MAFTEI ANAMARIA-CĂTĂLINA

CLASA a X-a A

REGIMURILE POLITICE DIN EUROPA ÎN PRIMA JUMĂTATE

A SECOLULUI AL XX-LEA

După anul 1918, democrația face progrese importante, întrucât în majoritatea

țărilor europene s-au acordat noi drepturi și libertăți cetățenești. Printre țările
care au continuat să reprezinte modelul democratic, se află: Franța, Marea
Britanie și S.U.A. Totodată, aria regimurilor democratice a fost restrânsă,
deoarece, perioada interbelică, a cunoscut și apariția regimurilor totalitare și
autoritare, afirmate mai ales în anii ‘30. Totalitarismul cuprinde bolșevismul
1917 (comunismul) în U.R.S.S., fascismul în Italia-1912 și nazismul (național-
socialismul) în Germania-1933, regimuri ce le-au lichidat pe cele democratice și
au promovat o politică de lichidare a adversarilor politici.
Apariția și afirmarea ideologiilor totalitare, precum și a regimurilor politice ce s-
au bazat pe aceste ideologii, au fost rezultatul condițiilor specifice de la finalul
Primului Război Mondial și în primii ani interbelici. Cauzele apariției și
afirmării acestora, sunt: pierderi umane, teritoriale, materiale, provocate de
război, frustrările și nemulțumirile unor oameni politici, produse de hotărârile
Conferinței de Pace de la Paris și incapacitatea guvernelor democratice de a
soluționa criza de după război.
Un fapt istoric ce evidențiază modalitatea preluării puterii de către un lider
totalitar este reprezentat de modul în care s-a instaurat dictatura bolșevică,
întrucât aceasta a apărut în urma loviturii de stat din 25 octombrie/7 noiembrie
1917, prin care Partidul Comunist, condus de Lenin, a preluat puterea în primul
stat totalitar, Rusia Sovietică.
O practică politică democratică este reprezentată de principiul separării puterilor
în stat, întrucât prin acesta „poporul poate să participe la cârmuire fără
dezordine” (Voltaire). În acest caz, puterea executivă este deținută de Președinte
și Guvern, cea legislativă de Parlament, iar cea judecătorească de instanțele de
judecată. Aici, poporul își alege reprezentanții.
O practică politică totalitară este reprezentată de promovarea terorii în cazul
regimului Stalinist, căci își execută adversarii politici sau îi trimite în detenție, în
Gulag, iar între anii 1936-1938 instaurează „Marea Teroare”.
Deoarece Stalin dorește să înființeze o economie și o societate controlată
introduce „Marea Teroare”, cetățenii, în principal lucrătorii, nu mai puteau cere
un preț de răscumpărare pe piață. În toate domeniile semnificative, deciziile
importante erau luate de Kremlin, statul controlând economia.
 O consecință a acțiunilor regimurilor totalitare este reprezentată de provocarea
Războiului Civil (1918-1920), deoarece preluarea puterii de către bolșevici le-a
permis acestora să suspende libertățile democratice, să aresteze opozanții
politici, să dizolve Adunarea Constituantă, să creeze poliția politică CEKA, dar
și altele. Războiul s-a încheiat prin victoria obținută de bolșevici („roșii”)
împotriva „albilor”, aceștia din urmă fiind sprijiniți de trupele Antantei.
Caracteristicile regimului politic democratic, sunt: separarea puterilor în stat,
suveranitatea poporului, pluripartidismului, respectarea drepturilor și libertăților
cetățenești și economia de piață (capitalismul). Caracteristicile regimului politic
totalitar, sunt: nerespectarea separării puterilor în stat, monopartidismul, cultul
personalității liderului, poliția politică și suprimarea drepturilor și libertăților
cetățenești.
În opinia mea, practicile democratice sunt importante, întrucât poporul are
dreptul de a-și alege singur reprezentanții, iar prin existența principiului
separării puterilor în stat, nu mai există noțiunea de „cult al personalității”, unde
conducătorul este idealizat și deține puterea supremă, de asemenea,
pluripartidismului, drepturile și libertățile fiind și ele foarte importante.
Reprezentativă în acest sens poate fi Marea Britanie, fiindcă și-a păstrat regimul
monarhic constituțional (parlamentar), iar democrația s-a consolidat, cele mai
importante forțe politice fiind Partidul Conservator și Partidul Laburist, ultimul
luând locul celui liberal în preferințele britanicilor. După 1918, în Marea
Britanie, Germania, S.U.A., femeile au dobândit drept de vot.
Prin urmare, practicile democratice sunt importante, întrucât permite cetățenilor
să-și exprime opiniile și se participe la dezbaterea problemelor importante ale
societății, le oferă libertate, automat mai multe oportunități, ceea ce duce la o
dezvoltare mai rapidă a statului democratic respectiv, ca model având Marea
Britanie, o mare putere colonială, maritimă și nu numai, din trecut și până în
prezent.
Așadar, după încheierea Primului Război Mondial, lumea a fost încrezătoare în
șansa păcii, crezând că ororile războiului nu vor mai fi posibile. Regimurile
democratice, în care se respectau drepturile individuale, s-au instaurat în unele
dintre statele europene nou apărute după obținerea eliberării naționale. Alte țări
s-au confruntat cu regimuri politice dictatoriale. Secolul XX a rămas în memoria
europenilor ca un secol al extremelor/contrastelor, în care o lume a Războaielor
Mondiale, a totalitarismului și Holocaustului (1933-1945) s-a intercalat cu o
epocă a dezvoltării tehnologice, a emancipării femeilor și consolidării
democrației.

BIBLIOGRAFIE:
 TEAMS
 CAIET CLASA A X-A
 MANUAL CLASA A X-A