INSTRUIRE

nvare

bazat pe
procesarea
informaiilor i
construcia
intelectual.

DIDACTICA TRADITIONALA

Didactica poate fi considerat att "arta

de a-i nva pe alii", "arta de a preda", "arta
universal de a-i nva pe toi totul" ("omnes
omnia docendi artificium" scria J. A.
Comenius, creatorul didacticii), ct i "un
sistem de prescripii verificabile" (dup De
Corte, 1972).

Didactica constructivista
Importanta

invatarii autonome, autoorganizate;

Re-constructia invatarii, descoperirea
sensurilor;
Dez-invatare, a invata din greseli;
Asumarea si infruntarea diversitatii, a
incertitudinii, a riscului, a conflictelor;
Mentalitate deschisa;centrare pe elev etc.

Modelele procesului de invatamant

modelul interactiv, model care pune accentul pe interaciunea

predare-nvare-evaluare;
modelul sistemic;
modelul informaional, bazat pe valorificarea achiziiilor teoriei
informaiei n procesul de nvmnt;
modelul cibernetic, model care pune n eviden mecanismele de
feed-back, reglarea-autoreglarea n procesul instructiv-educativ;
modelul comunicaional, care studiaz procesul de nvmnt
ca proces de comunicare;
modelul cmpului educaional, un spaiu deschis, complex n
care acioneaz un ansamblu de variabile, determinnd specific
rezultatele nvrii;
modelul situaiilor de instruire(vezi i R. B. Iucu, 2001).

Teorii ale invatarii:modele de instruire

modelul structurilor socio-culturale ale instruirii, promovat

de Lev S.Vigotski, model axat pe socio-geneza culturala a
invatarii;
modelul instrurii bazate pe inteligentele multiple al lui Howard
Gardner, model specific postmodernitatii, model deschis spre
resursele competentei cognitive umane, a diverselor sisteme
de codare a informatiei si de concretizare simbolica;
modelul instruirii complexe al lui David P.Ausubel, axat pe
paradigma invatarii constiente;
modelul lui Daniel Goleman, model axat pe valorificarea
inteligentei emotionale, pe educatia emotionala a elevilor si
pe competenta emotionala a profesorilor

ABORDARILE INVATARII
BEVAHIORISM
COGNITIVISM
CONSTRUCTIVISM

Metafora aisberg-J.F.Richard
J.F.RICHARD

este autorul unui tratat de

psihologie cognitiva;
Se refera la activitatile mintale;
RETELE SEMANTICE, cunostinte relationale si
cunostinte procedurale.
PROCESE COGNITIVE: inductia, deductia,
anticiparea; analiza, planificarea;
STRATEGII COGNITIVE: deductive, inductive,
creative, dialectice

metacognitie
Cunoasterea

propriei

cunoasteri
Un mod de a gandi despre
propriul mod de a
gandi/invata

metacognitie
Cunostintele

metacognitive=
cunostinte despre modul propriu de a
gandi, de a intelege, de a invata;
Comportamentul metacognitiv
=strategiile si capacitatile folosite
pentru a planifica, organiza si regla
propriile activitati de cunoastere.

Didactica constructivista
Elevul=constructor

al invatarii si

propriei cunoasteri
Profesorul=manager al
situatiilor de instruire, sprijina
activ si incurajeaza autonomia

Strategii de instruire
Strategia

este o form specific i

superioar a normativitii
pedagogice, care asigur activitii
instructiv-educative coeren
intern, compatibilitate cu
obiectivele i complementaritatea
efectelor

caracteristici

Caracter normativ( se bizuie pe precriptii si reguli care tin de

predare-invatare-evaluare);
Reprezinta structurarea si inlantuirea situatiilor de
invatare/instruire;
Integralitatea(vizeaza ansamblul instruirii);
Caracterul probabilistic, dinamic, perfectibil;
Aspectul metacognitiv(profesorul este model si mediator al
cunoasterii).

Structura strategiei
Metodele

de instruire;
Mijloacele de instruire;
Formele de organizare a instruirii;
Interactiuni si relatii instructionale;
Decizia instructionala;
Modul de organizare si de abordare a
invatarii.

strategie-criterii
Criterii decizionale n selecia i utilizarea strategiilor:
Orientarea predarii, fundamentul epistemologic;
natura disciplinei de nvmnt;
tipurile de obiective;
nivelul de colaritate;
particularitile grupului clas;
timpul;
personalitatea profesorului.

Orientarea generala a strategiei

se poate asocia cu:
nvarea prin receptare/ascultare pasiv (model
logocentric),
nvarea prin descoperire, n plan empiric, factual
(model empiriocentric),
nvarea prin aciune practic direct, din experien
(model experienial),
nvarea prin joc (simulare),
nvarea prin experimentare,
prin repetiie ori
prin imitaie.

constructivism
Paradigma

interpretativa
aduce in prim plan
strategiile bazate pe
construirea structurilor
cognitive ale invatarii .

Strategiile constructiviste
Trecerea

dela hambarul
empiric la hambarul
constructiv(evolutia
calitativa a invatarii)-Gardner
Autoorganizare si
autoobservare a invatarii.

constructivism
Pluralism;
Reflexivitate;
Cooperare;
Permanenta

revizuire a
sensurilor, prin experiente directe.

constructivism
Centrarea

pe subiect;
Managementul cunoasterii;
Axarea pe relativitatea
cunoasterii;
Perceptia diferentei.

Tipuri de strategii
n funcie de gradul de dirijare a nvrii:

Algoritmice

(dirijare semnificativ,

direct);
Semialgoritmice;
Euristice;
Creative.

Tipuri de strategii
n funcie de particularitile gndirii la care fac
apel:
Inductive;
Deductive;
Analogice

(transductive);
Mixte (combinate).

Strategii de instruire pentru

supradotati

De

accelerare a instruirii;
De grupare;
De imbogatire.

Pedagogie diferentiata
diferentiem

procese

structuri

continuturi

PREDAREA
-COMUNICAREA DIDACTICA,
-PROGRAMAREA DIDACTICA,
-TEHNOLOGIA ELABORARII LECTIEI,
-ELABORAREA AUXILIARELOR SI MATERIALELOR
CURRICULARE SUPORT IN INVATARE,
-ACTIUNILE DE EVALUARE A REZULTATELOR
ELEVILOR.

NUCLEUL PREDARII ESTE ANSAMBLUL

ACTIUNILOR SI INTERACTIUNILOR DIN CLASA.-

PREDAREA
transmitere

de cunostinte si mediere a

cunoasterii;
management al instruirii( asigurand
convertirea metodelor de predare in metode
de invatare);
oferta de experiente de invatare;
in relatiile sale cu invatarea si evaluarea

predarea
Predarea

converteste
informarea in formare,
mediaza constructia
cunoasterii individuale.

caracteristici
Caracter

transformator;
Caracter formativ;
Caracter interactionist;
Caracter complex.

Strategiile

predarii nu coincid
deplin cu strategiile invatarii,
deoarece elevii invata si
independent de conducerea
invatarii prin predare.

Modele de predare

Unii autori, observa Cezar Birzea in 1987, au pus

accentul pe modificarile de comportament pe care le
produce activitatea profesorilor/institutorilor( teoriile
comportamentale ), altii pe relatiile personale care
apar intre profesori/institutor si elevi( teoriile
personaliste ), pentru ca cei mai multi sa insiste
asupra logicii expunerii si a modului in care ea
determina logica corespunzatoare a
invatarii( "teoriile rationaliste )

Modele de predare

modelul mathetic( analiza sarcinii de instruire,ordonarea

obiectivelor, construirea repertoriului de informatii, elaborarea
prescriptiilor de invatare sub forma unor operatii simple si
elaborarea proiectului de comunicare),
modelul bazat pe programare-simulare,
modelul Landa( bazat pe algoritmi didactici de predare),
modelul bazat pe comunicare-dezbatere,
modelul predarii dirijate,
modelul bazat pe instruirea programata cu calculatorul

Dupa B. Joyce si M. Weil,modelele predarii ar fi:

modelele bazate pe procesarea informatiei (invatarea

conceptelor, gandirea inductiva, gandirea investigativa, invatarea
prin organizatori anticipativi, modelul psihologiei cognitive si al
cercetarii stiintifice);
modele centrate pe persoana (predarea nondirectiva,
reuniunile clasei, predarea constientizata etc.);
modele axate pe dimensiunea sociala (jocul de rol,
"laboratorul social", interactiunea rezolutiva in cadrul grupului
etc.);
modele comportamentale (invatarea deplina,invatarea prin
simulare, invatarea controlului personal, a strategiilor selfmanagementului de catre elevi, invatarea prin afirmare etc.)
(B.Joyce, M.Weil, 1994).

Comportamente de predare

comportamente de organizare a activitatii;

de impunere( de informatii, sarcini, opinii);
de dezvoltare( stimulare, solicitare de opinii din
partea elevului);
de personalizare( incitare la exprimarea propriei
opinii, la folosirea experientei personale a elevului);
de interpretare( de individualizare si interpretare a
situatiei personale);
de feed-back pozitiv ori negativ.

Stil de predare

Stilul este asociat comportamentului, se

manifesta sub forma unor structuri de
influenta si actiune, prezinta o anumita
consistenta interna, stabilitate relativa si
apare ca produs al personalizarii
principiilor si normelor care definesc
activitatea instructiv-educativa (Dan
Potolea).

Stiluri de predare
Dupa pozitia partenerilor in instruire, exista:

stil

centrat pe profesor/institutor;
stil centrat pe elevi;
stil centrat pe interactiunea
profesor/institutor-elev.

Stiluri de predare
Dupa gradul de implicare:

stil

apropiat-stil distant;
stil metodic, sistematic- stil
neorganizat;
stil stimulativ-stil rutinar.

Dupa sursele generative ale stilurilor

Stilul=produs

al personalitatii(conceptia

ideografica);
Stilul=determinat de normativitatea interiorizata
si exteriorizata in predare(conceptia
nomotetica);
Stilul=determinat de context(conceptia
situationala)
S=f(PxNxM), ipoteza triplei proveniente,
conceptia ideotetica(integrativa).