Infarctul miocardic reprezinta o urgenta medicala, care are ca substrat blocarea

unei artere de la nivelul inimii, cel mai frecvent de catre un cheag de sange. Oprirea
brusca a fluxului arterial la nivelul muschiului inimii, duce la distrugerea acestuia si
poate determina decesul pacientului.

Pe parcursul vietii, la nivelul vaselor inimii (artere coronare), se depun grasimi. In

anumite zone, acestea formeaza depozite de grasimi, asa numitele placi
aterosclerotice. Aceste placi sunt bogate in colesterol, iar formarea lor este
favorizata de fumat, alimentatia bogata in grasimi, excesul ponderal, excesul de
alcool, sedentarism, dar si de unele afectiuni precum diabetul si hipertensiunea
arteriala. Aceste placi determina ingustarea (stenoza) diametrului vasului.

Recunoscut la timp, un pacient cu infarct miocardic are sanse de a fi salvat si

recuperat, daca se prezinta in primele 4 - 6 ore de la debut.

Primele ore de la debutul infarctului miocardic reprezinta perioada critica, datorita

riscului de deces prin tulburari de ritm si prin riscul de extindere progresiva a ariei de
necroza.

Simptomele infarctului miocardic :

 dureri la nivelul toracelui, brusc instalate, tip opresiune sau strangere, care
pot iradia la nivelul mandibulei, in brate sau in spate
 lipsa brusca de aer (dispnee)
 senzatie brusca de slabiciune sau ameteala
 transpiratii reci, paloare
Daca aceste simptome dureaza mai mult de 10 - 15 minute, este de recomandat
sa apelati serviciul 112.

In timpul in care asteptati ambulanta, puteti lua Aspirina 300 mg pe care o

mestecati, in cazul absentei alergiei la aceasta. Aspirina intervine in reducerea
cheagului de sange, cauza a obstructiei arterelor coronare.

Tratamentul infarctului miocardic va incepe de la primul contact al pacientului cu

medicul.
Pacientul este internat intr-un serviciu de cardiologie, unde va beneficia de
tratament medicamentos si cel mai important, de efectuarea unei coronarografii in
timpul careia se poate realiza tratamentul interventional. Scopul coronarografiei este
de a identifica artera obstruata si de a o dezobstrua, cu reluarea fluxului prin artera
(reperfuzie coronara). Aceasta consta in introducerea, sub anestezie locala, a unui
cateter, ghidat radiologic, pe o artera de la nivelul mainii sau piciorului, pana la
nivelul arterei obstruate. La acest nivel, trombul poate fi aspirat, iar la nivelul
stenozei restante, se implanteaza un dispozitiv numit stent, sub forma unui tub mic
din plasa, care va impiedica reaparitia stenozei.

Cu cat reperfuzia coronara se realizeaza mai repede, cu atat aria de necroza va fi

mai mica, iar recuperarea mai rapida. Acest beneficiu poate fi obtinut daca
reperfuzia coronara se realizeaza in primele 4-6 ore de la debutul infarctului.