I.

Introducere

Transformarea morfologiei primare a dinilor ntr-o morfologie secundar, consecutiv

proceselor de uzur dentar, progresiv odat cu naintarea n vrst, reprezint un proces
fiziologic.
Cercetrile antropologice, precum i studiile de specialitate, au demonstrat c procesele
de natur necarioas sau netraumatic implicate n reducerea n volum a dinilor, au acionat
nc din timpuri stravechi, deci uzura dentar reprezint un proces fiziologic normal, similar
mbtrnirii. Aadar, modificrile dentare datorate uzurii pot fi interpretate drept o modalitate
de adaptare funcional, iar nu ca o patologie. Dac se depete aceast capacitate de adaptare,
survenind o deteriorare intens sau vrsta la care apar aceste modificri este prematur, procesul
poate fi considerat patologic.
Termenul de uzur este un termen generic care include n principiu trei entiti clinice:
atriia, abraziunea i eroziunea, ce se pot diferenia prin zona de localizare i frecvent prin
factorii etiologici i mecanismul de producere, adesea remarcndu-se asocierea cu leziuni de
tip fisur i fractur la nivelul smalului, aprute ca i complicaii ale celor dinti.
Frecvena crescut a leziunilor dentare de origine necarioas i a pierderilor de material
de la nivelul restaurarilor, faptul ca pacientii constientizeaza aceste leziuni in masura mult mai
mica n comparatie cu leziunile carioase sau cu cele parodontale, cat si faptul ca aceste procese
considerate pana nu demult caracteristice varstei a 3-a afecteaza categorii de persoane tot
mai tinere, reclama din partea medicilor dentisti o atitudine adecvata din punct de vedere al
ncadrarii acestor procese n categoria patologicului i al indicaiilor terapeutice.
Se prevede c o serie de factori socio-culturali si psiho-comportamentali vor contribui n
viitor la creterea prevalentei leziunilor necarioase. Creterea consumului de buturi
nealcoolice, favorizata si de campania mpotriva consumului de alcool, prezenta pentru consum
a fructelor si legumelor proaspete tot timpul anului si campania pentru o alimentatie sanatoasa,
efectele educatiei pentru sanatate oro-dentara care conduc la exagerari ale frecventei, duratei si
fortei cu care se exercita periajul dentar, cresterea gradului de stres psihic cotidian care
amplifica atritia, sunt cateva din situatiile care vor contribui la o uzura mai timpurie si mai
accentuata a arcadelor dentare si cresterea nevoii de tratament oro-dentar integral.
Multitudinea de date, adesea contradictorii, publicate in literatura de specialitate cu
privire la mecanismele si manifestarile clinice ale proceselor de uzura de la nivelul cavitatii
bucale, performantele diferitelor materiale de restaurare coronara cat si rezistenta lor mecanica
pe de alta parte, ngreuneaz adesea decizia medicilor n ceea ce privete atitudinea terapeutica.

II. Uzura structurilor dentare naturale

TRIBOLOGIA este stiinta cu caracter multidisciplinar care se ocupa cu studiul

proceselor de frecare si uzare. Termenul de tribologie a fost propus pentru prima data in 1954
de savantul englez D. Tabor si provine din compunerea cuvintelor grecesti tribos = frecare si
logos = stiinta.
Aparuta la inceputul anilor 60, tribologia urmareste sa elucideze comportamentul a cel
putin 2 suprafete solide aflate in contact, in timpul miscarilor relative ale acestora.
Tribologia, ca stiinta despre transferul mecanic intre cel putin doua corpuri solide, a
aparut ca o necesitate de cunoastere si limitare a fenomenului uzarii, care a fost pus in stransa
legatura cu frecarea. Cu toate acestea, cunotinele despre uzare sunt mult mai reduse decat
cele despre frecare, astfel incat actualmente nu este inca fundamentata o teorie coerenta,
general valabila, care sa explice uzarea, fapt datorat multitudinii si complexitatii fenomenelor
care o guverneaza si care, cel mai adesea, nu pot fi decelate.
Intre uzare si frecare nu exista o corelatie simpla, liniara, dar ambele fenomene sunt
determinate de o serie de factori tribologici, dintre care cei mai importanti sunt:
compozitia chimica a materialelor corpurilor aflate in contact
proprietatile fizice si mecanice ale materialelor (modul de elasticitate, duritate)
forta de apasare care actioneaza la suprafata de contact
starea suprafetelor corpurilor
viteza relativa de deplasare a corpurilor
temperatura si chimia mediului ambient.

Datorita diferentelor de terminologie, cu ocazia elaborarii primului standard romanesc

de terminologie (STAS-R-8069-67), s-a cazut de acord ca procesul sa fie definit UZARE , iar
produsul UZURA.
In consecinta, UZAREA este un fenomen care cuprinde totalitatea proceselor de
natura tribologica de la suprafata de contact a doua corpuri si are drept consecinta
modificarea starii initiale a suprafetelor de frecare.
Rezultatul fenomenului de uzare este UZURA si se manifesta prin desprinderi de
material si deteriorarea suprafetelor sub aspect geometric, fizic si chimic. Definirea, din punct
de vedere tehnic, a celor doua notiuni, este conforma cu cea data de Dictionarul explicativ al
limbii romane, ed. 1998.
Studiul uzarii revenind ramurii stiintifice a tribologiei, prin extrapolare termenul de
tribologie dentara se refera la totalitatea proceselor si mecanismelor de natura
tribologica (procese de degradare generatoare de uzura) care au loc la nivelul structurilor
dentare naturale sau artificiale.
Definirea acestor termeni de-a lungul timpului a fost, si nc este, extrem de variata si
de multe ori contradictorie. Vom enumera in continuare doar o parte din definitiile pe care le-
am regasit in diferite dictionare de specialitate.

II. 1. Leziunile necarioase definiie, cauze, aspect clinic, localizare

1. Atritia

Current clinical dental terminology (Boucher, 1963) citeaza din literatura de

specialitate urmatoarele definitii:
o uzare prin frictiune, abraziune;
uzare mecanica a dintilor prin masticatie;
Dupa Jablonski (1982) atritia reprezinta uzura fiziologica a dintelui, ca rezultat al
contactului dinte-pe-dinte, in masticatie, interesand numai suprafetele ocluzale (fig. 1), incizale
si proximale; ea este asociata mai ales cu varsta.
Dupa Gafar (1989), atritia este uzura fiziologica a dintilor pentru o masticatie
viguroasa a unor alimente dure.
The glossary of prosthodontics terms (1999), defineste atritia astfel:
actul de uzare sau faramitare prin frictiune;
uzura mecanica rezultata prin masticatie sau parafunctii, limitata la contactul dintilor
(fig. 3).

2
 Dupa Rusu (Dictionar medical-2001), atritia este leziunea unui organ produsa prin
frecare sau zdrobire (Popa B., 2003).
Bruxismul

Este o parafunctie de frecare sau inclestare a dintilor, nocturna sau diurna, cu intensitate
diferita, cu durata a episoadelor variabila mentinuta pentru o lunga perioada de timp.
Bruxismul este considerat si o afectiune neuro-psihica cu efect asupra miscarilor
mandibulei care distruge progresiv tesuturile dentare. Efectele clinice depasesc uzura dintilor
manifestandu-se la nivelul tuturor structurilor sistemului stomatognat.
Bruxismul este prezent atat la adulti cat si la copii, dar incidenta maxima este la
intervalul de varsta de 24-35 ani. Marea majoritate a bruxomanilor (80%) nu sunt constienti de
faptul ca au bruxism, iar criteriile clinice de clasificare a uzurii dentare nu sunt suficient de
precise, astfel ca prevalenta raportata in diferite studii este diferita, intre 5 si 20% din populatia
studiata (Oltean, 2007).
Se considera ca bruxismul este un raspuns mediat de sistemul nervos central la
interferentele ocluzale in raport de starea de stres psihic a individului.
O sinteza a studiilor privitoare la relatia dintre malocluzie si bruxism a scos in evidenta
faptul ca indepartarea interferentelor ocluzale este justificata preventiv, dar dupa instalarea
engramei de frecare a arcadelor nu mai are efect in stoparea bruxismului. Vanderas considera
ca malocluzia nu creste probabilitatea instalarii bruxismului, iar tratamentul precoce al
contactelor premature pentru prevenirea bruxismului nu este suficient justificat stiintific.
Bruxismul este mai frecvent la tipul A de personalitate indivizi care vor sa-si
controleze toate evenimentele din viata lor .
Factorii favorizanti sau agravanti: pozitia in timpul somnului, disfunctii neuro-motorii,
alergii, factorii nutritionali (hipoglicemia), alcoolismul, tabagismul, medicamentele
(amfebutamona), drogurile (amfetamine,cocaina), factorii genetici. In ceea ce priveste pozitia
in timpul somnului, Colquitt avanseaza o ipoteza care justifica uzura inegala a caninilor. La
subiectii care prezinta ghidaj canin si au o pozitie dominanta lateral in timpul somnului se
produce o uzura a caninilor de partea contralaterala. Colquitt explica aceasta prin faptul ca
presiunea pernei produce o laterodeviatie a mandibulei in stare de repaus, iar deglutitiile se vor
produce prin contactul de frecare al caninilor in incercarea mandibulei de a se pozitiona in
relatie centrica. Uzura inegala a caninilor de o parte sau alta indica preferinta subiectului de a
dormi pe o anumita parte.
Clasificare:
1. Bruxism centric, diurn.
2. Bruxism excentric, nocturn.

Uzura dentara, trauma ocluzala, sensibilitatea dentara, fracturile dentare, afectarile

pulpei dentare, ale musculaturii, ale ATM si modificarile fizionomice se manifesta diferit in
bruxismul centric si cel excentric.
In bruxismul centric se produce inversarea curbei transversale prin uzura cuspizilor de
sprijin, la care se adauga abfractii. In bruxismul excentric se produce uzura ocluzala extinsa pe
toata suprafata ocluzala si se pot adauga eroziuni dentare ocluzale. In timpul somnului in mod
normal sunt in medie 260 contacte de deglutitie. La bruxomani sunt intre 1200-12000 contacte.
Timpul de contact se sumeaza de la 10 minute si pana la 4 ore la pacientii cu bruxism (Oltean,
2007) .
Desi etiologia si mecanismele neurologice ale bruxismului sunt insuficient cunoscute,
in ultimele decade, cercetarile s-au concentrat pe analiza factorilor centrali, aducandu-se dovezi
care sugereaza ca bruxismul nocturn este produs la nivelul SNC, asociindu-se partial cu

3
fenomenul reactiilor de trezire in timpul somnului. Cateva studii au aratat ca modificari ale
impulsurilor provenind de la receptorii orali (ex. alterarea relatiei contactelor ocluzale sau a
DVO) conduc la o diminuare temporara a bruxismului, fara insa a stagna.
S-au adus in discutie 3 ipoteze in legatura cu cauzele bruxismului nocturn:
- factorii neurologici;
- stimulii periferici;
- elemente psihogenice.
S-a sugerat de asemenea ca unele medicamente (levo-dopa, SSRI, propranolol) sunt
legate de generarea/accelerarea bruxismului, dar modul lor de actiune nu este elucidat deplin.
(Koyano, 2008)
Diagnosticul pozitiv se face pe baza urmatoarelor observatii: bruxomanul este definit pe
baza autoevaluarii (raspunsuri simple prin DA/NU la intrebari ce se refera la constientizarea
prezentei bruxismului) sau pe baza abraziunii dentare prezente. Aceste modalitati de definire
sunt insa nesigure si incomplete. Aproximativ 80% din episoadele de bruxism nu se insotesc de
zgomot, ceea ce face ca un numar mare de persoane (adulti si copii) sa nu recunoasca
bruxismul si sa nu il declare.
Autoevaluarea semnelor si simptomelor legate de bruxism si constientizarea lor s-a
dovedit a avea fluctuatii substantiale in timp, fiind observate atat sub- cat si supraestimari.
Marbach et al. arata ca medicul care isi constientizeaza pacientul despre prezenta
bruxismului, poate creste astfel raspunsul pozitiv al acestuia la autoevaluare.
Folosirea numai a autoevaluarii pentru a stabili prezenta sau absenta bruxismului este
din punct de vedere stiintific nesigura. Variatia prevalentei bruxismului in diverse studii
epidemiologice poate fi produsa si de astfel de probleme, atat timp cat multe date referitoare la
prevalenta bruxismului provin din autoevaluari (raspunsuri la chestionare). (Koyano, 2008)
In prezent, stabilirea diagnosticului pozitiv de bruxism se stabileste in urma
urmatoarelor situatii prezente:
- inclestarea sau frecatul dintilor raportat de familie, prieteni sau pacient.
- prezenta unor fatete de uzura cu suprafete drepte, netede, lucioase cu margini bine
definite, care corespund cu arii similare de pe dintii antagonisti cand mandibula se misca pana
la 3-4 mm din ocluzia centrica. Este posibil ca pe modelele de studiu fatetele de pe cele doua
arcade sa nu corespunda perfect, fapt explicat prin flexiunea corpului mandibulei la solicitarea
musculara sau prin presiunea pernei in timpul somnului. Mai rar, fatetele de uzura indica faptul
ca pacientul realizeaza frecarea dintilor in conditii total atipice prin inversarea rapoartelor
interarcadice (Lussi citat de Oltean, 2007).
- indentatiile de pe limba.
- iritatii ale mucoasei obrajilor sau prezenta liniei albe jugale.
- proeminente osoase in dreptul radacinilor dentare.
- simptomele parafunctionale.

Criteriile de diagnostic pentru bruxismul nocturn propuse de AASM (American

Academy of Sleep Medicine) sunt urmatoarele:
- pacientul relateaza sau este constient de existenta sunetelor produse de scrasnitul
dintilor in timpul somnului sau de inclestarea dintilor in timpul somnului;
- este prezent cel putin unul din urmatoarele aspecte:
- este prezenta abraziunea dentara;
- exista un disconfort, oboseala musculara sau durere si inclestarea maxilarelor
la trezire;
- este prezenta hipertrofia maseterilor.

4
 - activitatea muschilor masticatori nu poate fi mai bine explicata prin alte tulburari de
somn, alte afectiuni medicale sau neurologice, tulburari legate de folosirea altor medicamente
sau substante. (Koyano, 2008)

Rompre, 2007 a cercetat validitatea criteriilor de diagnostic clinic al bruxismului

nocturn, stabilind ca fiind necesare de urmarit urmatoarele aspecte clinice:
- pacientul sa prezinte scrasnire dentara cel putin 3 nopti / saptamana, in ultimele 6 luni,
confirmate de partenerul de somn;
- prezenta clinica a semnelor de abraziune;
- hipertrofia maseterilor;
- oboseala sau sensibilitate a muschilor masticatori dimineata.

Un studiu epidemiologic efectuat pe 2529 de subiecti dentati, arata ca abraziunea

avansata se poate corela si cu alte variabile independente decat bruxismul, dintre acestea
amintind: pierderea contactelor ocluzale molare, raportul frontal cap-la-cap, raportul unilateral
cap-la-cap sau aspecte de ordin social (absenta serviciului). (Bernhardt, 2004 )
In concluzie, bruxismul nu este nici singurul, nici cel mai important factor legat de
abraziune. (Koyano, 2008)

2. Abraziunea
In 1963, Boucher citeaza in lucrarea Current clinical dental terminology mai multe
definiii ale abraziunii, aparute pana la acea data in diferite publicatii de specialitate:
o o faramitare sau pierdere de substanta dentara prin masticatie, periaj dentar incorect,
bruxism sau alte cauze similare;
o o frecare sau razuire a unei suprafete; indepartarea mecanica de substanta dentara
prin alte forte decat cele masticatorii;
o pierdere normala sau anormala de structura dentara sub actiunea unor forte
fiziologice sau patologice produsa prin frecarea dintilor intre care se interpune sau nu
o substanta abraziva;
o o uzura anormala a dintelui si/sau a structurilor moi, produsa printr-o tehnica
deficitara de periaj, paste de dinti abrazive, miscari vestibulo-linguale ale dintilor (la
nivelul suprafetelor interproximale) sau diferite obiceiuri cum ar fi bruxismul sau
inclestarea dintilor.

In 1982, Jablonski, n lucrarea Ilustrated dictionary of dentistry defineste abraziunea

in 2 moduri:
o pierdere de substanta prin procese mecanice, cum ar fi faramitare, frecare
sau razuire;
o pierdere patologica obisnuita de substanta dentara prin masticatie, periaj,
bruxism, inclestare sau alte cause mecanice.
Gafar (1989) defineste abraziunea ca un proces de uzura a suprafetei dentare,
conditionat de componenta organo-minerala a dintelui, calitatea implantarii, de forta
musculaturii mobilizatoare a mandibulei, de tipul de ocluzie si de consistenta alimentelor.
Autorul clasifica abraziunea in 2 tipuri:
fiziologica - proces de uzura a suprafetelor active masticatorii, prin care
se inlatura blocajul mono sau pluridentar, cu mentinerea integritatii implantarii dintelui putand
sa apara reactii compensatorii pulpare prin neodentinogeneza.
patologica - proces de uzura a substantei dentare cu intercuspidare,
accentuand blocajul initial. Devine factor patogen pentru parodontiu (fig. 5).
5
 Perier, Brabant si Twisselman definesc abraziunea ca o pierdere de substanta produse
in afara actelor fiziologice, prin parafunctii.
Tylman si Firu, considera ca abraziunea reprezinta uzura naturala rapida prin alimente
foarte dure si parafunctii.
In 1999, Mitchell afirma ca abraziunea este uzura fizica a dintelui produsa de un
agent extern.
Potrivit publicatiei The glossary of prosthodontics terms (1999), notiunea de
abraziune se utilizeaza din anul 1656. Ea a fost definite in 2 moduri:
indepartarea unei substante sau structuri (ca de exemplu mucoasa sau dinte) in
cursul unor procese mecanice neuzuale sau anormale;
o uzare anormala a structurii dentare, in afara procesului masticator.
Dictionarul stomatologic ilustrat a lui Dociu (2000) defineste abraziunea dentara ca
un proces de pierdere progresiva, de indepartare a structurilor dure superficiale si ulterior
profunde ale coroanei, mai ales pe suprafetele de contact ocluzal pe parcursul frecarii in
procesul de masticatie sau in bruxism nocturn. El considera atritia sinonima cu abraziunea
fiziologica.
Dictionarul medical (Rusu, citat de Popa, 2003) defineste abraziunea ca o uzura sau
tocire a dintilor de cauza fiziologica sau patologica.
Dificultatea discriminarii intre diferitele forme de uzura dentara si mai ales intre
abraziune si abfractie nu a permis stabilirea gradului de afectare a dintilor prin abraziune.
Uzura dintilor prin abraziune se produce in timp, astfel ca prevalenta leziunilor creste in raport
cu virsta. Date aproximative extrase de studii care au cercetat uzura dentara situeaza prevalenta
abraziunii intre 2 si 5% la populatia de peste 35 ani.
Etiologia uzurii dintilor prin abraziune este cel mai frecvent raportata la efectul
periajului dentar si uneori la interpunerea intre arcade a unor obiecte cum ar fi: pipa, creion,
cuie, etc.
Pe suprafetele de smalt colate in vivo s-a demonstrat ca uzura dentara produsa prin
eroziune este amplificata de efectul contactului cu partile moi si cu alimentele in timpul
masticatiei. Partile moi, mai ales suprafata limbii, au un rol cert de abraziune a suprafetelor
dentare cu care vin in contact evidentiat in cadrul unei miscari parafunctionale, in cazul
reducerii rolului protector al salivei si in cazul cumularii cu demineralizari acide ale smaltului.
Localizare suprafeele vestibulare, suprafee ocluzale, margini incizale, n smal sau
smal i dentin (Oltean 2007).

3. Abfracia

Se definete ca o pierdere de substanta dura dentara in zona cervicala care provoaca o

leziune cuneiforma, fara dentina ramolita, cu marginile net exprimate, care nu poate fi asociata
cu factori abrazivi sau erozivi.
Termenul a fost introdus in 1991 de Grippo pe baza unor lucrari mai vechi ale lui Lee si
Eakle. In literatura se intilneste si termenul miloliza.
Prevalenta nu este cunoscuta, deoarece toate studiile populationale se refera fie la
eroziuni dentare fie la abraziuni, fara a se face discriminarea exacta a cauzei pierderii de
substanta dura dentara, mai ales ca in marea majoritate a cazurilor cele trei procese se sumeaza
in producerea leziunilor cuneiforme.
Studii realizate in vitro sau pe baza de modele matematice au relevat faptul ca
traumatismul ocluzal produs prin interferente determina o suprasarcina asupra dintilor,
suprasarcina care provoaca flexiuni a caror concentrare maxima se situeaza la nivelul coletului

6
dintilor (fig. 10). Flexiunile repetate produc o oboseala a materialului dentar care cedeaza si
apar fisuri in smalt. Prismele de smalt care si-au pierdut continuitatea se pierd in lichidul oral si
leziunea progreseaza prin faptul ca zona respectiva devine din ce in ce mai putin rezistenta la
fortele care provoaca flexiunea dintelui. Leziunea care este initiala in smalt se propaga in timp
si la nivelul dentinei. Daca se produce si o retractie gingivala cu liza consecutiva a osului
alveolar, centrul de flexiune al dintelui se deplaseaza spre apex iar leziunea evolueaza si in
cement (Rees citat de Oltean, 2007).
O alta cauza care ar putea sa determine presiuni asupra dintilor poate fi macroglosia sau
parapraxii ale limbii. Deglutitiile de tip infantil provoaca presiuni asupra dintilor, care
mentinuti in zona neutrala prin tonicitatea orbicularului buzelor, vor fi permanent solicitati de
forte care provoaca flexiunea lor si aparitia leziunilor de abrafactie.
Aspect clinic
- forma n seciune a leziunii este de V cu vrful spre camera pulpar (fig. 4, 6);
suprafaa leziunii este neted, cu esuturi dure, neramolite, puin modificate la culoare. Evoluia
este lent, sensibilitatea tactil, termic sau chimic fiind redus dac nu se suprapun procese
abrazive sau erozive.
Localizare
- la nivelul coletului, n smal sau smal i dentin, dar pot fi i cu limita apical
la nivelul cementului (Oltean 2007).

4. Eroziunea
Boucher, in lucrarea Current clinical dental terminology, citeaza din literatura de
specialitate urmatoarele definitii:
o distructie chimica sau mecanico-chimica a suprafetelor dentare (cu exceptia celor
ocluzale);
distrugerea progresiva a tesuturilor dure dentare prin procese chimice, fara implicare
bacteriana;
un proces inca incomplet cunoscut, care determina aparitia unor concavitati la
nivelul smaltului dentar de la nivelul jonctiunii amelo-cementare.

The glossary of prosthodontics terms (1999) defineste eroziunea (termen utilizat din
anul 1541) ca o pierdere progresiva a tesuturilor dentare prin procese chimice care nu implica
actiunea bacteriana, producand defecte bine definite, depresiuni in forma de ic, cel mai adesea
in zona vestibulara si cervicala.
Dociu (2000) afirma ca eroziunea este o uzura la nivelul coroanei sau coletului dentar,
frecvent cuneiforma, caracterizata printr-o pierdere de substanta dura de intindere si
profunzime variabila. Cauzele cele mai frecvente sunt de ordin mecanic, periaj incorect si
brutal, absenta jonctiunii smalt-cement sau actiunea unor acizi (procese de fermentatie),
disfunctii ocluzale.
In afara termenilor amintiti, acceptati in general in unanimitate, exista numerosi medici
stomatologi care utilizeaza pentru pierderile de substanta dura dentara din 1/3 cervicala a
fetelor vestibulare, termenul de miloliza. Acesta se regaseste doar in Dictionarul medical
(Rusu) si este definit dupa cum urmeaza: Miloliza este o distructie lenta si progresiva a
coletului vestibular al dintilor, a marginilor incisivilor si a fetelor ocluzale ale molarilor cu
patogenie necunoscuta; se deosebeste de carie prin forma (fiind tipica lacuna cuneiforma) ca
si prin fundul neted si dur al cavitatii.
Se considera ca eroziunile ar putea avea o prevalenta intre 5 si 50% la diferite populatii
si diferite grupe de varste in raport cu dieta, dar este dificil de a face o distinctie intre formele
de uzura dentara.
7
 Studiile realizate pe loturi de copii si adolescenti releva prezenta uzurii dentare cu o
prevalenta mare. Astfel intr-un studiu longitudinal pe 5 ani, 71% din copii cu dentitie primara
prezentau uzura de gradul 1 si 26% uzura de gradul 2, iar la varsta de 16 ani 12% aveau cel
putin un dinte afectat cu uzura de gradul 1 (Ganss citat de Oltean, 2007).
Intr-un studiu populational in Elvetia la doua intervale de varsta: 26-30 ani si 46-50 ani
- eroziunile cervicale cresc de la 7,7% - la 13,2% , iar uzura ocluzala de la 29,9% la 42,6%
(Lussi citat de Oltean, 2007 ).
Disolutia structurilor mineralizate apare prin contactul cu acizi care provin din surse
extrinseci sau intrinseci la care se adauga factori favorizanti si agravanti:

- Factori cauzali extrinseci:

- buturi i alimente acide;
- medicamente acide (vitamina C, suplimente de acid clorhidric n hipo- /
aclorhidrie );
- factori de mediu ( noxe profesionale din fabrici de acumulatoare, degusttori
de vin; s-au semnalat eroziuni dentare i la persoanele care practic notul n
piscine cu apa clorurat).

- Factori cauzali intrinseci:

- acidul gastric cu pH apropiat de 1, care este regurgitat n cavitatea oral n
refluxul gastro-esofagian sau prin vomismente;
- boli n care apare refluxul gastro-esofagian: hernii hiatale, ulcere gastrice i
duodenale, cancere esofagiene i gastrice, anastomoze eso-gastrice, esofagul
scurt congenital, diverticuli epifrenici, obezitate, etc.;
- vomismente cronice n anorexia nervoas sau n bulimie;
- vomismente asociate cu ulcerul peptic, sarcina, alcoolismul, diabetul,
afeciunile SNC.

- Factori biologici:
- hiposialia;
- compoziia i structura dinilor;
- anatomia dinilor i relaiile ocluzale (uzura produs prin bruxism este
accelerat de demineralizarea eroziv );
- anatomia i mobilitatea prilor moi (macroglosia - limba are un rol
important n uzura suprafeelor orale demineralizate acid ).

- Factori comportamentali:
- statutul socio-economic;
- modul n care se consum buturile acide, modul n care se face deglutiia;
- stilul de via (regimul vegetarian, periajul dentar excesiv);
- consumul de droguri. (hiposialia asociata consumului de buturi acide
favorizeaz producerea de eroziuni dentare).

Studiile realizate arata ca pacientii sunt supusi cu atat mai mult riscului de a prezenta
uzura dentara, cu cat acestia manifesta si alte boli generale, care se pot asocia cu hipofunctia
glandelor salivare sau cu o medicatie ce induce xerostomie. Pierderea protectiei salivare
impotriva atacului acid extrinsec sau intrinsec, predispune structurile dentare la aparitia de
eroziuni, fenomene de atritie sau de abraziune.

8
 Suprafetele demineralizate au o localizare specifica dictata de reducerea capacitatii
tampon a salivei si de scaderea clearence-ului salivar. Hipersensibilitatea dentara se intalneste
in general la tineri.
Leziunile erozive se regasesc sub forma de cupa la nivelul varfului cuspizilor, la nivelul
marginilor incizale, a crestelor marginale si ca leziuni cervicale superficiale aparute in absenta
atritiei sau abraziunii. Uzura unui smalt demineralizat la nivelul suprafetelor de contact
interdentar, genereaza fatete de uzura ce se regasesc pe fetele antagoniste ale dintilor.
Demineralizarile cervicale ale smaltului si dentinei pot fi modificate fizic prin abraziune,
transformandu-se in leziuni concave. Ulterior acestea vor avea un aspect in pana prin
alternarea procesului de eroziune/abraziune, cu formarea unei dentine scleroase ca urmare a
stimulilor ce afecteaza vitalitatea dentinara si cauzeaza hipersensibilitate.
Leziunile ocluzale in forma de cupa, diferite de suprafetele de uzura bine delimitate, se
intalnesc in mod obisnuit la nivelul molarilor mandibulari si a premolarilor doi. In mod normal,
saliva seroasa produsa de glandele parotide si de glandele salivare aflate pe fata dorsala a
limbii (glandele Von Ebner) par sa asigure in special protectia suprafetelor ocluzale maxilare
ale molarilor. Fetele vestibulare si orale ale dintilor maxilari, incepand cu premolarul unu spre
anterior, sunt mai frecvent zonele de localizare ale leziunilor cervicale, posibil datorita
capacitatii tampon mai reduse la acest nivel si a unui clearence scazut asigurat de glandele
salivare minore de la nivelul mucoasei. In plus se remarca absenta structurilor salivare in cele
doua treimi anterioare ale palatului si ale fetei dorsale a limbii.
La nivelul suprafetelor vestibulare ale molarilor si premolarilor mandibulari se
intalnesc frecvent leziuni cervicale, fata de fetele vestibulare ale frontalilor mandibulari,
datorita absentei sistemelor tampon si a clearence-ului asigurat de glandele salivare minore.
Contrar, toate leziunile cervicale necarioase sunt foarte rar intalnite la nivelul suprafetelor orale
ale dintilor mandibulari, posibil datorita capacitatii tampon a salivei seroase secretate de
glandele submandibulare si datorita clearence-ului rapid asigurat de saliva submandibulara si
sublinguala.(Young, 2001)

Eccles si Jenkins (citati de Oltean, 2007) impart uzura produsa prin eroziune in 4
grade:
1. Fara eroziune.
2. Pierderea detaliilor de suprafata, dar modificarile raman in smalt.
3. Expunerea dentinei pe mai putin de 1/3 din suprafata coroanei dentare.
4. Expunerea dentinei pe 1/3 sau mai mult din suprafata coroanei dentare.

Ganss si col. (citati de Oltean, 2007) folosesc o clasificare mai simpla, adecvata
cercetarilor comunitare:
1. Fara eroziuni vizibile.
2. Mici depresiuni, usoara rotunjire a cuspizilor, aplatizarea fisurilor cu
pastrarea morfologiei suprafetei ocluzale.
3. Depresiuni la nivelul cuspizilor cu uzura severa, marginile obturatiilor raman
proeminente, aplatizarea morfologiei ocluzale.

Structura smaltului i a dentinei raportata la fenomenul de uzura

Structura anizotropica a smaltului este un factor care poate masca valorile predictive
obinute prin testele in vitro. Directia prismelor de smalt i orientarea cristalelor de

9
hidroxiapatita joaca de asemenea un rol important. Raspunsul diferit la uzura al smaltului
prismatic i al celui aprismatic, reflect inflenta structurii.
n analiza uzurii dentare se vor avea n vedere caracteristicile urmtoare:
- pentru smalt:
variatiile histologice;
structura;
microporozitatea smaltului;
orientarea prismelor;
forma prismelor i orientarea cristalelor;
marimea i morfologia cristalelor;
smaltul aprismatic.

- pentru dentina:
originea de dezvoltare;
morfologia dentinei;
dentina intratubular;
caracteristicile dentinei odata cu inaintarea n profunzimea dintelui;
fluidul canalicular;
complexul pulpo-dentinar;
inervatia dentinei i a pulpei (Lambrechts, 2006).

II. 2. Date din literatura de specialitate privind uzura structurilor dentare

n literatura de specialitate, uzura dentar a fost evaluat lundu-se n calcul numeroase

aspecte ce defineau acest fenomen ca fiziologic sau patologic.
Grippo a sugerat ultimele definiii n anul 2004. El prezenta etiologia uzurii ca fiind n
legtur cu stresul, coroziunea i friciunea, cu posibilitatea asocierii unora dintre aceste
etiologii i mecanisme.
Grippo definete atriia ca fenomenul de friciune dinte pe dinte, avand localizare la
nivelul muchiilor incizale, suprafeelor ocluzale i interproximale. Friciunea datorat atriiei
este fie de natur endogen cauzat de parafuncii i deglutiie sau de natur exogen
cauzat de masticaie, igien dentar, ocupaii, obiceiuri vicioase sau dispozitive aplicate la
nivelul dinilor (fig. 7).
Acelai autor definete abraziunea ca o pierdere a microstructurilor de material dentar,
localizat la nivelul zonelor de contact interdentare ocluzale. Etiologia acesteia este
multifactorial, Grippo descriind uzura cauzat de stres ca microfracturi sau leziuni de
abfracie.
Abfraciile de natur exogen pot fi cauzate de masticaie, obiceiuri vicioase, obiceiuri
ocupaionale i dispozitive dentare; sursele endogene de stres provin dupa acelai autor, din
parafuncii, ocluzie i deglutiie.
Eroziunea este definit ca o degradare chimic a structurilor dentare, de cauz
endogen (acizii din placa bacterian, fluidele anului gingival, sucul gastric) sau exogen
(dieta acid, expunerea ocupaional, consumul de alcool/droguri).
Lambrechts a studiat uzura normal a dinilor la nivelul smalului in vivo, raportnd o
pierdere prin atriie la nivelul suprafeei ocluzale de 29 m la nivelul molarilor i 15 m la
nivelul premolarilor n timp de un an.

10
 Alte studii clinice au msurat pierderea prin uzur utiliznd modele de studiu analizate
digital, media obinut fiind de 0,04 mm3/an pentru pierderea volumetric i 10,7 m/an
pierderea n suprafa, valori ce s-au dublat n al doilea an.
Un studiu realizat pe un lot de copii i tineri suedezi cu vrste ntre 3-20 ani a artat c
atriia dinilor deciduali este mai mare n cazul copiilor cu vrste ntre 3-5 ani. n dentiia
permanent s-a raportat un procent de 51%, respectiv 35% corespunztor tinerilor cu vrsta de
15 ani, respectiv 20 ani ce nu prezentau uzur la nivelul marginilor incizale (Larson, 2009).
Forma arcadei dentare a fost menionat n apariia uzurii. Un studiu antropologic ce a
urmrit populaia aborigen nscut ntre anii 1900-1940 a artat c arcadele maxilare n form
de U sau cele elipsoidale prezint o uzur vestibular mai mare.
Morfologia cranio-facial poate avea un rol n uzura dinilor la aduli.
Uzura normal poate apare ca urmare a anvelopei de vorbire. Intr-un studiu clinic n
care se analiza uzura incizal a unui lot de pacieni vs. absena uzurii altora, cei cu uzur
incizal prezentau o anvelop a vorbirii mai mic. Studiul nu stabilete ns dac o uzur
accentuat cauzeaz o anvelop redus sau o anvelop mic contribuie la uzura dentar.
Un alt studiu antropologic compar gradul de uzur dentar al unor subieci moderni vs.
al unora din secolele trecute. Se accept c n trecut, indivizii aveau o alimentaie mai abraziv,
pe cnd cei moderni au fie o diet acid, fie o diet bazat pe alimente occidentale.
Dieta abraziv cauzeaz o pierdere de substan la nivelul structurilor dentare pe
suprafaa ocluzal, aprnd fenomene de cupping (fig. 2).
Un alt studiu, efectuat pe 30 de pacieni, compar uzura dentar n funcie de tipul de
masticaie tipul toctor (cu micri preponderent verticale), fa de cel frector (cu micri
laterale mai frecvent). Tipul frector rezult n urma unei uzuri ocluzale mai accentuate la
nivelul zonelor laterale, comparativ cu tipul toctor.
n Australia, un studiu ce a urmrit un lot de copii ce a primit ap fluorurat sau
suplimente cu fluor, arat c acetia nregistrau un grad de uzur mai mic la nivelul tuturor
sextantelor, comparativ cu cei care nu au beneficiat de aport de fluor exogen. O excepie a
reprezentat-o apariia eroziunilor ocluzale la nivelul molarilor mandibulari, n cazul pacienilor
fluorurai, ceea ce arat c nu au fost protejai n faa atacului acid.
Uzura prin eroziune, denumit astzi coroziune, se ntlnete tipic la adolesceni
datorit dietei. Ingestia unor cantiti mari de buturi acidulate, multe dintre ele cu pH de
aproximativ 2,3 sunt capabile s produc demineralizri dentare (Larson, 2009).
Localizarea eroziunilor dentare poate fi dependent de prezena salivei, aa cum s-a
artat n urma unui studiu efectuat pe un lot de 450 pacieni ce prezentau semne de uzur
dentar. Leziunile cervicale prezente au fost asociate cu atriia ocluzal n proporie de 27,71%
din localizrile vestibulare i n 2,61% din localizrile orale.
Cea mai frecvent localizare a leziunilor necarioase cervicale se intalneste la nivelul
incisivilor superiori, iar cel mai puin la nivelul molarilor inferiori.
Consumul buturilor acide cu paiul crete adncimea eroziunilor. pH-ul suprafeei
dentare este afectat de metoda de consum a buturii.
Coroziunea poate fi generat de medicamente, refluxul gastro-esofagian (genereaz
eroziuni ale suprafeelor palatinale ale frontalilor superiori, marginii incizale - superior i
inferior i ale suprafeelor ocluzale ale molarilor mandibulari). Alte afeciuni generatoare de
eroziuni sunt astmul (unde apar eroziuni ocluzale i mai puin ale suprafeelor linguale),
alcoolismul cronic, bulimia i alte tulburri de alimentaie, consumul de metamfetamin i
Ecstasy (uzura dinilor frontali superiori, prezena suprafeelor ntinse afectate prin carie),
sindroamele nsoite de xerostomie se asociaz cu un grad crescut al uzurii (sdr. Sjogren, sdr.
Prader-Willi) sau xerostomia indus medicamentos (Larson, 2009).

11
 Att eroziunea ct i abraziunea genereaz la nivelul pulpei un raspuns de aprare,
manifestat prin depunerea dentinei de reacie i de reparaie i nchiderea tubilor dentinari
expui. Pulpa rspunde de asemenea prin calcificare (care debuteaz la intrarea n canalele
radiculare) i prin reducerea fluxului sanguin pulpar. Rar afeciunile pulpare ulterioare pot
rezulta datorit fenomenului de eroziune. Un studiu clinic relev faptul c 11% din fenomenele
de uzur se asociaz cu afectarea pulpar ireversibil (Larson, 2009).
Abrahamsem a descris o metodologie utilizat pentru a determina etiologia uzurii
dentare:
1. dac uzura este mai mare la nivelul regiunii anterioare i faetele de uzur se
potrivesc pe modelele antagoniste bruxism;
2. dac uzura este mai mare n zona anterioar i suprafetele palatinale ale dintilor
frontali superiori sunt netede datorit contactului cu prile moi (limba), iar
suprafeele palatinale ale regiunii laterale sunt afectate, cauza poate fi regurgitarea
acid. n aceast situaie suprafeele netede nu se potrivesc pe modelele antagoniste.
3. dac dintii laterali prezint o uzur mai mare i fenomenele de cupping exist
molarul unu mandibular fiind cel mai afectat, cauza este asociat cu aportul
buturilor acide. Suprafeele de uzur nu se potrivesc pe modele i muchiile
smalului par abrupte.
4. dac dintii posteriori au uzura mai intens (este prezent fenomenul de cupping),
dar exist i uzur n zona posterioar atat superior cat i inferior, uzura se datoreaza
consumului de fructe acide, mestecate timp indelungat.
5. daca relieful anatomic pare sters, sablat, la nivelul suprafetelor vestibulare ale
caninilor inferiori, iar premolarii prezinta cavitati cervicale, fenomenele se pot
datora periajului i utilizarii unor paste prea abrazive. Suprafetele de uzur nu se
potrivesc pe modele.
6. autorul mai prezizeaza inca o categorie mixta dar nu o introduce n clasificarea
sa. Leziunile de abfractie i alte forme de uzura nu sunt descrise, deci ar putea fi
incadrate n aceasta categorie. Daca abfractia este cauzata de stresul ocluzal, dintele
ce prezint leziuni la nivelul fetei vestibulare va avea de asemenea suprafete de
uzura ocluzale, care se vor potrivi cu cele ale dinilor antagoniti (Larson, 2009).

III. Uzura structurilor dentare artificiale

III. 1. Cauze, aspect clinic, localizare

Uzura dinilor artificiali a fost iniial investigat n vitro, utilizndu-se simulatoare ale
fenomenelor de uzur i ale masticaiei.
Majoritatea simulatoarelor nu sunt special concepute pentru analiza uzurii dentare, n
plus datele obinute in vitro neavand corelatie cu rezultatele studiilor in vivo. Datorit
dificultilor tehnice intalnite n acurateea rezultatelor obinute prin msurtori 3D, s-au
realizat studii ce analizeaz uzura dinilor artificiali in vivo.
Un studiu realizat n acest sens a incercat stabilirea ratei de uzura i a factorilor
implicai n acest fenomen, luand n calcul un lot de pacieni ce prezentau edentaii pariale i
totale, restaurate prin proteze pariale acrilice.
S-a observat ca rata uzurii materialelor acrilice n cazul pacientilor edentati total a fost
mai mare decat la pacientii dentati, datorita absentei receptorilor parodontali ce intervin n
reglarea fortelor ocluzale.

12
 Alte studii clinice au aratat utiliznd EMG, c muschii masticatori la edentatul total
prezinta o activitate mai mare decat la dentat, necesitand totodata un efort crescut n realizarea
ciclului masticator fata de pacientul cu proteze agregate pe implanturi.
Ambii factori absenta receptorilor parodontali i activitatea musculara intensa
contribuie la o uzura mai mare a dintilor artificiali la edentatul total. Cu toate acestea, odata cu
inaintarea n varsta, fenomenele de uzura se reduc ca frecventa datorita reducerii fortelor
ocluzale. De asemenea, diferentele gradului de uzura ce apareau intre sexe la pacientii dentati
femeile prezentand o forta ocluzala mai mica se anuleaza n cazul pacientilor edentati, unde
nu se constata variatii ale fortelor ocluzale n functie de sex (Schmid-Schwap, 2009).
Diferentele neuro-senzoriale, dar si biomecanica diferita a structurilor protetice
agregate pe implanturi fata de restaurarile pe dinti naturali, au fost mentionate in unele studii
pentru a explica proportia mai mare a esecurilor terapeutice intalnite la pacientii protezati. Din
totalul restaurarilor metalo-ceramice fracturate, 60% au necesitat reparatii sau inlocuirea lor,
avand un impact negativ atat asupra medicului cat si a pacientului. Procentul crescut al
fracturilor s-a intalnit la pacientii cu bruxism, pacienti care nu purtau dispozitive ocluzale de
protectie si la cei care aveau ca antagonisti coroane metalo-ceramice agregate pe implanturi sau
restaurari protetice fixe.
Pentru simularea uzurii s-a utilizat in anul 1970, o joja metalica i un set de bile
incorporate. A urmat apoi utilizarea stereofotogrammetriei i a microscopului n 1980. In cele
din urm s-a folosit analiza controlata cu ajutorul unui computer i a unui laser 3D. Utilizndu-
se un software adecvat i o viteza de scanare de 5000-10000 de unitati de suprafata/secunda se
putea analiza gradul de uzura. Ulterior, aceste dispozitive s-au extrapolat i n analiza uzurii
dentare (Schmid-Schwap, 2009).
Procesul de uzur poate fi privit prin prisma urmtoarelor aspecte (Lambrechts, 2006):
- uzura aparuta la contactul dintre doua corpuri;
- uzura aparuta la contactul dintre trei corpuri;
- uzura aparuta n urma oboselii materialului;
- uzura chimic;
- adeziunea.

Uzura aparuta intre dou corpuri aflate n contact direct, n urma unei analize
microscopice, se constat c se realizeaz la nivelul asperitilor prezente pe suprafaa acelor
corpuri. Intrucat nici o suprafata nu este perfect neted, n timpul micrilor efectuate, dac
ambele suprafee sunt fragile, se vor nregistra fracturi la nivelul acestor asperitti. Daca una
dintre suprafee este mai moale, suprafaa rigida va genera nite santuri n materialul opus,
cu aparitia unor aschii care se vor fractura ulterior. n timp, cumularea acestor fracturi ale
asperitatilor va duce la pierderi, manifestate macroscopic prin uzur. La nivelul cavitatii orale
astfel de fenomene apar n timpul miscarilor dentare inregistrate n afara masticatiei i se
intalnesc cu precadere n bruxism. Atriia este un fenomen de uzura intre doua corpuri (dinte-
pe-dinte).
Uzura intalnita intre trei corpuri se intalneste n masticatie, mai ales n situaia cand
intre arcadele dentare se interpune un bol alimentar mai abraziv (paine integrala, cereale,
etc.). La nivelul materialelor compozite de restaurare, prin acest fenomen se explica expunerea
particulelor de umplutura, dup uzura matricii polimerice. Aceste particule expuse vor genera
zgarieturi ale suprafeelor antagoniste, aparand noi suprafete de uzura inegale. Pallav i
colab. au analizat intr-un studiu in vitro influenta pe care o au materialele compozite i
amalgamul n aparitia fenomenului de uzura ocluzal, la micsorarea spatiului dintre suprafetele
antagoniste. S-a constatat ca la o distanta micsorata de la 10 m la 3 m, uzura a crescut

13
semnificativ i era exclusiv de natura eroziva. La o pelicula subtire de 1 m, apare contactul
direct intre suprafetele antagoniste. Consecinta este aparitia fenomenului de eroziune.
Unele micri de-a lungul suprafeelor moleculare se transmit la nivelul subsuprafetei,
generand rupturi intermoleculare ale legaturilor i pierderi n subsuprafat. Eventualele
microfracturi ce apar n aceasta zona se pot extinde spre suprafata, aparand pierderi ale
fragmentelor, induse de oboseala materialului. Un studiu realizat arata prezenta acestui
fenomen la nivelul unui material de restaurare de tip compozit.
Uzura chimica apare prin slabirea legaturilor intermoleculare de suprafata ale unui
material la contactul cu acizi, urmata de procese de uzur. Astfel se explica fenomenele
asociate de eroziune i atriie i uzura intre trei corpuri. La nivelul cavitatii orale se produce
prin aport extern de alimente acide sau prin reflux gastric (aport intern). Cel mai important
lucru este slabirea suprafetei prin atacul acid; suprafata este supus frecrii, noul strat expus
fiind din nou atacat acid uzura mecanica i chimica actioneaza deci simultan.
Adeziunea se explica prin fortele de atractie ce apar intre suprafete. Acest tip de uzura
este asociat n mod normal cu metalele; apare si intre doua suprafete de polimetilmethacrilat.

Localizarea uzurii
Majoritatea studiilor realizeaza o distinctie intre uzura ocluzala i cea a suprafetelor
libere de contact.
O localizare a uzurii frecvent omis este cea proximala i aproximal.

Dispozitive de testare a uzurii i tehnici de simulare

Cateva centre de cercetare au realizat dispozitive pentru testare avand diferite grade de
complexitate. De la dispozitivele de periaj pn la aparatura de simulare a uzurii intre doua sau
trei corpuri, n toate cazurile este necesar sa se ia n calcul anumite variabile.
Dispozitivele de periaj tin cont de design-ul periutei, de tehnica de periaj i frecventa
aplicarii acesteia, de gradul de abraziune al pastei.
Aparatele de masurare a uzurii intre doua corpuri tin cont de urmatoarele variabile:
forta, frecventa, deplasarea, lubrefiantii, duritatea, modulul de elasticitate, forta de frictiune,
energia disipata, etc. Datorita dificulttii de a cunoaste aceasta gama larga de parametri,
rezultatele fenomenelor de uzura sunt dificil de interpretat n cazul utilizarii aparatelor de
masura a uzurii intre doua corpuri (Lambrechts, 2006) .
Simulatoarele de uzura intre trei corpuri au fost utilizate de catre centrele de cercetare
cu scopul de a reda mediul oral i variabilele biologice, pentru a incadra materialele
restauratoare n functie de rezistenta lor, comparandu-le cu un material de referinta. n acest
sens au aparut urmtoarele simulatoare:
- ACTA wear machine;
- OSHU (Oregon Health Sciences University) Oral Wear Simulator;
- University of Alabama Wear Simulator;
- Zurich computer-controlled masticator;
- BIOMAT wear simulator;
- Minnesota: MTS wear simulator.

Factorii de dificultate ai simulrii in vitro

Pentru stabilirea diferentelor intre materiale se indica realizarea testelor de uzura in

vitro. O gama larga de factori, printre care: duritatea, evolutia suprafetei de uzura, coeficientii
de frictiune, trebuie luati n considerare pentru situatiile de uzura in vivo. Evaluarea

14
materialelor propuse ar trebui sa se bazeze pe simularile tribologice sustinute de investigatiile
mecanice, chimice i pe proprietatile structurale.
Antagonistii evaluati pot avea urmatoarea structura: smalt, aur/ceramica/compozit, otel
inoxidabil, etc. Forma antagonistilor poate fi: plata/rotunda, suprafete plane de smalt, cuspizi
de smalt standardizati cu un contact uniform pe o arie de 0,384 mm 2 . Fora exercitata poate
avea urmatoarele variatii: statica i/sau ciclica sinusoidala i dinamica, forte de contact de 1,
10, 20, 25, 50, 75, 100 N, forta de masticatie de 53-75,6 N, forta de abraziune de 20 N i forta
de atritie de 90 N, rezilienta ligamentului parodontal.
Aria de contact standardizata are urmtoarele dimensiuni: 0,26, 0,38, 1,18 i 4,10 mm2 .
Frecventa masticatiei utilizata in vitro variaza intre 1,2-1,7 Hz.
Durata contactului interdentar in vitro ar trebui sa simuleze contactele in vivo. Forta i
timpul influenteaza semnificativ rata uzurii.
Viteza de deplasare: viteza relativa a suprafetelor opozante 2,5 mm/s trebuie sa fie
comparabil cu situaia in vivo.
Temperatura mediului ambiant influenteaza prin variatiile sale, la nivelul cavitatii
orale, temperatura putand genera modificari plastice.
n timpul simularii masticatiei se pot utiliza diferite tipuri de bol alimentar, deoarece
prin variatiile sale ne putem astepta la o gama larg de rezultate (fig. 10); se pot utiliza pulbere
de poli-PMMA, pasta de hidroxiapatit, pasta de carborund verde, etc.
Lubrefierea i friciunea la nivelul cavitatii orale, lubrefierea este asigurata de saliv,
plac i pelicula primara. Impreuna acestea formeaza sistemul de lubrefiere ce stabileste limita
de la care porneste grosimea filmului ce se interpune intre suprafetele dentare. n general,
eficienta acestor lubrefianti este influentata de proprietatile ei chimice mai mult decat de
vascozitate. Acest lucru este important n cazul uzurii chimice, care apare datorita proprietatilor
chimice ale lubrefiantilor asupra suprafetelor dentare expuse dupa o abraziune, atacului acid.
Acizii pot fi introdusi n sistem.
Unele lichide pot fi incorporate sistemului de simulare a uzurii intre trei corpuri i
anume: apa, alcoolul, acizii, uleiul de msline, paste pe baz de ulei de msline/CaF, saliva
artificial, +/- bacterii.
Omogenitatea materialului testat n timpul testelor in vitro, nu se poate asigura un
control optim al porozitatii materialelor testate. Prezenta unor pori poate influenta semnificativ
rezultatele uzurii i poate cauza variatii importante ale acestora comparativ cu alte simulari.
Pentru a preveni aceste erori, se indica examinarea modelelor printr-o metoda neinvaziva X-
ray micro-CT scanning.
Expansiunea higroscopica i degradarea hidrolitic n timpul solicitarii repetate trebuie
luate n considerare n cazul studiilor in vitro a uzurii n prezenta lichidelor.
pH-ul pare sa influenteze dramatic conditiile de uzura, de aceea trebuie controlat cu
atentie n timpul studiilor in vitro. Urmatoarele valori ale pH-ului sunt utilizate frecvent n
simularile uzurii: 1,2, 3,3 i 7. Acestia trebuie sa imite acizii din placa bacteriana, acizii gastrici
i acizii din dieta. Acidul citric la pH de 2,54, 3,2 , 4,5 , 5,5 i 6,0 poate fi de asemenea folosit
ca mediu de testare in vitro.
Enzimele ca i acizii par sa aiba potential distructiv n timpul simularilor. Aceste
enzime pot fi intalnite n compozitia salivei sau n metabolismul bacteriilor (Lambrechts,
2006).

Uzura smalului i a dentinei vs. uzura restaurarilor ceramice/compozite

15
 Uzura smaltului trebuie luata n considerare atunci cand dintii antagonisti necesita
restaurari ceramice. Se va tine cont de uzura generata de ceramica neglazurata fata de cea
glazurata.
Nu doar materialele de restaurare se pot lua n calcul, ci i materialele pentru cimentare
pot fi studiate cu ajutorul simulatoarelor de uzur, pentru a evalua dimensiunea percolarii
marginale i a gradului de inlaturare a materialului. Abraziunea i atritia pot fi studiate in vitro
comparand doua tipuri de ciment fotopolimerizabil i autopolimerizabil, plasate intre
ceramica i o suprafata de smalt, simuland o restaurare marginala. Uzura cimentului s-a insotit
de fracturi ale marginilor de smalt i de ceramica i de cresterea rugozitii suprafetelor. Tipul
de activare a polimerizarii nu a influentat rezistenta la uzur.
Cresterea fenomenului de percolare i a fracturilor marginale asociate cu cresterea
rugozitatii structurilor inconjuratoare se poate intalni la inlay-urile ceramice cimentate cu
glass-ionomeri modicati cu rasini (Lambrechts, 2006).

Avantajele studiilor in vitro sunt numeroase i dintre acestea fac parte: expunerea
controlata n timp, natura agentului cauzal poate fi evaluata individual sau combinat, controlul
temperaturii, controlul mediului acid i al concentratiei, examinarea unui numar relativ mare de
situatii intr-o perioada relativ redus, se poate obtine un nivel inalt de standardizare, exista
posibilitatea unui control al diferitelor variabile, modelele in vitro sunt extrem de utile n
demonstrarea tenditei la uzura a unei anumite substante.
Dezavantajele acestor studii ar consta n faptul ca nu pot reda conditiile mediului oral
cu toate variatiile pe care le implica acesta, extrapolarea la nivelul cavitatii orale fiind
imposibil de stabilit; se pot obtine doar date despre uzura reala prezenta (Lambrechts, 2006).

III. 2. Adaptarea planului de tratament n prezena leziunilor de uzur

Clinic, semnele timpurii ale uzurii dentare nu atrag atenia. O cretere a transluciditii
suprafeelor de smal, urmat de o modificare a culorii spre galben, prin transparena dentinei,
nu sunt sesizate nici de pacient i nici de medic.
Hipersensibilitatea i hiperestezia sunt simptomele care determin pacientul cu uzur
dentar s se prezinte la medic, dar acestea apar cnd leziunile ajung n dentin i sunt
localizate n special la nivel cervical.
Uzura ocluzal este acceptat ca o evoluie normal a arcadelor, iar pacienii se prezint
la medic doar cnd apar simptome colaterale mucarea prilor moi sau n momentul apariiei
complicaiilor pulpare, parodontale, fracturi coronare sau corono-radiculare.
Efectul uzurii dentare asupra relaiilor de ocluzie nu este predictibil i este strict
individual. n cele mai multe cazuri, evoluia lent a uzurii permite ca DVO sa fie pstrat prin
supraalveolie, dar dac mecanismul multifactorial accelereaz procesul de uzur, este posibil
micorarea DVO (Larson, 2009).
Esential este diagnosticul precoce. Efectul asupra morfologiei dintilor este dependent
de:
- timpul scurs de la instalarea parafunctiei,
- intensitatea uzurii,
- modificarile clinice asociate
Obiectivele planului de tratament n cazul pacienilor cu uzur incipient pot fi:
- eliminarea hipersensibilitii i durerii;
- identificarea factorilor etiologici;
- protejarea structurilor restante;
- dispensarizarea pentru monitorizarea evoluiei uzurii.

16
 Gama de intervenii la care se poate apela n aceste cazuri variaz de la neintervenie
operatorie, intervenii profilactice (aplicarea gutierelor ocluzale pe perioada nopii), pn la
tratamentul interdisciplinar (cu implicarea parodontologului, proteticianului, etc.) i are n
vedere: realizarea modelelor de studiu, analiza funcional a ApDM, analiza teleradiografiei
(uneori), prefigurarea rezultatului, executarea tratamentului n echip, profilaxia post-
tratament.
Se vor avea n vedere starea obiectiv a pacientului, doleanele acestuia, nivelul
profesional al medicului i dotrile laboratorului, timpul i suportul material avut.
Gutierele ocluzale sunt dispozitive intraorale indicate pentru modificarea relatiilor
ocluzale intre arcadele dentare maxilare si mandibulare. Principalele indicatii ale gutierelor
sunt in terapia disfunctiilor ATM si pentru protectia dintilor.
Confectionarea gutierei ocluzale presupune 3 aspecte:
- cum trebuie sa fie gutiera?
o rigida sau flexibila
o partiala sau totala
o cu suprafata neteda sau cu indentatii
o plasata maxilar sau mandibular
- cand trebuie prescrisa?
- la ce serveste gutiera ocluzala?

Cum trebuie sa fie gutiera ocluzala?

Gutierele flexibile au fost recomandate in anul 1942 de catre Mathews pentru
tratamentul bruxismului. Cu toate acestea este de preferat evitarea utilizarii gutierelor moi,
pentru ca acestea se deterioreaza rapid si par a favoriza spasmele musculare.
In 1987 s-a aratat ca o gutiera moale poate determina cresterea activitatii EMG
nocturne a muschiului maseter la 5 pacienti din 10, in timp ce gutiera rigida a generat o
micsorare a activitatii EMG in 8 cazuri din 10.
Alte dezavantaje ale gutierelor flexibile ar fi dificultatea slefuirii lor si imposibilitatea
echilibrarii ocluzale. De aceea, in cazul disfunctiilor ATM se indica gutiere rigide in
majoritatea cazurilor.
Purtarea unei gutiere partiale (anterioare sau posterioare) trebuie limitata in timp,
existand riscul migrarilor dentare (egresiuni, ingresiuni, versiuni ale dintilor anteriori) ca
urmare a lipsei stabilitatii anterioare a arcadelor dentare.
Gutierele complete (totale) asigura o relatie intermaxilara fara inocluzie anterioara sau
posterioara, fiind recomandate in disfunctiile ATM. Avantajele gutierelor totale sunt
posibilitatea de echilibrare ocluzala si de efectuare a modelajului ocluzal in cabinet.
Gutierele cu suprafata neteda pot fi partiale sau totale, cele din urma fiind gutiere de
reconditionare musculara (GRM). Gutierele cu indentatii sunt utilizate pentru pozitionarea
anterioara a mandibulei (GAP).
O gutiera maxilara permite atat imobilizarea dintilor anteriorimaxilari mobili, cat si
realizarea unui plan neted anterior, care sa permita dezocluzia imediata (gutiera Michigan).
Gutiera mandibulara are drept avantaje confortul estetic si fonetic, libertatea functionala a
limbii si mentinerea raspunsului proprioceptorilor parodontali ai dintilor maxilari anteriori.

Cand prescriem o gutiera?

In ultima perioada se incearca reducerea indicatiilor de purtare a gutierei ca prima
intentie in tratamentul afectiunilor temporo-mandibulare. Tratamentul initial consta in indicatii

17
de reeducare comportamentala, gimnastica si fizioterapie musculo-articulara, acestea fiind
frecvent suficiente.
Dupa 4-8 saptamani de monitorizare, solutia secundara de tratament este gutiera de
reconditionare musculara care se indica in situatii de disfunctii ATM idiopatice persistente.
Daca dupa 2-3 luni nu apar rezultate pozitive, se reevalueaza diagnosticul si forma de
tratament.
Tratamentele ireversibile de echilibrare ocluzala, tratamentele ortodontice, protetice, de
chirurgie ortognatica, sunt necesare in prezenta anomaliilor dentare sau articulare evidente.

Pentru ce se indica gutierele?

Gutierele indeplinesc urmatoarele roluri si anume:
- se indica pentru testarea pozitiei mandibulei inaintea unor restaurari
protetice sau inaintea unei decizii chirurgicale;
- se utilizeaza ca mijloc terapeutic (Ekberg, dupa un studiu efectuat pe un
lot de 60 de pacienti, in 2003, a validat efectul favorabil al gutierei cu
suprafata neteda in diminuarea contractiilor musculare; alti autori (Greene,
Laskin) au subliniat in 1972 importanta senzatiilor neurofiziologice si a
psihicului in aparitia disfunctiilor ATM si importanta interesului terapeutic
al pacientului). (Re JP, 2009)

Interveniile terapeutice pot cuprinde:

- reconstrucii coronare cu materiale compozite i cimenturi ionomere de
sticl;
- acoperiri pariale ale coroanelor (fig. 8, 9);
- acoperiri cu coroane de nveli totale.
Problemele cu care ne confruntm se leag de:
- reducerea nlimii coroanelor prin uzur, ceea ce scade implicit
posibilitatea de agregare;
- micorarea lungimii radiculare, de multe ori datorit erupiei pasive lente;
- scderea uneori a DVO, n formele agresive n care ritmul pierderii de
substan dentar depete ritmul erupiei compensatorii;
- necesitatea unor sacrificii mari de substan dentar n multe cazuri
(acoperirea tuturor dinilor prezeni);
- alegerea celui mai potrivit material care s corespund necesitilor de
rezisten, non-abraziune, dar i fizionomie;
- necesitatea reconstruirii ocluziei;
- stoparea parafunciilor i reechilibrarea funcional (Epistatu, David 2002).

Alegerea materialului de restaurare

Alegerea unui material pentru suprafaa ocluzal a restaurrilor pe dinii cu uzur

accentuat trebuie fcut cu precauie. Este de preferat ca materialele antagoniste s fie de
acelai tip.
In general, majoritatea metalelor sunt suficient de rezistente la solicitarile fortelor orale
si sunt in competitie cu celelalte materiale dentare.
In tabelul de mai jos sunt reunite o serie de materiale utilizate in medicina dentara:

18
 Tipul de material Metoda de procesare Indicatii de utilizare

- amalgam (</> Cu) - restaurari dinti laterali

- aliaje nobile - restaurari unidentare, punti fixe
- Au - restaurari unidentare, baza
Metal sau - Pa-Ag protezelor partiale
aliaj - aliaje nenobile - aparate ortodontice,
- Ni, Co, Fe instrumente endodontice
- Ti - implanturi

- ceramica feldspatica - condensare si sinterizare - fatete, inlay, coroane ant.

- ceramica armata cu - turnate sub presiune - fatete, inlay, coroane ant si post
leucit/silicat
Ceramica - ceramica armata cu - condensare si sinterizare - coroane ant.
oxid de aluminiu
- ceramica pe - presare uscata si - coroane posterioare si punti
zirconiu sinterizare

- compozit cu micro/ - materiale adezive

Compozit macroumplutura - restaurari coronare ant si post
sau - compozit hibrid - fixare brackets
polimeri - compomer - cimentare inele ortodontice
- glass-ionomer

Literatura de specialitate precizeaza ca dintre materialele nefizionomice, aliajele

pe baza de aur sunt cele mai indicate pentru restaurarile coronare posterioare, acestea imbinand
rezistenta crescuta a piesei protetice cu uzura minima a structurilor dure dentare antagoniste.
(Zhou, 2008)
In ceea ce priveste ceramica, desi aceasta confera avantajul de a se obtine piese
protetice ficionomice, se confrunta cu urmatoarele dezavantaje: este casanta si are duritate
crescuta, generand abraziunea restaurarilor sau a structurilor dentare antagoniste. Numeroase
studii au aratat ca uzura smaltului este substantial mai mare in cazul unor restaurari antagoniste
din ceramica, fata de cele din aur. (Derand, 1999; Al-Hiyasat, 1998; Koczorowski, 1999)
Multi cercetatori au studiat potentialul de uzura al variatelor tipuri de ceramica, in
special asupra structurilor dure dentare. Porozitatea interna si alte defecte de suprafata
prezente, actioneaza ca un factor de stres, generand uzura dentara. Glazurarea si/sau lustruirea
ceramicii pot diminua acest efect in prima faza, dar aceasta capacitate se pierde la punerea in
functie a lucrarii protetice. Pigmentii adaugati constituie un factor abraziv datorita particulelor
19
metalice pe care le au in compozitie. Adaugarea acestor pigmenti in stratul superficial al
ceramicii ar trebui limitata la nivelul suprafetelor care nu participa la contactele interdentare.
In plus, gravarea suprafetei interne a fatetelor ceramice, necesara uneori clinic,
poate genera microfisuri ce duc la slabirea rezistentei ceramicii in timp.
Dietele acide sau atacul chimic intrinsec poate duce la degradarea suprafetei
ceramice la nivelul cavitatii orale. Daca pacientul asociaza si episoade de bruxism sau alte
parafunctii, procesul de uzura poate fi accelerat. Abraziunea cauzata de periaj a fost amintita de
Anil et al, 2002 care preciza ca o pierdere semnificativa de material s-ar inregistra in
cazul periajului suprafetei ceramice timp de 8,5 ani.
Aparitia materialelor pentru restaurarea coronara adeziva a constituit un element
pozitiv in medicina dentara, acestea oferind avantajul unor tratamente fizionomice si al aderarii
de structurile dure dentare prin procese mecanice (utilizand tehnici de gravare acida). Cu toate
acestea uzura acestor materiale constituie o problema majora. Rata crescuta de uzura a
materialelor compozite fata de metale sau de ceramica a limitat longevitatea clinica a acestora.
Problemele cu care se confrunta materialele dentare se pot rezuma astfel:

Materialele dentare si problemele lor clinice de natura tribologica

Material Probleme tribologice Factori care influenteaza
uzura
Metalele si aliajele lor Coroziune, frictiunea - natura metalului/aliajului
elementelor aparatelor fixe - mediul oral
ortodontice, uzura prin
frecare
Masele ceramice Potential abraziv asupra - microstructura ceramicii si
smaltului antagonist; caracteristicile de suprafata
Casante - mediul oral
Rasinile compozite Uzura excesiva in cazul - continutul si distributia
restaurarilor posterioare umpluturii, gradul de
conversie si natura matricii
- mediul oral
In concluzie, uzura structurilor dentare si artificiale genereaza consecinte importante la nivelul
interactiunilor ocluzale. Daca nu este controlata, uzura poate conduce la reducerea functiei
masticatorii cu grave probleme privind calitatea vietii si starea generala de sanatate.
Tribologia materialelor dentare consta in intelegerea mecanismelor si in controlul
factorilor de uzura dentara. In ciuda faptului ca multe studii s-au concentrat pe analiza
etiologiei fenomenului de uzura, mecanismele de producere nu sunt inca pe deplin intelese.
Desi s-au realizat studii atat in vivo cat si in vitro, nici uzura materialelor artificiale nu este
deplin elucidata. Putine informatii se pot oferi in legatura cu efectele sistemice ale materialelor
- cleareance-ul materialelor uzate, efectele adverse, posibilele efecte secundare, reactii chimice
care pot aparea sau chiar incorporarea particulelor de material la nivelul celulelor si tesuturilor
corpului uman.
Desi tribologia este obiect de studiu atat in medicina dentara cat si in inginerie,
mai raman inca multe probleme de discutat in aceasta arie de interes.

20
 III. 3. Dispensarizarea pacienilor tratai pentru uzur intens

Complexitatea reabilitrii orale a pacienilor care prezint uzur dentar intens

impune dispensarizarea acestora. Pastrarea unui echilibru se obine prin:
- contientizarea pacientului asupra obiceiului vicios;
- pastrarea unei bune relatii a ansamblului disc-condil;
- observarea i corectarea oricarui semn de instabilitate ocluzal;
- corectarea hiperreactivitii musculare;
- verificarea purtrii gutierei ocluzale, verificarea i armonizarea contactelor
i a suprafetelor de uzura pe gutiera;
- verificarea igienizarii oro-dentare n conditiile restaurarii complexe i
eventual a purtarii gutierei ocluzale (Oltean 2007).

IV. Concluzii

Uzura dentar a fost descris ca fenomen fiziologic normal, ca urmare a naintrii n

vrst. Se poate vorbi ns i de o uzur patologic n condiii de stres, eroziune, friciune,
explicate prin mecanisme variate i care nsumeaz o serie de factori favorizani exogeni i
endogeni.
Stabilirea factorilor etiologici incriminai n declanarea leziunilor de uzur este primul
pas n tratamentul acestora. Depistarea cauzei pentru ndeprtarea ei este esenial n reuita
ulterioar, iar datele obinute prin anamnez, examen clinic i examene complementare, sunt
extrem de importante att pentru diagnostic, ct mai ales pentru planul de tratament.
Studiile epidemiologice raporteaz scderea prevalenei i frecvenei cariilor n cele
mai multe ri dezvoltate n cursul ultimelor decenii. Nu acelai lucru se poate afirma despre
leziunile de origine necarioas de tip uzur. Cum muli dintre factorii etiologici sunt un apanaj
al industrializrii puternice, se pare c incidena acestor afeciuni va crete n viitor.
Factorii chimici cei mai agresivi sunt cei alimentari din dietele acide bazate pe citrice,
sucuri de fructe sau buturi carbogazoase. Ponderea acestui tip de alimentaie precum i
alternana cu alimente bazice reduc din efectul nociv al acestora i le poteneaz efectele
pozitive. Un alt factor cu valori procentuale ridicate este placa microbian, care nu doar c
ntreine leziunile erozive prin scderea pH-ului salivar, dar le poate complica cu procese
carioase. Dei numrul de periaje pe zi s-a dovedit a fi ntr-un procent mare de 2 sau mai multe,
se pare c tehnica deficitar este cea care conduce la o astfel de igien.
Desfurarea unor activiti sportive poate produce traume i poate accentua leziunile
de uzur preexistente. Pierderea protectiei salivare datorate deshidratarii consecutive
activitatilor zilnice sau activitatilor sportive, datorita ingestiei de medicamente sau a anumitor
conditii medicale sau de sanatate prezenta anumitor sindroame pot explica aparitia anumitor
forme de uzura dentara.
In cazul pacientilor tineri s-au constatat ca surse extrinseci de acizi bauturile acide
non-alcoolice (in special cola), consumate pe un fond de deshidratare existent, in timp ce in
cazul varstnicilor se vorbeste despre bauturile alcoolice (vinul) care au efect asupra glandelor
salivare si influenteaza refluxul gastric.

21
 Vomismentele si refluxul gastric sunt surse interne de acizi intalnite nu doar in cazurile
de bulimie si astm, in cazul pacientilor tineri, dar si in cazul pacientilor alcoolici si a celor care
sufera de reflux gastro-esofagian.
Diagnosticarea si managementul uzurii dentare trebuie incluse in perceptiile medicinii
orale, precum si strategiile de prevenire a pierderii structurilor dure dentare prin uzura.
Bruxismul reprezint unul din factorii etiologici ai leziunilor de uzur, el avnd o
prevalen crescut la pacieni de vrste din ce n ce mai tinere. Mecanismul dublu prin care
acioneaz face ca aciunea sa asupra unui dinte s fie de dou ori mai traumatic, leznd att
zona de colet prin abfracie, ct i cea ocluzal, prin atriie.
Alternana alimentelor calde/reci este o practic des ntlnit a crei nocivitate asupra
smalului nu trebuie neglijat.
Stresul ocluzal produs de interferene i contacte premature este nociv nu numai asupra
aparatului dento-maxilar, care ncercnd s-l ndeprteze dezvolt parafuncii i consecutiv
leziuni de uzur, dar i asupra ATM care trebuie s se adapteze la dezechilibrul existent.
Edentaiile nc frecvente n rndul populaiei din ara noastr produc un dezechilibru i
n afara protezrii pot induce un stres ocluzal cu suprasolicitarea dinilor restani i leziuni de
uzur consecutive.
Din punctul de vedere al clinicianului, problemele cu care acesta se confrunt sunt:
momentul cnd trebuie restaurat un dinte afectat prin uzur sau momentul n care trebuie
intervenit pentru a modifica status-ul oral al acestuia pentru a proteja acel dinte i ce factori
trebuie luai n considerare pentru a realiza att prevenirea ct i restaurarea uzurii anormale?
Vrsta tnr de debut i complexitatea cazurilor de uzur precum i tratamentul de
multe ori dificil impun cunoaterea factorilor etiologici pentru dezvoltarea mijloacelor de
prevenie i stoparea evoluiei acestora.

V. Bibliografie

- Abrahamsen TC. - The worn dentition - pathognomonic patterns of abrasion and

erosion, Int Dent J 2005; 55 (4 Suppl 1):268-76
- Al-Hiyasat AS, Saunders WP, Sharkey SW, Smith GM and Gilmour
WH - Investigation of human enamel wear against four dental ceramics
and gold, J. Dentistry 1998,
26:48795
- Anil N and Bolay S - Effect of toothbrushing on the material loss,
roughness, and color of intrinsically and extrinsically stained porcelain used
in metalceramic restorations: an in vitro study, 2002 , Int. J. Prosthodontics
15 :837
- Andreescu C., Traistaru T. Abraziunea i eroziunea dentara, Revista stomatologica,
1979, vol. 31, nr. 2, 101-108
- Barlett D. - Eroziunea acid. Definiie, etiologie, aspecte clinice i profilaxie,
Actualiti stomatologice, martie 2010, nr. 45, pag. 50-54
- Bernhardt O. et al. Risk factors for high occlusal wear scores in a population-based
sample: results of the Study of Health in Pomerania (SHIP), Int J Prosthodont. 2004,;17:333-
339
- Colman TA, Grippo JO, Kinderknecht KE - Cervical dentin hypersensitivity. Part III:
resolution following occlusal equilibration, Quintessence Int 2003 Jun;34(6):427-34.
- Dejak B et al Finite element analysis of mechanism of cervical lesion formation in
simulated molars during mastication and parafunction, JPD, 2005; 94(6):520-29

22
 - Derand P and Vereby P - Wear of low-fusing dental porcelains, J.
Prosthetic Dentistry, 1999, 81:4603

- Grippo JO - Abfractions, a new classification of hard tissue lesions of teeth, J Esthet

Dent 1991; 3:14
- Grippo Jo, Simring M, Schreiner S Atrition, abrasion, corrosion and abfraction
revisited, JADA, aug. 2004; 135(8): 1109-18
- Kaidonis J.A., Richards L.C., Townsend G.C. Abrasion: an evolutionary and
clinical view, Aust Prosthodont J, 1992; 6: 9-16
- Kinsel R., Lin D. - Retrospective analysis of porcelain failures of metal ceramic
crowns andfixed partial dentures supported by 729 implants in 152 patients: Patient-specific
and implant-specific predictors of ceramic failure, J Prosthet Dent 2009; 101:388-394
- Koczorowski R and Wloch S - Evaluation of wear of selected
prosthetic materials in contact with enamel and dentin, 1999, J. Prosthetic
Dentistry 81:4539
- Kois D.E. Reabilitarea oral a unui pacient cu reflux gastro-esofagian, Actualiti
stomatologice, iunie 2009, nr. 42, pag.10-13
- Koyano K. et al. Assessment of bruxism in the clinic, Review Article, J Oral
Rehabilitation 2008;35:495-508
- Lambrechts P., Debels E. & colab. How to simulate wear? Overview of existing
methods, Dental materials, 2006; 22: 693-701
- Larson T.D. Tooth wear: when to treat, why and how. Part One., Northwest Dent.,
2009 sep-oct; 88 (5): 31-8
- Larson T.D. Tooth wear: when to treat, why and how. Part two., Northwest Dent.,
2009 nov-dec; 88 (6): 19-28
- Lobbezoo F, Van Der Zaag J, Naeije M. - Bruxism: its multiple causes and its effects
on dental implants an updated review, J Oral Rehabil., 2006;33:293-300.
- Marbach JJ & al. - Reliability of clinician judgements of bruxism, J Oral Rehabil
2003; 30:113
- Mehulic K., Svetlicic V., Segota S. & colab A study of the surface topography and
roughness of glazed and unglazed feldspathic ceramics, Coll Antropol. 2010 mar.; 34 suppl 1 :
235-8
- Oltean D, Nimigean V.R., Oltean A.M Reabilitare orala, Ed. Universitara Carol
Davila, Bucuresti, 2007
- River L , Saugy M, Mangin P. - Principal doping substances and their side effects: a
compilation prepared for the International Cycling Union. Compilation Report, International
Cycling Union. 2001 April:3-4.
- Re J-P et al. Gouttieres occlusales. Mise au point, Rev. Stomatol. Chir.
Maxillofacial, 2009; 110:145-149
- Rompre PH et al. Identification of a sleep bruxism subgroup with a higher risk of
pain, J Dent Res. 2007;86:837-842
- Schmid-Schwap M., Rousson V., Vornwagner K., Heintze S.D. Wear of two
artificial tooth materials in vivo: a 12 month pilot study, JPD, aug. 2009, 102(2):104-114
- Shimizu D, Macho GA, Spears IR - Effect of prism orientation and loading direction
on contact stresses in prismatic enamel of primates: implications for interpreting wear
patterns, Am J Phys Anthrolpol, 2005 Apr;126(4):427-34
- Schlott WJ. - Occlusion and dental disease, Dent Today, 1999;18:72-77

23
 - Takehara J., Takano T., Akhter R., Morita M. - Correlations of noncarious
cervical lesions and occlusal factors determined by using pressure-
detecting sheet, Journal of dentistry 2008, 36: 774 779
- Van Dijken JW - Retention of a resin-modified glass ionomer adhesive in non-carious
cervical lesions. A 6-year follow-up, J Dent 2005 Aug; 33(7):541-7
- Wataha J. & co - Brushing-induced surface roughness of nickel-, palladium-, and
gold-baseddental casting alloys, JPD 2008 jun., Volume 99 Issue 6, 455-460
- Wood I., Jawad Z., Paisley C., Brunton P. Non-carious cervical tooth surface loss: A
literature review, Jornal of dentistry, 2008; 36:759-766
- Young WG. The oral medicine of tooth wear, Australian Dental Journal 2001;46:
(4):236-250
- Zhou ZR, Zheng J - Tribology of dental materials: a review, J Phys D: Appl Phys 41
(2008) 113001

24
VI. Anexe fotografice

Fig. 1 - Leziune de atritie la

nivelul suprafetei ocluzale

Fig. 2 - Prezenta fenomenului

de cupping la nivelul
suprafetei ocluzale (molar unu
mandibular)

Fig. 3 - Leziuni de uzura la

nivelul fetei palatinale

25
Fig. 4 - Leziuni de abfractie

Fig. 5 - Leziuni de abraziune

generalizata

Fig. 6 Aspectul in forma de

V al leziunilor de abfractie la
nivel cervical

26
 Fig. 7 Aplatizarea reliefului ocluzal cu
modificarea suprafetelor ocluzale si incizale
prin atritie. De remarcat prezenta depresiunilor
ocluzale la nivelul zonei laterale

Fig. 8 Uzura prin bruxism la

nivelul IC, IL si C superior; in pozitia de
lateralitate-stanga se observa potrivirea
fatetelor de uzura de la nivelul PM

Fig. 9 Uzura prin bruxism

la nivelul IC, IL si C superior restaurata
prin fatete; s-a procedat la inchiderea
diastemei, lungimea IL superior s-a ajustat
prin realizarea ghidajului canin; in pozitia
de lateralitate-stanga se observa dezocluzia
la nivelul PM

27
 Fig. 10 A, B, C
Distributia fortelor

A. Distributia presiunii maxime exercitate la nivelul suprafetei ocluzale mandibulare

in timpul fazei de inchidere a ciclului masticator al unui bol alimentar cu modul
de elasticitate crescut (MPa) (presiunea maxima este marcata cu rosu-MX)
B. Distributia stresului maxim normal, de-a lungul axei verticale, la nivelul
suprafetei ocluzale la inceputul ciclului masticator al bolului alimentar (MPa)
(fortele de tensiune rosu si portocaliu; fortele de compresiune bleu si verde)

C. Fortele de tensiune ce apar la nivel cervical la inceputul ciclului masticator al

bolului alimentar (MPa) (tensiunea la nivelul smaltului, in zona jonctiunii smalt-
cement apare marcata cu rosu)

28