Semiologie medicală - C2 Amețeala , Vertijul

Amețeala:

 este descrisă frecvent de pacient ca o senzație neplăcută de falsă deplasare în

raport cu mediul ambiant sau ca o senzație de nesiguranță posturală,
instabilitate ;
 poate fi prezentă în anemii, poliglobulii,HTA, simptom inaugural în sincopă;
apanajul unor boli psihiatrice ( nevroză,psihoză,depresia) ;
 o atenție deosebită trebuie acordată amețelilor cu debut brutal, cu amețeală
aparentă, vedere încețoșată și instabilitate
 cauzele unei amețeli recent instalate: stările hipoglicemice – amețeli însoțite
de transpirație excesivă rece ( atenție la pacienții tratați cu insulină în cazul
diabetului zaharat de tip I ) ; hemoragii acute ( hematemeză, melene ,
amețeli cu debut brutal însoțite cu transpirații ); simptom premergător
sincopei ; simptom premergător accidentului vascular cerebral; evaluarea
semnelor vitale: puls, TA , respirație, temperatura ; amețeala cauzată de
scăderea bruscă de TA se manifestă frecvent în ortostatism sau la
schimbarea poziției ; cauza iatrogenă a amețelilor este cel mai frecvent
legată de tratamentele diuretice aplicate brutal ( scăderea rapidă a TA )

Vertijul:

 reprezintă o senzație de mișcare fie a mediului înconjurător în raport cu

persoana , fie a persoanei în raport cu obiectele din jur ; cel mai frecvent ,
această senzație este rotatorie ;
 dpdv al cauzelor : vertij de cauză periferică ( leziuni periferice ) și vertij de
cauză centrală ;
 vertijul periferic : elemente de urmărit :
 modul de debut : brusc sau progresiv ;

1
  dacă această senzație este modificată sau nu de schimbarea poziției ;
 ce alte simptome însoțitoare prezintă;
 dacă prezintă simptome premonitorii caracteristice ( ex. acufene);
 dacă a efectuat tratament cu eritromicină sau streptomicină ;
 dacă suferă de boli organice (hematologice, cerebrale);
 dacă lucrează în mediul toxic ; dacă are tulburări de vedere
 aceste elemente sunt urmărite atat în cazul vertijului periferic/ central, dar și
la amețeli;
 la vertij de tip central acordă o imp. deosebită : vărsăturilor în jet, cu caracter
exploziv ;
 cauzele vertijului periferic :
 infecții labirintice ; toxicele vestibulare ( eritromicina, streptomicina) ;
 particularități semiologice : înfundarea unei urechi ; tulburări de auz (debut
declanșat de schimbarea poziției) ; nistagmus ( se observă dacă există
mișcări – secuse- ale globilor oculari ; privirea fixă) ;
 boala Menier – tip de vertij periferic caracterizat prin triada : tinitus
(înfundarea unei urechi) , surditate, vertij
 cauzele vertijului central : leziuni de trunchi cerebral , cerebeloase, ale
cordoanelor posterioare medulare ;
 caractere semiologice : evoluție de lungă durată ; nesiguranța permanentă
în menținerea echilibrului ; dificultate sau imposibilitate de deplasare ;
nistagmus de origine centrală ; semne asociate de disfuncție cerebeloasă ;
substratul etiologic al amețelii și vertijului se identifică prin anamneză ,
examen obiectiv complet , consult interdisciplinar și explorări
complementare .

Febra:

 temperatura normală a corpului se menține constantă datorită echilibrului

raportului arderii principiilor energetice și pierderii de căldură ;
 valori normale : temperatura periferică (axilară) (36,5 – 36,8 ⁰C dimineața ;
36,8- 37⁰C seara); temperatura centrală ( cavitatea orală, vaginală,

2
 rectală)este cu 0,3 -0,5 diviziuni de grade mai mare ca temperatura periferică
( 37⁰C –dimineața ; 37,5⁰C-seara)
 tehnica corectă de termometrizare : se verifică coloana de mercur ; se
verifică axila ( fără a se produce căldură se înlătură transpirația); se plasează
termometrul în axilă ; se lasă minimum 5 minute
 în mod curent în clinică, pacientul se termometrizează dimineața și seara la
orele 7-8 , iar seara la 17-18 ; de asemenea ori de cate ori este nevoie;
 în FO temperatura este trecută în fișa curbelor biologice (formată din linii
verticale și orizontale ) alături de TA, puls,nr. respirații; fiecare linie
orizontală reprezintă 2 diviziuni de grad ;
 condiții fiziologice de creștere a temperaturii : digestia ; a II-a parte a
ciclului menstrual ; emoțiile ;
 anamneza: modul de debut brusc / progresiv ; intensitate : 37-38⁰C
( subfebrilitate); 38-39⁰C (moderat); 39-41⁰C ( mare); durata; in crisis
(brusc) – mod de scădere în decurs de cateva ore însoțită de transpirație
profundă ; de la valori de 40⁰C pană la 37⁰C in lisis (insidios)- cand
scăderea este progresivă de la o zi la alta;
 evoluția se urmărește în funcție de trasarea curbei febrile ;
 utilizarea antibioticelor modifică într-un fel sau altul curba febrei;
 febra poate apare atat în boli infecțioase ( bacteriene, virale,parazitare,
SIDA) ; boli neinfecțioase ( colagenoza, artrita politraumatică, polimialgia
reumatică); boli hematologice (leucemiile acute, gama-patiile ) ; cauze
iatrogene(medicale): citostatice; boli neoplazice (cancer pulmonar)
 anamneza: prezentarea simptomelor asociate local/general; istoric: data și
modul de debut , cronologia, tratament efectuat ;
 APP( antecedente patologice personale): valvulopatii ( boli cardiace)-
stenoză/insuficență aortică, insuficiență mitrală;endocardită bacteriană ;
patologie neurologică (există tumori cerebrale care pot debuta cu febră de tip
central dacă a efectuat tratament cu neurotrope = febra malignă , chiar și
după anestezice );
 AHC: părinții –boli organice, posibilitatea contagiozității intrafamiliare(boli
infecțioase); expunerea ocupațională; călătorii în zonele endemice ( atenție
la bolile tropicale)

3
  Evaluarea pacientului febril cu stare gravă: cauze; evaluarea semnelor și
simptomelor care atestă atingere viscerală;
 Starea hemodinamică; aprecierea pulsului arterial ( 1 grad de ferbă
accelerează pulsul cu 15-20 bătăi); măsurarea TA ; aprecierea elementelor
de deshidratare (scăderea diurezei) ,somnolența; convulsii febrile la copii ;
starea de șoc termic se manifestă prin cefalee, polipnee/tahipnee, scăderea
TA pană la starea de șoc.

Frisonul:

- Precede întotdeauna febra ;

- Este o senzație de frig însoțită de tremurături (intense generatoare de
căldură), la finalul acestor fenomene , bolnavul simte căldură, moment care
concide cu ascensiunea termică ;
- durata: cateva minute sau zeci de minute,evoluand intermitent sau continuu;
- apare în boli bacteriene, mai rar în cele virale ; poate avea character solemn
în pneumonia acută bacteriană , marcand astfel dechiderea tabloului clinic al
pneumoniei pneumococice.

Hipotermia:

- scăderea temperaturii periferice sub 36⁰C;

- este însoțită de tulburări psihice majore ; tremurături; paloare ; cianoză; puls
slab→comă→exitus ;
- cauze: îngheț, consum de alcool, mai rar în hipotiroidism ; coma
barbiturică(34⁰C-35⁰C)
- Astenia,fatigabilitatea, adinamia : oboseala este un fenomen fiziologic
reversibil ( dispare de obicei după odihnă), corespunzător scăderii rezervelor
energetice ale organismului în urma unui efort;
- oboseala permanentă după odihnă este descrisă imprecis de pacient;
oboseala simptom este acea senzație de scădere a capacităților fizice ,psihice
ale pacientului și poate fi nuanțată prin limbaj de pacient ;

4
 - fatigabilitatea: desemnează o boală rapid instalată , expresie a scăderii
rezervelor energetice ale organismului (senzație de epuizare fizică)
- astenia: este o stare de oboseală generalizată și permanentă , neameliorată de
odihnă;
- un nevrotic se plange mereu de astenie ;
- astenia recent instalată poate marca debutul unei boli infecțioase;
- astenia progresivă însoțită de paloare arată o anemie;
- bolile endocrine - boala Addison ( insuficiența corticosuprarenală cronică);
boli metabolice ; boli hepatice (B, C ) ;
- sub marca termenului de astenie , pacientul poate relata starea de oboseala
confundand cu dispneea ; dar atenție la bolile cardiovasculare cand astenia
poate însoți dispneea ca urmare a creșterii nivelului de O2 la nivelul
mușchilor scheletici
- adinamia: este oboseala extremă pană la epuizarea capacităților funcționale
și musculare, fiind descrisă ca o slăbiciune musculară marcată ;
- sindromul oboselii cronice : în bolile psihiatrice e matinală, nefiind
ameliorată de repaus.

Pruritul:

- senzație neplăcută localizată la nivelul tegumentelor și mucoaselor care

incită la grataj (mancărime )(scărpinare);
- survine în boli dermatologice, boli renale ( uremia, insuficiența renală
cronică), boli parazitare(ascaridioza, lambliaza), alergodermii;
- simptom revelator în diabetul zaharat ( pruritul vaginal vulvar)sau în
cancerul de cap de pancreas ( prurit intens în yona toraco-abdominală) ;
- dpdv al topografiei : pruritul este localizat (pediculoza-pielea capului ;
hemoroizi-regiunea anală; diabet zaharat- prurit regiunea vulvară ; înțepături
de insecte; dermatoze de contact) sau generalizat ( scabie-acarieni ;
dermatoze alergice cu substanțe autoimune ; cauze alimentare –în general
proteine animale ; prurit sinemateria- fără cauză );
- în situația în care pruritul este asociat cu leziuni elementare (macule,
pustule), acestea trebuie diferențiate de leziunile de grataj ;

5
 - dppdv al anamnezei : mod de debut brusc/progresiv; corelarea cu posibili
factori declanșatori ( ex. prurit după baia caldă; factori alimentari ; contact
cu detergenți sau alte substanțe ; anumite plante, păsări, animale de casă);
- evoluția: continuă / intermitentă / progresivă ;
- cauze iatrogene : efectuarea de tratament generatoare de prurit !!!!!;
- prurit generalizat cu/fără erupții eritematoase din cauza administrării unor
medicamente ca : antibiotice ( în special penicilina →testare înainte de
administrare )

Tulburările comportamentului alimentar :

- apetitul: proces complex senzorial afectiv care deseminează pofta de

mancare , dorința și plăcerea de a manca ;
- foamea: necesitatea organismului de manca, caracterizată prin creșterea
ingestiei de alimente; este descrisă de pacient ca o senzație de gol epigastric
(care necesită ingestia de alimente pentru ameliorarea acestei senzații);
- sațietatea: senzație de plenitudine gastrică ;
- inapetența(anorexia) : lipsa poftei de mancare ; se întalnește în neoplasme,
nevroze, boli psihiatrice ( anorexia mentală) ; unele parazitoze ( giardia);
boli organice de obicei grave , în stadiu terminal (insuficiență renală
cronică)însoțite de scăderea ponderală ( ce duce la apariția plicii
abdominale); anorexia poate fi recent instalată sau cu debut progresiv ( cand
este însoțită de scăderea ponderală);
- hiperfagia (hiperorexia): creșterea poftei de mancare ; se întalnește în
hipertiroidism(b. Basedow), la gravide (fiziologică) , în parazitoze, diabet
zaharat
- bulimia: creșterea patologică a poftei de mancare ( mese copioase); de obicei
pacientul provocandu-și vărsături , curba ponderală neinfluențată
- sitofobia: teama de a se alimenta ( în aerogastrie și stenoză pilorică );
- sațietatea precoce : apare în bolile care diminuă capacitatea de rezervor a
stomacului ( rezecții gastrice )sau în staza duodenală ;
- parorexia: desemnează un apetit viciat , tendința de a ingera substanțe nocive
sau improprii (pămant, cretă, păr)

6
Transpirația excesivă și hiposudorația :

- transpirația: secreție sudorală; fiziologic cantitatea de sudoare este de 200

ml; ca și proces fiziologic participă la menținerea constantă a temperaturii
(homeostazia);tot fiziologic , aceasta crește la efort, la temperatura crescută
a mediului ambiant ,
- transpirația patologică: excesivă; hiperhidroză ( creșterea secreției sudorale )
care poate fi esențială – accentuată de frig și emoții, localizată de regulă
palmo-plantar; în rahitism – zona occipitală și nas ; în hipertiroidie – zona
palmelor și cap); hipersudorație
- redusă; hipohidroză; hiposudorație; anhidroză : după administrarea unor
medicamente (atropină, tranchilizante); în boli neurologice ( ex. polinevrite);
- o transpirație cu debut brutal ( rapid instalat),cu caracter exploziv poate
marca o boală gravă (hipoglicemie severă, sincopă);\
- în cursul anamnezei urmărim deci modul de debut , simptomele asociate,
evoluția, topografia