Sunteți pe pagina 1din 10

MALFORMATIILE CONGENITALE ALE CAPULUI SI GATULUI

CHEILOSCHIZIS
Incidenta
1/850-1500 nou-nascuti
Etiologie
factori genetici - desi apar intr-un numar mare de sindroame genetice, nu a fost identificata inca gena care
determina prezenta acestor malformatii
factori de mediu anticonvulsivante (fenitoina), acid retinoic, antagonisti ai acidului folic, fumatul, consumul de
alcool
DEZVOLTARE EMBRIOLOGICA
Migrarea si proliferarea celulelor mezenchimale din creasta neurala:
->Muguri pereche maxilar si mandibular
->Mugure central frontonazal
DEZVOLTARE EMBRIOLOGICA
Ziua 30 - coalescena mugurilor faciali
->Palatul primar si buza primara (separarea initiala intre cavitatile nazale si orale)
Majoritatea cazurilor de fisura de buza apar ca urmare a lipsei de coalescenta a mugurelui median nazal cu mugurele
lateral nazal si maxilar
Forme anatomo-clinice
1) Fisura buza superioara simpla - Intereseaza buza rosie si buza alba
2) Fisura buza superioara completa - Intereseaza buza rosie, buza alba si pragul narinar
3) Fisura buza superioara complicata cheilognatopalatoschizis - Intereseaza buza rosie, buza alba, pragul narinar,
arcada dentara, palatul si valul palatin
Tratament chirurgical
3-6 luni -> 1 an
Regula lui 10- 10 saptamani, 10 grame de Hb i greutate de 10 livre (aprox 5 kg) - indicator pentru alegerea
momentului operator
Obiectivele interventiei chirurgicale
Inchiderea defectelor existente la nivelul buzei superioare
Refacerea elementelor anatomice si functionale ale buzei superioare
Corectarea malformatiei nazale asociate
Cicatrici postoperatorii estetice
Exista mai multe moduri de reparare a fisurilor in funcie de extensia atat in lungime cat si in latime
Inchiderea defectului in linie dreapta
Plastii cu lambouri locale
- TRANSPOZITIE
- AVANSARE - ROTATIE:
MILLARD
Operaia Millard - cea mai utilizata tehnica chirurgicala
Aduce n pozitie normala buza si regiunea nazala
Cicatrici putin vizibile deoarece se afla pe linia anatomica
Rotatia inferioara a segmentului de buza median
Avansarea segmentului lateral in spatiul subcolumelar unde se uneste cu segmentul de buza median
Obiective
lungime suficienta a buzei la nivelul filtrului nazal
Reconstructia muschiului orbicular de-a lungul fisurii
lungirea columelei
formarea unui sant labial
Fisurile bilaterale
- Lipsa columelei
- Dislocarea cartilajului alar si a bazei nazale Dificultatile
- Protuzia premaxilei interventiei chirurgicale

Tratamentul chirurgical
Repararea simultana sau in etape
Refacerea sau nu a elementele buzelor inainte de a definitiva repararea defectului
Repararea premaxilei protruzive

PALATOSCHIZIS
Definitie malformatie congenitala caracterizata prin prezenta unei fisuri care separa complet sau partial palatul dur
(osos) sau moale (val, lueta)
Etiologie factori malformativi implicati si in cheiloschizis ce actioneaza in timpul saptamanilor 6-8
Forme anatomo-clinice:
1) fisura palatina incompleta solutie de continuitate la nivelul palatului moale si a luetei (uneori este interesat numai
valul palatin)
2) fisura palatina completa se intinde de la arcada dentara la lueta inclusiv
TRATAMENT Inchiderea despicaturii velopalatine complete
INTR-UN TIMP: URANOSTAFILORAFIE 9-12 luni
IN 2 TIMPI: STAFILORAFIE 6-9 luni (palat moale) + URANORAFIE 3 ani (palat dur)
TRATAMENT CHIRURGICAL
Abordarea timpurie -> calitate mai buna a vorbirii.
Dupa 18 luni -> asociat cu vorbire defectuoasa
Repararea fisurilor alveolare dentare maxilare cu allogrefa de os (5-8 ani)
->Asigura continuitatea arcului maxilar
->Permite eruptia ulterioara a dintilor
->Asigura un suport mai bun pentru fisura nazala
Obiectivele interventiei chirurgicale
reconstructia musculara a palatului moale
o sutur n doua straturi (oral si nazal) a defectului palatului dur i moale
obtinerea unei lungimi adecvate a palatului
Nu exist o tehnic sau o abordare uniforma de reconstructie palatina
sutura in linie dreapta - Tehnica von Langenbeck
plastie in Z - Tehnica Furlow
alungire V-Y - Tehnica Veau-Wardill-Kilner
STAFILORAFIA si URANORAFIA - TEHNICA IN 2 TIMPI
Avantaje
tehnica chirurgicala mai simpla din punct de vedere tehnic
risc mai mic de incidente intraoperatorii
rezultate postoperatorii mai bune pe termen lung din punct de vedere al dezvoltarii etajului mijlociu al
fetei
Dezavantaje
necesita doua interventii chirurgicale
procentul de fistule jonctionale este mai mare

CHISTUL DE CANAL TIREOGLOS


ETIOPATOGENIE
Embriogeneza ductului tireoglos -> strans legata de cea a glandei tiroide, a osului hioid si a limbii
Locul de dezvoltare al diverticulului tiroidian -> foramen cecum
S4-7 -> dezvoltarea si coborarea glandei tiroide in pozitia sa pretraheala
Ductul tireoglos poate trece anterior sau posterior de osul hioid, dar cel mai frecvent trece prin el
Canalul dispare cand glanda tiroida ajunge in pozitia ei normala (S5-8)
Persistenta canalului -> dezvoltarea chisturi oriunde de-a lungul traiectului de coborare la nivelul gatului
CLINIC
Localizare pe linia mediana (la nivelul sau imediat sub osul hyoid)
Formatiune tumorala nedureroasa, consistenta moale, situata pe linia mediana a gatului (66% din cazuri
adiacente osului hioid)
Datorita legaturii cu foramen cecum -> chistul de canal tireoglos este mobil cu protruzia limbii
Chistele infectate formeaza o formatiune tumorala cu tegumente congestionate si dureroasa pe linia mediana a
regiunii cervicale
DIAGNOSTIC DIFERENTIAL
ectopia completa a glandei tiroide
chist dermoid
lipom
chist sebaceu
limfadenit submentoniera
chist sau tumor de timus
DIAGNOSTIC POZITIV
Ecografia parti moi -> formatiune tumorala cu structura chistica
Daca ecografia releva o structura solida -> glanda tiroida ectopica daca lobii laterali tiroidieni nu se afla in pozitie
normal
Scintigrafie tiroidiana -> exclude ectopia tesutului tiroidian (pentru a evita hipotiroidismului dupa rezectia
chirurgical)
TRATAMENT CHIRURGICAL
Excizia chirurgicala -> pentru evitarea complicatiilor infectioase sau de malignizare a chistului (<1%)
Excizia completa a chistului si a traiectului sau pana la baza limbii
Excizia partii centrale a osului hioid (pentru a evita recidiva)
Rezectia larga de la prima interventie
Tratarea infectiilor chistului (sursa cea mai frecventa de infectare este cavitatea bucala)
Incizarea si drenarea ar trebui evitate!
CHISTUL, SINUSUL SI FISTULA DE ARC BRANHIAL
EMBRIOLOGIE
S4-8 -> regiunea laterocervicala a embrionului este dominata de
patru perechi de creste (arcurile branhiale)
doua perechi rudimentare (asemanatoare cu branhiile speciilor inferioare)
a cincea pereche de arc branhial este prezenta tranzitoriu, ulterior dispare
Cele 5 arcuri branhiale formeaza prin condensarea mezodermului 5 creste paralele care contin
o artera
un nerv
un cartilaj
un muschi
EMBRIOLOGIE
Structurile mature de la nivelul capului si gatului sunt derivate din aceste arcuri branhiale si santurile aferente;
acestea se oblitereaza treptat
Anomaliile de la acest nivel sunt rezultatul unui proces de obliterare incomplet
Fiecare arc branhial se transform in timpul gestatiei dupa un model anatomic bine definit.
Intelegerea acestui model si relatia lui cu structurile normale ale gatului -> esential in diagnosticul si tratamentul
acestor malformatii
Fiecare malformatie este clasificata n functie de santul si arcul de origine, care poate fi determinat de
deschiderea interna a sinusului, de raporturile cu nervii, arterele si muschii
Este necesara o atentie deosebita la aceste raporturi pentru a preveni lezarea tesuturilor adiacente si pentru a
asigura rezectia completa
CLINIC
Fistulele complete sunt mai frecvente decat sinusurile externe
Sinusuri, fistule si resturi cartilaginoase sunt diagnosticate de obicei la nastere
Sinusurile sunt caracterizate de persistenta doar a deschiderii externe, in timp ce fistulele presupun persistenta
santului branhial cu ruperea membranei branhiale
Chistul de arc branhial - rar in copilarie (frecvent la adulti)
Chistul de arc branhial formatiune tumorala bine delimitata, situata de-a lungul marginii anterioare a SCM

Orificiul extern al fistulelor si sinusurile externe trec neobservate


Motivul prezentarii doctor -> drenajul spontan mucoid la acest nivel, de-a lungul marginii
sternocleidomastoidianului
Prima prezentare clinica -> formaiune tumorala infectata (mai putin frecventa in cazul fistulelor si al sinusurilor
externe decat in cel al chisturilor)
Orificiile la exterior sunt marcate uneori de prezenta unor semne cutanate sau resturi cartilaginoase
DIAGNOSTICUL POZITIV
Injectarea de substanta de contrast sau radioopaca - pentru delimitarea tractului (nu sunt necesare de obicei)
Endoscopia digestiva pentru identificarea deschiderii faringiene (este necesara examinarea sinusului piriform si a
fosele amigdaliene)
Ecografia, tomografia computerizata si rezonanta magnetica -> identificarea leziunii si diagnosticul diferential
CT-ul este cel mai frecvent utilizat; 64% identifica fistulele
Tranzitul baritat esofagian are o sensibilitate de 50-80% n cazul fistulelor de arc branhial III i IV
TRATAMENTUL CHIRURGICAL
Excizia completa
Stabilirea momentului interveniei
unii autori -> rezectia timpurie pentru prevenirea infectiei
altii -> interventie chirurgicala pana la varsta de 2-3 ani
Daca leziunea este infectata, excizia definitiva trebuie precedata de antibioterapie
Rezectia chirurgical
sub anestezie generala
pacientul pozitionat in decubit dorsal
hiperextensia capului
Incizie transversala, eliptica, care circumscrie orificiul extern si depaseste fascia cervicala
Disectia continua cranial de-a lungul tractului pana cand portiunea superioara a acestuia devine greu
vizualizabil
In acest moment, o a doua incizie supraetajata sau marirea inciziei initiale ar putea fi necesare pentru o
expunere adecvata
Fistula este ligaturata transfixiant cu fir resorbabil
Nu este necesar drenajul dac rezecia este completa

ADENOPATIA CERVICALA
Adenopatia cervicala este cea mai frecventa formatiune tumorala cervicala in perioada copilariei
Majoritatea formaiunilor tumorale cervicale la copii
leziuni congenitale
leziuni neoplazice
leziuni inflamatorii
Cauzele inflamatorii -> etiologia cea mai frecventa de adenopatie cervicala
Limfadenita acuta cea mai frecventa
etiologie virala
etiologie bacteriana
Limfadenita cronica - etiologie
mycobacterii atipice
mycobacterium tuberculosis
bartonella henselae
agenti fungici
paraziti
LIMFADENITA CERVICAL ACUT etiologie virala
- ganglionii limfatici reactivi in cadrul unei infectii virale sunt bilaterali, multipli si mici.
- agentii virali implicai: adenovirus, coronavirus, reovirus, influenza virus, parainfluenza, virus virusul sincitial
respirator, rinovirus, virusul Ebstein-Barr, citomegalovirus
- limfadenita bilaterala secundara unei infectii virale se remite spontan n 2-3 saptamani.
- adenopatia cervicala care persista mai mult de 3 saptamani necesita investigatii suplimentare
LIMFADENITA CERVICAL ACUT etiologie bacteriana
- apare secundar unei infecii cu stafilococ auriu sau streptococ piogen, streptococul grup B, hemophilus influenzae sau
germeni anaerobi
- adenopatie unilaterala, rar bilaterala, dureroasa, care implica ganglionii submandibulari, cervicali superior, occipitali,
cervicali inferior
- febra, starea generala alterata i semnele sistemice de boala
- Ar trebui cautata si tratata corespunzator o infecie primar la nivelul capului i a gatului, inclusiv a orofaringelui si a
urechii mijlocii (otita, amigdalita, faringita)
INVESTIGATII PARACLINICE
ecografia de parti moi -> pentru a diferentia ntre formatiunile solide si cele chistice
identificarea fluidului in asociere cu noduli inflamati, mariti in volum, poate stabili necesitatea drenajului
chirurgical
tomografia computerizata si rezonanta magnetica nu sunt necesare in majoritatea cazurilor
TRATAMENTUL MEDICAMENTOS
Limfadenitei cervicale necomplicate -> 5-10 zile tratament antibiotic
Absenta semnelor clinice de ameliorare -> realizarea altor investigatii (ecografie parti moi, aspiratie cu ac fin a
formatiunii)
Punctia aspirativ cu ac:
Diagnostic
Terapeutic
Aspirarea de lichid purulent confirma diagnosticul (cultura si antibiograma)
TRATAMENT CHIRURGICAL
Aparitia fluctuentei cauzat de supuratia nodulului implicat
aspiratie repetata si antibioterapie (10 zile)
incizie si drenaj
LIMFADENITA CRONICA
Investigatii pentru tuberculoza, infectie mycobacteriana atipica si pentru boala ghearelor de pisica
Tratament antibiotic anti-stafilococic timp de 2 saptamani
Un singur nodul limfatic dominant prezent peste 6-8 saptamani, care nu raspunde la terapie antibiotica
corespunzatoare
excizie completa
efectuare de culturi
examen histopatologic complet pentru a exclude un diagnostic de malignitate
Adenopatia de la nivelul spatiului supraclavicular si al triunghiului posterior au o probabilitate mai mare de a fi
maligni fata de cei de la nivel submandibular sau din triunghiul anterior

ANOMALII VASCULARE CONGENITALE


Doua mari grupuri
tumori vasculare
malformatii vasculare
Tumorile vasculare (cel mai frecvent - hemangiomul infantil) -> adevarate neoplasme cu punct de plecare hiperplazia
endoteliala
Malformatiile vasculare sunt leziuni congenitale ce apar din cauza erorilor de dezvoltare embrionara
Aceste leziuni prezinta un turnover endotelial normal
CLASIFICARE SI NOMENCLATURA
Tumorile vasculare
hemangiomul infantil
hemangiomul congenital
hemangioendoteliomul kaposiform
angioblastomul.
Malformaiile vasculare pot fi impartite
pe baza tipului de vas (capilar, limfatic, venos, arterial sau combinat)
dupa flux (scazut sau crescut)
Exemple de leziuni cu flux scazut sunt malformatiile capilare, limfatice si venoase. Leziunile cu flux crescut includ
fistulele arteriovenoase si malformatiile arteriovenoase.
TUMORI VASCULARE
1. HEMANGIOMUL INFANTIL
Aspecte clinice
Hemangioamele apar in perioada neonatala (varsta medie 14 zile)
Hemangioamele sunt cel mai frecvent leziuni cutanate unice
la nivel cefalic si cervical (60%)
la nivelul trunchiului (25%)
la nivelul extremitatilor (15%)
Leziunile interne si viscerale sunt rare
20% din pacienti pot avea tumori multiple; pot prezenta hemangioame interne la nivelul ficatului, tractului
gastrointestinal si creierului
Faza proliferativa - marcata de cresterea rapida in primele 6-8 luni, atingand un platou la 10-12 luni
Faza de involutie - are loc la varsta de 1-7 ani, timp in care tumora scade in dimensiuni, desi poate creste proporional
cu copilul.
Tegumentele devin palide initial in centrul tumorii, apoi inspre margini
Se modifica atat coloratia, car si consistenta tumorii pana la regresia completa la 10-12 ani
In faza de involuie finala a tumorii, 50% din pacienti au tegumentele aproape normale in regiunea fostei leziuni
COMPLICATIILE LOCALE
Ulceratie
Hemoragie
Durere
Leziunile regiunii cervico-faciale -> obstructia cailor aeriene prin cresterea din faza proliferativa
Leziunile faciale -> necroza tisulara cu consecinte cosmetice (cand sunt implicate pleoapele, nasul, buzele sau
urechile)
Hemangioamele foarte mari pot duce la insuficienta cardiaca cu debit crescut secundara fluxului crescut si
suntarii vasculare de la nivelul tumorii
Hemangioamele gastrointestinale sunt foarte rare -> hemoragii gastrointestinale
DIAGNOSTIC IMAGISTIC
Ecografia si in special rezonanta magnetica sunt principalele instrumente imagistice de diagnostic
Ecografia hemangioamelor n faza proliferativa arata o masa cu parenchim dens si vascularizatie cu flux crescut,
diferentiind hemangioamele infantile profunde de malformatiile venoase ce au flux sanguin redus
TRATAMENT MEDICAMENTOS
Prednison oral - 2-3 mg/kg/zi
Corticosteroizi intratumoral sunt utilizati pentru hemangioamele ce produc deformare locala sau ulceratie (mai
ales pentru leziunile faciale de la nivelul pleoapelor, nasului, obrazului sau buzei)
Interferonul este folosit doar in situatii limitate din cauza complicatiilor severe
Propranolol 2-3 mg/kg/zi in 2 prize
TRATAMENT CU LASER
Terapia laser nu este mereu benefica pentru hemangioamele infantile Laser-ul patrunde in derm la o adancime
de doar 0,75-1,2 mm. Majoritatea hemangioamelor cutanate sunt mai profunde si astfel nu sunt afectate de
terapia laser.
TRATAMENT CHIRURGICAL
Indicatiile pentru rezectia chirurgicala a hemangioamelor infantile variaza in functie de varsta pacientului.
INDICAIILE TRATAMENTULUI CHIRURGICAL
cand este evident ca rezectia este necesara mai devreme sau mai tarziu
cand cicatricea postoperatorie este identica, indiferent de momentul interveniei
cand cicatricea postoperatorie este usor de ascuns
2. HEMANGIOMUL CONGENITAL
Tumori vasculare benigne rare
Prezente inca de la nastere, dimensiuni mari
Leziuni cutanate localizate la nivelul capului, gatului sau al membrelor
Doua subtipuri:
Hemangioame congenitale ce involueaza rapid
Involueaza complet pana la varsta de 14 luni
Hemangioame congenitale ce nu involueaza
Pot creste in dimeniuni o data cu cresterea pacientului
Necesita excizie chirurgical
3. ANGIOBLASTOMUL SI HEMANGIOENDOTELIOMUL KAPOSIFORM
Aceste tumori vasculare ale copilariei sunt mai agresive si invazive decat hemangioamele infantile.
HEK este o tumora mai extinsa cu zone tegumentare rosu-violacee si echimoze perilezionale
Imagistica HEK arata o leziune intensa cu margini imprecis definite care se extinde printre planurile tisulare
Fenomenul Kasabach-Merritt
- trombocitopenie severa, petesii si hemoragie asociate unui hemangiom gigant. Singurele asocieri cunoscute
sunt cu angioblastomul si HEK
- Rata mortalitatii pentru FKM si HEK sau angioblastom ramane ridicata la 20-30%.
MALFORMAIILE VASCULARE
1. MALFORMAII CAPILARE
Malformaiile capilare sunt prezente la natere ca leziuni cutanate permanente, plane si rosietice
Cea mai frecventa localizare sunt regiunile cefalice si cervicale.
Sindormul Sturge-Weber - anomalii asociate cu malformatii capilare ale fetei.
- leziunile oculare duc la un risc crescut de dezlipire de retina, glaucom i orbire.
- afectarea leptomeningeala se poate manifesta sub forma de crize epileptice, hemiplegie i afectarea functiilor
motorii i cognitive.
Tratamentul malformaiilor capilare
- Laser terapia
2. MALFORMAII LIMFATICE
ASPECTE CLINICE
Malformatiile limfatice sunt observate de obicei la nastere, dar pot fi ntalnite la orice varsta sau chiar prenatal
prin ecografie fetala
Tegumentele si tesuturile moi sunt cel mai frecvent afectate
Malformaiile limfatice pot afecta tesutul subcutanat, muschi, oase si organe interne precum tractul
gastrointestinal si plamanii
Regiuni anatomice unde sunt ntalnite frecvent malformatii limfatice sunt axila, toracele, regiunea cervicofaciala,
mediastinul, retroperitoneul, regiunile gluteala si anogenitala

Malformatiile limfatice apar sub forma unor mase tumorale depresibile, moi, asemanator malformatiilor
venoase, dar cu o nuanta albastruie diferita de a acestora.
Un factor unic in randul anomaliilor vasculare este acela ca malformatiile limfatice au un risc crescut de infectie
ce poate duce la celulita si chiar la infectii sistemice.
Malformatiile limfatice din diverse regiuni anatomice sunt predispuse la asocierea cu anumite alte anomalii
Malformaiile limfatice ale extremitatilor sunt asociate cu cresterea excesiva si diferente de lungime a
membrelor.
DIAGNOSTIC IMAGISTIC
Malformatiile limfatice chistice, bine localizate, sunt bine caracterizate prin ecografie si CT.
IRM stabileste diagnosticul de certitudine si este superior in determinarea extinderii malformatiilor complexe,
precum si a componentelor macro si microchistice.
DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL al acestor structuri chistice include teratomul si fibrosarcomul infantil
TRATAMENT
Indicatiile de tratament al malformatiilor limfatice variaza in functie de extinderea si localizarea acestora.
TRATAMENT CHIRURGICAL
Rezectia chirurgicala - singura modalitate pentru vindecare, insa aceasta este posibila doar pentru leziunile
bine localizate
Rata recidivelor dupa excizia completa macroscopica variaza de la 15% la 40%
Scleroterapia intralezionala este benefica pentru malformatiile limfatice macrochistice.
Se folosesc de obicei etanol, sulfat tetradecil de sodiu i doxiciclina,OK432 -> determina cicatrizarea si colabarea
chisturilor.
Pentru malformaii simple, macrochistice, bine localizate, scleroterapia poate fi intradevar curativa
3. MALFORMAII VENOASE
ASPECTE CLINICE
Malformatiile venoase sunt leziuni cu flux redus ce constau in canale venoase ce se pot dezvolta oriunde in corp.
Au tendinta de a creste in dimensiuni lent odata cu cresterea normala a pacientului.
Clinic - leziuni moi, albastrui, depresibile, se maresc cu modificarea pozitiei si in timpul manevrei Valsalva
Malformaiile venoase ale tractului gastrointestinal sunt adesea multiple; pot afecta orice portiune a tractului de
la gura la anus. Hemoragii gastrointestinale, tipic cronice, pot fi prezente.
Din punct de vedere histologic, malformatiile venoase constau de obicei n spatii vasculare sinusoidale cu
comunicari variabile cu venele adiacente.
DIAGNOSTIC IMAGISTIC
Investigatiile radiologice
Ecografia
IRM
Flebografia
TRATAMENT
Indicatiile de tratament al malformaiilor venoase
Aspectul
Durerea
Impotenta functionala
Hemoragia
Scleroterapia intralezionala este tratamentul de baza n majoritatea malformaiilor venoase.
Agentii sclerozanti (cel mai frecvent etanolul si sulfatul tetradecil de natriu) determina:
Leziuni endoteliale directe
Tromboza
Cicatrizare.
TRATAMENTUL CHIRURGICAL
Rezectia chirurgicala este rezervata leziunilor bine localizate
Morbiditatea procedurala si recidive
Scleroterapia preoperatorie este recomandata pentru malformatiile venoase extinse pentru a reduce
dimensiunile leziunii si pentru a reduce hemoragia in timpul rezectiei.
4. MALFORMAII ARTERIOVENOASE
ASPECTE CLINICE
Malformatii vasculare cu flux crescut, caracterizate prin conexiuni sau sunturi anormale intre arterele nutritive si
venele de drenaj, fara un pat capilar intermediar.
La nastere -> pete cutanate roz, ce pot fi confundate atat cu malformatiile capilare, cat si cu semnul ce precede
aparitia unui hemangiom infantil.
Acest flux crescut devine evident in copilarie, iar leziunea se transforma intr-o masa tumorala.
DIAGNOSTIC IMAGISTIC
Ecografia standard si ecografia Doppler sunt investigatiile imagistice utilizate pentru elucidarea fluxului crescut
al acestor leziuni si pentru diferenierea lor de malformatiile venoase.
IRM si angioRM sunt investigatiile cele mai folositoare pentru evidentierea extinderii leziunilor. Angiografia
superselectiva are rolul ei la momentul tratamentului.
TRATAMENT
Principalele metode de tratament in cazul acestor leziuni sunt embolizarea angiografica singura sau asociata cu
rezectia chirurgicala.