4-Chir - Dt-Alv anIV-LR

Medicină Dentară
EXTRACȚIA RĂDĂCINILOR –
CU CLEȘTI, ELEVATOARE,
PRIN SEPARAREA RĂDĂCINILOR
Chirurgie Dento-Alveolară, anul IV-LR
Șef Lucr. Dr. CECILIA PETROVAN
Pentru uz intern
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
Extracţia rădăcinilor
EXTRACŢIA RĂDĂCINILOR
INDICAŢII
• pt rădăcinile care nu mai pot fi utilizate dpv protetic (= NU permit
aplicarea de DCR, respectiv coroane de înveliş; nu pot fi folosite ca
stâlpi de punte; nu permit ancorarea protezelor mobile)
INDICAŢII
• obligatoriu preextracţional – ex Rx (lungimea rădăcinii, unirea sau
separarea rădăcinilor la pluriradiculari; procese periapicale sau
parodontale cr.; relaţiile de vecinătate cu dinţii, sinusul, fosele
nazale, gaura mento-nieră, canalul mandibular; eventuale fracturi
radiculare; eventuale chisturi sau tumori de vecinătate)
• Extracţia rădăcinilor se poate face:
- cu cleşti
- cu elevatoare
- cu separarea rădăcinilor
- chirurgical = prin alveolotomie
- se mai pot folosi ca instrumente ajutătoare în
extracţia rădăcinilor (de la caz la caz):
- frezele
- ace Hadstrom
- sonda 17
• Extracţia rădăcinilor se poate face
- cu cleşti
- cu elevatoarele

1. EXTRACŢIA CU CLEŞTII
Indicaţii
• rădăcina are o porţiune extraalveolară suficientă
ca mărime şi rezistenţă - pt a permite priza corectă
a cleştelui
Indicaţii
• rădăcina nu are o porţiune extraalveolară, dar - osul
alveolar permite creerea cu freza sau cu elevatorul a unui
şanţ periradicular în care să se insere fălcile cleştelui
Indicaţii
• la rădăcinile pluriradicularilor – chiar se recomandă fo-
losirea cleştilor adecvaţi dintelui respectiv = pt ca pintenii
să se insere între rădăcini
• extracţie rezecţie – pt dinţii extruzaţi = extracţia împreu-
nă cu o porțiune de proces alveolar
Instrumentar
• cleştii adecvaţi dintelui de
extras
• cleşti speciali pt rădăcini:
- superior – îndoiţi pe lat,
curbură dublă = „în baionetă”,
cu fălcile înguste, efilate, vârfu-
rile fălcilor se ating
- inferior – îndoiţi pe muchie,
fălcile foarte înguste, se ating
• fălcile sunt efilate pentru a pu-
tea pătrunde în alveolă, respec-
tiv pentru a se putea insinua în-
tre peretele alveolar şi rădăcină
Tehnică
• sindesmotomie – rupera ligamentului circular

• aplicarea cleștelui – corp comun cu dintele
• luxație – basculare V-Or
• extracția propriu-zisă - tracțiunea în ax
- cu cleşti
- cu elevatoarele

2. EXTRACŢIA CU ELEVATOARELE
Indicaţii
• pt rădăcinile care NU au indicaţie de extracţie cu cleştele = rădăcini
profunde care nu permit aplicarea cleştelui, sau crearea şanţului
periradicular
• pt situaţiile în care extracţia NU poate fi finalizată cu cleştele =

extracţia începută cu cleştele – fractura dintelui – rădăcina restantă
nu mai permite aplicarea cleştelui
2. EXTRACŢIA CU
ELEVATOARELE
Instrumentar
• ELEVATOARE = diferite pt arcada
superioară, inferioară; pt rădăcini
voluminoase, sau mici, situate profund în
alveolă
• elevatoare – parte activă, tijă, mâner
• elevatorul drept – teoretic elevatorul pt

arcada superioară
Instrumentar
• elevatorul drept – practic – foarte utilizat şi la
arcada inferioară
- partea activă = o faţă plană sau concavă care
vine în contact cu rădăcina de extras; o faţă
convexă care se fixează pe peretele alveolar
- partea activă poate fi mai subţire (pt rădăcinile
mici, profunde intraalveolar); sau mai lată – pt
rădăcinile puternice care ajung la marginea
alveolei; sau pt separarea rădăcinilor la M sup.,
inferiori)
- vârful este: fie mai ascuţit (poate săpa în
peretele alveolar, pt a-şi face loc); sau mai bont
(mai puţin periculos în caz de derapaj)
Instrumentar
• elevatorele cudate – pt arcada inferioa-
ră; elevatoare perechi (se lucrează pe FV a
hemiarcadei dr, respectiv pe FL a celei
stg.)
- partea activă – la fel - o faţă plană sau
concavă; o faţă convexă
- partea activă poate fi mai subţire (pt
rădăcinile subţiri, gracile – ex. incisivii
inferiori); sau mai lată – pt rădăcinile pu-
ternice care ajung la marginea alveolei;
sau pt a putea desfiinţa septul interra-
dicular la pluriradiculari)
Instrumentar
• elevatorele în steguleţ – de regulă pt
arcada inferioară; de asemenea elevatoare
perechi
- partea activă – triunghiulară, cudată
faţă de tijă - o faţă plană sau concavă; o
faţă convexă
- partea activă – pt rezecarea din
aproape în aproape a septului interradi-
cular la pluriradiculari, şi agăţarea rădă-
cinii restante în alveolă; pt inserarea din-
spre V la nivelul bifucaţiei rădăcinilor şi
extracţia lor
Instrumentar
• elevatorul „picior de ciută” – pt M3
inferior
- partea activă – asemănătoare cu a
elevatorului drept, dar cudată pe lat faţă
de tijă - o faţă plană sau concavă; o faţă
convexă
- folosit în mod asemănător cu elevato-
rul LECLUSE, introdus dinspre V, între
M2 şi M3
• elevatorul Lecluse – pt extracţia M3 inf
Tehnică
• timpii extracţiei – sindesmotomie; inserarea elevatorului;
luxaţia dintelui; extracţia propriu-zisă
• elevatorul – mânerul se fixează bine în palma dr., indexul

dr de-a lungul tijei, limitează la maximum eventualele
accidente în caz de derapare
• mâna stg – fixează segmentul dento-alveolar; dirijează
elevatorul; eventual este folosită şi ca punct de sprijin pt
elevator
• elevatorul – acţionează pe principiul pîrghiei
Tehnică
• în cazul extracţiei cu elevatoarele – se pot întâlni 2 situaţii clinice
diferite:
- rădăcina la nivelul marginii alveolare
- rădăcini mici, profunde intraalveolar
1. Rădăcini la nivelul marginii alveolare
• elevatorul se inseră iniţial între gingie şi dinte (= sindesmotomia),
apoi între dinte şi osul alveolar – elevatorul va face un unghi ascuţit
cu axul rădăcinii, NU va fi II cu aceasta
• elevatorul - se insinuează pe FV, FOr, dar şi pe feţele aproximale
(FM, D) – dacă nu există dinţi vecini
• elevatorului – i se imprimă o mişcare de insinuare între rădăcină și
os (supinație-pronație), dar și de avansare de-a lungul rădăcinii,
2. EXTRACŢIA CU
ELEVATOARELE
Tehnică
• vârful elevatorului (partea activă)
acţionează pe rădăcină
• punctul de sprijin se ia pe marginea alveolei,
eventual pe mâna stg, sau dr a medicului
• prin mişcarea care i se imprimă elevatorului
– acesta pătrunde tot mai profund între
rădăcină şi os = rupând tot mai multe
ligamente dento-alveolare şi dilatând alveola
• se va insista cu luxarea în direcţia în care
osul cedează mai uşor (ca la extracţia cu
cleşti)
2. EXTRACŢIA CU
ELEVATOARELE
Tehnică
• pe măsură ce elevatorul pătrunde tot
mai profund între rădăcină şi os, res-
pectiv pe măsură ce alveola se dilată –
elevatorului i se imprimă şi o mişcare
de basculare - a rădăcinii, dinspre apex
spre gura alveolei, îndepărtând-o din
alveolă
• se poate acţiona şi cu elevatoarele
picior de ciută la nivelul unghiurilor
MV, DV la dinţilor inferiori – rotaţie de
jos în sus
Tehnică
• NU se va acţiona cu elevatorul pe suprafaţa de
secţiune radiculară, şi NU se acţionează în axul
rădăcinii – există risc crescut de împingere a
rădăcinii în sinus (la PM, M superiori), respectiv în
canalul mandibular (pt cei inferiori) !!!
• NU se ia punct de sprijin pe dinţii vecini – risc de

fractură sau luxaţie a acestora !!!
Tehnică
2. Rădăcini mici, profunde intraalveolar
• şi pt pluriradiculari, la care rădăcinile sunt separate şi au
mărimi diferite (sau pt cazurile de fracturi dentare în
cursul extracţiei cu cleştele sau elevatoarele)
• elevatorul – sapă în osul alveolar pt a se insinua între
rădăcină şi os, apoi prin aceleaşi mişcări de supinaţie-
pronaţie, respectiv de basculare – împinge rădăcina din
alveolă
• la pluriradiculari – se începe extracţia cu rădăcina mai
mare; – ulterior rădăcina mai mică şi mai profundă
Tehnică
• rădăcina mai profundă se poate extrage:
- fie împingând-o spre alveola goală
- fie rezecând din aproape în aproape - septul interradicular cu un
elevator cudat sau steguleţ, până se ajunge la rădăcină, care este
agăţată cu vârful elevatorului, şi printr-o mişcare de rotaţie (de sus
în jos la dinţii superiori, respectiv de jos în sus la cei inferiori) este
îndepărtată din alveolă
- cu cleşti
- cu elevatoare

3. EXTRACŢIA CU SEPARAREA RĂDĂCINILOR
Indicaţii
• pt pluriradicularii (molari) – la care radiografic se con-
stată că rădăcinile sunt fie convergente (barând septul
interradicular), fie foarte divergente
• există 2 situaţii clinice:
- molari cu coroane relativ integre
- molari cu coroanele distruse, dar la care rădăcinile sunt
încă unite prin planşeul camerei pulpare
Tehnică - Molarii cu coroane integre
• cel mai frecvent - se face pentru una din rădăcinile V ale
M sup., sau pt una dintre rădăcinile M inf.
• se face decolarea mai profundă a gingie, pt a evidenţia
şanţul interradicular
• se protejează mucoasa cu un decolator – şi cu o freză
cilindrică, se secţionează rădăcina cea mai divergentă / cea mai
curbă / cea care împiedică extracţia M
- la M sup. – se secţionează orizontal, imediat deasupra
planşeului camerei pulpare, cât mai aproape de marginea
liberă a alveolei
- la M inf. – se secţionează rădăcina orizontal, imediat sub
planşeul camerei pulpare
• coroana împreună cu rădăcina (rădăcinile) cu care face corp
comun – se extrag în bloc cu cleştele corespunzător molarului
de extras, sau un elevator steguleţ aplicat V
• ulterior rădăcina secţionată se extrage cu cleşti sau elevatoare
Tehnică - Molarii cu coroanele distruse, dar cu rădăcinile
unite prin planşeul camerei pulpare
• separarea rădăcinilor se preferă să fie efectuată cu freze
( NU cu dalta şi ciocanul, deorece se pot produce linii de
fractură nedorite, care nu separă de fapt rădăcinile, ci
produc noi fracturi radiculare)
• se reperează orificiile canale-
lor radiculare:
- pt M sup – linia de secţiune
are formă de „T” sau „Y” =
separând rădăcinile V între ele,
respectiv de cea Pal
Tehnică - Molarii cu coroanele distruse, dar cu rădăcinile
unite prin planşeul camerei pulpare
- pt M inf. – secţiune V-L – care separă rădăcina M de cea
D. Se poate încerca separarea şi cu un elevator drept
introdus dinspre V între rădăcini şi care acţionează ca o
pană. Există şi cleşti speciali pt separarea rădăcinilor
• cu frezele globulare se trasează
şanţurile respective
• ulterior se poate utiliza şi o daltă
sau un elevator drept pt a finaliza
separarea – acţionând ca o pană
• odată separate – rădăcinile se ex-
trag separat cu cleştii sau elevatoa-
rele
• Extracţia rădăcinilor se mai poate face

- freze – sferice, cu care se frezează în jurul apexurilor
restante – pot arunca apexul afară din alveolă
- ace Hadstrom – pt apexurile rupte și mobilizate – se
introduce acul în canalul radicular, se „înfiletează” în
canal şi se extrage apexul
- sonda 17 – pt rădăcinile mici mobilizate
- chiurete – tot pt apexuri mici, complet mobilizate, dar
care sunt fixate de ţesutul de granulaţie periapical

4-Chir - Dt-Alv anIV-LR

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

4-Chir - Dt-Alv anIV-LR

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Medicină Dentară

Chirurgie Dento-Alveolară, anul IV-LR

Șef Lucr. Dr. CECILIA PETROVAN

• Extracţia rădăcinilor se poate face

- chirurgical = prin alveolotomie

• sindesmotomie – rupera ligamentului circular

• Extracţia rădăcinilor se poate face

- chirurgical = prin alveolotomie

• pt situaţiile în care extracţia NU poate fi finalizată cu cleştele =

• elevatorul drept – teoretic elevatorul pt

• elevatorul – mânerul se fixează bine în palma dr., indexul

• NU se ia punct de sprijin pe dinţii vecini – risc de

• Extracţia rădăcinilor se poate face

- chirurgical = prin alveolotomie

• Extracţia rădăcinilor se mai poate face

S-ar putea să vă placă și