ORICINE ESTE UN ARTIST // Ron Tite / Scott Kavanagh / Christopher Novais

- Cum te ajutăm creativitatea să fii cel mai bun în tot ceea ce faci -
(Polirom 2017)

Articol Revista Forbes:

”Specializarea inutilă în domeniul artelor a devenit tot mai căutată în domeniul tehnologiei”
O treime din cei prezenți în Top Fortune 500 au absolvit studii artistice.

Artiștii sunt acele persoane care se exprimă pe sine într-un mod autentic, creativ și original.
1. Expresia – poate folosi orice mediu (plastic, muzical, coregrafic, literar) și apare din necesitatea
artistului de a comunica, de a spune ceva valoros, într-un mod articulat, plin de sens.
2. Creativitatea și originalitatea – spre deosebire de orice fel exprimare a individului, exprimarea
specifică artistului crează opere originale, provocatoare (pentru gândire), emoționante, purtătoare
de noutate și cu impact de durată.
3. Autentivitatea – este dată de existența unui mesaj transmis prin intermediul operei de artă
(perspectiva creatorului, trăirea sa sufletească)

Exprimarea și comunicarea este o necesitate resimțită de toți indivizii, aceea de a fi auziți, dar
capacitatea de a te exprima eficient, intr-o lume în care toți încearcă să se exprime, implică creativitate și
autenticitate în ceea ce faci și vrei să transmiți (asemenea artiștilor). Gândirea creativă este secretul
reușitei.
Creativitatea își demonstrează prezența, deși în doze mai mici, chiar și în găsirea de soluții la probleme
zilnice. Copiii sunt genii ale creativității (vârta între 3-5 ani dispunând de un maxim de potențial creativ),
însă această uimitoare însușiire se atenuează urmare a experiențelor descurajatoare survenite în procesul
transformării noastre sociale (familie, școală, loc de muncă).

Sir Ken Robinson (consilier internațional în domeniul educației)

- Sistemul nostru educativ a fost creat pentru a răspunde nevoilor unei societăți existente în trecut,
fiind inadecvat evoluțiilor din prezent, fiindcă el de faptne ucide creativitatea.
- Se pune în continuare pe dobândirea de cunoștințe, stăpânirea datelor și a gândirii raționale,
respectarea regulilor, iar asta face din creativitate un musafir nedorit în sălile de clasă.
- Muzica și artele vizuale sunt considerate niște suplimente distractive în orarul elevilor
- Profesorii își pun eleviimcreativi la coada listei cu elevi preferați.

O mare parte a imaginației și a înclinațiilor noastre artistice suntlăsate în urmă, în dulapul copilăriei. Cu
toate acestea spiritul artistic al majorității adulților e încă viu, s-a atenuat doar capacitatea lor de al implica,
însă acest lucru poate fi remediat.

Graham Wallas ( psiholog social)

În 1920 prezintă cinci etape specifice procesului creator:
1. Pregătirea (planificarea) – definirea problemei ce trebuie a fi rezolvată.
2. Incubația – perioada în care nu ne gândim în mod conștient la respectiva problemă.
3. Insinuarea – senzația că se întrevede o idee în minte.
4. Iluminarea – manifestarea și conștientizarea ideii.
5. Verificarea – etapa in care ideile sunt selectate, testate și revizuite.

Creativitatea nu apare din senin ci urmează un proces.

Constrângerile, într-o anumită măsură, pot stimula creativitatea (ex. Michelangelo – Capela Sixtină)
Etapa de verificare are un rol esențial pentru producerea unei idei de valoare, ea implicând selecție,
testare, finisare, revizuire. Geniile creatoare au capacități sofisticate de discernământ privind selectarea
soluțiilor valoroase de cele lipsite de valoare.
Sir Ken Robinson
– Putem obține rezultate bune doar dacă acordăm timpul necesar parcurgerii etapelor procesului
creativ.
– Dacă pornim prea repede procesul de selecție atunci criticul poate inhiba pe omul cu idei din noi.

Perioada de incubație este cea mai misterioasă, este momentul când creierul inconștient preia comanda și
astfel sunt permise asociații pe care creierul conștient nu le-ar admite, considerându-le ilogice sau
irelevante.
Puterea creativă este stimulată degândirea divergentă care poate fi obținută dacă depunem un anumit
efort de antrenare.

REINVENTAREA
Viitorul aparține unui alt tip de oameni: creativi, empatici, care recunosc tiparele și creează sensuri.

Adesea ne facem idei restrictive despre noi înșine, în funcție de etichetele primite din exterior (mai ales în
anii de formare). Dacă internalizăm aceste tipuri de definiții venite din afara noastră, ca adult va fi necesar
să ajungem la un moment de ”auto-descoperire” și să încercăm să ne reinventăm.
Artiștii sunt exempleextrordinare de reinventare. Ei pot activa în medii de eprimare înrudite (pictură,
sculptură, grafică, arhitectură, etc.) sau chiar diferite (arte vizuale, muzică, poezie, etc.).

Schimbarea mediului cotidian (ex. călătoriile) sunt bune stimulente pentru creativitate.
Trebuie să ne învingem lenea, teama, agitația, lipsa dispoziției de a experimenta.

SĂ FII NEREALIST
Adesea suntem limitați de propriile presupuneri despre ce este posibil, despre aparenta realitate a situației
nostre, de atașamentul față de modul convențional de a gândi.
A fi realist este o alegere sigură care nute expune la riscuri, dar această abordare nu-ți permite să gândești
sau să muncești creativ.
Christo și Jeanne-Claude – au creat opere temporare foarte neobișnuite, iar lucrările lor deși sunt frumoase
sunt și absurde.
Nelăsându-se limitați de convenții, de experiențagenerală sau de ”realitate”, artiștii dau frâu liber
imaginației.

Brainstorming (AlexOsborn 1940)

Procedeul apare din incercarea de a oferi posibilități noi oamenilor de afaceri în sensul dezvoltării gândirii
creative.
Ședința de brainstorming:
- Nu trebuie să conțină reacții negative (feedback-ul și analiza pot fi oferite doar
dacă sunt pozitive)
- Scopul ei nu este legat de reacții sau calitate ci de acreea o cantitate
semnificativă de idei.
- Se cautăînlocuirea gândirii convenționale cu puțin nerealism.

Ce nu funcționează la brainstorming nu e legat de faptul că ideile sunt concepute liber, ci că se lucrează în

grup.
Înbunătățirea procedeului:
- Să se permită indivizilor să vină cu idei separat, nu în grup.
- Să fie prezentate și dezbătute ideile în grup.
- Să fie revizuite ideile în particular.
Dezbaterea ideilor în grup va face ca a doua rundă individuală de constituire a ideilor să fie mai productivă
în idei noi noi și puternice, încurajând gândirea creativă.
Creativitatea poate înflori cândoamenii lucrează singuri, în propriul ritm, dar este menținută vie atunci când
ideile sunt împărtășite cu alții care le apreciază unicitatea,caracterul aparte și nerealismul.

Să fii creativ implică deci:

- Să-ți scghimbi modul convențional de agândi.
- Schițează cele mai nebunești idei.
- Îmbunătățește, rafinează șiîncearcă să concepi alte idei mai bune.
- Fă ca aceste idei noi să fie aplicabile pentru tine (lasă la o parte munca și ideile
respective, pentru o vreme, ca mai apoi să le poți aborda dintr-o perspectivă
nouă ori discută-le cu cineva, în care ai încredere, pentru aprimi un feedback).

OPREȘTETE – PRIVEȘTE – ASCULTĂ

E foarte necesar, în vârtejul de informații și stimuli în care trăim, să facem o pauză, pentru a putea realiza ce
se petrece în jur, să te bucuri de viață. ratăm foarte multe lucruri minunate (chiar și posibilități de a fi
creativi) lasându-ne îngropațiîn mulțimea de noutăți cu care nu mai putem ține pasul.
Artiștii se rup din acest ritm cotidian acordându-și timp propriilor gânduri.
Un mod eficient de a face aceasta este cu ajutorul plimbărilor (detașarea de sarcinile de îndeplinit,
îndatoririle zilnice, etc.).
Pentru a fi deschiși și a observa mai multe din cele ce se petrec în jurul nostru, nu trebuie să ne mai
concentrăm în a fi selectivi, pentru că nu poți ști întotdeauna ceea ce cauți. artiștii știu să lase mediul
înconjurător să le vorbească, nu îi limitează potențialul.

PUNE ÎNTREBĂRI
A pune întrebări este una din cele mai bune modalități de a-ți dezvolta imaginația,de a gândi mai original,
de a fi creativși inovator (”de ce-ul” copiilor).
Motorul explorărilor sunt întrebările.
Einstein susținea căoamenii de știință sunt artiști și că singura diferență constă în modul cum își exprimă
ideile: limbaj logic - știință // limbaj intuitiv – artă.
Formularea unei probleme este cea care inițiază procesul imaginativ creativ, prin adresarea unor întrebări
exploratorii (sie sau altora).

FĂ-O ODATĂ
Acesta este un îndemn de a nu mai căuta scuze, de a nu mai pierde vremea, de a începe să faci ce trebuie
să faci.
Ca artist (cu normă întreagă) trebuie să fii: disciplinat, perseverent și consecvent, să muncești din greu
(chiar dacă ai talent), săîncerci abordări noi și să îți depășești limitele.
A fi creativ presupune să faci ceva, să materializezi ce gândești (creativitatea este imaginație aplicată).
Punând în practică idei noi dăm posibilitatea dezvoltării altor conexiuni și idei noi.
E nevoie de timp și efort ca să faci pași, chiar dacă uneori călătoriile începute potfidoar de un singur pas.
Creativitatea este un ”mușchi”, trebuie să fie exersat mereu; dacă nu vrei să o pirzi trebuie să o folosești.

FĂRĂ COMPETIȚIE
Autenticitatea și originalitatea nu presupun să creezi ceva din nimic. Orice formă de artă este influiențată
de ceea ce s-a făcut înainte, însă marea artă aduce ceva noi.
Un mediu competitiv poate distruge munca în echipă, gânditra creativă și generarea ideilor.
Într-o epocă a competiției, individualismul șilauda de sine disimulată sunt tot mai prezente.
Este imposibil să produci idei noi, autentice, dacă te compari mereu cu trecutul cu ce au făcut sau ce fac
alții.
Facebook contribuie, de fapt, la depresie și la o părere proastă despre sine.
Cele mai creative echipe sunt cele care au încrederea necesară pentru a împărtăși și a dezbate idei.
Atunci când oamenii concurează pentru a obține recunoaștere, nu mai împărtășesc informații, însă nimeni
nu poate deține toate răspunsurile pentru rezolvare întregului puzzle.
Inovația autentică nu se limitează la modificarea și ameliorarea ideilor altora ci la aducerea unei contribuții
proprii, deosebite.
Hater – termen ce desemnează o persoană care urăște. Unele comentarii ale acestui gen de persoane te fac
să te întrebi dacă nu cumva decența ar tebui declarată o specie pe cale de dispariție.
Chiar și unii apropiați pot avra, voluntar sau involuntar, acest gen de atitudine ingrată.
Adeseori persoanele creative (elevii) sunt percepute de ceilalți ca fiind incomode.
Este foarte important, pentru a nu ajunge să ne alimentăm autocenzura și să ne subminăm încrederea în
sine, să nu-i luăm în seamă pe acești hateri, fiincă îndoiala de sine alimentează frica, inhibă creativitatea, ne
face să revenim în zona sigură a ideilor și practicilor tradiționale care sunt general acceptate.
Cenzorul interior nu ne este aliat când încercăm să ne deschidem la noi moduri de a gândi și privi.
Începerea unui demers nou, creativ, impune un anumit nivel de încredere din partea noastră.
Folosirea negativismului pentru stimularea creativității, poate fi o bună metodă de lucru cu noi înșine.
Trolii – (versiunea haterilor dar în mediul virtual) nu trebuie să fie hrăniți ci trebuie lăsați să moară (prin
ignorare). Pe Internet trebuie să te limitezi la a discuta cu oamenii care oferă argumente sau pun întrebări
relativ logice și inteligente.
Poți face față cărcotașilor activi doar dacă reușești să îi implici (le mulțumești pentru cele spuse, aduci în
discuție date noi lămuritoare, ideea este de a folosi aceste provocări pentru ați consolida ideile).
Există și cârcotași inactivi, cărora le poți face față doar determinându-i să devină activi (ex. cel mai gălăgios
elev din clasă să conducă o activitate).
Deși poate părea o pierdere de vreme, confruntarea cu criticile și obstacolele are rolul de a ne consolida
reușita.
Cenzorii interni trebuie să fie ascultați doar la momentul potrivit al creației, nu la început, când ne pot
inhiba procesul creatic, ci la final, când trebuie să alegem și să finisăm soluțiile cele mai performante (”E ca
și cum ai avea un copil: nu trebuie să intervii în timpul nașterii, dar nici nu-ți lași copilul de capul lui pe
măsură ce crește” David Bowie).
Deși tehnologia nouă ne permite să abordăm cu ușurință activități creative, ea nu ne încurajează neapărat
să ne rafinăm creativitatea (ex. fotografia digitală).
Feedback-ul nu trebuie să fie ignorat, chiar dacă el nu-ți spune nimic despre tine sau valoarea ta, ci pentru
că ne spune dacă mesajul nostru ajunge la cei care avem nevoie să ajungă. El nu are rolul să-ți crească sau
să-ți rănească stima de sine ci de a-ți da informații tactice cum să ajungi la oamenii la care vrei să ajungi.
Informațiile sale sunt neutre din punct de vedere emoțional, dar ele îți pot spune cum rezonează și cum
poți face să influențezi publicul la care te adresezi.

TRANSFORMĂ EȘECUL ÎNTR-UN SUCCES

Creativitatea nu este un produs finit ci un proces.
Dacă vrei să fii creativ nu te poți lăsa să fii acaparat de negativism și nu te poți îndoi mereu de tine însuți.
Fiecare eșec ne ajută să ne rafinăm, să ne redirecționăm, să ne desăvârșim ideile (învățăm dacă greșim).
Nu aștepta să-ți vină o idee bună ci poți începe chiar prin a materializa o idee banală, începesă fii activ.
Dacă vrei să fii creativ, dacă vrei să faci artă, să inovezi și să inventezi, trebuie să faci pași ce ar putea fi
greșiți. dacă refuzi acest proces, te oprești înainte de a începe.
Sir Ken Robinson - ”Dacă nu ești pregătit să greșești, nu vei crea niciodată ceva original”
Eșecul, gestionat corespunzător, te poate ajuta să eviți un alt eșec mai mare. Trebuie să ai mici eșecuri ca să
nu ai un eșec răsunător.
Suntem oarecum predestinați să ne temem de creativitate (a noastră și a altora), așa că sentimentul de frică
poate fi un semn că ești pe o pistă bună.
Este important să accepți frica șiposibilitatea eșecului, dar să mergi mai departe, în pofida lor.

Dacă în educație a existat o perioadă când modul de abordare a eșecului a dus la o slăbire a stimei de sine,
s-a ajuns acum să cădem în extrema cealaltă când căutăm să mascăm eșecul, din dragoste și dorința de
aproteja stima de sine a copiilor, eliminând de pe cale toate hopurile și obstacolele neplăcute. Pașii înapoi,
greșelile, calculele eronate și eșecurile sunt tocmai experiențele care îi învață să devină cetățeni ingenioși,
perseverenți, inovatori și flexibili al acestei lumi.
Părinții și profesorii trebuie să accepte eșecul copiilor, dar să îi susțină să depună eforturi în continuare,
astfelle transmit că au încrederer în capacitatea lor de a depăși dificultățile și de a reuși prin forțe proprii.
Acesta este modul în care putem ajuta copiii să-și controleze frica de eșec. Ei vor putea astfel să-și asume
riscuri – iar asumarea riscurilor este esențială pentru învățare, explorare și creativitate.
Eșecul este aproape inevitabil în carul oricărui demers creativ, nou, interesant, dar trebuie să-i
conștientizăm potențialul său formativ și să depășim frica de greșeli, pentru a putea realiza ceva diferit și
valoros, ceva de succes.

CONEXIUNEA CU ALȚII
Reacțiile noastre emoționale sunt ceea ce fac arta să fie …artă.
Punerea în contact cu opera de artă activează în creier acele zone asociate cu reacțiile emoționale și cu
stabilirea de obiective.
Arta presupune participarea spectatorului, ascultătorului sau cititorului, fiind considerată cea mai puternică
formă de comunicare emoțional umană.
În cadrul procesului de creație artistul se gândește, în primul rând, să răspundă la întrebări și să dezlege
enigme pentru el însușii.
Conform școlii de”Nouă critică” literară (1940), cititorul este cel care creează semnificațialucrării de srtă –
importantă este interacțiune dintre operă și cititor.
Autorul deși face opera pentru el însuși, speră totuși că va putea împărtăși această experiență a sa și cu
alții, publicul, altfel nu ar mai fi tentat să continue să producă alte creații.
Artistul se conectează cu oamenii atât intenționat cât și inconștient.
Din instinct artiștii vor să redea umanitatea lor și a altora în toată virtutea, vitalitatea, fragilitatea și
imperfecțiunea ei intermitentă.
Lectura operelor de ficțiune, care adesea ne duc parcă în viața și mintea altora, îi pot face pe oameni să fie
mai empatici.
E foarte important să credem în ceea ce facem, ca să ne conectăm cu oamenii, asemenea artiștilor.

Tot mai muți oameni admit că se pot întâmpla lucruri extraordinare când arta se încrucișează cu alte
discipline, când ne accesăm sinele creativ și ne explorăm capacitățile artistice intriseci. În lumea afacerilor,
științei și tehnologiei, valoarea capacităților și sensibilităților artistice se bucură de totmai mută
recunoaștere. Mulți câștigători ai premiului Nobel pentru știință au de obicei ceva în comun: o arie largă de
interese ce include adesea artele.
Când ne exersăm puterea creativă într-un domeniu, cresc șansele să o putem folosi și în altul.

Când suntem artiști:

- Ne reinventăm și suntem puțin nerealiști.
- Punem întrebări, ne oprim și ascultăm.
- Depășim concurența și îi ignorăm pe hateri.
- Acționăm, transformăm eșecul în succes.
- Ne conectăm într-un mod autentic și profund cu ceilalți.