intermediul acestora, se
poate coopera in sistemul international. Neo-liberalii considerau cooperarea intre state a fi un ajutor
reciproc pentru a da un randament de 100%.

Exista doua versiuni ale neo-realismului:
1. Neo-realisti ofensivi -
Pentru ei este importanta puterea relativa. La fel ca realistii, ei cred ca un conflict este inevitabil in si
stemul international si ca liderii trebuie sa fie ingrijorati de puterile expansioniste.
2. Neo-realisti defensivi
Acestia sunt deseori confundati cu institutionalistii neo-liberali.
Recunosc costurile razboiului si spun ca razboiul este rezultatul unor forte irationale in societate.

Neo-realistii sunt preocupati de noile provocari de securitate, rezultate in urma unei globalizari
inegale si conflict.
Globalizarea ofera oportunitati si resurse in vederea miscarilor sociale transnationale, iar
acestea contesta in anumite situatii autoritatea statala. Neo-realistii nu sustin miscarile ce pot duce
la dezbateri populare cu referire la problemele de securitate.