Anesteziile OMF în pediatrie

Ababii Ghenadie
S1701
Particularități fundamentale anatomice a regiunii OMF la copii: țesutul osos din
regiunea maxilo-facială predomină structura spongioasă a osului, compacta maxilarelor este
subțire, oasele sunt elastice, necalcificate, este traiectat de un număr mare de vase și nervi,
prezența mugurilor dentari, rizaliză radiculară, prezența procesului de formare a rădăcinilor
dinților primari și permanenți, predomină substanța organică în raport cu cea neorganică,
canale haversiene largi ce permit o înaltă permiabilitate pe întreaga suprafață a procesului
alveolar, cu cât este mai mic copilul cu atât anestezia infiltrtivă se apropie de cea osoasă, în
general anestezia adecvată operațională se obține în cele mai multe arii ale maxilarelor prin
anestezii locale infiltrative, utilizând relativ o cantitate mică de soluții anestezice. Vasele
sangvine și nervii sunt amplasați superficial și pot fi lezați, orificiul infraorbital este situat la
un cm de la vârful rădăcinilor incisivilor de lapte, iar orificiul mentonier e aproape de vârful
rădăcinii primului molar.
Modificările fiziologice ale mandibulei: imediat după nașterea copilului, canalul mandibular
este larg, situat pe marginea bazilară, orificiul mentonier se deschide imediat sub radacina
primului molar de lapte.
Canalul mandibular este situat imediat după linia milohioidiană.
Orificiul mentonier este situat superior aproape de marginea alveolară.
Unghiul devine mai puțin obtuz datorită separației mandibulei produsă de dinți, la vârsta de
patru ani fiind 140 de grade.
O dată cu creșterea, mandibula și părțile moi suportă modificări de structură și compoziție.
Unghiul genian devine mai ascuțit, ramul și corpul mandibulei devin mai mari.
Erupția dinților provoacă creșterea apofizei alveolare.
Distanța dintre dinții primari și orificiul mandibular inferior crește.
Orificiul mandibular la copii:
-De la 9 luni până la 1,5 ani este situat mai jos de suprafața ocluzală a dinților prezenți cu 5mm
-De la 3-9 ani este situat mai sus de suprafața ocluzală cu 6mm
-La 12 ani mai sus de suprafața ocluzală cu 3mm.
Spațiul pterigomandibular la copii:
-Este mic în volum și conține o cantitate mare de țesut grăsos
-Nervii mandibular, lingual și bucal traversează spațiul fiind aproape unul de altul.
Orificiul mentonier:
-În 43,66% orificiul mentonier este localizat în fața apexului rădăcinii premolarului doi
-Până la erupția dinților, orificiul mentonier este localizat mai aproape de procesul alveolar, în
perioada de erupție se deplasează spre marginea inferioară devenind mai aproape de marginea
bazilară.
Particularitățile maxilarului la copii:
Sinusul paranazal începe dezvoltarea la 3 luni de dezvoltare embrională ca o invaginare a
epiteliului pe partea laterală a fosei nazale.
La naștere apare cu o mărime de mazăre care se mărește în volum o dată cu erupția dinților de
lapte și mai apoi a dinților permanenți.
Forma de piramidă cu vârful orientat spre orbită.
Planșeul sinusului este foarte fin, iar apexurile premolarului doi și molarului unu pot evada în
cavitatea sinusului.
Peretele medial al sinusului este în același timp peretele lateral al cavității nazale.
Peretele anterior ajunge până la apexul dintelui trei sau acoperă apexul acestui dinte.
Distal, hotarele se extind până la tuberozitatea maxilarului.
În perioada de formare a dentiției permanente, marginea inferioară a sinusului nu este bine
delimitată. Creșterea lui se petrece de la medial spre lateral.
 Clasificarea anesteziilor în OMF:

-Anestezie loco-regională -Anestezie generală

(inhalatorie, i/v,
-locală/plexală(la nivelul -regională(la nivelul intratrahială, combinată)
terminațiunilor nervoase trunchiului nervos)
libere)

-injectabilă: -neinjectabilă(topică, -tronculară bazală: -tronculară periferică:

Plexală, infiltrativă de contact): Pentru n.maxilar – Maxilă: infraorbital, la
Intrapapilară Gel cu sol. anestezică orif.rotund tuberozitate,
Intraligamentară Refrigerare Pentru n.mand – nazopalatin(incisival),
Intraosoasă Acupunctură orif.oval n.palatin mare
Intrapulpară Spray Mandibulă: alveolar
Prin baraj Rondele inferior, mentonier, bucal,
Strat cu strat(Vișnevski) lingual.
Legea Clark:
Copiii sunt diferiți în plan de greutate, lungime, toleranță la durere, etc.
Este necesar de a calcula doza cuvenită pentru anesteziere, pentru evitarea
unor complicații nedorite de supradozaj de substanță anestezică.

Astfel se propune legea lui Clark, care se bazează pe greutatea copilului în

Lbs, NU în kg, un kilogram este echivalentula 2,2lbs, astfel avem formula:
-Doza adultului X (Greutate(lbs)÷150)=Doza la copii

Exemplu: 11ani, 70lbs

500mgX(70÷150)=doza copilului
500mgX0,47=235mg
Anestezia generala la copii in reg.OMF:

Clasificare:
1)De scurta durata:inhalatorie,intravenoasa,mixta.
2)De lunga durata:balansata de intubatie, neuroleptanestezie
-indicatii in anest.generala :probleme medicale anomalii congenitale de cord, patologie
hematologica (hemofiliile), pacienti cu reactii alergice la anest.locale, copii pina la 3 ani,
pacienti cu handicap neurologic, dereglari psihice, pacienti cu carie decompensate, care
necesita multiple sedinte pt tratam, copii, adolesc.cu deregl.comportamentale si dentofobii
de gr.3 si 4, anxiosi, necooperabili, slab adaptive si neadaptivi(agresivi,negativi), copii cu
traumatisme dentare si oro-faciale intense, copii cu anomalii craniofaciale asociate, cei care
neglijeaza trat. stomatologic.
-contraindicatii anestezie generala: sunt relative si au caracter temporar, bolile acute
contagioase, stomatita acuta herpetica, inf.acute respiratorii virale, anomalii de constitutie
ce include hipertrofia gl.tiroide, obstacolele cailor aeriene externe(devieri de sept nazal,
prezenta vegetatiilor adenoide, rinite cronice) copii care fac parte din clasa 3, 4, 5 (ASA).
Anestezia locala a regiunii OMF la copii :
Indicatii: interventii chirurgicale de volum mic, de scurta durata si hemoragii minimale:
frenuloplastii ale buzelor, limbii, interventii chirurgicale la apofiza alveolara si dintii
primari la maxilar, interventii chirurgicale la nivelul apofizei alveolare la mandibula-
extractia dintilor cu rizoliza radiculara mai mult de 1/3 din lungime, inlaturarea dintilor
primari din segmentul anterior, interventii chirurgicale la dinti cu apex neformat, detartraj,
amprentare.

Injectabilă/infiltrativă, la nivelul unui plex nervos:

Prin baraj/la distanță sau intradermică și submucoasă strat cu strat(Vișnevski), constă în
injectarea soluţiei intratisular şi blocarea receptorilor periferici, se obţine suprimarea
sensibilităţii dureroase într-un teritoriu limitat.
Anestezia locală neinjectabilă (topică/de contact):
Se bazează pe permeabilitatea mucoasei pentru substanţele anestezice sau prin
refrigerarea țesuturilor superficiale. Pot fi în formă de gel, spray, rondele.
Indicații: intervenţii pe fibromucoasa gingivală, suprimarea reflexului de vomă,
extracţia dinţilor temporari, detartraj, amprentare.
Anestezia topică prin refrigerare:
Este una dintre cele mai vechi metode de anestezie.
S-a dezvoltat odată cu apariţia Kelenului (clorura de etil).
În contact cu ţesuturile Kelenul se volatilizează şi produce o răcire a acestora cu 3º-5º C.
Pharmaetyl spray, neinflamabil
Bretyl , Freon se administrează sub formă de aerosoli.
Indicații: Incizia abceselor superficiale, extracţia dinţilor temporari sau parodontotici
Dezavantaje: este de scurtă durată (1min), prin congelere produce necroză, proiectată pe dinți
vitali provoacă dureri.
 DE REŢINUT:

• Se utilizează ace sterile de unică folosinţă

• Pacientul corect poziţionat pe scaunul stomatologic
• Antiseptizarea locului de puncţie
• Poziţionarea corectă a mâinii stângi
• Nu se atinge cu acul decât locul puncţiei
• Acul se introduce cu bizoul spre os
• Aspiraţie obligatorie
• Injectare lentă a anestezicului
• Pacientul se ţine sub supravegere
Anestezia injectabilă/infiltrativă, la nivelul unui plex nervos:
ANESTEZIA PLEXALĂ este anestezia cel mai frecvent utilizată la maxilă. Presupune
injectarea anestezicului între mucoasă și periost şi difuzarea lui prin canalele haversiene
în grosimea osului, unde anesteziază ramurile dentare înainte ca ele să pătrundă în apexul
dintelui. Anestezia plexală este mai eficientă la copii şi la tineri, având în vedere prezenţa
unei corticale osoase mai puţin dense şi o spongioasă cu canale haversiene mai largi.
Indicații pentru anestezie plexală: • extracţii dentare; • rezecţii apicale; • intervenţii
chirurgicale parodontale; • extirparea tumorilor gingivale şi a chisturilor de mici
dimensiuni.
!Anestezia plexală este contraindicată principial în afecţiuni de tip supurativ situate la
nivelul locului de puncţie, existând riscul de diseminare, ca şi în cazul unor ulceraţii sau
tumori.
Anestezie regionala(tronculară) la maxilar:
Anestezia incisiva este indicata: interventii chirurgicale vaste la apofiz.alveolara a
maxilarelor, tratament.cariei dentare si complicatiliile ei, tratamentul luxatiilor si
fracturilor dentare, compactoectomii, inlaturarea dintilor supranumerari, chisturi
radiculare, anomalii de fixare a frenului. Localizarea orif.se determina usor visual, in
aceasta reg.este o zona reflectogena marita, acul se inteapa la 0,2-0,3 mm de la papila
incisivă, se patrunde cu acul nu mai mult de 0,2-0,3mm.
Anestezia la orif.palatin se indica: extractia molarilor primari, dintilor permanenti, tratament
dentar, inlaturarea mugurilor dentari, chisturi radiculare, procese inflamatorii. Proiectia
orif.palatin se schimba cu cresterea, în plan orizontal ramâne constant, plan sagital se afla la
nivel distal al coroanei ultimului dinte.
Anestezia infraorbitala la copii:
-orificiu infraorbital e situat la 1 cm de la virful radacinilor incisivilor de lapte.
Anestezierea maxilarului superior la copii se efectueaza cu multa atentie, deoarece palatal dur
a copilului este plat, vulnerabil si desparte cavitatea orala de cavitatea nazala printr-o placa
subtire si fina,iar peretele inferior este situate doar cu 1,5cm mai jos de peretele inferior al
orbitei, unde se gasesc mugurii dentari. Palatul dur nu are tesut lax, cu exceptia zonelor
orificiilor palatin si incisive. Se indica in diverse manipulatii localizate in seg.anterior a
maxilar:tratament,extractii,ectomii.
Anestezia la tuberozitate la copii nu se efectuiază din cauza particularităților morfologice ale
dezvoltării maxilarului la copii, și anume din cauza faptului că tuberozitatea nu este formată.
Anestezia regională la mandibula (spina spix): extr.dintilor primari, chisturi radiculare,
trat.dentar, inlaturarea mugurilor dentari.
Ramura mandibulară este de 2-3 ori mai mica la virsta de 3-4 ani fata de adulti, spatiul
pterogomandibular mic cu tesut lax, nervi situati aproape unul de altul, anestezia se absoarbe
repede, localizarea orificiului canalului alveolar se modifica o data cu cresterea copilului .
Tehnica: cu degetul mare se repereaza creasta temporala si se sprijina pe molarii inferiori,
iar extraoral marginea posterioara a ramului mandibular se repereaza cu degetul aratato,
fixind bine ramul mandibulei pentru a evita miscarile neprevazute .Se pot folosi seringi cu
ace scurte, intepatura se face la o distanta mica de planul de ocluzie. Seringa se localizeaza
in comisura labiala opusa pe suprafata molarilor inferiori, intepatura se face medial de plica
pterigomandibulara,se introduce acul in profunzime, se introduce anestezicul.
Tehnica Akinosi(cu gura închisă) a anesteziei tronculare la mandibulă a nervului
alveolar inferior:
Se indeparteaza partile moi ale obrazului gura fiind inchisa, inteparea acului se va face
medial de marginea anterioara a ramului mandibulei. Seringa se afla paralel cu planul ocluzal
in vestibulul gurii, acul fiind impins in profunzime antero-posterior la 1-1.5cm, mentinindu-
se contactul cu suprafata interna a ramului mandibular, unde se depune anestezicul. Inteparea
mucoasei in aceasta zona este indolora si de cele mai multe ori la sfirsitul copii deschid gura,
ceea ce permite finisarea anesteziei in mod obisnuit.
Se indică în cazul copiilor necooperabili, fracturi de mandibulă, trismus, copii cu dereglări
neuro-motorii și senzoriale.
Anestezia tronculară periferică a nervului lingual:
Nervul lingual poate fi anesteziat prin mai multe tehnici: a) tronculară periferică; b)
infiltraţie locală; c) de contact.
Anestezia tronculară periferică a nervului bucal:
Nervul bucal, ram terminal al nervului temporo-bucal, inervează prin ramura internă
mucoasa jugală şi gingia vestibulară din dreptul premolarului doi până la ultimul
molar, iar prin ramura externă inervează pielea obrazului.
Indicaţii: intervenţii asupra părţilor moi ale obrazului; completarea anesteziei
nervului alveolar inferior atunci când se intervine asupra premolarului doi inferior şi
a molarilor inferiori.
Anestezia nervului mentonier:
Indicaţii: intervenţii dentoalveolare incisivo-canine; intervenţii asupra părţilor moi
labiomentoniere; completarea anesteziei la spina Spix de partea opusă când se efectuează
intervenţii la nivelul regiunii anterioare; tratamentul nevralgiei de trigemen, cu zona
trigger în acest teritoriu.
Complicații locale ale anesteziei la copii:
-Fractura acului
-Dureri la locul de înțepare
-Senzații de arsură
-Anestezia/parestezia persistentă
-Trismus
-Hematom
-Infecții
-Sindromul toxic-cauzat de suprasolicitarea anestezicului prin metoda de infiltratie sau
tronculara.Vascularizarea extrem de ambudenta cauzeaza resorbtia rapida uneori cu
consecinte grave.Primele semne clinice se manifesta prin: paloarea teg, transpiratie,
midriaza, greturi, iminente de voma, cianoza, cu pastrarea cunostintei. Pulsul este
accelerat, tensiunea arteriala si temperatura. Corpului este scazuta, respiratia-
superficiala. Dupa o perioada scurta de excitare a SNC urmeaza inhibitia constiintei,
stare de colaps si convulsii.In cazuri grave poate aparea insuficienta cardiorespiratorie.