Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării

Specialitatea Biblioteconomie şi Asistenţă Informaţională

Catedra Biblioteconomie şi Asistenţă Informaţională

Elaborat de :
Gudîma Olga,
stud. an. I, sec.f / r

Evaluat de :
Cernat Inga,
conf. univ.

Chişinău, 2015
Introducere:
Biblioteca – casa sufletului nostru.

1. EvoluȚia bibliotecilor Și a meseriei de

bibliotecar.
2. Bibliotecarul contemporan.
3. A fi bilbliotecar.
4. Bibliotecrul dincolo de rafturile bibliotecii.

5. Concluzii.

6. Încheiere
7. Referinte bibliografice
Introducere
Biblioteca – casa sufletului nostru

,,Eu mi-am imaginat întotdeauna Paradisul sub forma unei biblioteci, alte
persoane consideră că ar fi o grădină, alţii şi-l pot închipui ca un palat, eu
l-am imaginat întotdeauna ca o bibliotecă şi aici mă aflam eu…”
(Jorge Luis Borges)
 Inainte de orice, scopul unei carti este sa te faca sa gindesti. O carte este mai mult decit o
fiinta vie.
Biblioteca este ca un labirint: al ideelor, al interpretarilor, al descoperirilor, al existentei
umane.
Ce este biblioteca?
Biblioteca este un loc de refugiu, o oaza de liniste, un univers de ginduri ? Da, toate acestela
un loc si multe altele. Insa , mai presus de tot, biblioteca este o casa a sufletului, casa mintii si a
sufletului nostru insetat de cele sapte minuni ale lumii, ea insasi ”Biblioteca”- fiind cea dea opta
minune . Minunea sufletului omenesc.

1. Evoluţia bibliotecilor Și a meseriei de bibliotecar

,,Stăpân, paznic, actor al imensului tezaur informaţional este Bibliotecarul.

Sute, mii de specialişti lucrează în miezul cărţii pentru ca informaţia să câştige câmpuri noi
de penetrare asupra celui ce se află în căutare.”
(Elena Vulpe)
În spaţiul european, biblioteca, în accepţiunea clasică a termenului, începe să funcţioneze
odată cu înfiinţarea pe lângă mănăstiri a şcolilor destinate copierii manuscriselor, funcţionând până
la apariţia universităţilor.
Biblioteca reprezintă o componentă importantă a vieţii social-culturale din zilele noastre şi
defineşte atât o colecţie organizată de cărţi, periodice şi alte documente grafice şi audio-vizuale, cât
şi serviciile unui personal capabil să asigure şi să pună la dispoziţie aceste materiale în scopul
satisfacerii necesităţilor de educare, informare, cercetare şi recreere a utilizatorilor săi. 
Fiecare bibliotecar se integrează într-o muncă colectivă, sarcinile lui fiind percepute ca un
efort de ansamblu al colectivului. Personalul de specialitate specific unei biblioteci constituie o
latură definitorie în organizarea şi buna desfăsurare a activităţii acesteia. 
Activitatea se desfăşoară în cadrul bibliotecilor: birouri, sală de împrumut, lectură, depozite,
arhivă, etc. şi în centre de informare. 
Profesia de bibliotecar se confundă adeseori cu biblioteca însăşi. 
Înainte de a vorbi de bibliotecari, în accepţiunea de astăzi, trebuie să îi amintim printre cei care au
scris şi au asigurat dăinuirea, continuitatea scrierilor prin copieri succesive, cei ce le-au transpus în
litera tiparului, cei ce au adunat, salvând de la pieire, manuscrise şi cărţi vechi de valoare
inestimabilă, în armarii şi biblioteci, cei ce le-au pus în rânduială gândind reguli, sisteme de
ordonare şi regăsire a informaţiei, s-au aflat minţi luminate ale Orientului şi Occidentului antic,
medieval şi modern: teologi, călugări, învăţaţi, filosofi, istorici, filologi şi, nu în ultimul rând,
oameni de stat, regi şi împăraţi luminaţi.
1.1 Evoluţia profesiei de bibliotecar
În evoluţia modernă a meseriei de bibliotecar pot fi distinse două etape principale:
1. Bibliotecarii înaintea apariţiei meseriei (Evul Mediu - Secolul XVIII)
2. Apariţia meseriei de bibliotecar în cadru legal, reglementar şi evoluţia ei ulterioară (Secolul XIX
– zilele noastre).
1.2. Bibliotecarii înaintea apariţiei meseriei
Existenţa bibliotecilor în Antichitate a avut ca urmare firească existenţa bibliotecarilor care le
organizau şi conservau.
În accepţiunea clasică, bibliotecile încep să funcţioneze în Europa în Evul Mediu (primele
date despre biblioteci apar în documentele franceze din secolul al XII-lea) ca biblioteci monastice,
concomitent cu organizarea mănăstirilor şi ca centre de scriere şi copiere a manuscriselor, ele
devenind principalele centre culturale de producere, colectare şi păstrare a cunoştinţelor umane.
Deşi cartea era în primul rând obiect de cult şi se cerea mai ales în mănăstiri, cu timpul, cererea de
carte a crescut şi în afara mănăstirilor, o dată cu înfiinţarea primelor universităţi şi a bibliotecilor
universitare aferente, precum şi a bibliotecilor princiare pentru care se copiau mai ales
manuscrisele Antichităţii.
În lumea asiro-babiloniană, egipteană, romană şi greacă cel care ducea mai departe cuvântul
scris, dovedind o imensă migală şi răbdare, până la apariţia tiparului este scribul. Scribul-copist
medieval şi atelierul său de lucru, scriptoriul sunt simboluri grafice, motive decorative frecvente în
arta miniaturilor din manuscrisele şi cărţile creştine ale secolelor XI-XV.
În epoca carolingiană fiecare manuscris al vreunei evanghelii începea cu un portret al
evanghelistului nelipsit de simbolul cărţii. Istoria cărţii manuscrise în Europa, până la momentul
epocal Gutenberg (secolul al XV-lea), are în centrul său, ca principalul artizan al scrierilor pe
scribul-copist şi bibliotecar. Deşi influenţele intelectuale romane erau încă puternice la începutul
Evului mediu, creştinismul va fi cel ce îşi va exprima forţa spirituală, în crearea şi înălţarea
propriilor monumente de artă şi literatură. În scriptoriile şi bibliotecile mănăstirilor s-a acumulat în
sute de ani literatură religioasă (Biblia sau Sfânta Scriptură, profeţi ebraici, literatură patristică,
tratate teologice, cărţi de cult), dar şi literatură laică (poeme antice, filosofie, drept, istorie greacă şi
latină, ştiinţă arabă, genealogii, cronici, codici muzicali etc.). Datorită lor s-a limpezit consecvenţa
culturilor antice şi medievale, s-a putut înţelege gândirea Evului mediu. De aici s-au răspândit
scrierile spre lumea dinafara mănăstirilor, spre şcoli, spre lumea literară şi filosofică a Europei. În
ce priveşte copiştii universităţilor timpurii (copişti-librari-bibliotecari), ce s-au numit scriptuarius,
armarius, librarius, denumiri ce accentuează laturile muncii lor cumulate, aceştia făceau parte din
ce în ce mai mult dintre meşteşugarii şi comercianţii ce valorifică o nouă marfă – cartea. Ei sunt
trataţi ca membri ai profesiei universitare, căreia îi aduc servicii. Pentru a cuprinde într-o sintagmă
profilul moral al bibliotecarului medieval, îl vom defini ca fiind bibliotecarul cu dragoste de cărţi şi
frică de Dumnezeu.

2. Bibliotecarul contemporan

Bibliotecarul din ultimul sfert de veac al secolului trecuta inceput sa aiba si alte
indatoririextinzindu-si competentele. Astfel el incepe sa devina priceput in arhitectura si
amenajarea bibliotecilor, in informatica si noile tehnologii informationale. In cunoasterea
utilizatorului si a nevoilor sale de lectura si informatii, in evaluarea si deselectia colectiilor.
Programele de formare profesionala cuprind astazi discipline din domeniul stiintelor informarii si
ale comunicarii, discipline de management si marketing. Toate acestea ne indrepatatesc sa afirmam
ca bibliotecarul de astazi este complet diferit de cel de odinioara si ca biblioteca insasi a devenit o
institutie mult mai deschisa decit alta data care tine pasul transformarilor contemporane.
In ciuda multor voci din domeniu,biblioteconomia face astazi paret din stiintele informarii sin
comunicarii alaturi de late discipline cu care formeaza o famile unita.
O prima etapa este reprezentata de conceptia:
1. Muziala.
2. Instrumentala.
3. Utilitara.
4. Culturala
5. Educativa.
Profesia de bibliotecar din zilele noastre nu este una din cele mai simple, cum s-ar putea
crede la prima vedere. Un bibliotecar trebuie in primul rind sa stapineasca bine o colectie si s-o
faca accesibila utilizatorului in functie de cerintele acestora, slujindu-se de intregul instrumentar
tehnic creat in in scopul regasirii documentului solicitat. El trebuie sa stie sa stabileasca legaturi, sa
inteleaga bine o cerere de informaresi sa orienteze cautarea spre zona asteptata de utilizator, sa stie
sa aleaga din zece documente pe cel care raspunde mai bine, calitativ, cererii formulate.
Calitatile unui bibliotecar care se ocupa de selectie:
- Curiozitatea intelectuala
- Specializarea intr-un domeniu al cunoasterii
- Actualizarea cunostintelor
- Cunoasterea profilului exact al utilizatorului pentru care face selectia
- Capacitatea de a comunica
- De a pune in relatii cererea cu oferta.
Dezvoltarea tehnologiei in epoca electronica va face ca dependenta bibliotecarului de carti
fizice sa scada progresiv. Bibliotecarul contemporan devine din ce in ce mai mult un consultantin
informare.

3. A fi bibliotecar

A fi bibliotecar inseamna, in primul, sa iubesti cartile, sa gasesti acel limbaj de a comunica cu

litera scrisa si, nu in ultimul rind, sa stii sa comunici cu oamenii, cu care iti deschid usa bibliotecii.
Bibliotecarul este un intermediar intre cititor si carte si orice bibliotecar atent stie sasi
gaseasca formula potrivita pentru a se adresa cititorului in functie de comportamentul fiecruia. El
trebuie sa acorde aceeasi atentie si sa se ocupe la fel de toate acetea categorii de cititori, pentru a le
indeplini cerintele de lectura.
 Bibliotecarul este un element stimulator, care nu se margineste afi numai un simplu gestionar
al depozitului de carte, si cauta sa fie ofertant de cultura ce salasluieste in incinta institutiei cartilor.
Trebuie sa duca o munca diferentiala in raport cu profilul bibliotecii si al cititorilor care o
frecventeaza, sa foloseasca toate mijloacele de informare, gratie carora trebuie sa poata pune la
indemina cititorului cartile de care are nevoie.
Prin pregatirea sa, Bibliotecarul poate sa-i orienteze pe cititori spre literatura de buna calitate
corespunzatoare virstelor, fara a le impune o alta vointa sau a le diminua sentimentul de
independenta, sa stie sa alcatuiasca un fond de carte capabil sa acopere aria de preocupari ale
cititorilor actuali si potentiali ai bibliotecii si pe cit posibil sa fie cu un pas inainte fata de cerintele
acestora. Ficare bibliotecar pune o amprenta personala asupra organizarii bibliotecii in functie de
profilulsi beneficiarii. Bibliotecrul poate fi mediator intre resursele informationale si utilizatorii
care cu cit vor sti msi multe atit vor fi mai buni si pot devemi adevarati lideri, reprezentind viata
intelectuala si culturala, sfatuitori soi consultanti.
Bibliotecarul devine un reper pentru sanatatea si buna dezvoltare a societatii constient de
angajarea publica pe care o cere aceasta responsabilitate.
Aptitudini noi ale bibliotecarului:
• Cunoașterea surselor de informare și dezvoltarea capacității de evaluare și selecție
• Acumularea de cunoștințe variate în domeniul informatic pentru a putea administra un
server, o rețea de calculatoare, un site sau o bază de date
• Aptitudinea de a colabora prin partajarea resurselor bibliografice, a descrierilor din
cataloagele automatizate
• Aptitudini și cunoștințe tehnice de manageriat al activităților, planificare și marketing

4. Bibliotecarul, dincolo de rafturile bibliotecii.

Bibliotecarul nu este doar peronajul acela modest dintre rafturile bibliotecilor. Ei sint oameni
de cultura, nu pot sta izolati, nu se pot inchide intre zidurile bibliotecii. Trebuie sa fie insisi;
biblioteca la rindu-i trebuie sa fie un organism deschis, imbietor.
Bibliotecile au fost si continua sa fie izvoare de cultura. Iar meseria de bibliotecar este una
nobila care trebuie respectata si profesata la adevarata ei valoare.
Biblioteca trebuie sa fie un for de comunicare intre cititori si aceia care creaza sau pun cartile
in circulatie. Iar bibliotecarul trebuie sa fie un element stimulator care nu se margineste a fi numai
un custode al depozitului de gindire si arta, ci cauta sa fie un difuzor al culturii ce salajluieste in
incinta institutiei cartilor, dar si dincolo de aceasta institutie.
Bibliotecarul, dincolo de rafturile bibliotecii, trebuie sa duca o munca diferentiata in raport cu
profilul bibliotecii, al cititorilo care o frecventeaza, al cadrului socio-economic in care isi
desfasoara activitatea.
Bibliotecarul trebuie sa fie mereu in slujba comunitatii, avind roluri multiple, sa se faca util,
el nu se poate multumi, sa fie doar gestionar si operator tehnic.
Biblioteca, mai mult decit oricare institutie a unei societati, traverseaza timpurile. ”Viata”
unei biblioteci – depinde de factori sociali, economici sau de alta natura si, in aceeasi masura, de
capacitatea ei de a se adapta la evolutia rapida a societatii, la schimbarile pe care progresul
tehnologic le produce in toate domeniile de activitate.
Biblioteca nu se poate inchide in sine. Soarta ei depinde de modul in care raspunde
provocarilor vremii.
Statutul bibliotecarului se schimba inevitabil. Noul bibliotecar trebuie sa fie un
intermediarintre informatie si public. Trebuie sa fie un om de cultura, rapid, dinamic cu o gindire
modelata si moderabila noilor nevoi.

Activitatea bibliotecarului deschide posibilităţile formării unei viziuni noi, sintetizatoare, de

ştiinţă şi cultură, întrucât noile sisteme de evidenţă a publicaţiilor, a stocării informaţiilor
facilitează cunoaşterea reciprocă a metodelor şi rezultatelor de cercetare din domeniul ştiinţelor
naturale şi a celor umaniste. Astfel, se contribuie la impulsionarea sintezei gândirii, proprie
ştiinţelor naturale şi a celor umaniste.
 Bibliotecarul, practicând cu conştiinciozitate şi responsabilitate meseria sa, poate faceca
biblioteca unde lucrează să fie transformată într-un centru cultural ştiinţific.
Bibiloteca la rândul ei, prin intermediul bibliotecarului, poate fi intermediarul dintre reţeaua
editurilor, respectiv societate şi autor; poate să transmită interesul societăţii spre edituri, să atragă
atenţia asupra temelor asupra cărora se îndreaptă şi se manifestă interesul cititorilor. Bibliotecarul
poate să dea semnale, să ofere indicii şi date despre starea limbii ştiinţifice folosită în publicaţiile
de popularizare a rezultatelor ştiinţei, iar în sensul aceasta să fie accesibilă, fără să fie scăpate din
vedere, cerinţele riguroase ale redactării ştiinţifice şi ale limbii totodată. 
Meseria îi cere bibliotecarului să fie dispus, pe toată durata activităţii sale, la receptarea a tot
ceea ce este nou în domeniul cultural şi ştiinţific, să fie în stare să sesizeze marile curente şi
tendinţe ale evoluţiei culturale şi ştiinţifice în sfera transmiterii informaţiilor, să fie în stare să
identifice noile surse şi modalităţi de documentare. Este o calitate, considerăm noi, ca bibliotecarul
să fie angajat valorilor pe care le promovează instituţia sa şi, într-un fel, să împărtăşească şi
aspiraţiile locului sau cum se mai spune- chiar ,,spiritului locului ”. În acelaşi timp, el trebuie să-şi
găsească rostul şi în sistemul organizatoric internaţional, să fie capabil să-şi desfăşoare activitatea
conform regulilor universale ale tagmei sale. Aceasta înseamnă că a conştientizat importanţa
extinderii sistemului internaţional de documentare.

Incheiere
POATE ÎNSĂ ORICE B I B L I O T E C A R SĂ ÎNTRUNEASCĂ TOATE ACESTE
CERINŢE?
CUM VAD EXPERTII REZOLVAREA
Patru tipuri de bibliotecari:
1. Bibliotecari care se ocupa cu colectia
2. Bibliotecari care au in atentie utilizatori
3. Bibliotecari in ale caror preocupari intra formarea, studiul şi cercetarea
4. Bibliotecari pentru servicii şi proiecte .

Necesitatea Necesitatea reevaluarii reevaluarii , ,orient orientăării rii şşi i

perfec perfecţţion ionăării personalului rii personalului

1. Revista: Teorie si practica in

biblioteconomie 5/ 2006. - p. 143.
2. Stefani, JoAnn. O Weep for Librarianship.
In Southeastern Librarian, nr.1. –
1992.- p. 14.

3. Revista: Viata bibliotecarului 6/ 2006. -

p. 167.

4. Revista: Viata bibliotecarului 8-9/ 2006.

- p. 231.

5. Revista: Viata bibliotecilori 240/ august

2010