TIPURI DE COMUNICARE PENTRU SĂNĂTATE

1. Comunicare persuasivă sau comportamentală. Aceasta include eforturile de a

persuada o audienţă să adopte o idee sau o practică. Include tehnicile de marketing
social.

2. Comunicare a riscului. Se referă la ajutarea indivizilor să înţeleagă natura şi

seriozitatea unor riscuri, astfel încât să ia decizii informate despre cum să trateze
acele riscuri. Ideal, comunicarea riscului este „un proces interactiv de schimb
de informaţii între indivizi, grupuri şi instituţii” (Canada National Research
Council, 1989).

3. Advocacy prin media. Este folosirea strategică a media pentru a promova o

iniţiativă de politică publică (US Department of Health and Human Services,
1989).

4. Educaţia prin divertisment – edutainment. Implică folosirea producţiilor de

divertisment precum show - urile TV, radio, benzile desenate, teatrul, etc pentru a
transmite mesaje persuasive şi lecţii despre probleme de sănătate.

5. Comunicarea interactivă pentru sănătate. Este definită ca şi interacţiunea unui

individ – consumator, pacient, cadru medical –prin intermediul unei tehnologii sau
a unui mijloc electronic pentru a accesa sau transmite informaţie de sănătate sau
pentru a primi sfaturi şi sprijin într-o problemă de sănătate.

6.Comunicarea participatorie. Aceasta presupune implicarea populaţiei ţintă în

planificarea şi implementarea unei campanii de comunicare.

PREVENIREA ÎMBOLNĂVIRILOR
Promovarea sănătaţii și prevenirea bolilor necesita investire de timp, energie și
resurse, în speranţa determinarii unei imbunataţiri a sănătaţii, care sa merite aceasta
investiţie. Din pacate, exista o informare limitata asupra eficacitaţii promovarii
sănătaţii și eforturilor pentru prevenirea bolilor.
Intervenţiile care determina o reducere relativa specifica a consecintelor negative
are un efect absolut mai mare la populatiile cu risc crescut. De exemplu, aceeasi
reducere relativa a valorii colesterolului seric are un effect benefic absolut mai
mare la persoanele cu un nivel seric mai mare al colesterolului sau la cei cu alti
factori de risc asociati. În general, interventiile pentru modificarea factorilor de
risc au un efect mai mic odata cu scaderea actiunii acestora.
Atat pacienții, cat și societatea asteapta ca medicul sa aiba un rol de conducere în
promovarea sănătatii și prevenirea bolilor. Pacienții asteapta și doresc ca medicii
lor sa le faca recomandari prind actitatea fizica,dieta și asupra altor probleme ale
stilului de ata, iar medicii uita de multe ori aceste probleme. Daca medicii nu se
implica, pacienții cauta sfatul în alta parte, existand riscul sa ii influenţeze surse
eronate. Cand medicii se implica activ în promovarea sănătaţii, pacienții raspund
frecvent și își modifica adecvat comportamentul.

De exemplu, incurajarea de catre medic de a intensifica actitatea fizica, în special

daca se asociaza cu sugestii clare, va determina probabil modificari ale
comportamentului, de aceea timpul consumat de catre medic pare a fi eficient.
Sfatuirea de catre medic a unui pacient de a scadea în greutate sau de a intrerupe
fumatul este incununata cu succes la o mica parte din cazuri, însă este un prim
pas excelent prind promovarea sănătaţii și prevenirea bolilor.

Intervenţiile directe ale medicului asupra dietei reduc de obicei nivelul

colesterolului seric cu aproximativ 8%. Tratamentul medicamentos poate fi mai
eficient, însă este mai scump. De exemplu, tratamentul cu lovastatin la barbaţi,
pentru prevenirea primara a bolilor coronariene, costa peste 50.000 dolari pe an ,
exceptand persoanele cu risc foarte mare.

Strategiile de tratament pentru hipertensiunea arteriala sunt mai eficiente; costul

aproximativ al screenin-gului și tratamentului hipertensiunii arteriale, luand în
calcul ratele medii de complianta de medicaţie și tratarea cu un antagonist beta-
adrenergic variaza de la aproximativ 15.000 dolari pe an de viaţa salvata la un
pacient cutensiune arteriala diastolica de 105 mmHg sau mai mare pana la
aproximativ 25.000-30.000 de dolari pentru o persoana cu tensiune arterial
diastolica cuprinsa intre 95 și 104 mmHg. Costurile vor fi mai mari prin utilizarea
unor medicamente mai scumpe, desi costul este justificat daca o reducere a
efectelor adverse detemina o imbunataţire a calitaţii eticii.

Imunizarea, inclusiv vaccinarea antipneumococica și anti-gripala la varstnici și la

pacienții cu risc crescut, este o metoda eficienta de a reduce numarul de imbolnari
și cheltuielile pentru ele.

Vaccinarile asigura protecţia adulţilor și copiilor faţa de diferite boli. În plus, reduc
și transmiterea bolii la alte persoane. Imunizarile au determinat o scadere
importanta a frecvenţei epidemiilor. Imunizarea costa mai puţin decat tratamentul
bolii faţa de care se realizeaza protecţia, are foarte puţine efecte adverse grave și
adesea este necesara la intrarea în scoala sau gradiniţa.
Programul standard de imunizare al copilului include vaccinuri pentru:
-difterie, tetanus şi pertusis (DTP)
-poliomielita (vaccin polio inactivat sau VPI)
- rujeola,oreion (vaccin urlian),
- rubeola ( ROR/RUR)
- varicela
- hepatita B (Hep B)
- hepatita A (Hep A)
-Haemophilus influenzae tip b (Hib)
- vaccinul antipneumococic (PCV) pentru copiii mai mici de 5 ani
- gripa.

Vaccinul antigripal nu este indicat copiilor mai mici de 6 luni.

Acesta este recomandat pentru - toţi copiii cu varsta cuprinsa intre 6 -23 luni, copiii
în varsta de 24 luni sau mai mari cu diferite afecțiuni (ca siastmul, boala cardiaca
sau cronică sau cu sistem imun deficitar), contacţii apropiaţi, incluzand contacţii de
la domiciliu și în afără casei, supraveghetorii copiilor mai mici de 23 luni și a
copiilor mai mari de 24 luni care prezinta un risc crescut pentru complicaţii
postgripale.

Vaccinarile incep de la naștere și au un orar stabilit pana ce copilul implineste 18

luni, rapelurile (noile doze) vaccinale sunt administrate intre 4 și 6 ani. Cateva
vaccinari sunt necesare dupa varsta de 6 ani – mai ales cele care s-au administrat
anual (vaccinul antigripal) sau în mod regulat pana la maturitate (vaccinul
antitetanic). Toate vaccinarile trebuie sa fie administrate la timp conform
programului standard de vaccinari. Vaccinarile suplimentare pot fi necesare în
cazul calatoriilor în diferite parţi ale lumii.