1.

Scopurile cultivarii bacteriilor

 Medical:
- identificarea agentului etiologic al unei infectii bacteriene
- testarea sensibilitatii la antibiotice
 Industrial:
-obtinerea de vaccinuri, antibiotice, vitamine

2. Clasificarea mediilor de cultura - medii diferentiale

Mediile de cultura = solutii apoase ale unor substante nutritive (nutrienti, factori de crestere)
Conditii pe care trebuie sa le indeplineasca mediile de cultura:
- sa fie sterile (pt a cultiva exclusiv microorganismul din produsul investigat)
-sa fie nutritiv
- sa asigure presiunea osmotica (in general, in medii izotone) si pH (7-7,5)
- sa fie transparent (pt a facilita urmarirea culturii)
Clasificare:
a. dupa provenienta nutrientilor: empirice/sintetice
b. dupa consistenta : lichide (bulioane) / solide / semisolide
c. in raport de valoarea nutritiva: simple / imbogatite (cu adaos de sange, ou, ser)
d. in fct de scopul utilizarii:
1. de izolare:
 uzuale (ex: geloza sange)
 diferentiale  contin substrat enzimatic pt anumite enzime + indicator (releva atacarea substratului
enzimatic) un caracter metabolic diferentiaza intre ele bacterii cu aspect de culturi identic pe
mediile simple\
ex: CLED, Drigalskim – medii cu lactoza si indicator de pH pt diferentierea bacteriilor lactozo-
pozitive de cele lactozo-negative
 selective (agar MacConkey)
 de imbogatire

2. de identificare: contin substratul pt enzime bacteriene + indicatori si activitatii enzimatice,

utilizate pt studiul activitatii biochimice a bacteriilor in scopul incadrarii in gen/specie
3. de conservare

3. Izolarea virusurilor pe oua embrionate in dezvoltare

Virusuri = particule infectioase acelulare, formate dintr-un singur tip de acid nucleic (ARN/ADN),
metabolic inerte, lipsite de orice mecanisme necesare producerii si stocarii de energie
 nu cresc, nu se divid
 parazite intracelulare absolute = cultiva numai in celule receptive capabile sa le replice.
Izolarea pe oua embrionate in dezvoltare nu este indicata pt toate virusurile ci este indicata pt izolarea
virusurilor gripale, paragripale, herpetice, poxvirusurilor.etape:
1. Inocularea embrionilor (in varsta de 6-14 zile)
- in cavitatea amniotica (adaptare)
- pe membrana corioalantoida
 - in cavitatea alantoida (LA-produs final pt identificare)
2. Incubare la 35 grade, 3-5 zile
3. Depistarea virusului replicat:
-moartea embrionului
-aparitia de pustule pe membrana corioalantoida (MCA) –poxvirusuri
-acumularea de virus (hemaglutinine) in lichidul amniotic / alantoidian –virusuri gripale, unele paramyxovirusuri
4. Cuantificarea virusului replicat:
-titrarea antigenului viral (H) in lichidul alantoidian (prin RH)
-numarul de pustule formate pe MCA
5. Identificarea virusului prin RIH (reactia de inhibare a hemaglutinarii)

4. Reactiile de aglutinare
Principiu – cuplarea unui antigen in suspensi cu anticorpul omolog determina aparitia unui aglutinat
sub forma de mase vizibile, care se depun si lasa supernatantul limpede
Clasificare:
a.Reactii de aglutinare directa:
-calitative = reactii de aglutinare pe lama  identicarea unui antigen bacterian
-cantitative=reactii de aglutinare in tuburi
 confirmarea rezultatelor aglutinarii pe lama
cuantificarea anticorpilor in serul pacientilor (reactia Widal pt diagnosticul febrelor
enterice)
b. Testul Coombs (evidentierea Ac anti-eritrocitare)
c.Reactii de aglutinare pasiva =se utilizeaza particule pe suprafata carora a fost absorbit un antigen
bacterian ( hematii  reactii de hemaglutinare)
d. Reactia de hemaglutinare = anticorpi specifici fixati pe suprafata particulelor de latex
 identificarea antigenelor direct in prelevate patologice
e.Reactia de coaglutinare = anticorpul este fixat prin fragmentul Fc pe proteina A a S.aureus.

5. ELISA
=Enzyme Linked Immunosorbent Assay
a. pt detectarea antigenului – direct
Anticorpul specific absorbit pe suport insolubil + proba in care urmarim Ag + Ac marcat cu enzima
b. pentru detectarea anticorpului – indirect
Antigenul specific absorbit pe suport insolubil + ser in care urmarim Ac anti Ag + Ac anti Ig marcat
cu enzima
c. competitiv
Anitgenul absorbit pe suport + ser in care urmarim Ac anti Ag introdus in reactie in acelasi timp cu
Ac de referinta marcat cu enzima
6. Reactia de polimerizare in lant - PCR
PCR este o tehnica de biologie moleculara ce consta in amplificarea unei secvente de ADN tinta cu
ajutorul unei polimeraze si a unor amorse care delimiteaza regiunea genica tintita. Ampliconul rezultat este
apoi evidential prin electroforeza in gel.
PCR poate evidentia si ARN dar necesita o etapa intermediara de revers transcriere a ARN in ADN
inainte de amplificare (RT-PCR).
PCR in timp real (real time PCR) permite evidentierea si cuantificarea acidului nucleic amplificat pe
masura ce are loc amplificarea.

7. Metode rapide de identificare a stafilococilor

1. examen microscopic direct:
a. controlul microscopic al calitatii prelevatelor contaminate (calcularea scorului de calitate)
b. timpul reactiei inflamatorii (frotiu din produs patologic colorat cu albastru de metilen)
c. bacterioscopia (inf cantitative si calitative)
2. reactie Ag-Ac pt depistarea antigenelor microbiene specifice in produsul patologic
3. metode de bilogie moleculara:
a. in cazul prelevatelor necontaminate, microorganismul izolat este care a determinat boala
b. in cazul prelevatelor contaminate pe traiectul de eliminare: daca microorganismul nu apartine microbiotei
indigene  are semnificatie clinica si daca microorganismul apartine microbiotei indigene  poate avea
semnificatie clinica daca este prezent in cantitate mare si daca sunt prezent si celule inflamatorii
c. in cazul prelevatelor din zone normal colonizate
 se urmaresc numai microorganismele strict patogene care au intodeauna semnificatie clinica
 pt microorganismele conditionat patogene : evidentierea fenotipurilor patogene ale unor bacterii +
autoserodiagnostic

8. Testul coagulazei

9. Etiologia anginelor
Angina = inflamatia amigdalelor si a faringelui
 70% din agine sunt determinate de virusuri
 30% sunt determinate de bacterii
Agenti etiologici:
1. Streptococcus pyogenes (streptococ beta hemolitic de grup A)
2. Corynebacterium diphteriae (bacilul difteric)
3. Neisseria gonorrhoeae (pe litere, plizzz)
4. Arcanobacterium haemolyticum
10.Identificare antigentica Streptococcus. pneumoniae
 1. caractere microscopice: diplococi gram pozitivi ovalari/lanceolati, cu axul longitudinal in
prelungire, capsulati
2. caractere de cultivare: pretentiosi nutritiv, facultativ anaerobi, carboxifili, alfa-hemolitici, cu
autoliza centrala (colonii crateriforme)
3. testul de sensibilitate la optochin
- pneumococii  sensibili
- Streptococcus viridans + enterococii  rezistenti
4. testul de bilioliza (colonii sensibile in bila = pneumococii)
5. identificare antigenica (latex aglutinare pt evidentierea antigenului capsular)
11. Agenti etiologici in pneumonii lobare
Pneumonie lobara acuta  pneumonie care evolueaza cu leziuni la nivelul unui lob pulmonar (mai rar
cuprinde 2 lobi sau un pulmon in intregime). Evolueaza cu semne care traduc cuprinderea pleurei in
intregime in focarul inflamator (junghi toracic), inflamatia bronho-alveolara ( tuse cu expectoratie) + febra +
aspect radiologic specific + fenomene ascultatorii specifice
Cel mai frecvent este deteminata de Streptococcus pneumoniae prin suprainfectia bacteriana a pulmonului
Alti agenti etiologici : Haemophilus influzae
Bacili Gram Negativi : Escherichia coli, Klebsiella pneumoniae, Moraxella
catharhalis
12. Agenti etiologici in pneumonii interstitiale
Pneumonie atipică primară / pneumonie interstiţială:
- pneumonie care evoluează cu leziuni inflamatorii în interstiţiul pulmonar;
- este atipică deoarece nu induce semnele stetacustice şi radiologice descrise clasic
(tipic) în pneumonia lobară;
- este primară pentru că este determinată de microorganisme primar patogene.

Agenţi etiologici: virusuri (gripal A, B; VRS, adenovirusuri, virusuri paragripale, etc), rickettsii,
chlamydii.

13. Produse patologice in pneumonii

a. probe contaminate pe traiectul de eliminare: sputa, aspirat hipofaringian, lichid de spalatura bronho-
alveloara
b.probe necontaminate (sunteaza contaminarea orofaringiana) : aspirat bronho-alveolar pe cateter protejat
(prin bronhoscopie), aspirat transtraheal
c. aspirat pleural, sange (hemocultura), urina (detectia antigenului capsular al pneumococului)
14. Recoltare sputa
Sputa este prelevata curent.
Probele corespunzatoare calitativ obtinem dupa toaleta cavitatii bucale, prin tuse spontana, profunda
si supravegheata.
Pacientul trebuie sa fie cooperant, sa inteleaga diferenta dintre a expectora si a scuipa si are resursele
fizice pt o tuse profunda care sa mobilizeze exudatul si secretiile bronho-alveolare.
Inaintea prelevarii: periajul simpolu al dintilor,clatirea energica a gurii, gargara cu apa fiarta si racita.
 Daca macroscopic, proba apare partial constituita din saliva, se repeta proba pana contina exudat
mucopurulent.
Volum proba: 1-2 ml
Proba de sputa este prelevata intrun recipient steril, cu gura larga si capac ermetic, se eticheteaza si
este expediata imediat la laborator, fara refrigerare, pt examinare in interval de max 1 ora.
15. Examen bacteriologic sputa
1. Examen macroscopic : probele trebuie sa aiba un aspect mucopurulent. Probele care macroscopic
par constituite din saliva, cu aspect spumos, apoase sunt calitativ necorespunzatoare
2. decontaminarea probei de sputa (mecanica): spalare in 3 bai succesive de ser fiziologic (se elimina
saliva)
3. Examen microscopic al frotiului colorat Gram
a. cu marire 100x – triaj citologic de calitate
Scorul Q =suma algebrica a calificativelor pt CI si CES la care se adauga calificativul +1 pt prezenta
fibrinei:
 Q  1 : produs cu scor de calitate corespunzator (permite diagnosticul rapid al ag etiologic)
 Q<1 : produs cu scor de calitate necorespunzator
b. cu marire 1000x (numai pt produsele Q1)
-se urmaresc campuri de distanta de cel putin 3 diametre de CES
-  10 bacterii din acc categorie microscopica asociate cu  3 CI/camp  criteriul asociatiei
semnificative a bacteriilor cu celule inflamatorii
- 10 bacterii din aceeasi proba miscroscopica/camp semnifica  106 bacterii/ml  crit. Cantitativ
4. Cultivarea probelor:
-izolare semnificativa pe agar sange cu striu de S.aureus (satelism H. Influenzae)
-au semnificatie clinica izolatele predominante si in cantitate mare (ajung pana in cadranul 3/4)
5. SCHEMA de identfiicare a streptococilor alfa hemolitici (FUCKKKKK !)
Streptococ alfa hemolitic
-test bila-esculina: pozitiv  enterococi
streptococi grup D  bulion sare 6,5  prezenta cresterii enterococi
-negativ  pneumococ, streptococi viridans
-optochin: sensibil  pneumococ
Rezistent  S. viridans, Streptococi grup D, enterococi
5. Antibiograma
Testare difuzimetrica pe agar Mueller – Hinton cu 5% sange berbec a sensibilitatii pneumococului fata de:
- penicilina
- aminopeniciline (amoxacilina)
- cefalosporina generatia 3 (cefuroxima)
- macrolide (eritromicina)
-fluorochinolone
-vancomicina

16. Valori normale examen biochimic LCR si cum se modifica in m. Tuberculoasa

Valori normale in examen biochimic LCR vs Meningita Tuberculoasa
Aspect LCR: CLAR vs CLAR
Nr leucocite/mmc: 3/mmc VS 50-500/mmc
Tip predominant de leucocite: limfocite vs Limfocite
Glicorahie: 50-70 mg/dL vs 20-40 mg/dl
Proteinorahie: 15-40 mg/dL VS 100-200 mg/dl
Clorurorahie: 680-700 mg/dL VS <600 mg/dl

17. Conditia microbiologica a tractului urinar

Condiţia microbiologicǎ a tractului urinar:
- rinichii + ureterele + vezica urinară= normal sterile;
- uretra distală = normal colonizată (stafilococi coagulazo-negativi, enterococi, difterimorfi,
enterobacteriacee).

18. Etiologia ITU

1.Bacterii conditionat patogene:
a.Bacili gram negativi:
o Escherichia coli;
o Proteus mirabilis;
o Enterobacter cloacae
o Klebsiella pneumoniae
o Pseudomonas aeruginosa.
b.Coci gram pozitivi:
o Enterococcus faecalis;
o Staphylococcus saprophyticus
o Staphylococcus aureus;
o Streptococcus agalactiae;
c.Bacili gram pozitivi:
o Corynebacterium urealyticum
2.Bacterii patogene primare:
o Mycobacterium tuberculosis

19. Diagnostic ITU (microscopic+urocultura)

1) Prelevarea urinii pentru examen cito-bacteriologic:
Prelevǎri uzuale: proba curatǎ, prinsǎ în zbor din jetul mijlociu;
Prelevǎri speciale: aspiraţia suprapubianǎ, prelevǎri prin cateter.
Proba curatǎ prinsǎ în zbor din jetul mijlociu:
o Toaleta localǎ cu apǎ şi sǎpun, urmatǎ de uscarea zonei decontaminate;
o Momentul prelevǎrii: prima urinǎ de dimineaţǎ sau dupǎ cel puţin 3 ore de la micţiunea
anterioarǎ;
o Volumul prelevat: 20 ml pentru izolarea cantitativǎ a microorganismelor condiţionat patogene.
Transportul probelor la laborator pentru examinare în maxim o orǎ de la prelevare. Refrigerarea urinii
dacă se temporizează examinarea.
Alte prelevate utile diagnosticului de ITU
- urină (sumar de urinǎ);
- sânge (hemoculturǎ) la pacienţii cu suspiciune de pielonefritǎ.
2) Examen microscopic
– aprecierea calităţii probei - celule epiteliale scuamoase sunt markerii contaminǎrii vaginale
- aprecierea piuriei - camera Fuchs Rosenthal > 10 leucocite / mm3 = PIURIE
< 3 leucocite / mm3 = piurie absentă
3 - 10 leucocite / mm3 – este necesară proba Addis care
stabileşte prezenţa sau absenţa piuriei
-frotiu de urină colorat Gram > 1 leucocit / câmp microscopic = PIURIE
- aprecierea bacteriuriei (frotiu din urină colorat Gram) – prezenţa a > 1 – 2 bacterii cu aceleaşi caractere
microscopice/câmp = BACTERIURIE SEMNIFICATIVǍ (se corelează cu > 105 UFC/ml urină în
urocultura cantitativă)
3) Urocultura cantitativă = însǎmânţarea pe gelozǎ sânge şi pe agar MacConkey a câte 0,1 ml din
diluţia 10-2 a urinii omogenizate urmată de incubare la 37ºC şi numărarea coloniilor dezvoltate. Calculăm
bacteriuria după formula :
Nr. UFC/mL = N×D×1/volumul însămânţat
N = nr. colonii dezvoltate pe mediu
D = inversul diluţiei
Interpretarea rezultatelor :
a) O singură specie de bacili gram-negativi izolată în concentraţie de 104-5 UFC/ml, de stafilococi ≥
5x104 UFC/ml sau levuri ≥ 104 UFC/mL:
- în prezenţa piuriei = ITU;
-în absenţa piuriei = colonizare abortivă / probă examinată tardiv fără refrigerare imediată.
b) Două tipuri de izolate care depăşesc fiecare 105 UFC/mL:
- pe o singură probă = cel mai frecv contaminare
-în 2 probe succesive = infecţie mixtă
c) Mai multe tipuri de bacterii care depăşesc fiecare 105 UFC/mL = contaminare/ probă examinată tardiv
fără refrigerare imediată.
4) Antibiograma
Pentru Pseudomonas aeruginosa
- Metoda difuzimetrică
- Agar Mueller-Hinton
- Antibiotice: peniciline anti-Pseudomonas (ticarcilina, piperacilina), aminoglicozide (gentamicina,
tobramicina, amikacina), fluorochinolone (ciprofloxacina, moxifloxacina), cefalosporine (cefoperazona,
ceftazidima, cefepim), carbapeneme (meropenem, imipenem)
20. Agenti etiologici virali BDA
Definiţie BDA: peste 3 scaune/ zi, semiconsistente sau apoase, determinând pierderi lichidiene, ce pot duce
la dezechilibre hidroelectrolitice însoţite de colaps cardio-vascular. episodul are debut cu cel mult 2
săptămâni anterior.

Agenţi etiologici bacterieni:

 Sindrom holeriform: gastroenterită acută cu scaune apoase, abundente, febră absentă, absenţa
tenesmelor şi a durerilor abdominale, absenţa leucocitelor în scaun.
o Vibrioni holerigeni
o Vibrioni NAG
o ECET, ECEP, ECAD, ECEAg
 Sindrom dizenteriform: colită acută cu scaune mucosanguinolent-purulente, febră, tenesme şi
dureri abdominale prezente, reacţie inflamatorie acută intensă în scaun.
o Shigella spp.
o ECEI
o Campylobacter
o Unele tulpini de Salmonella netifoidice
o Yersinia enterocolitica
Agenţi etiologici virali: rotavirusuri, enterovirusuri, adenovirusuri, coronavirusuri, astrovirusuri,
calicivirusuri.
Agenţi etiologici parazitari: Giardia duodenalis, Cryptosporidium parvum, Entamoeba.
21. Diagnostic de laborator BDA
Scop: Izolarea şi identificarea Salmonella, Shigella, Yersinia (lactozo negativi)
Prima zi:
A.Prelevare
 din scaun emis spontan
 cât mai aproape de debut şi înaintea antibioticoterapiei
 în coprocultor cu mediu de transport Cary-Blair
 fragmente de mucus, sânge, puroi sau din 4-5 locuri, aproximativ 1 g
B.Transport în 1-2 ore; eventual refrigerare (max 24-48 ore)
C.Examen macroscopic
  miros
 culoare
 aspect
D.Examen microscopic direct
o Frotiu colorat cu albastru de metilen
-Celule inflamatorii, hematii, enterocite
PMN> 50/câmp alături de macrofage şi hematii în shigeloze
PMN<20/câmp în salmoneloze
Polimorfonucleare şi hematii în campilobacterioze.
-Agenţi etiologici cu morfologii particulare (Campylobacter, stafilococ)
E.Coprocultura este examenul de bază în diagnosticul sindromului diareic infecţios.
Scop: Izolarea şi identificarea Salmonella, Shigella, Yersinia (lactozo negativi)
Se însămânţează pe medii cu selectivitate slabă şi medie (MacConkey şi Hektoen) şi mediu de îmbogăţire
pentru Salmonella (bulion selenit acid de sodiu).
A doua zi:
 Repicăm din mediul de îmbogăţire pe mediu cu selectivitate medie
 Coloniile lactozo-negative cu/fără H2S le repicăm pe mediile TSI, MIU şi pe un mediu diferenţial
lactozat pentru verificarea purităţii culturii (minim 3 colonii L-).
A treia zi:
 Urmărim repicajul din mediul de îmbogăţire - prezenţa coloniilor lactozo negative ±
hidrogen sulfurat.
 Citire triaj şi identificare antigenică pentru coloniile suspecte de Salmonella, Shigella,
Yersinia;
 Identificare biochimică extinsă
 Antibiogramă (NU pt Salmonella; prelungeşte starea de portaj)

22. Indicatii hemocultura

Bacteriemia = prezenţa bacteriilor în sânge, urmare a unui pasaj / descărcări unice fără gravitate
particulară (de regulă, fără expresie clinică)
o tranzitorie – translocare de la nivelul mucoaselor normal colonizate
- după intervenţii terapeutice / exploratorii invazive la nivelul mucoaselor
o intermitentă – descărcare de la nivelul unor focare infecţioase
o continuă – torentul circulator „scaldă” focarul infecţios (endocardită)
Def. hemoculturii = însămânţarea într-un mediu de cultură adecvat a unei probe de sânge şi incubarea în
condiţi adecvate, în vederea izolării şi identificării bacteriilor pe care le conţine.
Indicaţiile hemoculturii:
-bacteriemii cu etiologii multiple posibile
-sepsis
-endocardită infecţioasă
-sindrom sugestiv pentru o infecţie sistemică cu bacterii strict patogene: salmonele tifoidice, Leptospira,
Brucella
-sindrom febril de origine neprecizată
-stări febrile după cateterism venos prelungit, dializă peritoneală, etc.

23. Examen macroscopic hemocultura de 2 ori pe zi în primele 3 zile,apoi zilnic,cu aprecierea semnelor
cresterii:
o prezenţa coloniilor sau a unui depozit pe stratul de hematii
 o tulburarea mediului
o hemoliza
o coagularea mediului
o prezenţa bulelor de gaz
o colonii pe stratul de geloză al mediilor difazice

24. Recoltare ferba enterica

Diagnosticul bacteriologic direct corelat cu fazele evolutive ale bolii

sI săpt săpt săpt conva- Purtător

II III IV lescenţă
hemocultură + + +/- +/- - -
coprocultură - + ++ ++ +/- +/-
urocultură - - + ++ +/- +/-
bilicultură +/- +/-
medulocultură + + - - - -

i. prima saptămână: hemoculturi pe medii uzuale – pozitivitate > 90%;

ii. a doua saptămână: coproculturi pe medii îmbogăţite (bulion selenit de Na) şi selective (mediu
Hektoen / ADCL şi MacConkey);
iii. a treia saptămână: uroculturi din sediment urinar;
iv. în convalescenţă starea de purtător poate fi urmărită prin: coproculturi, uroculturi, biliculturi.

25. Diagnostic serologic/indirect leptospiroza + exemple de leptospire

LEPTOSPIRE:  Leptospira interogans, Leptospira biflexa
1. caract microscopice: bacterii Gram-negative spiralate, mobile, fine, unul sau ambele capete indoite in
carlig, spire regulate, stranse, putin adanci
-pot fi observate in microscopie pe fond intunecat
- nu pot fi observate pe preparate colorate Gram sau prin impregnare argentica
2.caract de cultura: strict aerobe pretentioase nutritiv, temperatura optima 28-0ºC

Diagnosticul serologic in leptospiroza = diagnostic indirect, uzual

Reacţia de aglutinare microscopică = metoda de referinţă
- măsoară capacitatea serului pacientului de a aglutina leptospire vii (mo fond intunecat)
- utilizează antigene specifice de tip preparate din tulpini patogene (Leptospira interogans)
- practicată doar în laboratoarele de referinţă  risc de contaminare a personalului care face tehnica
Aglutininele apar în a doua săptămână de boală.
Titrul la pacienţii infectaţi este > 100

26. Diagnosti direct sifilis

Produse patologice:
– serozitate exprimată prin comprimarea bazei şancrului  exudat din baza sancrului
– aspirat din puncţia ganglionilor afectaţi
– raclat din elemente eruptive cutanate sau mucoase  raclat din leziuni in stadiul2
1. Microscopie optică pe fond întunecat (preparat umed lamă – lamelă)
- treponeme strălucitoare, subţiri, spiralate, cu capete efilate, mobile
- poate da reacţii fals pozitive (treponeme orale) /fals negative (sensibilitatea redusă)
2. IFD – metodă sensibilă şi specifică
Impregnare argentică- pe secţiuni histologice (din fragm bioptic)

27. Teste specifice sifilis

Teste serologice specifice / treponemice:
- se evidenţiază anticorpi specifici (specificitate 97-99%)
- se pozitivează înaintea celor nespecifice
- rămân pozitive cand cele nespecifice sunt negative (sifilis tertiar)
- sunt mai puţin influenţate de terapie
1. FTA-ABS (Fluorescent treponemal antibody absorption)
- IF indirectă cu seruri adsorbite cu suspensii de T. Reitter  imunofluorescenta indirecta
- face diferenta intre IgM si IgG  infectie recenta sau mai veche
2.TPHA (Treponema pallidum hemagglutation) - reactia de hemaglutinare = „cicatrice serologica” –
pozitiv toata viata
- hemaglutinare pasivă
- reacţie calitativă
- testele pozitive persistă uneori după vindecare
Variante ale TPHA:
- TPPA (Treponema pallidum particle agglutination) - foloseşte particule inerte în locul hematiilor
-MHA-TP ( test de microhemaglutinare)
3Western blot  anticorpi cu marcaj enzimatic

28. Diagnosticul BGN nefermentativi  Pseudomonas aeruginosa

1. Caractere microscopice: bacili gram-negativi, drepţi sau uşor încurbaţi, fini, dispuşi izolat, în perechi
sau scurte lanţuri, nesporulaţi.
2. Caractere de cultivare: nepretenţioşi nutritiv, strict aerobi, cresc la temperaturi între 5-42ºC, cu miros
caracteristic (flori de tei sau iasomie), produc pigmenţi difuzibili în mediu (piocianină, pioverdină,
piorubrină, piomelanină). Culturile au luciu metalic. Pe geloză-sânge, coloniile sunt hemolitice.
3. Caractere biochimice: catalazo-pozitivi, oxidazo-pozitivi, metabolism oxidativ al glucozei, reduc
nitraţii, alcalinizează coloana şi panta de agar TSI, lactozo-negativi, indol-negativi.
29. Diagnosticul de laborator in gripa
Diagnostic direct:
 Produs patologic: tampon faringian, nasal sau spălătură nasală. Sensibilitatea diagnosticului
creşte dacă recoltarea este cât mai precoce (primele 3 – 4 zile de boală) şi dacă probele sunt
examinate imediat, sau conservate la 4° C.
 Metode rapide (permit diferenţierea tipurilor):
 Detecţie antigenelor prin ELISA sau IF;
 Detecţia ARN viral prin PCR.
 Metode clasice (permit caracterizarea subtipurilor şi a tulpinilor circulante, în scop
epidemiologic sau al preparării de vaccinuri):
-izolarea pe ouă embrionate;
-culturi de celule.
RH (reacţia de hemaglutinare):
 - evidenţiază prezenţa virusului în produsul patologic, graţie capacităţii virusului de a aglutina
hematii;
- titrează cantitatea de virus hemaglutinant.
Necesar:
- suspensie hematii de cocoş;
- antigen gripal:
o pentru stabilirea apariţiei şi multiplicării virusului se va folosi lichid amniotic şi
alantoidian din ouă embrionate;
o pentru titrarea antigenelor hemaglutinante se folosesc antigene standard, preparate pe oul
embrionat.
Interpretarea reacţiei:
- reacţie negativă = hematiile sedimentează sub forma unui disc roşu cu margini perfect regulate;
- reacţie pozitivă = depozit granulos / depunere a hematiilor sub formă de umbrelă cu margini
neregulate; supernatantul este incolor.
Introducere: limitele diagnosticului direct prin metode clasice (avantajele lui – pentru tulpini complet noi)
si de aici necesitatea diagnsoticului indirect.

Diagnostic serologic:
 ELISA (Ac specifici de tip)
 RIH (reacţia de inhibare a hemaglutinării) - reacţia
Hirst.

Principiu RIH: unele virusuri posedă capacitatea de a aglutina hematii (RH). Reacţia este împiedicată
de prezenţa Ac prezenţi în serul de testat (post-infecţie sau post-vaccinare), în prezenţa antigenului
omolog.
RIH:
- oferă posibilitatea identificării unui virus hemaglutinant (diagnostic direct);
- permite stabilirea diagnosticului unei viroze, prin evidenţierea anticorpilor specifici inhibitori ai
hemaglutinării în serurile testate (seruri perechi: acut si de convalescent); dezavantajul legat de
timp (scop epidemiologic si mai putinpentru pacienti)
- permite aprecierea eficientei vaccinarii si studierea Ac-lor anamnestici, dupa trecerea prin
infectie, pentru populatii largi (serograme) – seroarheologie (istoria circulatiei virusurilor gripale,
de-a lungul timpul, prin determinarea Ac-lor in seruri obtinute de la varstnici)
Necesar:
- seruri pacient (serul I şi serul II, recoltate la 10-14 zile interval);
- antigene hemaglutinante;
- hematii.
Martori RIH:
 martor hematii;
 martor antigen (titrat anterior reacţiei prin RH);
 martori seruri de referinţă.
Interpretare: - reacţie pozitivă (sedimentarea hematiilor -buton);
- reacţie negativă (hemaglutinare).

1/7 1/14 1/28 1/56 1/112 1/224 1/448

A/Beijing/262/95 (A/H1N1) 2000
Ser I + + - - - - -
Ser II + + + + + + -
A/Sydney / 15 / 97 (A/H3N2) (1999)
Ser I - - - - - - -
Ser II - - - - - - -
B/Shandong
Ser I + - - - - - -
 Ser II + - - - - - -

Diagnostic: infectie cu virusul gripal A/H1N1 (dinamica semnificativa)

Diagnosticul serologic în pneumonii atipice primare

Pneumonie atipică primară / pneumonie interstiţială:

- pneumonie care evoluează cu leziuni inflamatorii în interstiţiul pulmonar;
- este atipică deoarece nu induce semnele stetacustice şi radiologice descrise clasic
(tipic) în pneumonia lobară;
- este primară pentru că este determinată de microorganisme primar patogene.

Agenţi etiologici: virusuri (gripal A, B; VRS, adenovirusuri, virusuri paragripale, etc), rickettsii,
chlamydii.

RFC (reacţia de fixare a complementului)

Principiu: 2 complexe Ag – Ac îşi dispută aceeaşi cantitate de complement (C):

o Primul complex = Ag de referinţă şi Ac prezenţi în ser;
o Al doilea complex = Cuplul hemolitic sau sistemul indicator al reacţiei (hematii de oaie şi
ser anti-hematii de oaie).
Complexul Ag – Ac format în prima reacţie, fixează C, astfel încât a doua reacţie nu mai are
loc iar hematiile rămân intacte (buton). Dacă prima reacţie nu are loc (Ac specifici absenţi),
complementul rămâne la dispoziţia cuplului hemolitic şi determină hemoliză.

Reacţie pozitivă = lipsa hemolizei (sedimentarea hematiilor - buton).

Reacţie negativă = hemoliză.

Pacient A. G., 14 ani, prezintă la internare frisoane, cefalee, tuse uscată. Ulterior apar dureri musculare
generalizate, stare de rău, anorexie, astenie. Rezultatele diagnosticului serologic sunt:

Agent etiologic Titru Ac ser I Titru Ac ser II

Virus gripal A < 1/8 1/32

Virus gripal B < 1/8 < 1/8
Virus Paragripal 3 < 1/8 < 1/8
Adenovirus 1/16 1/16
Virus respirator sincitial < 1/8 < 1/8
Mycoplasma < 1/8 < 1/8
Chlamydia < 1/8 < 1/8
Coxiella < 1/8 < 1/8

Diagnostic etiologic: infectie cu virus gripal A (seroconversie);

pentru adenovirus – Ac anamnestici

Pacient R. S., sugar de 4 luni, prezintă dispnee, febră, cianoză, secreţii nazale care sunt antrenate spre căile
respiratorii inferioare. Ipoteză diagnostic clinic: bronşiolită. Serodiagnosticul este următorul:

Agent etiologic Titru Ac ser I Titru Ac ser II

Virus gripal A < 1/8 < 1/8
Virus gripal B 1/16 1/128
Virus Paragripal 3 < 1/8 < 1/8
Adenovirus < 1/8 < 1/8
Virus respirator sincitial 1/16 1/16
Mycoplasma < 1/8 < 1/8
Chlamydia < 1/8 < 1/8
Coxiella < 1/8 < 1/8

Diagnostic etiologic: infectie cu virus gripal B (dinamica semnificativa)

Pentru VRS – Ac anamnestici (pot fi si de la mama; intervalul de timp dintre 2 prelevari, prea mic, nu a
permis o scadere semnificativa)

Tehnici actuale de diagnostic a pneumoniilor atipice primare:

- ELISA (IgM, IgG)
- IF
- tehnici moleculare.

30. Metode clasice in gripa

 Metode clasice (permit caracterizarea subtipurilor şi a tulpinilor circulante, în scop
epidemiologic sau al preparării de vaccinuri):
-izolarea pe ouă embrionate;
-culturi de celule.
RH (reacţia de hemaglutinare):
- evidenţiază prezenţa virusului în produsul patologic, graţie capacităţii virusului de a aglutina
hematii;
- titrează cantitatea de virus hemaglutinant.
Necesar:
- suspensie hematii de cocoş;
- antigen gripal:
o pentru stabilirea apariţiei şi multiplicării virusului se va folosi lichid amniotic şi
alantoidian din ouă embrionate;
o pentru titrarea antigenelor hemaglutinante se folosesc antigene standard, preparate pe oul
embrionat.
Interpretarea reacţiei:
- reacţie negativă = hematiile sedimentează sub forma unui disc roşu cu margini perfect regulate;
reacţie pozitivă = depozit granulos / depunere a hematiilor sub formă de umbrelă cu margini neregulate;
supernatantul este incolor.
31. Diagnostic VHA si Vhe
32. Diagnostic indirect VHB
33. Semnificatia marketilor VHB
34. Markeri/anticorpi HVC
35. Diagnostic VHC indirect
36. Diagnostic indirect HIV
37. Diferente de diagnostic intre HIV si SIDA
Diagnostic rabie la caine
Autoserodiagnosticul
Adenovirusuri diagnostic
Test Widal Grafic
HVC acut cu evolutie spre vindecare

Avantaje si dezavantaje utilizatea microscopului