Suport de curs


2.Condiţiile esenţiale pentru sănătate

Condiţiile esenţiale pentru sănătate: pace, adapost, educatie, alimentatie, venituri, ecosistem stabil,
resurse confirmate, dreptate.

2.1. Determinanţii sănătăţii

Pentru înţelegerea relaţiilor diferitelor categorii de factori cu starea de sănătate, în documentul “O nouă
perspectivă asupra sănătăţii canadienilor”(1974), cunoscut ca Raportul Lalonde (după numele ministrului
canadian al sănătăţii de la acea vreme), un nou model conceptual a propus clasificarea determinanţilor
sănătăţii în patru categorii:
- comportamente,
- mediu,
- biologia umană şi
- îngrijiri de sănătate (fig.1.1)
Modelul celor patru categorii de factori a reprezentat un evident progres în înţelegerea relaţiilor care
influenţează sănătatea şi în fundamentarea unor noi tipuri de intervenţii, medicale şi nemedicale.
Fig. 1.1. Modelul celor patru categorii de determinanţi ai stării de sănătate

Allan Dever, 1976, a descris modelul epidemiologic al factorilor care determină starea de
1
sănătate şi o abordare modernă.

Fig. nr. 2. Modelul epidemiologic al factorilor care determină starea de sănătate

Tendinţa actuală este de a prezenta un nou model al stării de sănătate care să sprijine identificarea
priorităţilor, dar care să includă atât determinanţii stării de sănătate cât şi alţi factori care influenţează
rezultatele în sănătate.

Modelul actual grupează diferit determinanţii sănătăţii.

Se adaugă conceptul esenţial de răspuns individual (al gazdei), care include înţelesul epidemiologic
clasic, dar reprezintă mai mult decât acesta.
Comportamentul nu mai este văzut în acest model ca un factor independent, care ar ţine doar de libera
alegere a individului, caz în care individul ar putea fi blamat şi făcut responsabil pentru alegerea unor
comportamente nesănătoase.
Comportamentul este considerat un răspuns individual la factori de mediu, în special de natură
socio-economică. Presiunea grupului social din care face parte individul sau mijloacele economice de
acesta care dispune, pot condiţiona în mare măsură “alegerile individuale” în privinţa comportamentelor.
De asemenea, modelul propune o reinterpretare a categoriei “factori biologici” ca răspuns biologic
individual la factoride mediu social şi fizic pe un anumit fond de receptivitate determinată genetic.

2
 Este demonstrată influenţa evenimentelor din mediul social, procesate de sistemul nervos, asupra
funcţionării sistemului imun sau endocrin, care la rândul lor fac individul mai vulnerabil sau mai rezistent
la agenţii declanşatori ai multor boli.
Acest model sugerează şi mecanismele care ar putea explica creşterea spectaculoasă a speranţei de viaţă
în unele societăţi contemporane, chiar dacă ele cheltuiesc relativ puţin pentru servicii de sănătate
(Iglehart, 1988). În cazul Japoniei de exemplu, există un înalt nivel de autoapreciere şi încredere la nivel
individual şi colectiv, bazate pe o creştere economică susţinută, însoţită de o creştere a veniturilor
individuale, distribuite relativ echitabil marii majorităţi a membrilor societăţii, care au astfel posibilitatea
unei existenţe aducătoare de tot mai multe satisfacţii.

Factorii importanţi care influenţează sănătatea rămân: sărăcia, factorii sociali, stilul de viaţă,
şomajul, locuinţele nesănătoase, poluarea mediului, nivelul de educaţie.
Aceşti factori necesită o abordare la nivel naţional cu intervenţii la nivelul comunităţii, care ar trebui să
dezvolte proiecte cu implicarea unor resurse publice şi private din comunitatea respectivă.
Este util ca indivizii şi familia să-şi recunoască responsabilitatea pentru menţinerea şi ameliorarea
sănătăţii
Din experienţa altor ţări reiese că în determinarea unui anumit nivel al stării de sănătate a populaţiei,
stilul de viaţă intervine cu o pondere de 40%, mediul cu 20%, factorii biologici cu 30%, iar
serviciile de sănătate intervin direct doar cu 10%.

3
Fig. nr.3 - Modelul integrat al stării de sănătate

Acest model integrează determinanţii stării de sănătate şi îngrijiri de sănătate în modelele de evaluare a
rezultatelor din diferitele intervenţii aplicate. Rezultatele pot merge de la îmbunătăţirea stării de sănătate,
reducerea mortalităţii, morbidităţii/incapacităţii, la vindecare sau modificări în calitatea vieţii. Un rol
important îl are cercetarea şi educaţia, precum şi un cadru de lucru în condiţii de etică.

Concluzie: corelarea indicilor care caracterizează starea de sănătate a populaţiei cu factorii complecşi ai
mediului ambiant, cu gradul de dezvoltare al serviciilor de sănătate şi cu eficienţa şi eficacitatea activităţii

4
acestora asigura cunoaşterea şi interpretarea corecta a nivelului stării de sănătate a populaţiei şi permite
stabilirea de măsuri şi soluţii care trebuie adoptate de factorii de decizie ai sistemului de asigurare a
sănătăţii publice

2.2. Grupele de determinanţi (OMS)

În 1998 OMS a clasificat determinantii starii de sanatate in 4 grupe:

- macroeconomici,
- factori de mediu,
- socio-economici si
- educationali.

Fiecare grup include determinanti directi si indirecti.

Determinantii directi de importanta majora sunt:

- stilul de viata (fumat, tip de alimentatie, alcool, utilizarea de droguri),

- conditii de mediu fizic si social (accesul la apa potabila, sanitatia, habitatul),
- comportamente de grup social (violenta in mediul familial, accesul la serviciile de sanatate).
Determinantii indirecti sunt reprezentati de:

 produsul intern brut

 saracia
 poluarea
 modificarile de clima
 migratia
 modificari socio-demografice in structura populatiei
 situatiile de criza (dezastrele naturale, conflictele armate, etc.)

2.3. Consecinţele problemelor de sănătate, stilul de viaţă, modul de viaţă

Definiţii:

1. Stilurile de viata sunt modele conform carora oamenii aleg sa traiasca. Ele sunt rezultatul unui
total de forte economice, culturale si sociale care contribuie la dezvoltarea calitatilor indivizilor.
Stilul de viata este confundat de cele mai multe ori cu alte concepte inrudite precum "mod de
viata", "clasa sociala", "cultura/subcultura".

Stebbins (2004: 65) defineşte stilul de viaţă ca fiind „un set de comportamente care este determinat de un
set coerent de interese sau condiţii sociale, fiind explicat şi justificat de un set de valori, atitudini şi

5
orientări interdependente şi care, în anumite condiţii, devine baza identităţii sociale comune a celor care
îl execută”

Stilul de viata defineste individul privit ca un intreg, in interactiune cu mediul sau specific. Se poate
spune ca stilul de viata poate reprezenta tiparul vietii individului ce se exprima prin interese, opinii,
atitudini.

Stilul de viata este modalitatea prin care individul alege sa isi traiasca viata si acesta se formeaza in timp,
odata cu dezvoltarea sa personala. De-a lungul vietii trecem prin mai multe stiluri de viata care se
formeaza sau se adopta in functie de diferitele stagii ale vietii: copilarie, adolescenta, maturitate.

Modul de viata, face referire la felul in care isi desfasoara viata anumite grupuri sociale, ce
atitudini si comportamente adopta acele grupuri sociale la un anumit moment dat.

Stilul de viata este mai degraba un indicator al optiunii individuale, facand referire la strategiile de
viata, atitudinile si comportamentele individului.
Spre deosebire de valori care sunt destul de stabile, stilurile de viata sunt intr-o continua schimbare pe
parcursul vietii. Nu se poate spune ca unui om ii este specific un anumit stil de viata permanent. Acesta
isi poate modifica felul in care alege sa isi traiasca viata conform anumitor factori ce au un grad de
diversificare foarte ridicat.

Componentele stilului de viaţă sunt:

- stilul de lucru,

- stilul de recreere,

- stilul de distracţie,

- stilul de comunicare,

- stilul de relaţionare,

- stilul de cunoaştere,

- stilul de consum,

- stilul de alimentaţie şi

- stilul de ecologie.

Stilul de viaţă este un factor ce poate fi controlat, deci in procent mare rezulta că ne putem controla
sănătatea.

6
 În timp ce ereditatea şi mediul joacă un rol deosebit în statutul sănătăţii noastre, alegerile pe
care le facem în ceea ce priveşte stilul de viaţă ne afectează şi ne determină starea de sănătate într-o mai
mare măsură.

Deşi nu toate componentele stilului de viaţă se situează sub controlul individului, toţi oamenii
abordează tipuri de stiluri de viaţă care le afecetază în mod direct sănătatea şi bunăstarea.

Rolul factorilor comportamentali în etiologia, evoluţia şi recuperarea din boală este astăzi
tot mai clar precizat şi înţeles. Peste 50% din cauzele de mortalitate din ţările dezvoltate
(inclusivEuropa centrală şi de est) se datorează factorilor comportamentali (vezi tabelul 1.)

Tabel 1. Cauzele de mortalitate din ţările dezvoltate

Cauză Procent din total
Stil de viaţă 50
Factori biologici 25
Factori de mediu 15
Sistem medical 10

Factorii comportamentali ai stilului de viaţă se pot constitui în:

 f a c t o r i d e r i s c  pentru îmbolnăviri, răniri şi morţi premature (ex:
f u m a t , c o n d u c e r e a autovehiculelor cu viteză excesivă şi/sau fără centuri de siguranţă, relaţii
sexuale neprotejateetc.);
 factori protectori a i s t ă r i i d e s ă n ă t a t e ( e x : p r a c t i c a r e a r e g u l a t ă a
e x e r c i ţ i i l o r f i z i c e , alimentaţie raţională, suport social etc.)

Pentru a ajunge la o stare de sănătate optimă, este necesar să fim conştienţi de factorii de risc şi de cei de
protecţie; să avem informaţii corecte şi cunoştinţe adecvate despre aceştia; să avem o atitudine pozitivă faţă
de factorii de protecţie şi una negativă faţă de cei de risc; să practicăm comportamentele sănătoase şi să le
evităm pe cele nocive.

Factorii comportamentali ai stilului de viaţă:

1. Uzul de substanţe

! nicotina (fumat activ, pasiv, orice tip de ţigaretă, pipă)

! consum de alcool (depăşirea consumului ocazional)

! medicamente, droguri (non-aderenţa, automedicaţia, autoinjectarea drogurilor)

2. Comportament alimentar

! balanţă calorică(aport-necesitate)

! balanţa dietei (proteine, glucide, lipide, vitamine, minerale)

! regularitatea meselor (3 mese/zi)

7
 ! preferinţe culinare (carne albă vs. roşie, vegetale, fructe vs. dulciuri, condimente)

! metode de preparare şi conservare (fierbere vs. prăjire, îngheţare vs. proaspete)

3. Activitate fizică

! tip de mişcare aerobic (flexibilitate, vigoare)

! frecvenţa (3-5/săptămână)

! intensitate (60-90% din capacitatea cardiacă maximă)

! durată (20-60 minute)

4. Somn, relaxare

! 7-8 ore de somn zilnic

! hobiuri

! exerciţii de relaxare, meditaţie

! echilibru muncă/recreaţie

5. Alte comportamente preventive

! imunizări/vaccinări

! verificări medicale periodice

! autoexaminări (ex: palparea sânilor, testiculelor)

! comportament sexual (evitarea sarcinilor nedorite, a avorturilor septice, a

bolilor cu transmisie sexuală prin utilizarea prezervativelor sau partener stabil)

! comportament la volan (utilizarea centurilor de siguranţă, viteză redusă, etc.)

! evitarea expunerii excesive şi neprotejate a pielii la soare

! evitarea accidentelor domestice şi ocupaţionale

3.