.

EDUCATIE PENTRU SANATATE

C4

MODUL DE VIATA

Modul de viata si stilul de viata sunt doua notiuni apropiate in continut si tratate
de multe ori ca sinonime. Ele desemneaza totalitatea activitatilor care compun viata
unei persoane, a unui grup, a unei colectivitati, organizarea vietii lor pentru
satisfacerea trebuintelor lor materiale si spirituale. Totusi, cele doua notiuni nu sunt
identice desi utilizarea lor este complementara. Astfel, Modul de viata se refera la
elementele obiective ale traiului, la conditiile materiale, economice si sociale ale
vietii oamenilor.

Din punct de vedere al descrierii modurilor şi stilurilor de viaţă, cele mai

importante/ determinante 'sectoare' sunt considerate organizarea familială, pregătirea
copiilor pentru procesul educaţional/ instituţionalizat, îngrijirea sănătăţii şi
comportamentul economic.
Modul de viaţă, face referire la felul in care işi desfăşoara viaţa anumite grupuri
sociale, ce atitudini si comportamente adoptă acele grupuri sociale la un anumit
moment dat.
Înţelegerea modului de viaţă presupune o analiză atentă a interrelaţiei dintre
statusul social, oportunităţile economice, aşteptările individuale şi competenţa
socială a indivizilor.

Principalii indicatori ai modului de viata sunt:

-natura muncii (ocupatiei, profesiei) si durata ei;

-invatamantul, calificarea profesionala si accesibilitatea formelor acestora;
-rezidenta si circulatia (timpul afectat si mijloacele de transport disponibile si
utilizate);
-locuinta (mp/ persoana) si echipamentul acesteia (gradul de confort);
-conditiile de igiena si asistenta sanitara (accesibilitatea acesteia);
-mijloacele de comunicare, telecomunicare;
-informatiile si cultura
-timpul liber (durata si folosirea acestuia).

La acestia se adauga sistemul traditiilor, obiceiurilor, morala si cultura societatii.

Toti acesti factori, in miscarea lor istorica, contribuie la formarea profilului
psihologic al populatiei, la formarea personalitatii indivizilor si la structurarea
relatiilor sociale.

Orice mod de viata este produsul unei istorii , reflexul unei culturi si al unor traditii
specifice.
Fiecare societate are un mod specific de viata. Se poate distinge astfel intre un mod
de viata specific societatii traditionale, agrare, rurale, un mod de viata specific
societatii industriale, de tip urban si modul de viata specific societatii
postindustriale. In fiecare dintre ele, toti indicatorii enumerati mai sus sunt diferiti.
Stilul de viata se refera la aspectul subiectiv al modului de viata. El reprezinta o
strategie de viata pentru care individul opteaza si care orienteaza toate manifestarile
sale particulare. Aceasta strategie are la baza anumite credinte, imagini si
reprezentari ale individului despre lume si viata, in virtutea carora el alege, se
comporta, actioneaza, face optiuni care il pot conduce la reusita sau la esec. Din
acest punct de vedere, stilul de viata se refera la decizii, actiuni si conditii de viata
care afecteaza sanatatea persoanelor. Este vorba de riscuri autoasumate, cum ar fi:
tabagismul, abuzul de alcool, consumul de droguri, alimentatia excesiva,
dezechilibrata sau subnutritia, promiscuitatea sexuala, practicile sexuale riscante,
stilul de conducere auto imprudent, sedentarismul, lipsa timpului liber, insuficienta
odihnei / somnului, incapacitatea de a face fata stresului cotidian si profesional intr-
un mod adecvat. Toate acestea sunt riscuri imputabile persoanei, care pune in
pericol sanatatea proprie. Uneori aceste riscuri sunt impuse de conditiile social-
economice ale persoanei, cum ar fi: saracia, somajul, discriminarea sociala, sexuala,
etnica, inegalitatile si conflictele sociale. Stilul de viata consta din combinatii ale
diferitelor practici si deprinderi comportamentale si conditii de mediu ce reflecta
modul de viata, influentate de antecedentele familiale, conditiile culturale si socio-
economice ale persoanei. In esenta, stilul de viata este tipul de comportament
repetitiv, habitual, conditionat de nivelul de cultura si de nivelul de trai, este modul
de viata bazat pe interactiunea dintre conditiile de viata in sens larg si tipurile
caracteristice de comportament, determinate de factorii socio-culturali si de
caracteristicile personale. Modificarea stilului de viata implica deci schimbarea
concomitenta a comportamentului personal si a conditiilor de viata. Stilul de viata
este personal si social (grupal) in acelasi timp si aceasta pentru ca optiunile pe care
persoana le face si in functie de care isi structureaza stilul de viata sunt individuale,
dar valorile, reprezentarile, telurile si aspiratiile in virtutea carora face alegerile au o
determinare sociala. In concluzie, se poate spune ca daca modul de viata se refera la
aspectele exterioare ale vietii, la conditiile economice si sociale, stilul de viata
priveste modul in care persoanele si grupurile sociale valorizeaza aceste conditii, in
functie de anumite optiuni valorico-normative. Fiecare individ este protagonistul
unui anumit stil de viata propriu si constant, precum si al unor “subvariante” proprii
fiecarei etape de viata parcuse. Daca la un copil nu se poate vorbi inca de un stil de
viata propriu-zis, odata cu adolescenta, cu procesul de cristalizare a personalitatii,
incepe sa se contureze si un stil de viata propriu, pe care tineretea si maturitatea il
vor desavarsi. In structurarea lui, influensa familiei, a scolii, a altor institutii
educative se interfereaza cu influenta celor apropiati, cu influenta literaturii, a
televiziunii, a mass-mediei in general, care pot oferi tipologii diferite ale stilurilor de
viata si care pot fi copiate, refuzate, prelucrate critic si valorizate de catre individ.
Alaturi de stiluri de viata defavorabile pentru sanatate – care cuprind factorii de risc
mentionati anterior – exista si pot fi modelate prin actiuni de educatie stiluri de viata
favorabile sanatatii: practicarea sistematica a exercitiilor fizice si evitarea
sedentarismului, alimentatia echilibrata si variata (bogata in legume si fructe
proaspete, saraca in grasimi), evitarea fumatului si a consumului de droguri,
consumul moderat de alcool, igiena personala si sexuala, prudenta in alegerea
partenerilor sexuali si utilizarea mijloacelor de protectie pentru evitarea bolilor cu
transmitere sexuala, inclusiv SIDA, efectuarea de controale medicale periodice,
folosirea strategiilor adecvate de ajustare la stresul cotidian,
profesional. Promovarea unui stil de viata care sa maximizeze, in limitele unor
conditii date, sanatatea, bunastarea si implinirea umana, reprezinta un obiectiv a
carui realizare presupune actiune conjugata a disciplinelor medicale si
comportamentale, a factorilor economici, politici, sociali si culturali. Programul
OMS “Sanatate pentru toti” se bazeaza, in mare masura, pe capacitatea oamenilor de
a-si cunoaste si optimiza stilul propriu de viata, de a corija deficientele constatate in
structurarea lui, de a opera modificari, remodelari, in sensul realizarii unui stil de
viata sanatos. Stilul de viata are o importanta majora in determinarea starii de
sanatate a oamenilor. Astfel, ponderea celor patru factori determinanti ai sanatatii
este urmatoarea:

stilul de viata – 51%

factorul biologic – 20%

mediul ambiant – 19%

sistemul ingrijirilor de sanatate – 10%

In acelasi timp, stilul de viata este responsabil de mai mult de jumatate din ani de
viata prematur pierduti de catre oameni.

Componentele modului sănătos de viaţă

- Regim alimentar echilibrat
- Activitatea fizică
- Igiena generală a corpului
- Întărirea organismului
- Abandonarea obiceiurilor nocive
- Echilibrul psihologic

1. Regim alimentar echilibrat

Este esenţial de a nu face abuz.
Măncaţi doar atît, cât doriţi, dar nu forţat.
E de dorit de a te ridica de la masa, cu senzaţie uşoară de foame.
Cel mai important este de a manca echilibrat: - proteine 1,5 g/kg corp,
- proteine 1,5 g/kg corp
- glucide 5 g/kg corp.
 Dacă se renunţă la unul din componentele indicate (în scopul de a pierde în
greutate), mai devreme sau mai tîrziu organismul va reacţiona prin diverse
afectiuni.
-Reducerea considerabilă a carbohidraţilor determină letargie, iritabilitate,
nefericire.
-Lipsa de proteine, sau aportul redus va frâna mult regenerarea ţesuturilor şi a
celulelor
Celulele îmbătrînite, nu pot fi înlocuite cu altele noi, şi în acest caz nu e exclusă
apariţia cancerului.
-Este periculos şi refuzul complet de grăsimi, deoarece exista vitamine, care sunt
absorbite de organism doar in prezenta grasimilor. În plus, grasimile furnizează
energie (de două ori mai multă decît alte componente).
Dacă fiecare celulă va fi purificată, protejată şi alimentată cu toate substanţele
necesare corpului, îşi va restabili sănătatea şi se va lupta cu toate bolile. Absolut
nerezonabilă este omiterea meselor pe parcursul zilei (cu scop de a slăbi).
Ca regulă, e mai bine invers – mai sănătoasă este alimentarea de 4 ori pe zi. Când
lipseşte o masă, în primul rând caloriile pe care organismul ar trebui să le consume
pentru digeratie, sunt stocate în depozit sub formă de grăsime. În al doilea rând,
perioada de timp între mese este foarte lungă şi organismul va trece în stare de stres
alimentar, deci se va strădui ca tot ce se mănîncă, să fie transformat în rezervă de
energie – în grăsimi.

2. Activitatea fizică
În fiecare dimineaţă trebuie de efectuat exerciţii de înviorare = 10- 15 minute. Nu
este necesar de ocupat ore întregi, sau antrenate toate grupele musculare, ar fi
suficiente mişcările în ritm de dans. E de preferat, ca cel puţin două ore pe
saptamana de făcut o activitate fizica mai esenţială (plimbare în jurul unui lac, înnot
într-o piscină, plimbări cu bicicleta, exerciţii fizice într-o sală de sport.

3. Igiena generală a corpului

Omul respiră, nu doar prin plamani, dar, şi prin piele, de aceea este importantă
puritatea ei.
Igiena personală - este fundamentul sănătăţii fiecărei persoane, care se poate
întreţine prin igiena pielii, părului, unghiilor, cavităţii bucale, spalatul pe maini
regulat, duşul zilnic, ceea ce în final ajută la menţinerea echilibrului sănătos al
corpului. Igiena dinţilor este de 20 de ori mai ieftină decît tratament bolilor dentare.
În cameră se conţine de 10-20 de ori mai mult praf decît în curte, de aceea este
important ca regulat să se facă curăţănie umedă a încăperilor.

4. Întărirea organismului
Călirea, înseamnă mărirea rezistenţei organismului la orice factori de mediu care
cauzează stres şi tensiune. Aceşti factori includ - temperaturi joase şi umiditate
ridicată, schimbări bruşte de presiune barometrică, etc. Cu toate acestea, cel mai
important rămâne protecţia de răcirea excesivă. Metodele de protecţie împotriva
răcelii sunt bine cunoscute. Ele se realizează prin intermediul soarelui, aerului şi
apei, combinate cu exerciţiile fizice. Călirea ar trebui să se facă constant şi conştient,
deci în fiecare zi.

5. Abandonarea obiceiurilor nocive

Dintre obiceiurile nocive, cele mai frecvente sunt consumul de alcool şi fumatul.
Fumatul pune în pericol mai multe organe vitale. Fumatorii au risc de boli
pulmonare, boli cardiace coronariene şi accident vascular cerebral, se accelerează
îngustarea arterelor, reducand conţinutul de oxigen din sânge cu 15%. Nici alcoolul
nu este mai puţin dăunător organismului. Cei care abuzează de el, fac tensiune
arterială şi insuficienţă hepatică. Alcoolul şi tutunul afectează în mod negativ şi
organele de reproducere şi poate provoca anomalii grave în dezvoltarea lor, în
special dacă mama fumează şi bea.

6. Echilibrul psihologic
Fii echilibrat psihic. Nu fi nervos, deoarece celulele nervoase nu se regenereaza,
deşi, spun unii, că ele sunt restaurate, dar foarte, foarte lent. Deci, gasiţi momente
pozitive peste tot, şi zâmbiţi mai des.

Factorii socio-economici sunt cei care limitează uneori posibilitatea populaţiei

de a adopta un comportament sănătos. De aceea, adoptarea unor măsuri care
urmăresc îmbunătăţirea mediului social şi economic pot duce la promovarea unui
stil de viaţă sănătos.
Astfel de măsuri sunt, spre exemplu:
 oferirea unei mese în cantinele instituţiilor şcolare,
 organizarea unor puncte de distribuţie a alimentelor pentru grupurile sociale
defavorizate în vederea îmbunătăţirii comportamentelor alimentare,
 ajutorarea familiilor cu situaţie socio-economică deficitară şi crearea de
oportunităţi profesionale şi economice pentru adolescenţii şi tinerii din aceste familii
în vederea prevenirii violenţei juvenile,
 menţinerea unor preţuri ridicate la produsele de tutun şi băuturile alcoolice.