Sunteți pe pagina 1din 21

-are la baza clasificarea Kennedy dar include si clasificarea volumetrica a disponibilitatii osoase prezenta la fiecare bresa edentata in parte;

-disponibilitatea osoasa este descrisa in termenii cantitatii de os alveolar prezent la nivelul edentatiilor care urmeaza a fi protezate cu ajutorul implantelor endoosoase;

Parametri
1.Inaltimea - de la muchia crestei alveolare pana la canalul mandibular sau sinus, fose nazale (=limite anatomice) - inaltimea osoasa disponibila determina alegerea lungimiii de implant - se determina pe OPT, CT (sectiune longitudinala)

- regiunea eminentei canine maxilare ofera cea mai mare inaltime de os disponibil - regiunea caninului sau premolarului 1 mandibular poate prezenta o inaltime redusa a osului disponibil, comparativ cu regiunea anterioara, datorita buclei anterioare a canalului mandibular - necesarul de inaltime poate fi corelat cu tipul osos calitativ: - os dens ( cel mai dens interforaminal mandibular-)determina reducerea inaltimii - os poros ( maxilar lateral) determina cresterea inaltimii

2. Latimea = dimensiunea V-O a crestei osoase - determina alegerea diametrului implantului = 3,253,75- 4 mm - la nivelul coamei crestei alveolare este necesar cel putin 0,5 mm de os care sa inconjoare de fiecare parte implantul - intre 2 implante este necesar cel putin 1 mm de os - se evalueaza prin: - examen clinic - studiu de model - CT

EX: - pentru implante tip radacina cu diametrul de 3,75 mm avem nevoie de cel putin 5 mm latime de creasta - pentru implante tip lama dimensiunea minima de creasta osoasa este de 1,25-2,5 mm

3. Lungimea de creasta disponibila = lungimea meziodistala a osului disponibil in zona edentata - este limitata deseori de dinti sau implante adiacente - lungimea osoasa necesara pentru supravietuirea implantelor endoosoase depinde de latimea osului

- pentru un os cu latimea de 5 mm sau mai mult, de obicei este suficienta o lungime meziodistala de 5 mm pentru fiecare implant. - pentru un os cu latimea de 2,5-5 mm este necesara o lungime mai mare pentru sprijinul implantului, pentru a obtine o interfata os-implant suficienta; - implantele se aplica pana la nivelul molarului 1 ( creasta zigomato-alveolara)

- la nivelul molarului 2 fortele masticatorii sunt cele mai puternice => nu se aplica implant la acest nivel - numarul de radacini lipsa determina nr de implante necesar ( pentru molari sunt necesare cate 2 implante) - este necesara prezenta a 2 mm de os intre implant si orice reper anatomic

4. Angulatia osului disponibil =angulatia osului alveolar urmeaza traiectoria radacinilor catre planul ocluzal - in mod ideal, angulatia trebuie sa fie paralela cu fortele ocluzale si coroanele clinice - angulatia se pastreaza rareori dupa pierderea dintilor

- la maxilar- resorbtie osoasa centripeta

-resorbtia osului alveolar urmeaza directia axelor dintilor- care converg apical=> circumferinta crestei edentate maxilare se micsoreaza=> angulatia creste - la mandibula resorbtie osoasa centrifuga -axe divergente apical=>pe masura atrofierii,arcul crestelor alveolare mandibulare se deschide - compensarea protetica ocluzologica se poate face utilizand bonturi protetice angulate

5. Raportul coroana- corpul implantului - inaltimea coronara este masurata de la planul ocluzal sau incizal pana la coama crestei - inaltimea implantului endoosos este mansurata de la coama crestei pana la apexul implantului - C/I>1 creste bratul fortei , creste solicitarea la fortele laterale=> scade succesul terapeutic

Diviziunea A exista os alveolar din abundenta inaltimea mai mare de 12 mm grosimea vestibulo-orala mai mare de 5 mm lungimea mezio-distala a bresei edentate de minim 7 mm angulatia procesului alveolar, respectiv a fortei de incarcare ( unghiul dintre corpul implantului si planul ocluzal ) este de maxim 30 grade

raportul dintre inaltimea coroanei clinice si inaltimea

procesului alveolar, respectiv a corpului implantului este mai mic decat 1 din punct de vedere protetic, beneficiaza de intreaga gama de solutii terapeutice, atat fixe cat si mobilizabile

Diviziunea B - odata cu aparitia resorbtiei osoase, grosimea crestei alveolare este prima care devine deficitara prin disparitia osului cortical dinspre vestibular - inaltimea ramane adecvata, > 12 mm - latimea intre 2,5 si 5 mm - lungimea bresei edentate este de minim15 mm pentru a gazdui fie mai multe implante surub subtiri, fie implante lama. - angulatia fortei de incarcare trebuie sa fie mai mica de 20 grade - raportul coroana clinica/corpul implantului <1

Chirurgical, aceasta diviziune beneficiaza de 3 optiuni

de tratament:

1.Inserarea unor implante surub subtiri 2.Modificarea diviziunii B in diviziunea A prin osteoplastie, cu conditia prezentei unei inaltimi osoase suficiente -Osteoplastia consta in reducerea cu freza sau dalta a inaltimii procesului alveolar pana la o grosime de minim 5 mm.

-Aceasta procedura nu trebuie sa transforme raportul coroana/implant intr-unul supraunitar deoarece, in acest mod, diviziunua obtinuta va fi una C, mai defavorabila decat cea existenta B. 3.Modificarea diviziunii B in diviziunea A prin augmentare -Augmentarea osoasa - prin apozitia de material osos autogen sau alogen la nivelul regiunii deficitare a procesului alveolar

Diviziunea C
cuprinde un os alveolar deficitar in una sau mai multe dimensiuni in functie de parametrul implicat exista 3 subdiviuni :

C- w = deficienta latimii osoase C-h = deficienta inaltimii osoase C-a = deficienta angulatiei procesului alveolar latimea < 2,5 mm inaltimea < 12 mm angulatia > 30 grade raportul coroana/ implant supraunitar

se formeaza prin continuarea resorbtiei procesului

alveolar din diviziunea B optiuni terapeutice: 1.-utilizarea implantelor surub in zona interforaminala mandibulara sau interpremolara maxilara, in cazul subdiviziunii C-h si constructia unor proteze mobilizabile. 2.- osteoplastia in cazul subdiviziunii C-h ( in zona anterioara maxilara sau mandibulara)

3.- augmentare osoasa - se folosesc grefe osoase autologe sub forma de blocuri : menton, ram ascendent, creasta iliaca, calvarie - cel mai frcvent in zona posterioara maxilara elevarea podelei sinusale + aplicare de os autolog - in zona anterioara maxilara aplicarea de grefe onlay vestibulo-crestale sau osteotomii LeFort I si aplicarea grefelor cortico-spongioase iliace in diastazisul creat -in zona laterala mandibulara se utilizeaza frecvent grefe onlay de creasta iliaca + transpozitia de nerv alveolar inferio -in zona anterioara mandibulara se utilizeaza grefe onlay de creasta iliaca

Diviziunea D -este atribuita unui os cu atrofie severa, ce a cuprins in totalitate procesul alveolar si partial osul bazilar - maxilarul devine plat iar mandibula poate atinge grosimea unui creion - raportul coroana/ implant >5 - tratamentul cu implante este extrem de dificil si nu se poate realiza fara o prealabila transformare intr-o diviziune superioara prin augmentare - cea mai frecventa protezare este cea mobilizabila