C3 Amețeala , Vertijul...

Semiologie medicală – curs 3

Amețeala :
 este descrisă frecvent de pacient ca o senzație neplăcută de falsă deplasare în
raport cu mediul ambiant sau ca o senzație de nesiguranță posturală, instabilitate ;
 poate fi prezentă în anemii, poliglobulii,HTA, simptom inaugural în sincopă;
apanajul unor boli psihiatrice ( nevroză, psihoză,depresia) ;
 o atenție deosebită trebuie acordată amețelilor cu debut brutal, cu amețeală
aparentă, vedere încețoșată și instabilitate
 cauzele unei amețeli recent instalate:

 stările hipoglicemice – amețeli însoțite de transpirație excesivă rece ( atenție la

pacienții tratați cu insulină în cazul diabetului zaharat de tip I ) ;
 hemoragii acute ( hematemeză, melene , amețeli cu debut brutal însoțite cu
transpirații )
 simptom premergător sincopei ; simptom premergător accidentului vascular
cerebral
 evaluarea semnelor vitale: puls, TA , respirație, temperatura .
 amețeala cauzată de scăderea bruscă de TA se manifestă frecvent în ortostatism
sau la schimbarea poziției ; cauza iatrogenă a amețelilor este cel mai frecvent legată de
tratamentele diuretice aplicate brutal ( scăderea rapidă a TA )
Vertijul:
 reprezintă o senzație de mișcare fie a mediului înconjurător în raport cu
persoana , fie a persoanei în raport cu obiectele din jur ; cel mai frecvent , această
senzație este rotatorie ;
 dpdv al cauzelor : vertij de cauză periferică ( leziuni periferice ) și vertij de cauză
centrală ;
 vertijul periferic : elemente de urmărit :
 modul de debut : brusc sau progresiv ;
 dacă această senzație este modificată sau nu de schimbarea poziției ;
 ce alte simptome însoțitoare prezintă;
 dacă prezintă simptome premonitorii caracteristice ( ex. acufene);
 dacă a efectuat tratament cu eritromicină sau streptomicină ;
 dacă suferă de boli organice (hematologice, cerebrale);
 dacă lucrează în mediul toxic ; dacă are tulburări de vedere .
 aceste elemente sunt urmărite atat în cazul vertijului periferic/ central , dar și la
amețeli;
 la vertij de tip central acordă o imp. deosebită : vărsăturilor în jet, cu caracter
exploziv ;
 cauzele vertijului periferic :
 infecții labirintice ; toxicele vestibulare ( eritromicina, streptomicina) ;
 particularități semiologice : înfundarea unei urechi ; tulburări de auz (debut
declanșat de schimbarea poziției) ; nistagmus ( se observă dacă există mișcări –
secuse- ale globilor oculari ; privirea fixă ) ;
 boala Menier – tip de vertij periferic caracterizat prin triada : tinitus (înfundarea
unei urechi) , surditate, vertij
 cauzele vertijului central :
 leziuni de trunchi cerebral , cerebeloase, ale cordoanelor posterioare medulare ;
 caractere semiologice : evoluție de lungă durată ; nesiguranța permanentă în
menținerea echilibrului ; dificultate sau imposibilitate de deplasare ; nistagmus de
origine centrală ; semne asociate de disfuncție cerebeloasă ; substratul etiologic al
amețelii și vertijului se identifică prin anamneză , examen obiectiv complet , consult
interdisciplinar și explorări complementare .
Febra :
 temperatura normală a corpului se menține constantă datorită echilibrului
raportului arderii principiilor energetice și pierderii de căldură ;
 valori normale :
 temperatura periferică (axilară) (36,5 – 36,8 ⁰C dimineața ; 36,8 - 37⁰C seara);
 temperatura centrală ( cavitatea orală, vaginală, rectală)este cu 0,3 -0,5 diviziuni
de grade mai mare ca temperatura periferică ( 37⁰C – dimineața ; 37,5⁰C-seara)
 tehnica corectă de termometrizare :
 se verifică coloana de mercur ;
 se verifică axila ( fără a se produce căldură se înlătură transpirația);
 se plasează termometrul în axilă ;
 se lasă minimum 5 minute
 în mod curent în clinică, pacientul se termometrizează dimineața și seara la orele
7-8 , iar seara la 17-18 ; de asemenea ori de cate ori este nevoie;
 în FO temperatura este trecută în fișa curbelor biologice ( formată din linii
verticale și orizontale ) alături de TA, puls, nr. respirații; fiecare linie orizontală
reprezintă 2 diviziuni de grad ;
 condiții fiziologice de creștere a temperaturii : digestia ; a II-a parte a ciclului
menstrual ; emoțiile ;
 anamneza :
 modul de debut brusc / progresiv ;
 intensitate : 37-38⁰C ( subfebrilitate); 38-39⁰C (moderat); 39-41⁰C ( mare);
 durata;
 in crisis (brusc) – mod de scădere în decurs de cateva ore însoțită de transpirație
profundă ; de la valori de 40⁰C pană la 37⁰C
 in lisis (insidios)- cand scăderea este progresivă de la o zi la alta ;
 evoluția se urmărește în funcție de trasarea curbei febrile ;
 utilizarea antibioticelor modifică într-un fel sau altul curba febrei;
 febra poate apare atat în boli infecțioase ( bacteriene, virale, parazitare, SIDA) ;
boli neinfecțioase ( colagenoza, artrita politraumatică, polimialgia reumatică); boli
hematologice ( leucemiile acute, gama-patiile ) ; cauze iatrogene (medicale): citostatice;
boli neoplazice (cancer pulmonar)
 anamneza :
 prezentarea simptomelor asociate local/general;
 istoric : data și modul de debut , cronologia, tratament efectuat ;
 APP ( antecedente patologice personale): valvulopatii ( boli cardiace)-
stenoză/insuficență aortică, insuficiență mitrală; endocardită bacteriană ; patologie
neurologică (există tumori cerebrale care pot debuta cu febră de tip central dacă a
efectuat tratament cu neurotrope = febra malignă , chiar și după anestezice );
 AHC : părinții –boli organice, posibilitatea contagiozității intrafamiliare(boli
infecțioase); expunerea ocupațională; călătorii în zonele endemice ( atenție la bolile
tropicale)
 evaluarea pacientului febril cu stare gravă:
 cauze; evaluarea semnelor și simptomelor care atestă atingere viscerală ;
 starea hemodinamică; aprecierea pulsului arterial ( 1 grad de ferbă accelerează
pulsul cu 15-20 bătăi); măsurarea TA ;
 aprecierea elementelor de deshidratare (scăderea diurezei) ,somnolența;
convulsii febrile la copii ;
 starea de șoc termic se manifestă prin cefalee, polipnee/tahipnee, scăderea TA
pană la starea de șoc ;

Frisonul :
 precede întotdeauna febra ;
 este o senzație de frig însoțită de tremurături (intense generatoare de căldură ), la
finalul acestor fenomene , bolnavul simte căldură, moment care concide cu
ascensiunea termică ;
 durata : cateva minute sau zeci de minute,evoluand intermitent sau continuu ;
 apare în boli bacteriene, mai rar în cele virale ; poate avea caracter solemn în
pneumonia acută bacteriană , marcand astfel dechiderea tabloului clinic al pneumoniei
pneumococice
Hipotermia :
 scăderea temperaturii periferice sub 36⁰C;
 este însoțită de tulburări psihice majore ; tremurături; paloare ; cianoză; puls
slab→comă→exitus ;
 cauze : îngheț, consum de alcool, mai rar în hipotiroidism ; coma
barbiturică(34⁰C-35⁰C)
Astenia,fatigabilitatea, adinamia :
 oboseala
 este un fenomen fiziologic reversibil ( dispare de obicei după odihnă ),
corespunzător scăderii rezervelor energetice ale organismului în urma unui efort;
 oboseala permanentă după odihnă este descrisă imprecis de pacient;
 oboseala simptom este acea senzație de scădere a capacităților fizice , psihice
ale pacientului și poate fi nuanțată prin limbaj de pacient ;
 fatigabilitatea : desemnează o boală rapid instalată , expresie a scăderii
rezervelor energetice ale organismului (senzație de epuizare fizică ),
 astenia :
 este o stare de oboseală generalizată și permanentă , neameliorată de odihnă;
 un nevrotic se plange mereu de astenie ;
 astenia recent instalată poate marca debutul unei boli infecțioase;
 astenia progresivă însoțită de paloare arată o anemie;
 bolile endocrine - boala Addison ( insuficiența corticosuprarenală cronică); boli
metabolice ; boli hepatice (B, C ) ;
 sub marca termenului de astenie , pacientul poate relata starea de oboseala
confundand cu dispneea ; dar atenție la bolile cardiovasculare cand astenia poate însoți
dispneea ca urmare a creșterii nivelului de O2 la nivelul mușchilor scheletici
 adinamia : este oboseala extremă pană la epuizarea capacităților funcționale și
musculare, fiind descrisă ca o slăbiciune musculară marcată ;
 sindromul oboselii cronice : în bolile psihiatrice e matinală, nefiind ameliorată
de repaus

Pruritul :
 senzație neplăcută localizată la nivelul tegumentelor și mucoaselor care incită la
grataj (mancărime )(scărpinare);
 survine în boli dermatologice, boli renale ( uremia, insuficiența renală cronică),
boli parazitare(ascaridioza, lambliaza), alergodermii;
 simptom revelator în diabetul zaharat ( pruritul vaginal vulvar)sau în cancerul de
cap de pancreas ( prurit intens în yona toraco-abdominală) ;
 dpdv al topografiei : pruritul este localizat ( pediculoza-pielea capului ;
hemoroizi-regiunea anală; diabet zaharat- prurit regiunea vulvară ; înțepături de insecte;
dermatoze de contact) sau generalizat ( scabie-acarieni ; dermatoze alergice cu
substanțe autoimune ; cauze alimentare –în general proteine animale ; prurit
sinemateria- fără cauză );
 în situația în care pruritul este asociat cu leziuni elementare ( macule, pustule),
acestea trebuie diferențiate de leziunile de grataj ;
 dppdv al anamnezei : mod de debut brusc/progresiv; corelarea cu posibili factori
declanșatori ( ex. prurit după baia caldă; factori alimentari ; contact cu detergenți sau
alte substanțe ; anumite plante, păsări, animale de casă);
 evoluția : continuă / intermitentă / progresivă ;
 cauze iatrogene : efectuarea de tratament generatoare de prurit !!!!!; prurit
generalizat cu/fără erupții eritematoase din cauza administrării unor medicamente ca :
antibiotice ( în special penicilina →testare înainte de administrare )

Tulburările comportamentului alimentar :

 apetitul : proces complex senzorial afectiv care deseminează pofta de mancare ,
dorința și plăcerea de a manca ;
 foamea : necesitatea organismului de manca, caracterizată prin creșterea
ingestiei de alimente; este descrisă de pacient ca o senzație de gol epigastric ( care
necesită ingestia de alimente pentru ameliorarea acestei senzații); ;
 sațietatea: senzație de plenitudine gastrică ;
 inapetența ( anorexia) : lipsa poftei de mancare ; se întalnește în neoplasme,
nevroze, boli psihiatrice ( anorexia mentală) ; unele parazitoze ( giardia); boli organice
de obicei grave , în stadiu terminal (insuficiență renală cronică)însoțite de scăderea
ponderală ( ce duce la apariția plicii abdominale ); anorexia poate fi recent instalată sau
cu debut progresiv ( cand este însoțită de scăderea ponderală);
 hiperfagia ( hiperorexia): creșterea poftei de mancare ; se întalnește în
hipertiroidism(b. Basedow), la gravide (fiziologică) , în parazitoze, diabet zaharat
 bulimia : creșterea patologică a poftei de mancare ( mese copioase); de obicei
pacientul provocandu-și vărsături , curba ponderală neinfluențată
 sitofobia : teama de a se alimenta ( în aerogastrie și stenoză pilorică );
 sațietatea precoce : apare în bolile care diminuă capacitatea de rezervor a
stomacului ( rezecții gastrice )sau în staza duodenală ;
 parorexia : desemnează un apetit viciat , tendința de a ingera substanțe nocive
sau improprii (pămant, cretă, păr)

Transpirația excesivă și hiposudorația :

 transpirația : secreție sudorală; fiziologic cantitatea de sudoare este de 200 ml ;
ca și proces fiziologic participă la menținerea constantă a temperaturii (homeostazia);tot
fiziologic , aceasta crește la efort, la temperatura crescută a mediului ambiant ,
 transpirația patologică :
 excesivă; hiperhidroză ( creșterea secreției sudorale ) care poate fi esențială –
accentuată de frig și emoții, localizată de regulă palmo-plantar; în rahitism – zona
occipitală și nas ; în hipertiroidie – zona palmelor și cap);hipersudorație
 redusă ; hipohidroză; hiposudorație; anhidroză : după administrarea unor
medicamente (atropină, tranchilizante); în boli neurologice ( ex. polinevrite);
 o transpirație cu debut brutal ( rapid instalat),cu caracter exploziv poate marca o
boală gravă (hipoglicemie severă, sincopă);
 în cursul anamnezei urmărim deci modul de debut , simptomele asociate,
evoluția, topografia