BPrimii pași spre o definiție științifică

Delimitarea de natura divină a sănătății a început odată cu apariția școlii lui Hipocrate în jurul
secolului al V-lea î.e.n. Considerat „părintele medicinei moderne”, Hipocrate a fost primul care a
separat medicina greacă de credințele magice și religioase și a stabilit relația dintre curățenia
mediului / personală și originea bolii. Hipocrate credea că sănătatea, pe care o numea Eucra-
sis (gr: eu=bun; krasis=constituţie), era o stare de echilibru corporal între cele patru umori (lat.u-
mor=lichid): flegma, bila neagră, bila galbenă şi sângele, care putea fi obținut numai prin acți-
uni comportamentale și medicinale.

Un alt pas important în înțelegerea conceptului de sănătate a fost făcut pe vremea Imperiului Ro-
man. Unul dintre cei mai însemnați medici de atunci, Galenus, a extins definiția hipocratică a
sănătății, afirmând că echilibrul dintre cele patru fluide corporale determină, de asemenea, tem-
peramentul și personalitatea.

Astfel, Galenus a contribuit la dezvoltarea unei abordări holistice a conceptului de sănătate care
lua în considerare întregul pacient, inclusiv stările mentale și emoționale.

Definirea conceptului
Deși mai multe definiții ale sănătății au fost dezvoltate de-a lungul timpului, majoritatea special-
iștilor în domeniu folosesc definiția propusă de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) în
1948. OMS defineşte sănătatea ca o stare de bine fizic, psihic şi social, care nu se reduce la ab-
sența bolii sau infirmității. Deținerea celei mai bune stări sănătate de care este capabilă persoana
umană este unul din drepturile fundamentale ale omului.

Conceptul de sănătate este unul plurisemantic, semnificația sa înregistrând nuanțări în funcție de

grupuri, clase sociale sau populații. În domeniul medical, sănătatea este privită de către patolog
ca o stare de integritate, de către clinician ca o lipsă de simptome și de bolnav ca o stare de bien-
être (A. Athanasiu, 1983). Sănătatea mai poate fi definită și ca unitate a următoarelor trei puncte
de vedere: biologic, psihic și social.

Din punct de vedere biologic, sănătatea poate fi definită drept acea stare a unui organism neatins
de boală, în care toate organele, aparatele și sistemele funcționează normal (organism în home-
ostazie).

Caracteristici și factori definitorii

C. Herzlich propune trei dimensiuni ale sănătăţii:

 absenţa bolii;
  constituţie genetică bună;
 starea de echilibru a organismului, ca fiind capacitatea de adaptare a individului la
mediul său de viaţă.
M. Lalonde atribuie sănătatea factorilor:

 biologia umană: moştenire genetică, procese de maturizare/îmbătrânire;

 mediul: apa potabilă, medicamentele, poluarea, bolile transmisibile, schimbările so-
ciale rapide;
 stilul de viaţă: hrană, activităţi fizice, alcoolism, etc.;
 organizarea asistenţei medicale: cantitatea/calitatea resurselor medicale, accesul la
ele, tipul de relaţie între persoane şi resurse în asistenţa medicală.
Sănătatea psihică

Din punct de vedere psihic, sănătatea poate fi înțeleasă drept armonia dintre comportamentul co-
tidian și valorile fundamentale ale vieții asimilate de individ, îmbinarea elastică dintre gând,
afect şi comportament. Este acea stare a organismului în care capacităţile sunt optime, referindu-
ne aici, pe lângă capacitatea de a munci, de a studia, de a efectua anumite activităţi, şi la capaci-
tatea de a înţelege emoţiile, de a ne stăpâni, de a rezolva/a face faţă problemelor cotidiene sau
celor stresante, fără a recurge la modalităţi distructive de adaptare la ele (cum sunt alcoolul,
drogurile etc.). Presupune capacitatea de a munci productiv, de a iubi, de a ne preocupa de
ceilalţi, presupune o viaţă cu sens, trăită armonios.

Parametrii sănătății psihice

Dr. Albert Ellis enumeră 13 parametri ai sănătăţii mintale:

1. conştiinţa clară a interesului personal;

2. conştiinţa limpede a interesului social;
3. auto-orientarea – ca fiind capacitatea de a se conduce şi orienta singur în viaţă;
4. nivel înalt de toleranţă a frustrării;
5. acceptarea incertitudinii şi capacitatea de ajustare la incertitudine;
6. angajarea în activităţi creatoare;
7. gândire ştiinţifică, realistă şi obiectivă;
8. auto-acceptarea – ca fiind capacitatea individului de a se accepta asa cum este el,
cu părţi bune şi rele; capacitatea de a se bucura de viaţă;
9. angajarea moderată şi prudentă în activităţi riscante;
10. realism şi gândire anti-utopică;
11. asumarea responsabilităţii pentru tulburările emoţionale proprii;
 12. flexibilitatea în gândire şi acţiune;
13. îmbinarea plăcerilor imediate cu cele de perspectivă.
Sănătatea psihică în viziunea lui Maslow

A. H. Maslow în 1976 teoretizează forma supremă a sănătăţii psihice introducând conceptul de

personalitate autorealizantă, cu următoarele trăsături:

1. orientare realistă în viaţă;

2. se acceptă pe sine, pe alţii şi lumea înconjurătoare;
3. are un înalt grad de spontaneitate;
4. este centrat pe probleme şi nu pe trăirile subiective;
5. atitudine de detaşare şi nevoie de intimitate;
6. autonomie şi independenţă;
7. aprecire elastică a lucrurilor şi a oamenilor, lipsită de stereotipii;
8. are experienţe spirituale sau mistice profunde, deşi nu în mod necesar cu caracte re-
ligios;
9. se identifică cu omenirea, are interese sociale puternice;
10. relaţiile sale afective, intime sunt profunde şi cu mare încărcătură emoţională, prac-
ticate cu puţien persoane, şi nu superficiale dar cu multe persoane;
11. împărtăşeşte atitudini şi valori democratice;
12. nu confundă mijloacele cu scopurile;
13. simţul umorului este superior, detaşat filosofic, nu ostil şi vindicativ;
14. are mare potenţial creator;
15. se opune conformismului cultural;
16. transcede mediul lui de viaţă, nu se conformează acestuia.
Sănătatea – abordarea sociologică

Din punct de vedere social, sănătatea este starea organismului în care capacitățile individuale
sunt optime pentru ca persoana să-și îndeplinească în mod optim rolurile sociale (de prieten,
vecin, cetățean, soț, părinte, etc.).

În anul 1986 OMS revine asupra conceptului de sănătate pe care îl consideră un concept pozitiv
care pune accent pe resursele sociale și personale, precum și pe capacitățile fizice. OMS mai
susține și faptul că sănătatea trebuie tratată ca o resursă pentru viața de zi cu zi, nu ca obiectivul
vieții.

Conceptul de sănătate pozitivă

Mai merită amintit aici şi conceptul de sănătate pozitivă propus de Downie (1992), care pre-
supune două componenete:

1. bunăstarea psihică, fizică şi socială;

2. fitness – forma fizică optimă, incuzând cei patru S (lb. engleză):
o Strenght – forţă fizică;
o Stamina – vigoare (rezistenţă fizică);
o Suppleness – supleţe fizică;
o Skills – îndemânare (abilitate) fizică.
Sănătatea – idei contemporane

Mai recent, cercetătorii au definit sănătatea drept capacitatea unui organism de a se adapta la
noile amenințări și infirmități. Această perspectivă se bazează pe ideea că știința modernă a
sporit în mod dramatic conștientizarea umană a bolilor și a modului în care acestea funcționează.

Concluzie
Conceptul de sănătate a evoluat și continuă să evolueze odată cu societatea, acesta fiind înțeles
diferit de fiecare persoană în parte. Chiar dacă nu pare posibil să evităm complet îmbolnăvirile,
putem totuși să ne pregătim corpul și mintea, pentru a face față cu succes problemelor, prin
adoptarea unui stil de viață sănătos.

Bibliografie
1. Alexander Muacevic and John R Adler – Redefining Health: The Evolution of
Health Ideas from Antiquity to the Era of Value-Based Care, US National Li-
brary of Medicine, National Institutes of Health, 2017;
2. Adam Felman – Health: What does good health really mean?, MedicalNewsTo-
day, 2017;
3. Curs opțional Sociologie Medicală, Anul II Medicină Generală, Colegiul Univer-
sitar ”SPIRU HARET” Craiova;
4. Curs Psihologie Medicală, Facultatea de Medicină – Secţia Asistenţă Medicală –
Anul IV, Universitatea de Medicină și Farmacie din Craiova;
5. Doctrina celor patru umori, scientia.ro, 2009.

Reader Interactions
Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

 Comentariu 
B
B
b