ABORDAREA ROLULUI CONTABILITĂŢII MANAGERIALE

ÎN REALIZAREA FUNCŢIILOR MANAGERIALE

APPROACH OF THE ROLE OF MANAGERIAL ACCOUNTING

IN ACHIEVING OF MANAGERIAL FUNCTIONS

Galina Bădicu, dr., ASEM

Abstract: Acest articol tratează aspecte privind obiectivele contabilităţii financiare şi

contabilităţii manageriale, rolul şi locul informaţiei contabile manageriale în procesul decizional.
Pornind de la semnificaţia acestora, primul obiectiv de studiu al prezentei lucrări pune în centrul
discuţiei rolul contabilităţii în realizarea funcţiilor manageriale. În contextul actual, este important
de semnalat în ce măsură managerii entităţii recunosc faptul că contabilitatea managerială
constituie o abordare de actualitate şi de real interes. Respectiv, ei sunt nevoiţi să asimileze atât
cunoştinţe privind terminologia specifică contabilităţii manageriale, cât şi unele tehnici esenţiale ale
acestui domeniu, în vederea utilizării şi gestiunii eficiente a informaţiilor disponibile în procesul
decizional. Prin urmare, cel de-al doilea obiectiv al prezentei lucrări constă în reflectarea trăsăturile
comune, precum şi deosebirile esenţiale dintre contabilitatea financiară şi contabilitatea managerială
demonstrând limitele acestora în administrarea unei entităţi.
Cuvinte cheie: contabilitate managerială, contabilitate financiară, funcţii, informaţie
contabilă, decizii manageriale.
Abstract: This article treats the aspects of the financial accounting objectives and of the
managerial accounting, the role and the place of the information of managerial accounting in the
decisional process. Beginning from the meaning of them, the first objective analyzed of the present
article puts in the center of discussion the role of accounting in achieving managerial functions. In
the present context, it is important to accentuate in what value the managers of the company, realize
the fact that the managerial accounting it is a topical and real interest approach. Relative, they are
forced to assimilate both knowledge of specific terminology of the managerial accounting, and
some of essential techniques of this area, in order to efficiently use and manage the available
information, in the decisional process. Therefore, the second objective of the present article consist
of reflection of common features, as well as the essential differences between financial accounting
and managerial accounting by demonstrating their limits in the company management.
Keywords: managerial accounting, financial accounting, functions, accounting information,
management decisions.
Introducere. Actualmente, crearea mecanismului de desfăşurare a activităţii economice
extinde considerabil sfera de interese a entităţii şi complică procesul de gestionare a acesteia. În
acest context, elaborarea deciziilor eficiente şi operative depinde de nivelul informaţiilor furnizate
de contabilitate. Realizarea obiectivelor fixate de entitate necesita atât cunoaşterea şi urmărirea
poziţiei financiare şi a performanţei financiare - ca sinteză a activităţii proprii desfăşurate şi a
relaţiilor lor externe cu alte entităţi, cât şi cunoaşterea, controlul şi analiza activităţii interne.
Corespunzător acestor doua componente ale activităţii entităţii s-au conturat şi dezvoltat în cadrul
contabilităţii două mari subsisteme [5], [3, p. 18]: subsistemul contabilităţii financiare şi subsis-
temul contabilităţii manageriale (de gestiune).
Considerăm adevărată afirmaţia, precum că, scopul principal al oricărui întreprinzător constă
în obţinerea rezultatelor financiare pozitive, întrucât doar existenţa profitului la entitate permite
modernizarea şi dezvoltarea potenţialului tehnic şi economic, asigură extinderea raţională a
producţiei, ţinând cont de tendinţele conjuncturale ale pieţei. Însă, procesele complicate ce se
derulează actualmente, influenţând modificarea volumului de producţie, precum şi creşterea
costurilor constante în volumul total al acestora, se reflectă esenţial asupra comportamentului

151
costului producţiei şi, prin urmare, asupra profitului. În asemenea situaţii, în faţa contabilităţii stă
sarcină nu, pur şi simplu, de a calcula costul producţiei, ci şi a-l planifica astfel, încât entitatea să
poată asigura un anumit profit.
Analiza literaturii de specialitate şi a reglementărilor contabile a permis identificarea
definiţiilor privind contabilitatea financiară şi managerială, trăsăturile comune, precum şi
deosebirile esenţiale dintre ele.
Contabilitate financiară reprezintă un sistem de colectare, grupare, prelucrare şi
sistematizare a informaţiei privind existenţa şi mişcarea activelor, capitalului propriu, datoriilor,
veniturilor şi cheltuielilor în expresie valorică pentru întocmirea situaţiilor financiare [5, art. 3]. Din
definiţie, reiese că obiectivul principal al contabilităţii financiare, constă în prezentarea unei
imagini de ansamblu a activităţii entităţilor în decursul unei perioade de gestiune prin intermediul
situaţiilor financiare. În acelaşi timp, ea are un rol dublu: pe plan extern reprezintă un instrument de
comunicare financiară prin informaţiile prezentate utilizatorilor externi, iar pe plan intern reprezintă
un instrument de gestiune pus la dispoziţia managerilor.
În acest context, ţinem să menţionăm că pe lângă aceste obiective, contabilitatea financiara
prezinta şi unele limite, care constau în următoarele: se bazează pe documente şi pe legi, astfel
neexistând operativitate în informare, posibilitatea de a aprecia cu prioritate aspectele juridice ale
fenomenelor etc.
Cercetările denotă că contabilitatea de gestiune este o parte integrantă a contabilităţii, care are
drept funcţie principală calculul costurilor [5]. Deşi, nu există o definiţie unanim recunoscută a
contabilităţii de gestiune, literatura de specialitate îi atribuie numeroase sensuri şi este întâlnită sub
diverse denumiri: ,,contabilitatea costurilor”, ,,contabilitatea analitică”, ,,contabilitatea de
producţie”, ,,contabilitatea managerială”. În esenţă, după părerea noastră, categoria contabilitatea
managerială este mult mai ampla, deoarece include unele domenii ca: planificarea, controlul,
analiza economică etc., dar, nu este un subsistem absolut nou în contabilitate. Astfel, bugetarea se
poate asocia cu elaborarea planurilor aplicate în trecut, iar contabilitatea de producţie cu evidenţă
costurilor şi calculaţia costului etc.
Oficial, contabilitatea managerială, a fost recunoscută în Republica Moldova prin intermediul
Concepţiei reformei contabilităţii din 24.12.1997, aprobată prin Hotărârea Guvernului Republicii
Moldova nr. 1187.
Autorul a investigat prevederile normelor contabile naţionale. Astfel, în RM, termenul utilizat
vis-a-vis de contabilitatea managerială este contabilitatea de gestiune. Informaţia denotă că ea
reprezintă un sistem de colectare, prelucrare, pregătire şi transmitere a informaţiei contabile pentru
planificarea, calcularea costurilor, verificarea şi analiza executării bugetelor, în scopul pregătirii
rapoartelor interne pentru luarea deciziilor manageriale [4, art.3].

152
 Contabilitatea managerială mai poate fi definită ca având drept obiect reprezentarea analitică a
proceselor interne ale entităţii care produc transformări atât cantitative cât şi calitative ale
patrimoniului, oferă managerilor de la diferite nivele organizatorice informaţii despre eficienţa
activităţii pe care o conduc şi despre factorii care deranjează sistemul condus.
Pornind de la accepţia generală a contabilităţii manageriale, menţionăm că ea înregistrează
informaţiile necesare aprecierii mersului activităţii interne, controlului riguros şi sistematic asupra
modului de utilizare a factorilor de producţie în diverse compartimente (secţii, ateliere, sectoare),
furnizează operativ informaţiile necesare managementului pentru adoptarea deciziilor aferente
procesului de producţie. În ceea ce priveşte obiectivele contabilităţii manageriale, consemnăm cele
mai principale: operativitatea informaţiilor, analiza activităţii interne a entităţii pe secţii, sectoare,
ateliere, centre de responsabilitate, aprecierea productivităţii diferiţilor factori de producţie,
determinarea contribuţiei la rezultatul financiar al diferitelor produse sau grupe de produse
fabricate de entitate, calcularea rentabilităţii pe produsele fabricate, aprecierea rentabilităţii
capitalurilor angajate, fixarea preţurilor de vânzare ale produselor fabricate etc. Informaţiile
furnizate de contabilitatea managerială stau la baza adoptării deciziilor pe termen scurt şi mediu,
facilitând calculul costurilor prestabilite, a bugetului de costuri, compararea efectivului cu
prevederile, determinarea şi analizarea abaterilor costurilor efective de la cele prestabilite pe secţii,
ateliere, centre de responsabilitate şi pe cauze de apariţie.
Actualmente, entităţile operează în situaţii de incertitudine şi cu medii instabile. Odată cu
aceasta, contabilitatea, îşi demonstrează limitele în administrarea unei entităţi creându-se astfel aria
dezvoltării contabilităţii manageriale. În aceste condiţii, atât pentru specialişti, cât şi pentru
managerii entităţii, domeniul contabilităţii manageriale, constituie o abordare de actualitate şi de
real interes. Respectiv, ei sunt nevoiţi să asimileze atât cunoştinţe privind terminologia specifică
contabilităţii manageriale, cât şi unele tehnici esenţiale ale acestui domeniu, în vederea utilizării şi
gestiunii eficiente a informaţiilor disponibile în procesul decizional.
Datorită acestui fapt, contabilitatea managerială trebuie să furnizeze managerului acele
elemente strict necesare care să-l facă să înţeleagă fenomenele şi procesele care au loc în entitate,
să-i furnizeze informaţii operative pe baza cărora poate lua decizii pertinente, să poată prevedea
rezultatele deciziilor luate şi în acelaşi timp să aibă pârghiile pentru efectuarea unui control
permanent şi eficient. Există opinii potrivit cărora contabilitatea şi controlul, împreună, reprezintă o
parte importantă a instrumentelor care asigură managementul performanţei [1, p. 9].
Contabilitatea managerială a evoluat din punct de vedere istoric, considerabil, pe măsura
dezvoltării producţiei de mărfuri şi a economiei de piaţă – concurenţiale. Astfel, a cunoscut mai
multe faze succesive de dezvoltare [Ошибка! Источник ссылки не найден., p. 7], respectiv
nenumărate definiţii, confruntându-se în acelasi timp cu schimbările apărute în mediul de afaceri,

153
precum intensificarea relaţiilor economice internaţionale, fenomenul globalizării sau progresele
apărute în ceea ce priveste tehnologiile şi procesele de producţie.
Ea, poate fi definită ca fiind „procesul de identificare, măsurare, acumulare, analiză, pregătire,
interpretare şi comunicare a informaţiei publice şi confidenţiale, folosită de conducere pentru a
planifica, evalua şi controla în cadrul unei entităţi economice şi să asigure folosirea şi înregistrarea
în contabilitate a resurselor sale” [6, p. 99].
Astfel, contabilitatea managerială, al cărei obiectiv iniţial a fost calculul costurilor produselor,
şi-a lărgit considerabil rolul său, furnizând sistemului de conducere informaţii coerente privind
dinamica circuitului aprovizionare - producţie - desfacere - încasare, în momentul în care acestea se
produc, inclusiv cu referire la reflectarea lor în costuri şi rezultate. Este o contabilitate, de uz intern şi
care se distinge de contabilitatea financiară prin caracterul confidenţial al informaţiilor furnizate.
Datorită acestui fapt, conţinutul contabilităţii manageriale este determinat de scopurile
gestionării, care se pot modifica în funcţie de interesele şi sarcinile managerilor subdiviziunilor
entităţii. Informaţia respectivă se colectează, grupează şi se studiază în scopul reflectării cât mai
precise şi veridice a rezultatelor activităţii şi determinării contribuţiei reale ale acestor subdiviziuni,
la rezultatele generale ale activităţii entităţii [2, p.11]. Informaţiile furnizate de contabilitatea
managerială sunt necesare beneficiarilor interni, care urmăresc cunoaşterea modului de utilizare a
resurselor pentru a atinge cât mai eficient obiectivele stabilite pe fiecare produs, lucrare, serviciu,
precum şi la nivelul întregii entităţi. Ei folosesc informaţiile contabilităţii manageriale pentru a
alege, comunica şi implementa strategii. Respectiv, anticipează aceste informaţii pentru a coordona
deciziile legate de proiectarea produselor, procesul de producţie şi marketing etc.
Informaţia contabilă managerială este nestandardizată, adesea nemonetară şi cuprinde
informaţii privind costul unitar al produselor, comportamentul costurilor relativ la volumul
activităţii sau profitabilitatea pe produs. Rapoartele sunt înaintate conducerii la intervale de timp
scurte şi se referă la unele subdiviziuni ale entităţii, numite centre de responsabilitate.
În opinia noastră, informaţia contabilă managerială se caracterizează prin anumite limite:
v Cu cât activitatea entităţii este mai complexă şi mai diversă, cu atât managerii au nevoie
de mai multe informaţii.
v Natura activităţii entităţii afectează nevoile informaţionale ale managerilor (entitate de
producere, entitate ce prestează servicii, magazine etc.).
v Cu cât entitatea este mai mare, cu atât managerul se află mai departe de activitatea
cotidiană, fapt care îl obligă să solicite informaţii adiţionale, pe baza cărora să poată controla
activitatea subalternilor.

154
 Cercetările efectuate asupra utilităţii informaţiilor, au demonstrat că indiferent de complexi-
tatea şi diversitatea activităţii entităţilor, informaţiile contabile, trebuie să respecte anumite criterii
[8, p.12]:

v informaţia are valoare pentru manager dacă ea contribuie la reducerea incertitudinii

viitorului;
v informaţia suplimentară are valoare dacă poate afecta decizia respectivă;
v informaţia are valoare dacă ea contribuie la modificarea vădită a consecinţelor unei
decizii.
Din cele menţionate, conchidem că contabilitatea managerială, apare ca o necesitate practică
al managementului entităţii, care constă în ,,acumularea datelor (din surse interne şi externe),
analiza, procesarea, interpretarea şi comunicarea informaţiilor rezultate pentru utilizarea lor în
cadrul entităţilor pentru ca managementul să poată planifica, lua decizii şi controla mai bine
operaţiile”[Ошибка! Источник ссылки не найден., p.18]. O astfel de abordare complexă a
relevanţei informaţiei necesită crearea la entitate a unui sistem informaţional cu metode de
comunicare între centrele de responsabilitate, care să asigure organizarea controlului de gestiune.
Faptul de a gestiona perspectiva şi de a relata în mod constant prezentul la aceasta, îi impun pe
manageri să aibă la dispoziţie un sistem informaţional performant, un adevărat instrument fiabil,
care să permită cunoaşterea în orice moment a situaţiei entităţii, a obiectivelor sale, precum şi a
situaţiei concurenţilor. În opinia noastră, existenţă unui sistem informaţional performant, capabil să
furnizeze date fundamentale, constituie exigenţă de bază a contabilităţii manageriale.
În acest context, prin rezultatele obţinute de aplicarea metodelor şi procedeelor specifice
contabilităţii manageriale, se urmăreşte:
v cunoaşterea diferitelor categorii de costuri utile în procesul decizional;
v stabilirea preţului de vânzare;
v determinarea eficienţei activităţilor;
v elaborarea de decizii manageriale corecte, referitoare la metodele de producţie, producerea
sau cumpărarea, menţinerea unor linii de producţie etc.
În consecinţă, derivă cerinţa de ţinerea a contabilităţii manageriale în cadrul entităţilor, dar,
totodată, obiectivele ei, demonstrează exigenţa managerilor şi altor utilizatori, precum şi necesitatea
acestora de a cunoaşte cum să o folosească. Informaţiile contabilităţii manageriale îi pot ajuta pe
manageri în identificarea, rezolvarea problemelor, precum şi în evaluarea performanţelor obţinute.
Mai mult decât atât, nevoia de informaţii a contabilităţii manageriale nu este limitată la entităţi şi:
v Contribuie la planificarea, bugetarea şi controlul costurilor.
v Elaborează sisteme de control intern pentru a mări eficienţa şi a preveni fraudele.

155
 v Nu este o simplă tehnică de calcul care se aplică obiectelor, ci un mijloc de orientare a
comportamentului persoanelor.
v Furnizează informaţii utile în procesul decizional.
În baza investigaţiilor efectuate, menţionăm că utilitatea contabilităţii manageriale se
regăseşte în rapiditatea prelucrării informaţiei, autonomia totală în raport cu legislaţia şi constituie
un ajutor indispensabil în definirea unei strategii de dezvoltare a entităţii.
Astfel, s-a constatat că rolul contabilităţii manageriale constă în planificarea şi prognoza
activităţii, întocmirea bugetului costului de producţie, identificarea măsurilor necesare modificării
proceselor tehnologice, determinarea costului unitar şi total pe produse, servicii, lucrări şi pe
activităţi, utilizând procedee şi metode de calculaţie specifice activităţii desfăşurate, posibilitatea
comparării în dinamică a costurilor unui anumit produs, în scopul reducerii costurilor de producţie.
În tabelul 1, se prezintă momentele caracteristice asigurate de contabilitatea managerială în
realizarea funcţiilor sale. Din cele menţionate, conchidem că contabilitatea managerială are la bază
un sistem flexibil bazat pe obiective majore, de a oferi informaţii necesare despre costurile
produselor, lucrărilor şi serviciilor, pentru planificare, control şi evaluare, luării deciziilor. În
opinia noastră, corectitudinea şi relevanţa deciziilor sunt condiţionate de integritatea informaţiilor
referitoare la mărimea costurilor.
Tabelul 1. Rolul contabilităţii manageriale în realizarea funcţiilor sale

Contabilitatea managerială asigură:

înregistrarea
calculul costului
operaţiilor
privind colectarea şi de intrare, de prelucrare al
repartizarea costurilor bunurilor intrate, de
pe destinaţii, respectiv producţie a produselor,
pe activităţi, procese, lucrărilor executate,
faze, produse etc. serviciilor prestate,
producţiei în curs de
execuţie, produselor
cuplate sau a unui produs
principal şi altul secundar,
vânzărilor şi alte domenii
de activitate.
Sursa: elaborat de autor
furnizarea de informaţii
* pentru entităţile cu activităţi de producţie,
executări de lucrări şi prestări de servicii -
informaţii legate de costul produselor,
lucrărilor, serviciilor;
* pentru entităţile care desfăşoară activităţi
de comerţ - informaţii legate de costul
bunurilor vândute;
* în vederea fundamentării deciziilor
manageriale privind conducerea activităţii
interne - informaţii necesare analizei
financiare;
*alte informaţii impuse de realizarea unui
management performant.

În urma studiului efectuat şi consultării literaturii de specialitate, s-a stabilit funcţiile

contabilităţii manageriale, fapt prezentat în figura 1:

156
 Figura 1. Funcţiile contabilităţii manageriale

Sursa: elaborat de autor în baza generalizării informaţiilor după [2, p. 16-19], [3, p. 13-14], [5]

Astfel, funcţia previzională (bugetară) - constă în prestabilirea nivelului şi structurii costului

pentru fiecare produs în parte şi pentru întreaga producţie programată, această activitate
materializându-se în bugetele de costuri pe obiecte de calculaţie3 şi pe obiecte de evidenţă a
costurilor4. Determinarea acestora se face pe baza normelor de consum şi de muncă ştiinţific
fundamentate cât şi pe baza analizei costurilor înregistrate în ultimele perioade de gestiune (5-10
ani), valorile fiind luate în date comparabile. În acest proces, contabilitatea managerială ajută la
fixarea obiectivelor viitoare (planificare strategică) furnizând informaţii necesare pentru luarea
deciziilor referitoare la sistemele de fabricaţie adoptate, politica de preţuri a entităţii, politica
comercială, cât şi în estimarea capitalului investit. În procesul de bugetare, rolul contabilităţii
manageriale este deosebit de important oferind date cu privire la evoluţia trecută a producţiei,
vânzărilor etc. În plus, ea stabileşte procedurile de bugetare, le coordonează şi ajută la articularea
funcţională, generală a sistemului de bugete. În fine, ea cumulează diferite bugete într-un buget
general (bugetul principal) pentru afaceri şi prezintă acest plan spre a fi aprobat de managerul de la
cel mai înalt nivel ierarhic;
Funcţia de înregistrare analitică presupune colectarea şi înregistrarea tuturor costurilor de
producţie5 efectuate pe destinaţii în mod analitic şi în momentul efectuării acestora. În acest caz,
orice cost, care priveşte producţia, va fi înregistrat în momentul efectuării, pe baza documentelor
justificative, care atestă efectuarea operaţiei.

3
Obiect de calculaţie – produs, lucrare, serviciu, comandă, grupă de produse (servicii) pentru care se calculează costul.
4
Obiect de evidenţă a costurilor – loc (centru) de apariţie a costurilor (de exemplu, activitate, secţie, sector, fază),
produs, lucrare, serviciu, comandă, grupă de produse (servicii) pe care se ţine contabilitatea costurilor de producţie.
5
Costuri de producţie – resurse exprimate valoric şi consumate pentru fabricaţia produselor/prestarea serviciilor.

157
 Funcţia de control şi analiza comparativă. Controlul, ca funcţie de bază a conducerii dintr-o
entitate, implică urmărirea modului de implementare a politicilor, evaluarea performanţelor
realizate la nivelurile din subordine şi corectarea eventualelor dereglări, în timp ce contabilitatea
managerială, ca instrument al controlului de gestiune, furnizează informaţiile pe care se poate baza
studiile şi raţionamentele ce permit analiza abaterilor de la bugete şi luarea deciziilor corective.
Astfel spus, contabilitatea managerială „ajută la realizarea” funcţiei de control a managementului,
identificând activităţile problematice ale entităţii. Prin controlul efectuat managerii se asigură că
resursele sunt obţinute şi utilizate cu eficientă şi eficacitate.
Eficienţa semnifică măsura rezultatelor activităţii prin raportare la eforturile făcute în timpul
desfăşurării activităţii respective şi se obţine ca efect al experienţei. În sens general, a fi eficient
înseamnă a face un lucru cât mai bine cu costuri cât mai reduse [7, p.84]. Eficacitatea reprezintă
măsura în care o activitate realizează un obiectiv, îndeplineşte o funcţie. Spre exemplu, eficacitatea
procesului de prestare a serviciilor de telecomunicaţii este determinată de gradul în care impactul
lucrătorilor asupra obiectelor cu ajutorul mijloacelor muncii satisfac aşteptările abonaţilor. Chiar
dacă abonaţii doresc să plătească mai mult pentru un serviciu, ei pretind, totuşi, la serviciile
adaptate nevoile lor [1, p.101]. Astfel, putem afirma că eficienţa se concentrează pe îndeplinirea
sarcinilor în cel mai scurt timp posibil şi într-o manieră economică, iar eficacitatea se focalizează
mai mult pe rezultatele dorite, prin îndeplinirea sarcinilor de bază propuse. Principalele aproximări
ale eficacităţii şi eficienţii se referă la gradul de atingere a unor obiective, deci a unor performanţe.
Generalizând, menţionăm că funcţia de control şi analiza comparativă permite concentrarea
atenţiei asupra proceselor negative şi depistarea problemelor care necesită soluţionare.
Funcţia de comunicare. Informaţiile furnizate de către contabilitatea managerială trebuie să
fie clare, concise, simplificate sub raport al conţinutului informaţional (rapoarte, situaţii, tabele,
grafice etc.), astfel încât utilizatorii lor să le poată înţelege cu uşurinţă şi utiliza în luarea deciziilor
corespunzătoare.
Funcţia de informare. Managerul care prezintă informaţia trebuie să transmită date
relevante în cel mai scurt timp pentru a lua decizii corespunzătoare. Rapoartele întocmite permit
conducerii entităţii să reacţioneze rapid la problemele sau situaţiile neprevăzute întâlnite pe
parcursul derulării activităţii.
Funcţia de luare a deciziilor manageriale. Ea se realizează numai cu condiţia îndeplinirii
celorlalte funcţii, ceea ce presupune selectarea unui curs de acţiuni din câteva alternative speciale.
Astfel, în baza rezultatelor obţinute, reflectate în rapoartele operative, se i-au decizii cu privire la
recuperarea eventualelor pagube şi preîntâmpinarea apariţiei în viitor a deficienţelor. Un
proces echilibrat de luare a deciziilor constă în următorul algoritm, fapt prezentat în figura 2.

158
 Figura 2. Proces raţional de luare a deciziilor
Sursa: elaborat de autor
Indiferent de deosebirile dintre cele doua contabilităţi, ele au şi elemente comune, precum:
ambele folosesc aceleaşi procedee şi principii ale metodei contabilităţii, informaţiile furnizate de
ambele contabilităţi trebuie să fie verificabile, potrivit documentelor justificative şi stau la baza
adoptării deciziilor de către organele de conducere.
Pornind de la semnificaţia contabilităţii manageriale şi contabilităţii financiare, reieşind din
normele naţionale de contabilitate şi, desigur din literatura de specialitate, autorul a grupat
deosebirile dintre ele, luând în considerare următoarele puncte de vedere:
Ü al modului de aplicare:
ü contabilitatea financiară este obligatorie din punctul de vedere al legislaţiei juridice şi
contabile în vigoare pentru toate persoanele fizice şi juridice, care s-au înregistrat ca agenţi
economici. Sistemul contabil utilizat – partida dublă6. Pentru prezentarea periodică a situaţiei
patrimoniale şi financiare se necesită un volum mare de munca pentru culegerea şi prelucrarea
informaţiilor într-o formă prevăzută şi cu un nivel înalt de exactitate, indiferent de faptul, dacă
conducerea entităţii consideră că aceste date sunt sau nu necesare.
ü contabilitatea managerială este organizată în funcţie de nevoile proprii de informare ale
entităţii. Entităţile mari îşi definesc proceduri stricte şi detaliate privind organizarea contabilităţii
manageriale, având în vedere specificul activităţii. Este operaţională din punctul de vedere al
organizării, ceea ce impune un volum mai mic de muncă ocazionat de culegerea şi prelucrarea
informaţiilor, acestea reducându-se doar la cele strict necesare managerilor. Nu există restricţii sau
reguli obligatorii. Singurul criteriu este cel al utilităţii informaţiei. Nu este limitată la sistemul
partidei duble, se aplică orice sistem util. Costul culegerii si prelucrării informaţiilor nu trebuie să
depăşească valoarea informaţiilor respective.
Ü al scopului ţinerii contabilităţii:
ü scopul contabilităţii financiare rezidă în elaborarea situaţiilor financiare pentru utilizatorii
externi.
ü scopul contabilităţii manageriale constă în furnizarea informaţiilor necesare realizării
funcţiilor managerilor (previziune, decizie, control).
Ü al utilizatorilor:

4
Sistem contabil în partidă dublă - sistem contabil care prevede reflectarea faptelor economice în baza dublei
înregistrări, cu aplicarea planului general de conturi contabile, registrelor contabile şi situaţiilor financiare.

159
 ü utilizatorii informaţiilor furnizate de contabilitatea financiară nu se cunosc, în sensul că
managerii entităţilor nu-i recunosc personal pe creditorii, debitorii, acţionării şi alte persoane
externe ce utilizează informaţiile financiar-contabile.
ü utilizatorii informaţiilor furnizate de contabilitatea managerială sunt managerii entităţilor
respective împreuna cu colaboratorii care participă la analiza informaţiilor în cauză.
Ü al conţinutului şi structurii informaţiilor:
ü informaţiile furnizate de contabilitatea financiară se axează pe ecuaţia fundamentală,
active = capital propriu + datorii.
ü informaţiile furnizate de contabilitatea managerială respectă ecuaţia fundamentală, dar
este structurată în vederea: determinării costurilor directe, indirecte, precum şi a costurile totale ale
oricărei activităţi din sfera managementului, adoptării deciziilor pe termen scurt prin alegerea din
mai multe variante a costurilor bugetate, determinării gradului de performanţă al managerului prin
furnizarea informaţiilor despre costurile şi veniturile fiecărui centru de responsabilitate.
Ü al respectării principiilor:
ü informaţiile furnizate de contabilitatea financiară trebuie sa fie în concordanţă cu
reglementările contabile naţionale în vigoare pentru ca utilizatorii externi să fie siguri de realitatea
şi exactitatea informaţiilor respective.
ü informaţiile furnizate de contabilitatea managerială pot să difere de la o entitate la alta,
atât din punctul de vedere al conţinutului, cât şi din punctul de vedere al formei de prezentare,
întrucât contabilitatea managerială se organizează în raport de cerinţele fiecărui manager, având un
caracter practic.
Ü al perioadei la care se refera:
ü contabilitatea financiară înregistrează fenomene care au avut loc (istoric). Obiectul
contabilităţii financiare este de a spune despre ce a fost.
ü contabilitatea managerială este atât previzionară cât şi istorică, deoarece informaţiile
prezentate sunt pentru estimările viitoare utilizând informaţii legate de trecut. Obiectul contabilităţii
manageriale este de a spune despre ce va fi.
Ü al frecvenţei raportării financiare:
ü contabilitatea financiara întocmeşte situaţii financiare pentru perioade mai îndelungate de
timp (anual).
ü contabilitatea managerială elaborează rapoarte pentru perioade mai scurte (luna, decada,
săptămâna, zi).
Ü al sferei de cuprindere a raportărilor:
ü raportările contabilităţii financiare se refera la întreaga entitate în ansamblul ei.

160
 ü raportările contabilităţii manageriale se refera la pârţile componente ale entităţii: activităţi,
secţii, centre de responsabilitate, produse etc.
Ü al raportului juridic:
ü informaţiile greşite furnizate de contabilitatea financiară pot fi atacate din punct de vedere
juridic.
ü informaţiile greşite furnizate de contabilitatea managerială nu se conformează cu legile
contabile, deci ele nu pot fi atacate juridic.
În concluzie, menţionăm că contabilitatea financiară arată, ,,cum a fost”, iar contabilitatea
managerială ,,cum trebuie să fie”. Contabilitatea financiară utilizează doar unitatea bănească
pentru înregistrarea operaţiilor economice, dat fiind faptul că informaţiile acesteia trebuie oferite
sub formă generalizată. Informaţiile contabilităţii financiare sunt exacte, deoarece ele se
înregistrează în contabilitate numai după ce tranzacţiile au avut loc, fiind preluate din documentele
primare. Ca limbaj al oamenilor de afaceri, contabilitatea managerială operează cu etalonul bănesc,
însă informaţiile furnizate pot fi exprimate şi în alte unităţi posibile de măsură. În contabilitatea
managerială sunt des utilizate evaluările previzionale, poate chiar mult mai des, decât datele exacte
(în scop de planificare, luare a deciziilor).

Bibliografie:
1. Albu N., Albu C. Instrumente de management al performanţei. Bucureşti: Editura
Economică, Volumul I, 2003. 272 p.
2. Caraman Stela, Cuşmăunsă Rodica. Contabilitatea managerială. Note de curs. Chişinău:
ASEM, 2015. 188 p.
3. Contabilitatea managerială, Ghid practico-didactic, Colectiv de autori, Coordonator-A.
Nederiţa. Chişinău: ACAP, 2000. 263 p.
4. Diaconu P. ş.a. Contabilitatea managerială aprofundată. Bucureşti: Ed. Economică, 2003.
326 p.
5. Legea Contabilităţii nr. 113-XVI din 27.04.2007. În: Monitorul Oficial al RM, 2007, nr. 90-
93 din 29.06;
6. Management Accounting Concepts, The Accounting Review, Revizuit 1998.
7. Priboi M. C. Competitivitate în telecomunicaţii. Craiova, Universitară, 2000. 357 p.
8. Sgârdea F. Contabilitatea managerială aprofundată. Bucureşti: Editura ASE, 2009. 277 p.

161