Medicină Dentară

REPLANTAREA şi
TRANSPLANTAREA DENTARĂ

Chirurgie Dento-Alveolară, anul IV-LR

Șef Lucr. Dr. CECILIA PETROVAN

Pentru uz intern
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
REPLANTAREA DENTARĂ
 Definiţie – reintroducerea în propria alveolă a unui dinte
extras sau avulsionat traumatic
 Indicaţii – 2 situaţii:
- după avulsia traumatică a unui dinte
- în scop terapeutic (= „intenţională” = „electivă”) – pt
păstrarea pe arcadă a unui dinte care nu a putut fi tratat
prin alte metode (conservatoare, sau chirurgicale endo-
dontice)
 Biologia replantării – reuşita replantării este determi-
nată de reinserţia ligamentului parodontal la cementul
radicular
REPLANTAREA DENTARĂ
 Biologia replantării...
- DAR ligamentul şi cementul - sunt structuri foarte sensibile la
orice traumatisme (fizice, chimice, termice) – traumatisme care
vor determina modificări ireversibile – astfel încât în loc de re-
inserţie a ligamentului se produce invadarea rădăcinii de către
os = proces de ANCHILOZĂ DENTO-ALVEOLARĂ
REPLANTAREA DENTARĂ
 Biologia replantării...
- procesul de anchiloză evoluează, înlocuind progresiv rădăcina cu os
= „rizaliză de replantare”
- rizaliza de replantare - cca 3–5–8–15 ani – până la înlocuirea
completă a rădăcinii cu os – moment în care dintele se mobilizează şi
se pierde (ca un DT)
- de obicei procesul evoluează fără fenomene inflamatorii, iar prin
înlocuirea rădăcinii cu os – creasta alveolară îşi păstrează
dimensiunea, putând fi folosită ulterior pt lucrări protetice sau Ip
- dacă apare inflamaţia – rizaliza se accelerează
- prevenire: imersionarea dintelui în sol de fosfat-florură
- rata cea mai mare de supravieţuire o au dinţii cu apexul neînchis,
care sunt reintroduşi în max 10-30 min. – se produce
revascularizarea dintelui, dar NU şi re-inervarea
REPLANTAREA DENTARĂ
Replantarea post-traumatică
 Dinţii avulsionaţi traumatic sunt de obicei frontalii
superiori şi inferiori
 Conduita depinde de: timpul care a trecut de la avulsia
traumatică, de modul în care a fost păstrat dintele,
respectiv dacă rădăcina este deschisă sau închisă
 Şansa cea mai mare o au dinţii cu apexul deschis (copii,
tineri), care sunt replantaţi la maxim 30 minute, şi care au
fost menţinuţi în gură, în vestibulul inferior
REPLANTAREA DENTARĂ
Replantarea post-traumatică
 Tehnică
- controlul integrităţii mucoasei gingivale şi a pereţilor alveolari –
irigarea alveolei cu ser fiziologic
- spălarea dintelui cu ser fiziologic – manevrarea lui numai de
coroană, cu menajarea rădăcinii, ligamentului
- +/- depulpare + obturaţie radiculară
- +/- rezecţie apicală +/- Ip endodontic (tijă care depăşeşte apexul şi
se inseră în osul periapical, mărind stabilitatea dintelui)
- introducerea dintelui în alveolă
- sutura mucoasei
- imobilizare dinte 2 – 3 săptămâni – cu ligaturi de sârmă, gutiere
acrilice, bracketsuri
REPLANTAREA DENTARĂ
Replantarea post-traumatică
REPLANTAREA DENTARĂ
Replantarea post-traumatică
REPLANTAREA DENTARĂ
Replantarea post-traumatică
REPLANTAREA DENTARĂ
Replantarea terapeutică
 Indicaţii
- gangrene simple la molari, care NU pot fi rezolvate prin alte
metode (rădăcini curbe, ace rupte pe canal...)
- procese periapicale la pluriradiculari, care NU pot fi tratate
endodontic sau prin chirurgie endodontică
 Tehnică
- extracţia dintelui – fără fracturi radiculare, alveolare, cu
menajarea la maximum a lig. dento-alveolar
- chiuretajul strict a procesului patologic de la vârful alveolei
- dintele este ţinut numai de coroană - în cleşte, pensă sau în
comprese umede
REPLANTAREA DENTARĂ
Replantarea terapeutică
Tehnică – tratamentul mecanic al dintelui, rezecţia apexurilor şi
obturaţie radiculară (antero/retrogradă) şi coronară
– reinserarea dintelui în alveolă, care se fixează prin dispoziţia
rădăcinilor şi refacerea punctelor de contact cu vecinii +/-
imobilizare cu sârmă în „8”; +/- suturarea mucoasei
TRANSPLANTAREA DENTARĂ
 Definiţie – introducerea într-o alveolă naturală sau
creată chirurgical a unui dinte recoltat de la acelaşi individ
(TRANSPLANT AUTOLOG), sau de la un alt individ
(TRANSPLANT ALOGENIC)
 Indicaţii
– transplantarea M3 cu rădăcinile incomplet formate – în
locul M1 imposibil de recuperat
– transplantarea unui PM extras în scop ortodontic în
locul unui C sau IL irecuperabil, sau în caz de anodonţie
– transplantarea unui C inclus – la locul său normal pe
arcadă
TRANSPLANTAREA DENTARĂ
 Biologia autotransplantului – prognosticul cel mai bun îl au dinţii
transplantaţi cu rădăcină incomplet formată = deoarece la aceştia se
produce revascularizaţia pulpei, continuarea creşterii rădăcinii şi
refacerea parodonţiului (ligamentul cu cât este mai tânăr, cu atât are
posibilităţi mai mari de restructurare)
 Se impune totuşi – controlul vitalităţii – dacă apare durere la
percuţia în ax, se impune devitalizare
 Pt dinţii maturi, cu rădăcina închisă – şansele sunt mai reduse –
impun depulpare şi obturaţie radiculară, ceea ce duce la procese de
anchiloză dentară şi rezorbţie radic.

Durata de supravieţuire este în medie 5 – 7 – 10 ani – oricum

rezultatul este benefic pt pacient având în vedere refacerea osoasă a
crestei care va permite ulterior aplicarea de lucrări protetice sau Ip
TRANSPLANTAREA DENTARĂ
Tehnica transplantării M3 inf în locul M1
 Anestezie loco-regională
 Incizie „în baionetă” = pe marginea anterioară a mandibulei, pe
FD a M2, continuată pe FV a M2, 1, PM 2, 1, unde se face o incizie
vertical oblică spre fundul de şanţ V
 Decolare lambou – va expune osul din jurul şi de deasupra M3,
respectiv alveola M1
 Trepanarea osului – la nivelul M3, descoperire coroanei
 Luxaţia M3 – dar molarul se lasă pe loc în alveolă
 Extracţia M1 – fără a leza pereţii alveolari + chiuretajul
ţesuturilor patologice +desfiinţarea septului interradicular
 Extracţia M3 deja luxat – cu cleştele, fără a leza rădăcinile,
ligamantul dento-alveolar; M3 se manevrează numai de coroană
TRANSPLANTAREA DENTARĂ
Tehnica transplantării M3 inf în locul M1
 Indroducerea M3 în alveola M1 – dacă M3 este mai voluminos
decât spaţiul existent – se face reducerea dimensiunii coroanei cu
maxim 2 mm, sub răcire continuă; la nevoie şi alveola poate fi lărgită
şi adâncită prin frezare sub răcire
 După adaptarea M3 în alveola M1 – se face sutura fibromucoasei
gingivale
 Dacă M3 prezintă contacte ocluzale premature – se face şlefuirea
FOcl în funcţie de antagonişti
 +/- imobilizarea dintelui pt 3 – 4 spătămâni – atelă vestibulară pe
bracketsuri ...
TRANSPLANTAREA DENTARĂ
Tehnica transplantării C sup
inclus

 Este posibilă numai în cazul în

care extracţia C se poate realiza
fără sacrificiu mare a osului din
jur, fără traumatizarea rădăcinii,
coroanei.
 Dacă există C de lapte pe arcadă,
alveola acestuia se va ajusta pt C
permanent; dacă caninul de lapte s-
a extras – va trebui conformată o
alveolă de „novo” pt C perman.
TRANSPLANTAREA DENTARĂ
Tehnica transplantării C
sup inclus
 Extracţia C permanent – păstrare
în ser fiziologic
 Extracţia C temporar + ajustarea
alveolei
 Sau prepararea unei noi alveole –
cu freză cilindrică la turaţie mică,
sub răcire permanenetă – se frezează
dinspre V spre Pal, păstrând o
cantitate suficientă de os aproximal
(M, D) şi palatinal – rezultă un lăcaş
osos cu 3 pereţi (M, D, Pal);
prepararea dinspre ocluzal este mai
dificilă
TRANSPLANTAREA DENTARĂ
Tehnica transplantării C sup inclus

 +/- depulpare C, +/- rezecţie apicală +/-

introducerea unui Ip endodontic de Ti sau Ta,
care depăşeşte apexul şi se va insera în osul
apical şi va îmbunătăţii implantarea rădăcinii
 Inserarea C în alveolă, astfel încât să fie
aliniat corect pe arcadă – dacă dimensi-
unea coroanei este mai mare în sens M-D
decât spaţiul pe arcadă – aceasta poate fi
redusă pe feţele aproximale
TRANSPLANTAREA DENTARĂ
Tehnica transplantării C sup inclus
TRANSPLANTAREA DENTARĂ
Tehnica transplantării C sup inclus
 În porţiunea V, acolo unde lipseşte peretele osos – se poate aplica
un material de adiţie
(hidroxiapatită, os liofilizat...)
eventual în asociere cu o membrană –
pt a stimula neoosteogenza
 Sutura gingiei
 Imobilizarea 3 – 4 săptămâni
TRANSPLANTAREA DENTARĂ
Transplantele dentare alogene
 = homotransplante = transplante homologe = homogrefe –
introducerea într-o alveolă normală sau creată chirurgical – a unui
dinte recoltat de la un alt individ
 Utilizarea metodei rezidă din: uşurinţa aplicării transplantului,
evoluţia asimptomatică până la eliminarea dintelui prin rizaliză, şi
păstrarea osului alveolar după pierderea dintelui
 Biologia homotransplantelor – se consideră că dinţii transplantaţi
între indivizi aleşi întâmplător (fără control imunologic) –
supravieţuiesc în medie 5 ani
 Dintele are o componentă imunitară foarte redusă – doar la nivelul
pulpei şi ligamentului parodontal – care NU determină reacţii de
rejecţie din partea organismului receptor
TRANSPLANTAREA DENTARĂ
Transplantele dentare alogene
 NU necesită tratament imunosupresor – ca în cazul transplantului
altor organe (rinichi, ficat, inimă...)
 Pt procurarea grefelor dentare – ar fi nevoie de o „bancă de dinţi”
– recoltaţi de la indivizi sănătoşi, menţinuţi la temperatură de -10oC,
într-o soluţie de antibiotice (polimixină + lincomicină)
 Criticile – sunt legate de posibilitatea transmiterii hepatitelor (+/-
HIV), şi eventual sensibilizarea organismului la un viitor transplant
de organ
 Tehnica chirurgicală – este identică cu a autotransplantelor