MODULUL 2

GRUPE SANGUINE

Sisteme de Grupe Sanguine

Antigenele i anticorpii de grup sanguin din sistemul ABO n practica transfuzional, sistemul de grupe sanguine ABO este de departe cel mai important. Exista patru grupe sanguine principale din sistemul ABO: O, A, B i AB. Toate persoanele adulte normale de grup A, grup B si grup O au anticorpi plasmatici impotriva antigenelor eritrocitare pe care nu leau mostenit: Persoanele care aparin grupului A au anticorpi anti-B Persoanele care aparin grupului B au anticorpi anti-A. Persoanele care aparin grupului O au anticorpi anti-A i anticorpi anti-B Persoanele care aparin grupului AB nu au anticorpi anti-A i nici anticorpi anti-B. Aceti anticorpi sunt de obicei de tip IgM sau IgG si in mod normal pot hemoliza (distruge) rapid eritrocitele transfuzate.

Corespondena Genotip/Fenotip
Fiecrui Genotip i pot corespunde anumite Fenotipuri

Incompatibilitatea ABO: reacii hemolitice

Anticorpii anti-A i anti-B ai primitorului pot, aproape totdeauna, s determine o distrugere rapid (hemoliz) a eritrocitelor incompatibile care au fost transfuzate, imediat dup ce acestea ptrund n circulaie. O transfuzie de globule roii la care nu s-a determinat compatibilitatea comport un risc substanial de a provoca o reacie hemolitic acut. In mod similar, daca sngele este administrat unui pacient identificat in mod eronat, poate fi incompatibil. Riscul depinde de structura grupelor sanguine ABO din populaie. n general, cel putin o treime din transfuziile necompatibilizate vor fi incompatibile n sistemul ABO si cel puin 10% din acestea vor duce la reacii grave sau fatale. In unele circumstane este de asemenea important ca anticorpii donatorului s fie compatibili cu eritrocitele primitorului. Nu este ns totdeauna esenial s se administreze snge din aceiai grup sanguin din sistemul ABO.

Siguranta transfuziei depinde de evitarea incompatibilitatii intre eritrocitele donatorului si anticorpii din plasma rimitorului.

COMPONENTE ERITROCITARE
In cazul transfuziilor eritrocitare trebuie s existe compatibilitate ABO i RhD ntre eritrocitele donatorului i plasma primitorului 1 Persoanele de grup O pot primi snge numai de la donatori de grup O. 2 Persoanele de grup A pot primi snge de la donatori de grup A i de la donatori de grup O. 3 Persoanele de grup B pot primi snge de la donatori de grup B i de la donatori de grup O. Persoanele de grup AB pot primi snge att de la donatori de grup AB, ct i de la donatori de grup A, B, i O. Not: Concentratele eritrocitare din care s-a ndeprtat plasma sunt preferabile pentru situatiile in care se transfuzeaza snge compatibil non-izogrup.

PLASMA SI COMPONENTE CE CONTIN PLASMA

In cazul transfuziei de plasma, se poate administra plasm de la donatori de grup AB oricrui pacient care aparine grupurilor ABO, deoarece aceast plasm nu conine nici anticorpi anti-A i nici anticorpi anti-B. 1. Plasm de grup AB (nu conine anticorpi) poate fi administrat pacienilor de orice grup ABO. 2. Plasma de grup A (conine anticorpi anti-B) poate fi administrat pacienilor de grup O i celor de grup A. 3. Plasma de grup B (conine anticorpi anti-A) poate fi administrat pacienilor de grup O i celor de grup B. 4. Plasma de grup O (conine anticorpi anti-A i anticorpi anti-B) poate fi administrat numai pacienilor de grup O.

 1. Reaciile transfuzionale hemolitice acute sunt aproape totdeauna cauzate de transfuzarea de eritrocite incompatibile cu grupul sanguin ABO al primitorului. Astfel de reacii pot fi fatale. Cel mai adesea ele sunt rezultatul: - Erorilor de etichetare a probei recoltate de la pacient - Erorilor de identificarea la recoltarea unitatii pentru transfuzie - Nerespectarii procedurilor de identificare finala a pacientului si unitatii de transfuzat inainte de transfuzie. 2. In unele stari de boala, anticorpii anti-A si antiB pot fi greu de detectat prin testele de laborator uzuale. 3. Copiii mici au anticorpi de grup sanguin IgG trecuti transplacentar de la mama. Dupa nastere, copilul incepe propria productie de anticorpi de grup sanguin.

Antigene eritrocitare RhD i anticorpi

Eritrocitele au foarte multe alte antigene, dar spre deosebire de sistemul ABO, un individ dezvolt rareori anticorpi mpotriva celorlalte antigene, afar de cazul n care este expus la acestea (imunizat) prin transfuzii anterioare sau n cursul sarcinii i naterii. Cel mai important este antigenul Rh D. Chiar i o singur transfuzie cu eritrocite Rh D pozitive la o persoan Rh D negativ va determina, de obicei, apariia de anticorpi anti-Rh D. Acetia pot: s determine boala hemolitic a nounscutului la o sarcin ulterioar, s provoace o distrugere rapid a eritrocitelor Rh D pozitive administrate cu ocazia unei noi transfuzii.

Alte antigene eritrocitare i anticorpi

Pe eritrocitele umane exist numeroase alte antigene care pot s stimuleze producia anticorpilor, dac sunt transfuzate primitorului susceptibil. Aceste sisteme antigenice includ: sistemul Rh: C, c, E, e Kidd Kell Duffy Lewis. Acesti anticorpi pot de asemenea sa produca reactii transfuzionale severe.

Testarea pre-transfuzionala (teste de compatibilitate)

De obicei, inainte de administrarea transfuziei se efectueaza un test direct de compatibilitate. Acesta va detecta o reactie intre: Serul primitorului Eritrocitele donatorului. Laboratorul va efectua: Grupajul ABO si RhD al primitorului Testul de compatibilitate directa (crossmatch sau Jeanbreau) Efectuarea acestor proceduri dureaza de obicei 1 ora. Utilizarea procedurilor rapide este posibila, dar poate trece cu vederea unele incompatibilitati.

Probleme de compatibilitate
1. Dac proba de snge recoltat de la pacient conine anticorpi anti- eritrocitari semnificativi clinic, laboratorul va necesita mai mult timp si poate cere o noua prob de snge de la pacient, pentru testri ulterioare in vederea selectiei de sange compatibil. Transfuziile care nu sunt urgente i interveniile chirurgicale care presupun nevoia de transfuzie vor fi amnate pn cnd se va gsi sngele potrivit. 2. Dac ns pacientul are nevoie urgent de snge i gsirea de produse compatibile este dificil, serviciului de transfuzie si medicul responsabil vor fi solicitati s evalueze riscul amnarii transfuziei in vederea completarii testelor de compatibilitate, fata de riscul transfuziei unui snge ce poate sa nu fie complet compatibil.

Grupaj sanguin, detectie de anticorpi, pstrare

Se determin grupa de snge ABO i Rh D a pacientului. 1. Serul pacientului este testat pentru anticorpi antieritrocitari clinic semnificativi. 2. Proba de ser a pacientului este apoi ngheat i pstrat n laborator la -20C, de obicei timp de 7 zile. 3. Dac n aceast perioad este nevoie de snge, proba este dezgheat i folosit pentru efectuarea unui test urgent de compatibilitate. 4. Serviciul de transfuzie trebuie sa asigure livrarea rapida a sngelui compatibil in caz de nevoie. Cu ajutorul acestei metode: Sngele poate fi eliberat in 15-30 de minute Se evit necesitatea de a pstra uniti de snge care au fost testate pentru compatibilitate, ca asigurare pentru un pacient care nu va avea nevoie de ele Se evit supraincarcarea activitatii si risipa de snge.