IMPLANTOLOGIE

Stagiu nr. 3
Diviziunile ofertei osoase
cantitative
• In 1987, Misch si Judy au propus o clasificare a edentatiilor partiale
pentru a fi folosita in Implantologie.Aceasta are la baza clasificarea
Kennedy, dar include clasificarea volumetrica a rezervei osoase
(disponibilitatea osoasa) prezenta la fiecare bresa edentata in parte.
• Disponibilitatea osoasa este descrisa in termenii cantitatii de os
alveolar prezent la nivelul edentatiilor care urmeaza a fi protezate cu
ajutorul implantelor.Aceasta cantitate la randul sau, este definita de
cativa parametri fizici cum sunt:inaltimea, latimea, lungimea si
angulatia procesului alveolar precum si de raportul dintre lungimea
coroanei si lungimea corpului implantului.

• Misch a impartit disponibilitatea osoasa in 4 diviziuni:

• Diviziunea A
• -  exista os alveolar din abundenta
• -  inaltimea mai mare de 12 mm
• -  grosimea vestibulo-orala mai mare de 5 mm
• -  lungimea mezio-distala a bresei edentate de minim 7 mm
• -  angulatia procesului alveolar, respectiv a fortei de incarcare ( unghiul
• dintre corpul implantului si planul ocluzal ) este de maxim 30 grade
• -  raportul dintre inaltimea coroanei clinice si inaltimea procesului
• alveolar, respectiv a corpului implantului este mai mic decat 1
• - este o situatie intalnita dupa refacerea postextractionala a osului si se intainde pe o
perioada de cativa ani
- optiunile de tratament chirurgical includ unul sau mai multe implante surub de minim 4
mm grosime la colet, avand o lungime mai mare sau egala cu 12 mm.
• - din punct de vedere protetic, beneficiaza de intreaga gama de solutii terapeutice, atat fixe
cat si mobilizabile
• Diviziunea B
• - odata cu aparitia resorbtiei osoase, grosimea crestei alveolare este prima care devine deficitara prin disparitia osului cortical dinspre
vestibular
• - inaltimea ramane adecvata, > 12 mm
- latimea intre 2,5 si 5 mm
- lungimea bresei edentate este de minim15 mm pentru a gazdui fie mai
• multe implante surub subtiri, fie implante lama.
- angulatia fortei de incarcare trebuie sa fie mai mica de 20 grade - raportul coroana clinica/corpul implantului <1
• - intervalul de timp in care osul alveolar se pastreaza in aceasta conditie este variabil in functie de locatia anatomica si variaza de la cativa ani in
zona posterioara maxilara pana la 15 ani in zona anterioara interforaminala, mandibulara.

• -  Chirurgical, aceasta diviziune beneficiaza de 3 optiuni de tratament:

•   Inserarea unor implante surub subtiri
•   Modificarea diviziunii B in diviziunea A prin osteoplastie, cu conditia prezentei unei inaltimi osoase suficiente
•   Modificarea diviziunii B in diviziunea A prin augmentare
• -  selectarea celor 3 optiuni chirurgicale se face in functie de viitoarea constructie protetica
• -  daca se doreste o lucrare protetica fixa de tipul FP- 1 augmentarea este obligatorie
• -  osteoplastia aduce dupa sine construirea unor lucrari protetice de tipul FP 2 sau FP 3 sau a unor solutii protetice mobilizabile de tipul MP 4
sau MP 5.
• -  Osteoplastia consta in reducerea cu freza sau dalta a inaltimii procesului alveolar pana la o grosime de minim 5 mm.Aceasta procedura nu
trebuie sa transforme raportul coroana/implant intr-unul supraunitar deoarece, in acest mod, diviziunua obtinuta va fi una “C”, mai
defavorabila decat cea existenta “B”.Protezarea MP-4 sau MP-5 necesita frecvent aceasta atitudine terapeutica, deoarece reducerea inaltimii
procesului alveolar este necesara pentru asigurarea spatiului pentru componentele protetice.
• -  Augmentarea osoasa transforma diviziunea “B” intr-o diviziune “A” prin apozitia de material osos autogen sau alogen la nivelul regiunii
deficitare a procesului alveolar
• Diviziunea C
• -  cuprinde un os alveolar deficitar in una sau mai multe dimensiuni
• -  in functie de parametrul implicat exista 3 subdiviuni :
•  C- w = deficienta latimii osoase
 C-h = deficienta inaltimii osoase
 C-a = deficienta angulatiei procesului alveolar
• -  latimea < 2,5 mm
• -  inaltimea < 12 mm
• -  angulatia > 30 grade
• -  raportul coroana/ implant supraunitar
• -  se formeaza prin continuarea resorbtiei procesului alveolar din diviziunea B
• -  optiuni terapeutice:
- utilizarea implantelor surub in zona interforaminala mandibulara sau interpremolara maxilara, in cazul subdiviziunii C-h si constructia unor
proteze mobilizabile MP-4 sau MP-5.
- osteoplastia in cazul subdiviziunii C-h ( in zona anterioara maxilara sau mandibulara)
• - augmentare osoasa- reconstructia osului C-w mai dificila decat B-w
• - se folosesc grefe osoase autologe sub forma de blocuri : menton, ram ascendent, creasta iliaca, calvarie
• - augmentarea osoasa- reconstructia osului C-h – cel mai frcvent in zona posterioara maxilara – elevarea podelei sinusale + aplicare de os
autolog
- augmentarea osoasa- reconstructia osului C-h- in zona anterioara maxilara – aplicarea de grefe onlay vestibulo-crestale sau osteotomii
LeFort I si aplicarea grefelor cortico-spongioase iliace in diastazisul creat
• - augmentarea osoasa- reconstructia osului C-h- in zona laterala mandibulara se utilizeaza frecvent grefe onlay de creasta iliaca + transpozitia
de nerv alveolar inferior
- augmentarea osoasa- reconstructia osului C-h- in zona anterioara mandibulara se utilizeaza grefe onlay de creasta iliaca - utilizarea
implantelor subperiostale in cadrul subdiviziunii C-h sau C-a
• - aplicarea implantelor transosoase in zona interforaminala din subdiviziunea C-h
• Diviziunea D
-este atribuita unui os cu atrofie severa, ce a cuprins in totalitate procesul
alveolar
• si partial osul bazilar
- maxilarul devine plat iar mandibula poate atinge grosimea unui creion
- raportul coroana/ implant >5
- tratamentul cu implante este extrem de dificil si nu se poate realiza fara
o
• prealabila transformare intr-o diviziune superioara prin augmentare
- cea mai frecventa protezare este cea mobilizabila de tipul MP-5