Fig. nr. 2.

Modelul epidemiologic al factorilor care determină starea de sănătate

Tendinţa actuală este de a prezenta un nou model al stării de sănătate care să sprijine identificarea
priorităţilor, dar care să includă atât determinanţii stării de sănătate cât şi alţi factori care influenţează
rezultatele în sănătate.

Modelul actual grupează diferit determinanţii sănătăţii.

Se adaugă conceptul esenţial de răspuns individual (al gazdei), care include înţelesul epidemiologic
clasic, dar reprezintă mai mult decât acesta.
Comportamentul nu mai este văzut în acest model ca un factor independent, care ar ţine doar de libera
alegere a individului, caz în care individul ar putea fi blamat şi făcut responsabil pentru alegerea unor
comportamente nesănătoase.
Comportamentul este considerat un răspuns individual la factori de mediu, în special de natură
socio-economică. Presiunea grupului social din care face parte individul sau mijloacele economice de
acesta care dispune, pot condiţiona în mare măsură “alegerile individuale” în privinţa comportamentelor.
De asemenea, modelul propune o reinterpretare a categoriei “factori biologici” ca răspuns biologic
individual la factoride mediu social şi fizic pe un anumit fond de receptivitate determinată genetic.
Este demonstrată influenţa evenimentelor din mediul social, procesate de sistemul nervos, asupra
funcţionării sistemului imun sau endocrin, care la rândul lor fac individul mai vulnerabil sau mai rezistent
la agenţii declanşatori ai multor boli.
Acest model sugerează şi mecanismele care ar putea explica creşterea spectaculoasă a speranţei de viaţă
în unele societăţi contemporane, chiar dacă ele cheltuiesc relativ puţin pentru servicii de sănătate
(Iglehart, 1988). În cazul Japoniei de exemplu, există un înalt nivel de autoapreciere şi încredere la nivel
individual şi colectiv, bazate pe o creştere economică susţinută, însoţită de o creştere a veniturilor
individuale, distribuite relativ echitabil marii majorităţi a membrilor societăţii, care au astfel posibilitatea
unei existenţe aducătoare de tot mai multe satisfacţii.

Factorii importanţi care influenţează sănătatea rămân: sărăcia, factorii sociali, stilul de viaţă, şomajul,
locuinţele nesănătoase, poluarea mediului, nivelul de educaţie.
Aceşti factori necesită o abordare la nivel naţional cu intervenţii la nivelul comunităţii, care ar trebui să
dezvolte proiecte cu implicarea unor resurse publice şi private din comunitatea respectivă.
Este util ca indivizii şi familia să-şi recunoască responsabilitatea pentru menţinerea şi ameliorarea
sănătăţii
Din experienţa altor ţări reiese că în determinarea unui anumit nivel al stării de sănătate a populaţiei,
stilul de viaţă intervine cu o pondere de 40%, mediul cu 20%, factorii biologici cu 30%, iar
serviciile de sănătate intervin direct doar cu 10%.

Fig. nr.3 - Modelul integrat al stării de sănătate

Acest model integrează determinanţii stării de sănătate şi îngrijiri de sănătate în modelele de evaluare a
rezultatelor din diferitele intervenţii aplicate. Rezultatele pot merge de la îmbunătăţirea stării de sănătate,
reducerea mortalităţii, morbidităţii/incapacităţii, la vindecare sau modificări în calitatea vieţii. Un rol
important îl are cercetarea şi educaţia, precum şi un cadru de lucru în condiţii de etică.

Concluzie: corelarea indicilor care caracterizează starea de sănătate a populaţiei cu factorii complecşi ai
mediului ambiant, cu gradul de dezvoltare al serviciilor de sănătate şi cu eficienţa şi eficacitatea activităţii
acestora asigura cunoaşterea şi interpretarea corecta a nivelului stării de sănătate a populaţiei şi permite
stabilirea de măsuri şi soluţii care trebuie adoptate de factorii de decizie ai sistemului de asigurare a
sănătăţii publice