CURS 1+2 EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE

Dimensiunile stării de sănătate

1. Definitiile sănătătii,
2. Conceptul de sănătate, conceptul de boală (definitii, dimensiuni), piramida Maslow,
3. Dimensiunile sănătătii (emotională, fizică, ocupatională, intelectuală, spirituală,socială), abordare
holistică

Sănătatea este o comoară pe care puţini ştiu să o preţuiască, deşi aproape toţi se nasc cu
ea. Hipocrate
Putem considera educaţia pentru sănătate ca fiind o componentă a instrucţiei generale, o
ramură a culturii umane, una din bazele sănătăţii, cu rol în influenţarea modului de viaţă modern spre
conţinut favorabil sănătăţii, în realizarea de generaţii care să aibă un comportament sanogen şi în
formarea voinţei politice pentru acordarea de către forurile decidente a adevăratului rol ce se cuvine
sănătăţii.
Dimensiunile stării de sănătate:
 biologică (anatomică, fiziologică şi biochimică);
 psihologică (cognitivă, emoţională, comportamentală);
 socio-profesională (roluri, relaţii, aspiraţii);
 spirituală (valori, religie, experienţe non-cotidiene)
 intelectuala (capacitatea de a procesa informații și de a lua decizii)
Dimensiunile sănătăţii formează un tot – fiecare are un efect asupra celorlalte
Definiții ale sănătății
Organizația Mondială a Sănătății a propus în1946 definitia următoare:
„Sănătatea este o stare pe deplin favorabilă atât fizic, mintal cât si social, si nu doar absenta bolilor
sau a infirmitătilor. Mai târziu a fost inclusă în această definitie si „capacitatea de a duce o viață
productivă social si economic”. Aşa cum reiese din definiţia OMS, modelul de abordare a sănătaţii
este unul holistic, ecologic, care are în vedere atât dimensiunile sale multiple cât şi determinismul
complex.
Factorii care influenţează starea de sănătate pot fi grupaţi în cinci mari categorii:
 factori de mediu (apă, aer, sol, fizici, chimici, biologici, sociali)
 stilul de viaţă (comportament alimentar, sexual, abuz de substanţe, exerciţiu fizic)
 factori psihici (cogniţii, emoţii, percepţia şi răspunsul la stres)
 factori sociali (resurse socio-economice, organizarea sistemului de îngrijire medicală şi
politicile sanitare)
 Factori biologici (imunologici, genetici, biochimici)
Conceptul de sănătate
 „Sănătatea nu este totul, dar fără sănătate, totul este nimic.”
 „Sănătatea omului nu este numai lipsa simptomelor de boală, ci şi expresia unei rezerve de
energie care să-i permită a trece prin situaţii de boală sau criză, fără urmări” …
 „Sănătatea este acea stare complexă de bine general fizic, mental şi social” (OMS).
Din punct de vedere biologic, sănătatea poate fi definită ca acea stare a unui organism neatins
de boală, în care toate organele, aparatele şi sistemele funcţionează normal (organism în homeostazie),
stare în care, cum spunea P. Valery, funcţiile necesare se îndeplinesc „insensibil sau cu plăcere”.
Sănătatea nu este o stare pe care o ai în întregime sau o pierzi în întregime. Starea de sănătate
completă este aproape la fel de iluzorie ca şi cea a fericirii. Complexitatea stării de sănătate este dată
de dimensiunile, componentele şi gradele diferite pe care le presupune:
Componentele sănătăţii:
 absenţa bolii, disfuncţiei şi dizabilităţii
 rezistenţă fizică şi fiziologică
 atitudinea pozitivă faţă de viaţă (a percepe scopul şi semnificaţia vieţii)
 asumarea controlului propriei vieţii

1
  acceptarea de sine
 relaţionare socială pozitivă
 stare subiectivă de bine
Grade ale sănătăţii:
 sănătate optimă
 sănătate
 sănătate aparentă
 sănătate precară
 sănătate foarte precară

Conceptul de boală
Pentru limba română, termenul de boala este de origine slavonă şi semnifică în accepţiunea
curentă, laică,“o abatere de la starea de sănătate”.
Boala este definită în mod diferit dar după Dicţionarul medical român reprezintă:
„deviere de la starea de sănătate din cauza unor modificări ale mediului intern sau ale acţiunii unor
agenţi din mediul extern” sau „ este o deviaţie sau o abatere de la normal cu consecinţe nedorite asupra
confortului personal şi activităţii sociale”.
Boala acută – un episod de durată destul de scurtă la sfârşitul căreia pacientul îşi reia
activitatea normală.
Boala cronică – o boală de lungă durată care generează incapacitatea permanentă, parţială sau
totală, este o alterare organică sau funcţională care obligă bolnavul să-şi modifice modul său normal
de viaţă şi care persistă mai mult timp
Definirea bolii in literatura anglo-saxonă
Illness – se referă la realitatea subiectivă a bolii
Disease – se referă la realitatea biofizică a bolii
Sikness – se referă la a treia dimensiune a bolii, respectiv la realitatea socioculturală a bolii
Boala presupune nu doar tratament medical dar şi îngrijire umană, datorită faptului că boala
(stare obiectivă) este acompaniată de cele mai multe ori şi de suferinţă personală (stare subiectivă).
Pentru a putea delimita şi respectiv defini ştiinţific conceptul de boală ar fi necesară definirea sau, mai
exact, aprecierea corectă a conceptului de normalitate şi diferenţierea lui faţă de conceptul de boală,
însă,la fel ca şi starea de boală, starea de sănătate, de “fiziologic” este greu de încadrat într-o definiţie
riguros exactă. Boala, ca şi sănătatea, este definită în mai multe moduri, în funcţie de perspectiva din
care este privită:
 formă particulară de existenţă a materiei vii
 abatere de la normă
 consecinţă a unor agenţi patogeni sau traumatici
 semne, simptome, disfuncţii
 manifestarea eşecului în adaptare

Termenul de boală (ca şi condiţie obiectivată şi diagnosticată de medic) se relaţionează cu alte

concepte:
 deficienţă: orice pierdere sau deviaţie datorată unei boli sau traume în funcţionarea fizică şi
psihică optimă a individului
 dizabilitate: orice restricţie în îndeplinirea sarcinilor cotidiene şi în abilităţile de auto-îngrijire
 handicap: orice dezavantaj social indus de deficienţă şi dizabilitate
 suferinţă: experienţă subiectivă a simptomelor

Caracteristicile esentiale ale starii de boala

În accepţiunea actuală orice încercare de delimitare a conceptului de boală trebuie să
urmărească precizarea a cel puţin câtorva trăsături esenţiale ale acestei categorii, valabile pentru orice
stare patologică. Aceste caracteristici trebuie să se bazeze pe analiza următoarelor elemente:
 cauzele şi condiţiile ce duc la instalarea bolii;
 natura, caracterul şi modul de producere al modificărilor structurale şi funcţionale ce
caracterizează starea de boală;

2
  modul în care aceste modificări se reflectă asupra relaţiilor dintre organism şi ambianţăâ;
 particularităţile, semnificaţia şi importanţa elementelor pozitive sau negative restante după
lichidarea bolii, ca factor de modificare ulterioră a terenului etc

5. Piramida (Ierarhia) Maslow

În ierarhia trebuinţelor umane, Maslow situează nevoile cele mai primitive la baza piramidei. Desi
toate nevoile sunt instinctive, nu toate sunt la fel de puternice. Astfel, nevoile cele mai puternice au
fost asezate la baza piramidei trebuintelor. Cu cât o nevoie urca spre vârful piramidei, cu atât este mai
slabă si specifică individului respectiv. Se observă astfel că nevoile primare sunt comune atât tuturor
oamenilor cât si animalelor. Ele includ necesitătile fiziologice (cum ar fi cele biologice ca hrana, apa,
aerul, igiena), somnul, sexul si o temperatura relativ constantă a corpului.
Odată ce individul îsi satisface acest nivel de necesităti, se poate concentra pe nevoile de
sigurantă. Acestea au de a face cu stabilitatea si consistenta într-o lume relativ haotică. Ele tin mai
mult de integritatea fizică, cum ar fi securitatea casei si a familiei. În unele cazuri, nevoia de sigurantă
motivează unii indivizi sa devină religiosi, religia oferindu-le confortul unei promisiuni de sigurantă
printr-un loc paradisiac. Nevoile de sigurantă sunt cruciale pentru copii.
Urmează apoi nevoia de iubire si apartenentă. In acest nivel se includ nevoia de prietenie, familie,
apartenentă la un grup, sau de implicare într-o relatie intima non-sexuală.
La nivelul patru sunt nevoile de stimă. Acestea cuprind atât recunoaterea venită din partea
altor indivizi (care rezulta în sentimente de putere, prestigiu, acceptare, etc) cât si din respectul de sine,
ce creează sentimentul de încredere, adecvare, competentă. Nesatisfacerea nevoilor de stimă rezulta în
descurajare, si pe termen lung în complexe de inferioritate. O nevoie pronuntată de acest fel (de
exemplu nevoia pentru admiratie) are la bază nesatisfacerea unor nevoi care stau în vârful piramidei,
cele de auto-actualizare estetică.
Nevoile de auto-actualizare vin din plăcerea instinctivă a omului de a fructifica la maximum
capacitătile proprii, pentru a deveni din ce în ce mai bun. Pe primele patru nivele ale piramidei sunt
nevoile asa-zise "deficiente": o persoana nu simte nimic special dacă acestea sunt satisfăcute, dar simte
un disconfort când nu sunt satisfăcute. Dincolo de aceste nevoi,următoarele mai sunt numite de
"crestere". Acestea nu dispar când sunt satisfăcute, în schimb, motivează individul în continuare.
În1970 Maslow a publicat o revizie a piramidei din 1954, situând în vârful acesteia nevoile
cognitive (de a cunoaste, de a întelege si de a explora) si pe cele estetice (pentru frumusete, ordine,
simetrie). Cu toate acestea, nu toate versiunile piramidei sale includ ultimele 2 nivele. Maslow a
teoretizat că nevoile cognitive nesatisfacute se transformă în nevoi neurotice (non-productive, care
perpetuează un stil de viată nesănătos). De exemplu, copiii ale căror nevoi de sigurantă nu sunt
satisfăcute adecvat pot deveni adulti care pun deoparte bani sau diferite posesiuni. Maslow crede că

3
singurul motiv pentru care oamenii nu se mica în direcia auto-actualizării este din cauza obstacolelor
puse în calea lor de societate, mai ales printr-o educatie deficitară ce nu poate schimba o persoană cu o
slabă pregătire pentru viată într-o persoană cu o abordare pozitivă.
Maslow a construit ierarhia nevoilor, sugerand ca indata ce este satisfacuta o nevoie se trece
las atisfacerea alteia. Fara a fi satisfacute nevoile de bază (nivelul 1, 2, şi 3) cele superioare nu vor fi
relevante.

6. Abordarea holistică
Motto: “Nu poți să tratezi ochiul fără să ții cont de cap, nu poți să tratezi capul fără să ții
cont de minte și nu poți să tratezi mintea fără să ții cont de sufletul și spiritul omului.”
(Zamolxe)
Medicina holistică abordează problemă sănătății și vindecarea bolilor intr-un mod cu totul
diferit de medicina clasica. Medicina holistica se bazeaza pe unitatea dintre trup, minte si spirit,
promovand conceptul unei minti sanatoase, intr-un corp si mediu sanatos.
Condiţiile esenţiale pentru sănătate: pace, adapost, educatie, alimentatie, venituri, ecosistem
stabil, resurse confirmate, dreptate.