OPTIONAL CREATIVITATE

Cercetările din ultimul secol ne-au oferit multe informații despre creativitate –
de la infirmarea unor mituri precum “creativitatea vine din emisfera dreaptă a
creierului,” până la acțiuni concrete care ne stimulează forța creatoare. Parte din
aceste date sunt și testele & metodele create de psihologi pentru a ne măsura
creativitatea și a ajuta în identificarea noilor idei.Prin prezentul program ne
propunem sa identificam tipul de producere a ideilor(divergenta sau convergenta) si
sa dezvoltam un univers vast pentru copilul dumneavoasrea menit sa incurajeje
fluenta ,flexibilitatea si originalitatea ideilor si solutiilor,in concliuzie a creativitatii.

Desenează, găsește mai multe întrebuințări pentru un obiect, descoperă idei noi prin
diagrame și, timp de o zi, fă lucrurile altfel decât ești obișnuit.

Testele și probele de mai jos se adresează oricărei persoane creative, pregătite pentru o
provocare și, de ce nu, pentru puțină distracție.

30 de cercuri-Exercitiul 1
Metoda celor 30 de cercuri a fost inventată de Bob McKim, un cercetător în domeniul
creativității de la Stanford din anii ’60-‘70.Exercițiul evidențiază echilibrul dintre fluența în
gândire (viteza & cantitatea ideilor care îți vin) și flexibilitatea lor (cât de diferite sunt aceste
idei).

Pentru a-l rezolva, primești o foaie cu 30 de cercuri goale, în interiorul cărora trebuie să
desenezi lucruri și obiecte ușor de recunoscut – de la mingi și roți, până la planete, mere și
jucării. Tot exercițiul durează 3 minute.

Măsurarea rezultatelor are în vedere cantitatea ideilor – câte cercuri ai reușit să

completezi – și flexibilitatea lor – au derivat una din cealaltă (ex: 3 tipuri de emojis) sau au fost
total diferite (ex: o bicicletă, o acadea și un magnet).

Poți observa și dacă “ai încălcat regulile, “ combinând două sau mai multe cercuri pentru
a desena un singur obiect (un semafor, de exemplu).

Prescolarii sunt incurajati sa deseneze pe respective foaie pusa la dispozitie ,rezultatele

fiind discutate la nivelul grupului ,obiectivul principal fiind acela de a identifica si alte
modalitati de rezolvare a problemelor,atat din propria experienta cat si din experienta
celorlalti.
 Utilizări alternative-Exercitiul 2
Testul de utilizări alternative a fost creat în 1967 de Joy Paul Guilford, unul dintre cei mai
cunoscuți psihologi americani din secolul XX.Acesta durează cateva minute, timp în care sarcina
ta e să găsești cât mai multe întrebuințări pentru un obiect din viața de zi cu zi.

Putem lua drept exemplu un borcan, care poate fi:

 Un recipient de stocat mâncarea;

 O veioză;

 Un ghiveci;

 O pușculiță;

 Un recipient de stocat fluide;

 Un suport de creioane;

 O armă în mâinile lui Jackie Chan;

O capsulă a timpului etc.

Prin acest test, îți poți măsura gândirea divergentă, considerată de Guilford drept cel mai
important ingredient al creativității.

Principalele caracteristici ale gândirii divergente măsurate de acest test sunt:

 Fluența – câte utilizări ai găsit pentru obiectul în cauză.

 Originalitatea – cât de neobișnuite sunt aceste utilizări. Poți determina asta comparându-le. În
exemplul borcanului, șansa de a-l folosi ca pe o pușculiță e mult mai mare decât cea în care îl
transformi într-o capsulă a timpului.

 Flexibilitatea – câte domenii incluzi prin răspunsurile tale. De exemplu, recipientele de stocat
mâncare și fluide fac parte din același domeniu.

 Elaborarea – cât de detaliate sunt răspunsurile tale. ‘O armă în mâinile lui Jackie Chan’ depășește
‘o veioză’.

Prescolarii sunt incurajati sa găseasca cât mai multe întrebuințări ale unor obiecte
,rezultatele fiind discutate la nivelul grupului ,obiectivul principal fiind acela de a identifica si
alte modalitati de rezolvare a problemelor,atat din propria experienta cat si din experienta
celorlalti.
 TESTUL FIGURII INCOMPLETE-Exercitiul 3

The Incomplete Figure Test este cea mai populară probă din The Torrance Test of Creative
Thinking(TTCT), un test complex și diversificat, creat de psihologul Ellis Paul Torrance în anii
’60.

Participanții primesc o foaie cu câteva figuri incomplete, precum cele de mai jos:

și în 3 minute trebuie să realizeze din ele imagini complete, după care să spuna un titlu.

Torrance a vrut să măsoare prin acest test aceleași caracteristici ale gândirii divergente
măsurate de testul utilizărilor alternative, și anume: fluența, originalitatea, flexibilitatea și
elaborarea unei idei.De-a lungul anilor, însă, acesta a eliminat măsurarea flexibilității și a
adăugat în locul ei încă două dimensiuni:

 Rezistența la închiderea prematură a desenului: care măsoară abilitatea participanților de a fi

open-minded. De exemplu, cei care completează desenul cât mai repede și închid figura cu o linie
sau două, nelăsând loc pentru un desen mai complex, primesc minimul de puncte la această
categorie.

 Cât de abstracte sunt titlurile desenelor: aici se măsoară originalitatea titlurilor și abilitatea
participanților de a reda esența desenelor prin cuvinte.
Ghicitori-Exercitiul 4

„Cine merge dimineața în patru picioare, la amiază în două și seara în trei?” l-a întrebat
Sfinxul pe Oedip. Omul, a răspuns acesta, care în copilărie merge în patru labe, la amiază (adică
la maturitate) merge în două picioare, iar seara – la bătrânețe – se sprijină într-un baston.

Ghicitorile există de mult timp pe Pământ, iar dacă la început își găseau locul doar în
literatură și viu grai, în epoca modernă au fost preluate de psihologi pe post de teste.Aceștia le
folosesc pentru a măsura potențialul unei persoane de a rezolva probleme într-un mod creativ,
cât și pentru a-i măsura gândirea convergentă.Cea din urmă este definită ca „aptitudinea
intelectuală de a evalua în mod logic idei & soluții și de a opta pentru soluția cea mai avantajoasă
a unei probleme.”Diferența dintre acest tip de test și testul utilizărilor alternative este că în cazul
ghicitorilor există un singur răspuns corect, la care ajungi sau nu.
 Mindmaps-Exercitiul 5
Utilizate într-o varietate de domenii, mindmap-urile sunt o metodă vizuală pentru a
explora un subiect și pentru a identifica idei noi derivate din acesta.Metoda a fost popularizată în
1974 de un scriitor englez, Tony Buzan, în cadrul unui serial difuzat pe BBC, numit “Use your
head”. De atunci și până în prezent a devenit una dintre cele mai cunoscute metode pentru
generarea de idei.

Cum putem crea un mindmap? Fiind o metodă vizuală, avem nevoie de o foaie (de preferat de
mari dimensiuni). În centrul ei, scriem tema sau provocarea principală pe care o avem, după care
o încercuim.Acum, urmează etapa în care ne gândim la alte subiecte și sub-teme care au legătură
cu tema principală. Putem nota orice idee ne vine în minte, legând-o vizual de cercul central.Se
recomandă să folosim fiecare conexiune pentru a genera idei noi. Unele vor fi mai relevante decât
altele, iar dacă au potențial, le putem încercui. Așa stabilim că sunt o sub-temă, care are potențial
pentru viitoare explorări. După un timp, harta începe să prindă contur. În acest punct am trecut
deja de ideile generale și de cele evidente, fapt pentru care, dacă continuăm, sunt șanse să
ajungem la idei diferite și nebănuite.Începem să facem conexiuni care la început nu erau deloc
evidente.

Cum știm că am încheiat exercițiul? Putem pur și simplu să ne oprim când e gata foaia
sau când observăm că nu mai avem idei.

După parcurgerea întregii hărți, ar trebui să avem câteva idei relevante cu care putem
merge mai departe.

Tema centrala a acestui exercitiu o constituie” tinuta mea” ,de la aceasta tema
dezvoltande-se ideea de unicitate si de diferite elemente /decoratiuni pe care ar putea sa le
includa tinuta noastra.Se discuta despre preferinta pentru anumite forme(flori,fluturi,forme
nedefinite etc.).Copiii sunt incurajati sa redea cat mai multe idei cu privire la preferintele lor in
materie de vestimentatie,precum si la modalitatile dobandirii unor astfel de preferinte(se
incurajaza permanent ideea de “aici si acum”,inlaturandu-se astfel anumite tipare interiorizate.
TINUTA MEA-Exercitiul 6,7
Obiectivul principal al acestor doua activitati il constituie confectionarea de tinute
originale,aflate in accord cu personalitatea copilului .

Copiilor le sunt puse la dispozitie diverse materiale ,de diferite culori si forme si un
tricou ,pe care acestia sa-l decoreze in functie de preferinte.In timp ce-si selecteaza
materialele cu care vor decora tricoul ,copiii sunt provocati sa comunice ce reprezinta
pentru ei culoarea aleasa cat si forma elementului selectat.De asemenea ,se pot realiza si
diferite accesorii dupa preferintele proprii fiecarui copil.