Arhere Tudorița

AMG III

ÎNGRIJIRI PRIMARE DE SĂNĂTATE (I.P.S.)

Definiţie. Prin I.P.S. înţelegem:
- îngrijiri esenţiale de sănătate
- accesibile tuturor persoanelor şi familiilor din comunitate
- prin mijloace ce le sunt acceptabile - cu participarea lor plenară
-şi la un preţ de cost abordabil comunităţii şi ţării. I.P.S. se sprijină pe comunitate.
Definiţia comunităţii
Prin comunitate înţelegem ansamblul unei populaţii de pe un teritoriu geografic
determinat, de care este legat prin interese şi valori comune, având o formă de gestiune
administrativă, iar membrii săi au interrelaţii cu grupuri sociale şi instituţii.
Comunitatea este locul de unde pleacă I.P.S.; indivizii, familiile şi grupurile îşi asigură
singuri responsabilitatea acţiunilor de sănătate. Pentru realizarea acestei strategii s-a considerat
că este necesară schimbarea vechii concepţii de asistenţă medicală, anume concepţia dinainte de
Conferinţa de la Alma-Ata când:
- acţiunile de sănătate au fost orientate spre lupta împotriva bolii; - se acordă o pondere
mai mare refacerii sănătăţii şi nu menţinerii şi dezvoltării ei;
- îngrijirile erau limitate la partea medicală şi în acest caz asistenta era un executant al
indicaţiilor medicale, pierzânduşi rolul'de bază în procesul de îngrijire. Dar îngrijirile persoanei
nu presupun numai funcţii tehnice, ci şi cele de nursing, ce ne obligă să gândim. 12 în concepţia
actuală, se consideră că o bună asistenţă medicală (o bună îngrijire) presupune trecerea de la
îngrijirile terapeutice (cărora li s-a acordat un loc prioritar în dauna îngrijirilor menite să menţină
sănătatea, viaţa) trecerea deci la I.P.S.
I.P.S. - sunt denumite şi îngrijiri de sănătate comunitare, pentru că solicită participarea
comunităţii (membrilor acesteia). Deci omul în globalitatea sa, cu necesităţile sale bio-
fiziologice, psiho-sociale, culturale şi spirituale poate activa ca un copartener şi nu numai ca
receptor pasiv de diverse prestaţii.
I.P.S. favorizează îngrijiri complete, înglobând:
- promovarea sănătăţii - prevenirea îmbolnăvirilor
- îngrijirile curative curente şi obişnuite - recuperarea - urgenţele I.P.S. acoperă trei
niveluri de intervenţii şi anume:
1)îngrijiri de prevenire primară
2)îngrijiri de prevenire secundară
3)îngrijiri de prevenire terţiară

1
Arhere Tudorița
AMG III

Se poate vorbi şi de intervenţia de nivel 4 (patru), în cazul bolilor terminale (susţinerea

familiei etc).
Nivelurile de intervenţii:

îngrijiri de prevenire primară 1. Prin prevenirea primară înţelegem: -

îngrijiri de prevenire secundară
îngrijiri de prevenire terţiară
menţinerea şi promovarea sănătăţii, precum şi
prevenirea îmbolnăvirilor. Intervenţia asistentei
urmăreşte: educaţia sanitară (din toate punctele
de vedere - alimentaţie, contracepţie etc.) -
prevenirea specifică (vaccinări, profilaxia unor
boli)
2. Prevenirea secundară urmăreşte: - intervenţii
curative - pentru tratamentul bolilor şi prevenirea
agravării sau a complicaţiilor. Rolul asistentei este
să descopere problemele la timp (prin vizite
acasă, în comunitate - nu aşteptăm să ne caute
oamenii, îi căutăm noi, prin controale periodice
etc.)
3. Prevenirea terţiară urmăreşte recuperarea.
Rolul asistentei este să susţină persoana îngrijită
pentru a se adapta la diferite dificultăţi cauzate
de problemele de sănătate - rol în recuperarea
persoanei.

Atenţie! Este necesar să se facă o distincţie între I.P.S. (vezi şi definiţia) - care au primit o
importanţă mai mare după Conferinţa de la Alma-Ata - şi îngrijiri de prevenire primară (noţiune care
este, de asemenea, definită mal sus).

Pentru asigurarea dezvoltării I.P.S. sunt necesare trei domenii de studiu şi acţiune:

1. Identificarea a ceea ce înseamnă I.P.S.

2. Iniţierea personalului sanitar, a consumatorilor în I.P.S.

3. Să facem cunoscută valoarea socială şi economică a I.P.S.