Disgrafia

Ce este disgrafia?
Disgrafia – sau tulburarea scrisului- face parte din grupul ˶tulburǎrilor
specifice de ȋnvǎţareˮ(TSI) ce au la bazǎ o disfuncţie neuro-biologicǎ care
afecteazǎ dezvoltarea capacitǎţii grafice. Un copil poate fii diagnosticat ca avand
disgrafie abea ȋn clasa a II- a, dupǎ ce a parcurs ȋnvǎţarea scrierii tuturor literelor și
a avut suficient timp pentru exersarea și automatizarea acestora. Disgrafia apare
foarte rar ca tulburare singularǎ, ea ȋnsoţiind de obicei alte tulburǎri specifice de
ȋnvǎţare (ȋn special dislexia, dar și distografia) sau face parte din tabloul clinic al
altor tulburǎri de neurodezvoltare și afecţiuni neurologice (ex.tulburarea de
dezvoltare a coordonǎrii motorii sau dispraxia). Copiii cu ADHD (tulburarea de
deficit de atenţie și hiperactivitate) sau cei cu tulburarea opoziţionismului
provocator pot avea un scris urȃt, dezorganizat, fǎrǎ a ȋnsemna cǎsunt disgrafici.
Pentru a fi diagnosticatǎ ca tulburare , disgrafia presupune ȋntrunirea anumitor
condiţii și este necesarǎ evaluarea atentǎ a psihomotricitǎţii, precum și a istoricului
nașterii și dezvoltǎrii psihomotorii a copilului.
Abilitatea de a scrie este o componentǎ importantǎ a procesului de ȋnvǎţare
și de aceea pǎrinţii ar trebui sǎ-i acorde multǎ atenţie ȋncǎ din primii ani de școalǎ.
A merge pe principiul ˶lasǎ, crește și rezolvǎ!ˮ atunci cȃnd un copil are dificultǎţi
ȋn a se exprima ȋn scris, atȃt de formǎ cȃt și de conţinut, nu poate decȃt sǎ ducǎ la
adȃncirea acestor probleme ȋn timp. Printr-o evaluare neuropsihologicǎ specificǎ,
acest tip de problemǎ poate fi identificatǎ ȋncǎ de la grǎdiniţǎ și poate fi
semnificativ remediatǎ ȋnainte de a ajunge copilul la școalǎ.
Existǎ o predispoziţie pentru disgrafie?
Existǎ mai mulţi factori de risc, printre care putem enumera:
 Leziuni minore ale sistemului nervos central (disfuncţia minimǎ cerebralǎ)
apǎrutǎ ȋn timpul sarcinii sau al complicaţiilor din timpul nașteri sau post-
natale;
 Prematuritatea sau greutatea foarte micǎ la nașterea (retardul de creșre fetalǎ);
 Unele ȋntȃrzieri ȋn dezvoltarea psihomotorie (ex. Limbaj, motricitate).
Atunci cȃnd nu sunt atribuite lipsei de stimulare adecvatǎ, a unui deficit
cognitiv (IQ mic), problemelor de vedere, inclusiv optometrice, sau unei
 afecţiuni neurologice care afecteazǎ coordonarea ochi-mȃnǎ și transpunerea
gȃndului sau intenţiei ȋn mișcare, problemele legate de scris pot avea multe alte
cauze.
Abilitatea de a scrie este un proces complex care implicǎ foarte multe aspecte:
 Motricitatea finǎ a degetelor;
 Coordonarea dintre ochi și mȃnǎ;
 Percepţia vizualǎ (modul ȋn care creierul proceseazǎ informaţia venitǎ pe
canalul vizual);
 Orientarea ȋn spaţiu și plan, cu implicaţii ȋn organizarea corectǎ a
spaţiului de scris (a paginii, rȃndurilor);
 Nivelul de dezvoltare a vocabularului, adicǎ bagajul de informaţii
utilizate ȋn exprimarea ideilor;
 Abilitǎţile de organizare și planificare a ideilor pe care le transpune ȋn
scris;
 Memoria de lucru (volumul de informaţii pe care le reţine și cu care
lucreazǎ simultan).
Aspectul grafic al scrisului este doar elementul cel mai vizibil dintr-o serie
de multe alte abilitǎţi implicate ȋn acest proces. A scrie nu ȋnseamnǎ numai a așeza
ȋn ordine literele pe hȃrtie, ci presupune exprimarea unor idei ȋntr-o formǎ
coerentǎ, logicǎ, organizatǎ. Mulţi copii care scriu urȃt, au de asemenea, și
dificultǎţi de a se exprtima verbal, de a citi, a compune texte complexe, sau de a-și
organiza informaţia ȋn mod logic, structurat. De asemenea, copiii impulsivi,
hiperactivi sau care au probleme de concentrare a atenţiei tind sǎ scrie urȃt.
Alterarea scrisului mai apare și ȋn dezechilibre afective și emoţionale și chiar
ȋn afecţiuni psihice, de aceea daca este observtǎ o degradare evidentǎ, progresivǎ a
scrisului- este indicat sa fie urgent consultat un specialist.
Atunci cand calitatea scrisului variazǎ (copilul scrie cȃnd frumos, cȃnd urȃt),
cel mai probabil vorbim de o cauzǎ afectiv-emoţional,situaţie ȋn care trebuie
analizat cu atenţie contextul ȋn care are loc alterarea scrisului. Dacǎ scrisul este ȋn
general urȃt și dezorganizat, e nevoie de evaluare neuropsihologicǎ a funcţilor
cognitive implicate ȋn acest proces pentru a identifica ȋn mod corect cauza.
Care sunt semnele prezente ale unei disgrafii:
 Un amestec de litere mari si mici, litere neregulate ca marime si forma,
ordonarea incorecta a literelor in cuvinte, litere neterminate, omisiunea unor
 litere, greseli de ortografie, asezarea neregulata in pagina si in general
ilizibilitatea. Copilul oboseste repede atunci cand isi face temele, si se plange
adesea de durerile de cap saui il dor degetele de la manuta.
 Copilul evita in mod evident orice activitate care implica scrisul, dar si alte
activitati si jocuri care ii solicita acele functii cognitive deficitare care ii
afecteaza abilitatea de a scrie. De aceea este important Sa observi cu atentie si
sa va notati care sunt activitatile pe care copilul le evita sau nu ii fac placere, ca
de exemplu puzzle, jocurile de tip lego, etc.
Fara ajutor, micul scolar cu probleme de scris devine treptat demotivat, nu
poate tine pasul cu ceilalti, iar scaderea stimei de sine ii afecteaza performanta
in toate ariile scolare. Iata de ce este important sa ne adresam mai multe
intrebari referitoare la ce anume cauzeaza scrisul urat al copilului tau, mai ales
daca aceasta problema persista din primul an de scoala.
Ce strategii pot fi de folos?
Exista multe modalitati prin care poti ajuta o persoana cu disgrafie sa obtina
succes.In general strategiile se incadreaza in trei categorii:
Acomodarea: oferirea alternativelor pentru exprimarea scrisa.
Modificarea: schimbarea asteptarilor sau a sarcinilor pentru a se minimiza sau
evita domeniul de slabiciune.
Remedierea: oferirea de instructiuni pentru imbunatatirea scrisului de mana sau
a abilitatilor de scriere.
Fiecare tip de strategie ar trebui luat in considerare cand se planifica instruirea
si sprijinul elevului cu probleme. O persoana cu disgrafie va beneficia de ajutor
atat de la specialist, cat si de la cei apropiati de ea. Gasirea celui mai benefic tip
de sprijin este un proces de incercare a diferitelor idei si schimbul deschis de
ganduri cu alte persoane asupra a ceea ce functioneaza cel mai bine.
Mai jos sunt cateva exemple de cum sa inveti persoanele cu disgrafie sa
depaseasca unele dificultati in ceea ce priveste exprimarea scrisa.
Scriitorii timpurii
Utilizati hartii cu liniile indreptate in sus pe post de ghid senzorial pentru ca
elevul sa respecte liniile trasate.
Incercati diferite stilouri si creioane pentru a-l gasi pe cel mai confortabil.
Practicati scrierea literelor si a numerelor in aer cu miscari mari ale bratului
pentru a imbunatati memoria motorie a acestor forme importante. De asemenea,
practicati literele si numerele cu miscari mai mici ale mainii sau ale degetelor.
Incurajeaza stapanirea proprie, postura si pozitionarea foii pentru scriere. Este
important sa modificam aceste lucruri devreme, caci mai tarziu, elevilor le va fi
greu sa uite obiceiurile proaste.
Foloseste tehnici multi-senzoriale pentru invatarea literelor, formelor si a
numerelor.
Introducerea timpurie a unui procesor de texte pe un computer. Totusi, nu
elimina scrisul de mana pentru copil. In timp ce tastarea usureaza procesul de
scriere prin atenuarea frustrarii de a forma litere, scrisul de mana este o parte
vitala a abilitatilor unei persoane de a functiona in lume.
Fii rabdator si pozitiv, incurajeaza practica si lauda efortul; pentru a deveni un
scriitor bun este nevoie de timp si de practica.

Tinerii elevi
Permite folosirea tiparului, daca asa se simt confortabili.
 Utilizeaza hartie milimetrica de dimensiuni mari pentru calculele matematice,
pentru a mentine organizate coloanele si randurile.
Permite timp in plus pentru cerintele la care raspunsul este cerut in scris.
Incepe creativ cerintele ce trebuiesc indeplinite in scris prin efectuarea unui
desen sau prin prezentarea unor idei prin itermediul unui magnetofon.
Alterneaza elementul pe care se focuseaza exercitiile scrise, la unele poti pune
accentul pe cat de curata este foaia scrisa si pe ortografie, la altele poti accentua
gramatica sau organizarea ideilor.
Preda in mod explicit diferite tipuri de scris: eseuri expozitive si personale,
povestiri scurte, poezii, etc.
Nu temporiza timpul de care au nevoie elevii pentru curatenia si ortografia
scrisului.
Sa corectezi lucrarile elevilor dupa o pauza, este mai usor sa vezi greselile dupa
ce ai avut o pauza.
Ajuta elevii sa creeze o lista de verificare a lucrarilor scrise: ortografie,
curatenie, gramatica, sintaxa, progresia clara a ideilor, etc.
Incurajeaza utilizarea unui corector ortografic; corectoarele ortografice sunt
disponibile pentru scrisul de mana.
Redu exercitiile ce contin copiatul; in schimb, focuseaza-te pe scrierea
raspunsurilor si a ideilor originale.
Elevii ar trebui sa finalizeze sarcinile cu pasi mici, nu facand totul deodata.
Gaseste mijloace alternative de evaluare a cunostintelor, cum ar fi rapoartele
verbale sau proiectele vizuale.
Incurajeaza practica prin intermediul oportunitatilor de scriere ce prezinta stres
redus, cum ar fi scrierea de scrisori, a unui jurnal, efectuarea listei casnice de
cumparaturi sau notarea scorurilor echipelor sportive.

Adolescenti si adulti
Ofera material inregistrat pentru a suplimenta notitele luate si a-i pregati pentru
cerintele scrise.
Creeaza un plan pas-cu-pas care imparte misiunea scrierii in cerinte mici.
Atunci cand organizezi proiectul de scriere, creeaza o lista ce contine cuvinte
cheie ce-ti ti vor fi folositoare.
 Ofera un feedback clar si constructiv cu privire la calitatea muncii, explica atat
punctele forte, cat si slabiciunile proiectului, comenteaza asupra structurii, dar
si asupra informatiilor incluse in proiect.
Foloseste asistenta tehnologica, precum software-ul de voce in cazul in care
aspectele mecanice ale scrisului reprezinta un obstacol major.
Multe dintre aceste trucuri pot fi folosite la grupurile de orice varsta. Nu este
niciodata prea devreme sau prea tarziu pentru a consolida abilitatile necesare
pentru a fi un scriitor bun.
Desi profesorii si angajatii sunt obligati prin lege sa faca o “acomodare
rezonabila” persoanelor cu dizabilitati de invatare, este posibil ca ei sa nu fie
constienti de modul prin care pot ajuta.