Calculația

Calculația este un procedeu specific disciplinelor economice. În contabilitate, calculația

se utilizează la evaluarea bunurilor economice în documente primare, la stabilirea balanţei de
verificare, în lucrările de inventariere a patrimoniului, la întocmirea bilanţului şi a contului de
profit şi pierdere, la analiza situaţiei economico-financiare a unităţilor patrimoniale etc.
Domeniul prioritar de utilizare a calculaţiei îl reprezintă totuşi calculul costurilor de producţie.

Calculația ca procedeu al metodei contabilităţii reprezintă ansamblul lucrărilor efectuate

într-o formă organizată cu scopul de a obţine informaţii privind costul bunurilor, lucrărilor,
serviciilor, activităţilor sau altor obiecte de calculație.

Clasificarea calculației costurilor:

1. În raport cu momentul elaborării lor faţă de perioada în care are loc procesul de
producţie la care se referă, se clasifică în:
 antecalculaţii
 postcalculaţii.
2. Având în vedere sfera de cuprindere a elementelor structurale ale indicatorilor
economico-financiari în conţinutul acestora, calculaţiile pot fi:
 calculaţii totale
 calculaţii parţiale.

Calculațiile totale iau în consideraţie toate cheltuielile ocazionate de execuţia produselor

determinând în acest fel conturi totale (de tipul full-costing sau absorbante), în timp ce
calculaţiile parţiale iau în consideraţie numai o parte dintre cheltuieli, de regulă cheltuielile
directe sau pe cele variabile (directe + indirecte cu caracter variabil).

3. Din punctul de vedere al intervalului de timp la care se întocmesc, calculațiile pot fi:
 periodice
 neperiodice.

Calculațiile periodice se întocmesc la intervale de timp egale (de exemplu, calculaţiile de

buget, de plan, standard). Calculaţiile neperiodice se întocmesc la intervale inegale de timp (de
exemplu, calculaţii de proiect, de deviz).
Principiile/Etapele calculației costurilor:

1. determinarea obiectului calculaţiei - reprezintă punctul de plecare în organizarea

calculaţiei şi este delimitat prin elementul pentru care se efectuează calculaţia.
2. alegerea metodei de calculaţie – presupune alegerea metodei celei mai optime de
calculație, în calculaţia costurilor, datorită particularităţilor tehnologice şi organizării
producţiei se pot întâlni diferite metode de calcul, respectiv: metode pe faze, aceasta din
urmă dacă procesul tehnologic este constituit din mai multe faze tehnologice; pentru
producţia complexă, căreia îi corespund ca tipuri organizatorice producţia individuală (de
unicate) sau producţia de serie mică ori mijlocii, se aplică metoda pe comenzi, metode de
calculaţie de tipul costului total sau de tip parţial;
3. organizarea/realizarea calculaţiei contabile
4. delimitarea pe feluri de activităţi (de exploatare și financiare) a indicatorilor
economico-financiari care fac obiectul calculaţiei - ceea ce impune ca datele şi
informaţiile furnizate de contabilitate să fie delimitate şi localizate pe fluxuri de activităţi,
iar urmărirea şi determinarea indicatorilor economico-financiari să se facă în aceeaşi
structură.
5. delimitarea în timp a datelor şi informaţiilor, pe baza cărora se calculează costurile şi
alţi indicatori economico-financiari - potrivit acestui principiu trebuie delimitate
cheltuielile anticipate şi cele preliminate de cele curente.
6. delimitarea în spaţiu sau pe locuri de cheltuieli (pe centre de responsabilitate) a datelor
şi informaţiilor care stau la baza calculării costurilor şi a altor indicatori economico-
financiari.

Orientată spre control şi decizie, calculaţia costurilor devine una dintre componentele de
bază ale mecanismului de conducere profitabilă a întreprinderii. Ca instrument informaţional,
calculaţia produce şi oferă informaţia privind costurile şi profitul, iar ca instrument de conducere
reprezintă o tehnică de decizie privind maximizarea rentabilităţii.