Strategia didactica reprezinta un sistem complex si coerent de mijloace, metode, materiale si alte resurse educationale care vizeaza atingerea

unor obiective. Aceasta ocupa un loc central in cadrul activitatii didactice, deoarece proiectarea si organizarea lectiei se realizeaza in functie de decizia strategica a profesorului. Tipuri de strategii didactice: Strategii inductive, al caror demers didactic este de la particular la general; Strategii deductive(invers fata de cele inductive), de la general la particular; legi sau principii la concretizarea lor in exemple; Strategii analogice: predarea si invatarea se desfasoara cu ajutorul modelelor; Strategii transductive cum sunt explicatiile prin metafore; Strategii mixte: inductiv- deductive si deductiv- inductive; Strategii algoritmice: explicativ- demonstrative, intuitive, expozitive, imitative, programate si algoritmice propriu- zise. Strategii euristice: de elaborare a cunostintelor prin effort propriu de gandire, folosind problematizarea, descoperirea, modelarea, formularea de ipoteze, dialogul euristic, experimentul de investigare, asaltul de idei, avand ca efect stimularea creativitatii. Strategiile didactice sunt realizate cu ajutorul metodelor de predare si invatare. Strategia nu se confunda cu metoda sau metodologia didactica: Metoda vizeaza o activitate de predare- invatare- evaluare. Strategia vizeaza procesul de instruire in ansamblu si nu o secventa de instruire. Metodele de invatamant reprezinta acele cai prin care elevii ajung, in procesul de invatare, sub coordonarea educatorilor, la dobandirea de cunostinte, deprinderi, la dezvoltarea capacitatii intelectuale si la valorificarea aptitudinilor specifice. Metoda poate fi definita ca: Un plan de actiune, o succesiune de operatii realizate in vederea atingerii unui scop; Un instrument de lucru in activitatea de cunoastere si de formare a abilitatilor; Este o tehnica de care profesorul si elevii se folosesc pentru efectuarea actiunii de predare invatare; ea asigura realizarea in practica a unei activitati proiectate mintal, conform unei strategii didactice. Functiile metodelor de invatamant: Cognitiva: de dirijare a cunoasterii in scopul insusirii unor cunostinte; Normativa: aspecte metodologice, respectiv, modul cum sa predea profesorul si cum sa invete elevul; Motivationala: de stimulare a interesului cognitiv, de sustinere a procesului de invatare; Formativ-educativ- compensatorie: de exersare, antrenare si dezvoltare a proceselor psihice.

In decursul anilor au fost propuse mai multe clasificari ale metodelor de invatamant, care aveau la baza criterii diferite. In prezent, o clasificare operationala in practica instruirii este urmatoarea ( M. Ionescu, 2000): Metode de transmitere si insusire a cunostiintelor: Metode de cercetare a realitatii; Metode bazate pe actiunea practica; Instruirea si autoinstruirea asistate de calculator.

Jocul de rol
Este o metoda activa de predare invatare, o forma de aplicare in invatamant a psihodramei; Este o metoda psihoterapeutica creata de J.B. Moreno in anul 1921 si intrata in circulatie mai ales dupa anul 1934. Jocul de rol presupune activitatea de simulare a unor functii, relatii, activitati,fenomene, etc, , in cadrul carora, elevii devin actori ai vietii sociale pentru care, de altfel,sepregatesc.Astfel, ei vor juca rolurile corespunzatoare anumitor pozitii sau statusuri profesionale, culturale, stiintifice, formandu-si anumite competente, abilitati, atitudini, comportamente, convingeri. Pentru ca metoda sa poata fi valorificata efficient este necesar ca profesorii care o folosesc sa stapaneasca foarte bine conceptele implicate, respective cele de rol, statut, contrapozitie, pozitie focala, actor, comportamente de rol. Jocul de rol poate fi utilizat pentru atingerea mai multor obiective, dintre care amintim: Facilitarea integrarii sociale active a elevilor; Formarea si modelarea comportamentului uman pe baza simularii interactiunii ce caracterizeaza o relatie sau o situatie de grup; Familiarizarea cu modul de gandire, traire si actiune specific anumitor status-uri; Dezvoltarea capacitatii de a surprinde, de a intelege, de a evalua opiniile si orientarile valorice ale indivizilor cu care relationeaza; Formarea capacitatii de a rezolva situatiile problematice, dificile, acumularea de experienta in acest sens; Verificarea corectitudinii comportamentelor formate; Formarea si perfectionarea aptitudinilor de munca in grup si de conducere colectiva. Exista numeroase tipuri de jocuri de rol, valorificabile in practica instruirii la diferitele discipline de invatamant, dintre care: Jocul de rol cu caracter general:

Jocul de reprezentare o structurii: ajuta elevii sa inteleaga modul de functionare a unor structuri organizatorice; Jocul de decizie:consta in simularea unor contexte situationale in care elevii trebuie sa ia o decizie importanta.

Jocul de arbitraj contribuie la dezvoltarea capacitatilor de intelegere, mediere si solutionare a problemelor conflictuale care apar. Jocul de competitie consta in simularea obtinerii unor performante de invingere a unui adversar real sau imaginar. Jocuri de rol cu caracter specific: Jocul de-a ghidul si vizitatorii; Jocul de negociere; Jocul de-a profesorul si elevii.

Avantajele jocului de rol sunt urmatoarele: Activizeaza elevii din punct de vedere cognitiv, afectiv si motric- actional; Evidentiaza modul corect sau incorect de comportare in anumite situatii; Dramatizarea conduce la aparitia unor situatii problematice, sprijina intelegerea complexa a situatiei si determina participarea activa a elevilor; Reprezinta o metoda eficienta de formare rapida si corecta a convingerilor, atitudinilor, comportamentelor. Dezavantajele jocului de rol: Proiectarea si pregatirea activitatii in acest scop solicita din partea cadrului didactic effort deosebit si mult timp; Este necesar ca pedagogul sa detina aptitudini regizorale si actoricesti; La elevi pot aparea blocaje emotionale in preluarea si interpretarea rolurilor.

Studiul de caz

Ca metoda instructiv- educativa, studiul de caz are un caracter activizator si reprezinta o metoda de cercetare care permite elevilor confruntarea directa cu o situatie reala si in acest fel favorizeaza cunoasterea inductiva. Studiul de caz presupune analizarea, dezbaterea, nelegerea,diagnosticarea i rezolvarea unui caz propus, a unei situaii reale, autentice, reprezentative i
3

semnificative, luat din practica vieii, n care exist o dilem, de exemplu: o situaie particular a unei persoane, a unui elev, a unei organizaii, instituii, ntreprinderi etc. Elevii stabilesc variante de aciune, soluii i iau decizii optime i eficiente pe care trebuie s le argumenteze.

Avantaje: nu implic riscuri personale, fa de cazurile din viaa real ; se bazeaz pe cercetarea unei situaii reale, favoriznd astfel cunoaterea inductiv ; permite apropierea procesului de nvare de contextul extracolar, de modelul vieii, al practicii, reprezentnd o punte ntre teorie i practic ; presupune cercetare prin toate etapele ei: colectare de informaii, selectarea i valorificarea lor, elaborarea de decizii, argumentarea lor ; dezvolt gndirea critic i studierea cazurilor tipice din mai multe unghiuri de vedere ; stimuleaz implicarea n rezolvarea altor situaii, participare activ i efectiv ; crete coeziunea de grup, spiritul de echip, tolerana i ajutorul reciproc ; dezvoltarea capacitii decizionale, operative, optime i a responsabilitii ; maturizare social-moral a elevilor ; exersarea capacitii organizatorice, de conducere, de evaluare a unei situaii reale ; verificarea priceperilor, deprinderilor i comportamentelor n situaii limit, excepionale ; favorizeaz capacitatea de a anticipa evoluia evenimentelor ; cazurile sunt premize pentru formularea unor concluzii, reguli, legiti, principii.

Variante ale metodei:

1. Profesorul prezint cazul, dar i toate informaiile necesare soluionrii; 2. Elevii sunt pui n tem cu cazul, dar informaiile necesare rezolvrii sunt date parial sau deloc, situaie n care ei trebuie s caute i s gseasc singuri surse de cunoatere i amnunte necesare soluionrii; 3. Elevii nu primesc dect sarcini concrete de rezolvat, urmnd s gseasc singuri cazuri i informaii.
4

Rolul profesorului: incitator i provocator al demersurilor de rezolvare ; aplanarea eventualelor conflicte ; menine studiul de caz la obiect ; antrenarea elevilor ; ncurajarea elevilor care ntmpin dificuti.

Variante pentru organizarea clasei: ntreaga clas sau pe grupe de elevi care au discuii colective i apoi finale, pe clas; o singur grup de elevi primete cazul, face analiza i apoi prezint colegilor toate datele; fiecare elev primete sarcina s studieze cazul, prezentnd apoi concluziile la care a ajuns; elevii pot s primeasc diferite cazuri pe tema dat, spre cercetare.

Metoda demonstratiei

Reprezinta metoda de predare - invatare, in cadrul careia mesajul de transmis catre elev se cuprinde intr-un obiect concret, o actiune concrete sau substitutele lor. Exista urmatoarele forme de demonstratie (in functie de mijlocul pe care se bazeaza fiecare):

demonstratia cu obiecte in stare naturala; demonstratia cu actiuni; demonstratia cu substitutele obiectelor, fenomenelor, actiunilor; demonstratia de tip combinat; demonstratia cu mijloace tehnice.

a. Demonstratia cu obiecte Sursa principala a informatiei elevului consta dintr-un obiect natural (roci, seminte, plante, substante chimice) pe cat este posibil incadrate in contextul lor de existenta (de pilda, plantele sau unele animale de laborator). Ca avantaj aceasta metoda imprima invatarii o nota deosebit de convingatoare. b. Demonstratia cu actiuni
5

Sursa cunoasterii pentru elev este o actiune pe care educatorul i-o arata, iar tinta de realizat este transformarea actiunii respective intr-o deprindere Cerintele didactice de respectat sunt: - asezarea, gruparea, instruirea prealabila a elevilor; - o exersare prealabila suficienta a actiunii de catre instructor; - demonstratia sa fie infaptuita efectiv, sa constea din actiune reala, iar nu din mimare" sau simpla verbalizare; - sa se impleteasca in cat mai scurt timp cu exercitiul, adica actiunea sa fie preluata de catre elev; - sa fie sprijinita pe explicatiile instructorului. c. Demonstratia cu substitute Aceasta metoda are o extensie deosebit de mare (substitutele sau materialele confectionate sau preparate mai usor la indemana educatorului): 1 2 3 4 planse harti din diferite domenii fotografii si tablouri materiale tridimensionale Avantajele utilizarii acestei metode sunt: distanta in timp si spatiu nu permite, in multe cazuri,apelul direct la obiectele sau fenomenele concrete; alcatuirea prea complicata a obiectelor si fenomenelor din realitate - prin intermediul substitutelor, se poate simplifica, fie prin vizualizare, fie prin schematizare; imposibilitatea recurgerii la existente naturale; substitutele pot sta la dispozitia invatamantului timp nelimitat; efort financiar mai mic, in raport cu originalele.

d. Demonstratia combinata - demonstratia prin experiente - demonstratia prin desen didactic Demonstratia prin experiente - combinatia dintre demonstratia cu obiecte si cea cu actiuni. Demonatratia prin desen didactic - efectuarea desenului de catre educator in fata elevilor, acestia din urma desenand in paralel cu el( demonstratie ce combina actiunea cu substitutul) e. Demonstratia cu mijloace tehnice
6

Aceasta metoda se sprijina pe mijloacele tehnice: mijloace audio; mijloace video; mijloace audio-vizuale. Avantaje: 1. redau cu mare fidelitate, atat in plan sonor, cat si vizual; 2. pot surprinde aspecte care pe alta cale ar fi imposibil sau cel putin foarte greu de redat; 3. gratie diferitelor tehnici de trucaj, pot separa, descompune si reda fenomene insesizabile pe alta cale; 4. permit reluarea rapida, ori de cate ori este nevoie, asadar evita consumul stanjenitor de timp; 5. datorita ineditului pe care il contin si chiar aspectul lui estetic pe care il implica, ele sunt mai atractive pentru elevi si mai productive.

Cerinte: - organizarea speciala a spatiului in care se fac demonstratiile de acest fel (perdele opace, pupitre etc.); - alegerea judicioasa a momentului utilizarii demonstratiilor de acest fel, pentru a nu ,,bruia" activitatea elevului; - pregatirea speciala a educatorului pentru utilizarea si pentru intretinerea in stare functionala a dispozitivelor, materialelor, aparaturii cuprinse in acest demers.