1. Factorii endocrini în apariția anomaliilor dento-maxilare.

Numiți
perioadele de acțiune ale glandelor endocrine asupra dezvoltării
dinților.
Studiul factorilor endocrini evidențiază tulburări în creșterea și dezvoltarea
organismului și a componentelor aparatului dento-maxilar prin influențe neuro-
endocrine, dependente de dezechilibrul hormonal și de vârsta la care acesta se
instalează.

Cercetările actuale au determinat că activitatea glandelor endocrine pot influența

dezvoltarea dinților doar la etapa de morfodiferențiere și în cea de erupție

2. Rolul hipofizei asupra dezvoltării aparatului dento-maxilar. Acțiuni

nocive în hiper- și hiposecreția hormonilor hipofizari.

Hipofiza poate interveni direct în dezvoltarea aparatului dento-maxilar prin hormonul

somatotrop STH, cât și indirect prin dirijarea activității altor glande endocrine.

Hipersecreția de hormon somatotrop poate provoca:

⇧ erupție dentară precoce;
⇧ macroglosie;
⇧ exces de creștere mandibulară;
⇧ spațieri dentare din cauza excesului de creștere osoasă.

Hiposecreție de hormon somatotrop poate provoca:

⇩ hipodezvoltare somatică – nanism;
⇩ erupție dentară tardivă, cu persistența dinților temporari;
⇩ incluzii dentare;
⇩ stagnări în dezvoltarea dinților, cu rădăcini incomplet formate și apex neînchis, canale
largi – taurodonție;
⇩ dezvoltare insuficientă a maxilarelor, cu înghesuiri dentare

3. Rolul tiroidei în dezvoltarea aparatului dento-maxilar. Acțiuni

nocive în hiper- și hiposecreția tiroxinei.
Tiroida participă prin intermediul hormonului tiroxina în reglarea metabolismului
bazal și în diferențierea celulară.
Hipersecreția tiroxinei induce:
⇧ erupție dentară precoce;
⇧ cariorezistență scăzută, cu explozii de carie;
⇧ osificare prematură a cartilajelor de creștere;
⇧ rezorbție prin osteoclazie a proceselor alveolare, cu parodontopatie gravă, care se va
stopa numai prin terapie endocrină.
Hiposecreția tiroxinei (mixedem) induce:
⇩ erupție dentară tardivă din cauza încetinirii ritmului de creștere;
⇩ încetinirea calcifierii alveolelor și a rădăcinilor dentare;
⇩ cariorezistență înaltă;
⇩ macroglosie, limba așezată între arcade, cu provocarea ocluziei deschise.

4. Paratiroidele și suprarenalele în dezvoltarea aparatului dento-

maxilar. Acțiuni nocive în hiper- și hiposecreția de parathormon și
cortizon.
Paratiroidele participă în reglarea metabolismului mineral, prin
eliberarea calcitoninei și parathormonului.

Hipersecreția de parathormon induce:

⇧ oase deformabile și dinți friabili, deoarece are loc mobilizarea calciului
din oase și dinți;
⇧ osteita fibro-chistică sau boala Recklinghausen, cu hipotonie musculară,
deformații osoase, decalcifieri și fracturi osoase.
Hiposecreția de parathormon produce hipoplazii ale smalțului la grupa de
dinți care se formează în perioada în care s-a instalat hiposecreția. Dacă
hiposecreția precede formarea coroanelor acestea vor fi mai mici

Glandele suprarenale secretă și cortizon.

Hipersecreția cortizonului (hipercorticism) poate provoca:

⇧ erupție dentară accelerată;

⇧ osteoporoză a maxilarelor.

⇧ creștere în greutate

⇧tulburări psihice

⇧candidoză orală

Hiposecreția glandelor suprarenale

Provoacă boala Addison care se manifestă prin anorexie, pierdere în

greutate, HTA, hipoglicemie, hipopotasiemie, afecțiuni cardiace,
pigmentația pielii și mucoaselor spre galben brun (mucoasa labială,
gingivală și jugală sunt maronii). S-au raportat cazuri de DLMP
(despicături labio-maxilo-palatine) la copiii ai căror mame au consumat
cortizon în primele 3 luni de sarcină.

5. Factorii metabolici în dezvoltarea somatică generală și a aparatului

dento-maxilar. Rahitismul în teritoriul oro-maxilo-facial.

Acțiunea factorilor metabolici presupune tulburări calitative și cantitative de nutriție, cu aport

insuficient de elemente necesare dezvoltării somatice generale și a regiunii maxilo-faciale.

Frecvent aparatul dento-maxilar este influențat de tulburarea metabolismului mineral fosfo-

calcic cu hipovitaminoza D și aport insuficient de calciu – rahitism.

Rahitismul provoacă micșorarea rezistenței osoase și ca rezultat apare plasticitate patologică

cu deformări scheletice.
În teritoriul oro-maxilo-facial rahitismul se manifestă prin disproporție facială din cauza
subdezvoltării bazelor osoase, care induce apariția ocluziei deschise și a hipoplaziei de smalț.
Tema 5. Factorii etiologici loco-regionali ai anomaliilor dento-maxilare. Tulburări
funcționale.