Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
METODOLOGIA
CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE
ECONOMICE
– Ediţia a III-a, revăzută şi adăugită –
Autorii
11
13
Concepte de bază
Întrebări
Texte de analizat
Referinţe bibliografice
15
20
21
22
25
30
32
1
Ştiinţa economică trebuie să fie un set de principii coerente şi nu pur
şi simplu o „cutie de instrumente” (după expresia cunoscutei economiste Joan
Violet Robinson) care nu poate conduce decât la o „teorie abstractă fără
relevanţă practică”. A se vedea Anghel N. Rugină, Principia Oeconomica,
Editura Academiei Române, Bucureşti, 1993 p.39-40.
34
35
39
40
DANIEL M. HAUSMAN
ANGHEL N. RUGINĂ
A DEVENIT, TOT MAI EVIDENT FAPTUL CĂ FĂRĂ O TEORIE
SUFICIENT DEZVOLTATĂ, BINE STRUCTURATĂ ŞI ADUSĂ LA ZI,
ACŢIUNEA POLITICĂ APLICATĂ ÎN ECONOMIE ESTE OARBĂ, EA BÂJBÂIE
DUPĂ SOLUŢII, FACE ALEGERI LA ÎNTÂMPLARE, ESTE SUPUSĂ LA TOT
FELUL DE CAPCANE ŞI DE EŞECURI, ADESEORI CU URMĂRI
DEZASTRUOASE ÎN VIAŢA ECONOMICĂ ŞI SOCIALĂ.
NU SE POATE AFIRMA CĂ ŞTIINŢA ECONOMICĂ AR FI INSUFICIENT
DEZVOLTATĂ SAU CĂ AR FI DEFICITARĂ ÎN ABORDAREA DIFERITELOR
DOMENII DE SPECIALITATE ... CEEA CE APARE ASTĂZI EXTREM DE DEFICITAR
NU ESTE DEZVOLTAREA, CI COMUNICAREA DINTRE DISCIPLINELE ŞI
SUBDISCIPLINELE ŞTIINŢIFICE, PRECUM ŞI DINTRE GRUPURILE ŞTIINŢIFICE ŞI
TEORIILE DIFERITELOR DOMENII, PRIN ABORDĂRI INTERDISCIPLINARE.
EXTREM DE DEFICITARĂ ESTE ŞI LEGĂTURA TEORIILOR ŞI A
SUBDISCIPLINELOR ECONOMICE, CU TEORIILE ŞI ACŢIUNILE POLITICE
VĂZUTE PRIN PRISMA DIFERITELOR DOCTRINE.
DEFICIENŢE SERIOASE EXISTĂ ŞI ÎN CEEA CE PRIVEŞTE MODUL
CUM SE ASIGURĂ LEGĂTURA DINTRE TEORIE ŞI PRACTICA ECONOMICĂ.
DE EXEMPLU, MULT TIMP S-A CREZUT CĂ POLITICA ECONOMICĂ ESTE O
SIMPLĂ APLICARE PRACTICĂ A TEORIEI ECONOMICE GENERALE ŞI CĂ O
ASEMENEA ÎNDELETNICIRE AR REPREZENTA MAI MULT O ARTĂ PE CARE
AR PUTEA-O ÎNDEPLINI ORICE OM ÎNZESTRAT CU UN ANUMIT TALENT ŞI
ÎNARMAT CU ANUMITE CUNOŞTINŢE ECONOMICE TEORETICE. ÎN URMA
UNOR ANALIZE MAI RIGUROASE S-A PUTUT CONSTATA ÎNSĂ CĂ
POLITICA ECONOMICĂ NU ESTE O SIMPLĂ APLICARE A TEORIEI
ECONOMICE. POLITICA ECONOMICĂ DEPĂŞEŞTE FRONTIERELE STRÂMTE
ALE ARIEI ECONOMICE, EA CUPRINZÂND ŞI SFERA POLITICĂ. MAI PRECIS,
O DATĂ CU INTRODUCEREA ASPECTELOR POLITICE ÎN STUDIILE
ECONOMICE, TEORIA ECONOMICĂ SE APROPIE MAI MULT DE REALITATE.
EA ÎŞI SCHIMBĂ ŞI STATUTUL ŞI FUNCŢIA: DE LA INSTRUMENT AL
CUNOAŞTERII TEORETICE LA INSTRUMENT SAU GHID ÎN ACŢIUNEA
POLITICĂ PRACTICĂ...
TREBUIE AFIRMAT CU TOATĂ VIGOAREA CĂ VREMEA INTUIŢIEI,
A IMPROVIZAŢIILOR ŞI A DOGMELOR A APUS DEMULT, IAR ACOLO
UNDE ELE MAI PERSISTĂ SE PRODUC GREŞELI ENORME, CU GRAVE
CONSECINŢE ECONOMICE.
AUREL IANCU
42
44
*
Pentru aceste particularităţi ale fenomenului economic, vezi Capitolul V,
paragraful 5.5.1., pp. 167-171.
53
Metodologia
Teoria economică ştiinţei economice
Probleme economice
de clarificat (studiat)
60
65
• Nucleu paradigmatic
• Teorie
• Sistem teoretic
• Metodă-metodologie
• Cunoaştere ştiinţifică
• Cunoaştere comună
• Fenomen economic
• Problemă economică
• Temă de cercetare ştiinţifică
• Învăţarea ştiinţifică
• Creaţia ştiinţifică
• Comunicare în ştiinţă
• Tip de cercetare ştiinţifică
• Structură instituţională de cercetare
66
67
70
71
74
76
79
*
Mihai Berinde, în Creativitate şi inovare, subliniază şi „serendipitatea” ca
gen de act creativ izolat, fără fază de pregătire şi chiar fără incubare (vezi
Inventică şi Economie, nr. 4/aprilie 1998).
80
84
• Management general
• Management al cercetării ştiinţifice
• Principiu de management
• Administrarea programului de cercetare ştiinţifică
• Proiectarea unei teme de cercetare
• Echipă de cercetare ştiinţifică
• Etapă de cercetare ştiinţifică
• Creaţie ştiinţifică
• Organizarea cercetării ştiinţifice
• Gestiunea resurselor
• Performanţă în cercetarea ştiinţifică
• Sistem informaţional de cercetare
89
90
BERTRAND RUSSEL
H. R. CRAME
GEORGE THOMSON
91
DOCUMENTAREA-ÎNVĂŢAREA
ÎN CERCETAREA ŞTIINŢIFICĂ
Concepte de bază
Întrebări
Texte de analizat
Referinţe bibliografice
93
DOCUMENTAREA-ÎNVĂŢAREA
ÎN CERCETAREA ŞTIINŢIFICĂ
96
1
Formă de legătură între fenomenele economice, în care ieşirea unui
element se transmite asupra intrării aceluiaşi element (feed-back), amplifi-
cându-i acţiunea. În fond, conexiunea inversă exprimă acţiunea output-urilor
asupra input-urilor sistemului economic.
97
98
Etapele cercetării
Alegerea temei
documentare
Redactare şi
propriu-zisă
Valorificare
Informare –
Cercetarea
susţinere
publică
Informaţie
Informaţie
ştiinţifică 1
ştiinţifică 2
Factori ai cercetării:
1. Informaţie
2. Forţă de muncă
3. Materiale
4. Maşini, instalaţii, clădiri
Fig. 4.1.
Informaţia ştiinţifică, în calitate de materie primă a producerii
ştiinţei (altei informaţii ştiinţifice) reclamă o serie de sublinieri de mare
însemnătate pentru cercetătorul ştiinţific, fie el student, cercetător sau
profesor, economist, inginer etc. Dintre acestea reţinem:
a) În epoca contemporană volumul informaţiei ştiinţifice a crescut
enorm, mai ales în legătură cu faptul că a devenit o sursă indispensabilă,
tot mai importantă de creştere economică, de progres social, alături de
forţa de muncă, de materii prime, energie, combustibil ş.a;
b) Societatea omenească deja are de-a face cu o explozie infor-
maţională, cu o adevărată criză, întrucât:
• anual apar mai multe milioane de reviste ştiinţifice, brevete de
invenţii, cataloage şi prospecte comerciale, rapoarte de cercetare, cărţi,
dicţionare etc.;
• se accentuează disparităţile terminologice;
• cresc dificultăţile de informare-documentare într-un ocean tot
mai mare de informaţie ştiinţifică (pe plan internaţional, naţional,
zonal, în firmă etc.);
• multe lucrări de cercetare se publică parţial sau deloc;
• publicarea este adeseori repetată, în diferite forme de comunicare;
• informaţia ştiinţifică este şi ea perisabilă, cunoaşte o uzură morală;
• informaţia ştiinţifică, deşi este cea mai necesară (importantă),
totuşi accesul la ea este foarte dificil sau deloc.
100
106
111
112
114
115
116
PIERRE LEVY
G. BATESON
JEAN MICHEL
117
118
Concepte de bază
Întrebări
Texte de analizat
Referinţe bibliografice
120
*
În prezenta ediţie am renunţat la termenul de cercetare propriu-zisă,
adoptând pe acela de explicare a fenomenului economic, întrucât este mai
delimitat şi precis; în al doilea rând calibrează şi echilibrează mai bine
imaginea studenţilor asupra diverselor etape ale metodologiei de cercetare
ştiinţifică economică. Termenul de cercetare propriu-zisă lasă impresia că
doar în această etapă se săvârşeşte actul de cercetare ştiinţifică. Or, fără a
diminua importanţa acestei etape cu funcţie explicativă, creatoare, trebuie să
arătăm că şi etapa de documentare include multe caracteristici esenţiale ale
cercetării propriu-zise. În sfera documentării se cunosc şi confruntă critic
ideile, conceptele, teoriile, ipotezele anterioare, metodele, tehnicile, proce-
deele de analiză şi calcul, de formulare şi verificare a ipotezelor, punându-se
cu adevărat bazele reuşitei investigării faptelor empirice, practice de astăzi.
121
122
124
125
126
127
128
129
131
Recoltarea
la timp (C)
Calitatea solului (A) Producţia la ha (B)
Calificarea forţei
de muncă (C)
b) Stabilirea de relaţii funcţionale între variabile
Această operaţiune – fundamentală în orice domeniu al ştiinţei –
intervine numai după ce s-a constatat că între două sau mai multe
variabile există legături cauzale. Ea constă în precizarea cu rigoare a
poziţiei pe care urmează să o ocupe, într-o relaţie funcţională,
variabilele identificate şi anterior analizate: care variabile sunt
factori-cauze şi care variabilă este efectul, respectiv care variabile sunt
independente (xi) şi care variabilă este dependentă (y).
Această problemă este, însă, cât se poate de dificilă, necesitând o
analiză specială. Faptul este pe deplin explicabil dacă ţinem seama că
în practică una şi aceeaşi variabilă poate ocupa într-un sistem o poziţie
de variabilă independentă, iar într-un alt sistem studiat ocupă poziţia
de variabilă dependentă.
Să luăm, în acest sens, ca exemplu relaţia dintre productivitatea
muncii (w) şi salariul mediu (s), la care ne-am mai referit şi în paragraful
precedent. Astfel, dacă ţinem seama că salariul nu se poate extinde
dincolo de limitele sferei mai largi căreia îi aparţine (productivitatea
132
1
Dicţionar de neologisme, Ediţia a II-a, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1966, p. 386.
2
Acsinte Dobre, Introducere în filosofia ştiinţei, Universitatea Politehnică,
Bucureşti, 1998, p.125.
134
136
137
138
140
142
Deci A - - - a
144
Deci A - - - a
În economie, un exemplu clasic îl reprezintă compararea structurii factoriale a
P.I.B. cu structura factorială a P.N.B. Ambii indicatori sintetici au aceiaşi factori comuni,
145
Deci A - - - - a;
respectiv A este cauza lui a.
În macroeconomie, P.I.B. este determinat de doi factori esenţiali: P = populaţia
ocupată şi W = producţia pe persoană ocupată. Se ştie că variaţia P.I.B. este determinată de
variaţiile celor doi principali factori (P şi W). Urmează doar să se vadă care din cei doi
factori a fost cauza determinantă a variaţiei P.I.B.
e) Procedeul soldului sau rămăşiţei
Dacă o parte a fenomenului (efectului) cercetat este determinată de anumite
împrejurări cunoscute, acestea se scad, astfel că putem afla circumstanţa necunoscută,
respectiv reziduul efectului, adică al fenomenului cercetat, conform schemei:
(1) A B C - a b c
Deci A - - - a - -
*
A se vedea îndeosebi Analiza activităţii economice a întreprinderilor
industriale, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977.
147
y3
y2
y1
x1 x2 x3 x
Figura 1. Relaţii de tip determinist
Relaţiile (legăturile) dintre valori, dintre x şi y, îmbracă forme
diferite: direct proporţionale, invers proporţionale sau forme de sume
şi de diferenţe.
Este locul să subliniem că relaţia calitativă de cauză-efect,
examinată mai înainte, reprezintă suportul relaţiilor de tip determinist.
Dar acestea nu se pot confunda sau identifica. Corespondenţa dintre
valorile variabilelor x şi y este o relaţie deterministă, dar în care nu
întotdeauna x este cauza variabilei (y). În consecinţă, cercetătorul
economist va trebui să identifice relaţia cauzală din rândul mai multor
relaţii deterministe.
Relaţiile de tip stochastic au drept caracteristică faptul că
fiecărei valori a factorului determinant (x) îi corespund mai multe
valori probabile ale variabilei dependente (y), care se întind pe o zonă
mai mică sau mai mare, de minim-maxim, ca în Figura 2.
y
y3 - max
y2 - max
y1 - max
y2 - min
y1 - min y3 - min
x1 x2 x3 x
Figura 2. Relaţii de tip stochastic
149
Δ aR = (a 1 ⋅ b 0 ⋅ c 0 ⋅ d 0 ) − (a 0 ⋅ b 0 ⋅ c 0 ⋅ d 0 ) = (a 1 − a 0 )b 0 c 0 d 0
Δ Rb = (a 1 ⋅ b1 ⋅ c 0 ⋅ d 0 ) − (a 1 ⋅ b 0 ⋅ c 0 ⋅ d 0 ) = a 1 (b1 − b 0 )c 0 d 0
Δ cR = (a 1 ⋅ b1 ⋅ c1 ⋅ d 0 ) − (a 1 ⋅ b1 ⋅ c 0 ⋅ d 0 ) = a 1 b1 (c1 − c 0 )d 0
Δ dR = (a 1 ⋅ b1 ⋅ c1 ⋅ d 1 ) − (a 1 ⋅ b1 ⋅ c1 ⋅ d 0 ) = a 1 b1c1 (d 1 − d 0 )
Metoda substituirilor în lanţ mai poartă şi denumirea, în forma ei simplificată
de mai sus, de metoda diferenţelor.
Dacă datele disponibile sunt sub formă de indici, formulele de substituire în
lanţ sunt:
i i i i .....i
I = 1 2 3 4n −1 n
100
în care: I = indicele pentru fenomenul cercetat;
i1,2,3,4,n = indicii factorilor care explică fenomenul,
adică: ⎛ a1 b c d ⎞
⎜⎜ ⋅ 100; 1 ⋅ 100; 1 ⋅ 100; 1 ⋅ 100 etc.⎟⎟
⎝ a 0 b 0 c 0 d 0 ⎠
i1 ⋅ i 2 ⋅ i 3 ⋅ i 4
I=
100 3
150
152
x x
Figura 5. Funcţie parabolică Figura 6. Funcţie parabolică
♦ modelul exponenţial se exprimă printr-o funcţie de forma:
yx = abx, iar forma grafică este următoarea:
y
155
1
Stephane Aymard, Pentru şi contra metodei experimentale în economie:
bilanţ istoric asupra unei controverse, comunicare prezentată la Sesiunea
Conflictele de metodă în istoria analizei economice (1994), la al XLIII-lea
Congres al Asociaţiei Franceze de Ştiinţe Economice.
170
1
Idem.
171
*
În cuprinsul acestui lung capitol am subliniat multe căi şi
avertismente pentru a nu se ajunge în afara realităţii, a gândirii „pure”,
fără suport real în viaţa economică şi socială. În final, în loc de
concluzii, s-ar putea adăuga doar o precizare, conform căreia, cercetarea
propriu-zisă este „o muncă metodologică cu geometrie variabilă”.
Această subliniere ne poate scuti deseori de surprize neplăcute dacă
metodele, metodologia se aleg şi se precizează în funcţie de tema, de
fenomenul economic cercetat.
176
• Ipoteză ştiinţifică
• Explicare a fenomenului economic
• Observarea ştiinţifică
• Formulare a ipotezei
• Verificare a ipotezei
• Analiză cauzală-factorială
• Studiu de caz
• Inducţie
• Deducţie
• Măsurare economică
• Model economic
• Procedeu de verificare a ipotezelor
• Experiment economic
• Simulare
• Scenariu economic
• Concluzie ştiinţifică
177
178
GEORGE THOMSON
VIRGIL MADGEARU
LORD ACTON
179
MORRIS R. COHEN
ANGHEL N. RUGINĂ
180
181
182
Concepte de bază
Întrebări
Texte de analizat
Referinţe bibliografice
183
188
192
197
199
200
NEWTON
201
202
208
209
212