Referat

Ingirijirea
pacientului la
domiciliu

Elev: Andrieși Sebastian-Manuel

An: III-C
Specializare: Asistent Medical Generalist
 INGRIJIRILE LA DOMICILIU

Ingrijirile la domiciliu fac parte integranta din marea categorie a ingrijirilor

comunitare si ele pot fi descrise ca ingrijiri si ajutor acordat acasa, in familie, celor ce au
nevoie. Scopul principal al acestui model de ingrijire este acela de a face posibil ca
oamenii sa-si mentina gradul de independenta si sa-si continue viata acasa cit mai mult
timp posibil.

Scopul îngrijirii la domiciliu este ca pacientul să beneficieze de îngrijire demnă,

adecvată şi corespunzătoare nevoilor individuale direct în mediul său familiar. Datorită
acestui tip de îngrijire numărul şi durata tratamentelor spitalizate pot fi reduse, iar
procesul de vindecare al bolnavului poate fi îmbunătăţit.

Se poate recurge la acest tip de serviciu, în cazul în care starea de sănătate a

bolnavului necesită îngrijire complexă, care nu necesită însă spitalizare..

Orice persoana, care are statutul de asigurat, are dreptul la 90 de zile de ingrijiri la
domiciliu o singura data in timpul vietii.

Serviciile de îngrijire la domiciliu sunt oferite în regim de gratuitate, dacă ele

sunt recomandate de către medicul specialist curant al pacientului, pe baza unui
formular deservind acest scop, după spitalizare sau în loc de aceasta.

Serviciile de îngrijiri medicale la domiciliu se acordă de către furnizorii de îngrijiri

medicale la domiciliu, persoane fizice sau juridice autorizate şi evaluate în condiţiile legii
pentru acordarea acestor tipuri de servicii, alţii decât medicii de familie, furnizori care
încheie contracte cu casele de asigurări de sănătate pentru servicii de îngrijiri medicale
la domiciliu.

Pachetul de servicii medicale de bază pentru îngrijiri medicale la domiciliu şi

îngrijiri paliative ladomiciliu cuprinde:

1. Măsurarea parametrilor fiziologici: temperatură + respiraţie |

2. Măsurarea parametrilor fiziologici: puls + TA |
3. Măsurarea parametrilor fiziologici: diureză + scaun |
4. Administrarea medicamentelor: intramuscular/subcutanat/intradermic/oral/pe
mmucoase
5. Administrarea medicamentelor intravenos( sub supravegherea medicului)
6. Sondaj vezical la femei şi administrarea medicamentelor intravezical pe sondă
vezicală
7. Administrarea medicamentelor prin perfuzie endovenoasă (sub supravegherea
medicului)
8. Recoltarea produselor biologice
9. Alimentarea artificială pe gastrostomă/sondă gastrică şi educarea asiguratului
aparţinătorilor
10. Alimentarea pasivă, inclusiv administrarea medicamentelor per os, pentru
bolnavii cu tulburări de deglutiţie
11. Clismă cu scop evacuator
12. Spălătură vaginală în cazuri de deficit motor
13. Manevre terapeutice pentru evitarea complicaţiilor vasculare ale membrelor
inferioare/escarelor de decubit: mobilizare, masaj, aplicaţii medicamentoase,
utilizarea colacilor de cauciuc şi a rulourilor
14. Manevre terapeutice pentru evitarea complicaţiilor pulmonare: schimbarea
poziţiei, tapotaj, fizioterapie respiratorie
15. Îngrijirea plăgilor simple/suprimarea firelor
16. Îngrijirea plăgilor suprainfectate
17. Îngrijirea escarelor multiple
18. Îngrijirea stomelor
19. Îngrijirea fistulelor
20. Îngrijirea tubului de dren
21. Îngrijirea canulei traheale şi instruirea asiguratului
22. Monitorizarea dializei peritoneale
23. Aplicarea de ploscă, bazinet, condom urinar
24. Aplicarea de mijloc ajutător pentru absorbţia urinei
25. Evaluarea asiguratului: stabilirea şi aplicarea unui plan de îngrijiri controlul
durerii şi altor simptome asociate bolii şi reevaluarea periodică
26. Evaluarea mobilităţii, a capacităţii de auto-îngrijire, a riscului de apariţie al
escarelor sau gradul escarelor, identificarea nevoilor nutriţionale şi
recomandarea dietei şi modul de administrare, implementarea intervenţiilor
stabilite în planul de îngrijiri şi reevaluarea periodică - de către asistentul medical
27. Masaj limfedem şi contenţie elastică
28. Masaj limfedem cu pompa de compresie
29. Montare TENS
30. Analgezie prin blocaje nervi periferici
31. Administrare medicaţie prin nebulizare
32. Aspiraţie gastrică
33. Aspiraţie căi respiratorii
34. Paracenteză
 De obicei, asistenta comunitara isi petrece majoritatea timpului de lucru la domiciliul
clientilor. Volumul ingrijirilor la domiciliu a crescut semnificativ, mai ales a celor de tip
geriatric, datorita imbatranii populatiei, a cresterii procentajului de batrani, majoritatea
ramasi singuri acasa, a maririi incidentei bolilor cronice, cu precadere a cancerului si a
bolilor cardiovasculare, la care imbunatatirea tratamentului, desi a salvat multe vieti, nu
a impiedicat aparitia unui numar important de sechele, dizabilitati ce impun la randul lor
semnificative interventii de reabilitare resocializare.

In contactul cu clientul si familia sa in procesul ingrijirii, asistenta dezvolta nu

numai oportunitati si planuri de interventie preventiva ci si activitati practice de ingrijire.

Odata ajunsa la domiciliu, ea devine responsabila pentru educarea clientului, a

membrilor familiei acestuia si a celorlalte persoane disponibile/angajate in ingrijirea
zilnica a acestuia, pentru a le oferi competenta necesara. Intr-o anumita masura ea
devine responsabila si pentru sanatatea celorlalti. In interventia comunitara ea poate
deveni responsabila pentru sanatatea celor incredintati din scoli, policlinici, platforme
industriale sau alte locuri de munca.

Ingrijirea comunitara presupune implicarea si responsabilitate sociala, angajare

si devotement pentru oameni si sanatatea lor.

Totodata scopul ingrijirilor comunitare este de a promova spre binele oamenilor,

cel mai inalt nivel de functionare mintala, fizica si sociala. Conceptul de persoana se
refera in sens larg la toate fiintele omenesti. In teoriile nursingului, el a capatat
complexitatea sa reala conferita de componentele sale biologice, psihologice si sociale.
Pornind de la ea asistentele sunt acelea care se ingrijesc de aspectele complexe ale
vietii oamenilor (Ruth si Partridge, 1978).

Standardele de nursing comunitar sunt orientate mai mult spre activitatea practica si
cuprind etapele de analiza, planificare, implementare si evaluare pe baza planului de
nursing.

Fiecare asistenta comunitara dezvolta o filozofie de nursing bazata pe

pregatirea, activitatea ei profesionala si propria personalitate. La ea mai contribuie
experienta de lucru, colaborare complexa cu clientul, familia, comunitatea, cu ceilalti
membri ai echipei precum si studiul permanent. Filozofia nursingului comunitar este
bazata pe "valoarea si demnitatea individuala".

Ingrijirea in comunitate trebuie sa ofere confort si liniste, sa ajute persoanele cu

probleme de sanatate sa-si vindece corpul sau sa-i ajute sa traiasca demn cu propriile
infirmitati.
 In desfasurarea activitatilor de nursing comunitar se urmareste atingerea unor
standarde pentru ingrijirile la domiciliu si anume:

1. Culegerea de date despre starea de sanatate a pacientului/clientului este continua si

sistematica.

2. Diagnosticul de nursing deriva din datele culese.

3. Planul de nursing include scopuri ce rezulta din diagnosticul de nursing.

4. Planul de nursing stabileste prioritatile de ingrijire in functie de diagnosticele de

nursing.

5. Interventia de nursing presupune si participarea pacientului la promovarea starii sale

de sanatate, a recuperarii si mentinerii sale.

6. Actiunile de nursing ajuta pacientul sa - si mareasca potentialul de sanatate.

7. Progresul pacientului in atingerea scopurilor propuse este realizat prin participarea

comuna a nursei si a sa.

8. Actiunile de nursing implica evaluari repetate, stabilirea/reorientarea prioritatilor,

definirea noilor scopuri si revizuirea permanenta a planului de nursing.

Integrarea - una dintre dimensiunile asistentei comunitare o reprezinta integrarea sa cu

celelalte serviciile de sanatate mintala. Pentru realizarea ei a fost necesara introducerea
cunostintelor de psihologie comportamentala si de dezvoltare in pregatirea asistentelor
si recunoasterea de catre comunitate a responsabilitatilor ce le revin in raport cu
dereglarile/modificarile emotionale ale cetatenilor precum si a valorilor rezultate din
relatia asistenta - client si asistenta-familie.

Multi membrii ai diferitelor clase sociale sau apartinand grupurilor economice au

inceput sa fie preocupati de valoarea mentinerii starii de sanatate a fiecarui individ. S-a
recunoscut faptul ca sanatatea nu este un privilegiu al acelora care pot plati pentru ea,
ci un drept al fiecaruia.

Serviciile de ingrijire la domiciliu sunt acele servicii acordate indivizilor de toate

varstele. Ele se adreseaza varstnicilor, suferinzilor cu diferite dizabilitati, bolnavilor aflati
in convalescenta care necesita ingrijiri de scurta/lunga durata. Serviciile de ingrijire a
domiciliu pot fi specializate si depind de natura si dimensiunea nevoilor de ingrijire ale
clientului.

Majoritatea spitalelor din Europa si nu numai, au astazi propriile case de ingrijire

programe de planificarea si coordonarea ingrijirilor la domiciliu furnizate dupa
externarea din spital.
 Chiar daca Ingrijirile la domiciliu sunt ca o alternativa la spitalizare, respitalizare
si spitalizare prelungita, acestea pot prezenta unele avantaje si dezavantaje.

Avantaje:

Este mult mai ieftin sa ingrijesti acasa decat in spital. Se reduc cheltuielilehoteliere,
medicamente, materiale sanitare, hrana, de intretinere siadministrative;

Reducerea riscului aparitiei infectiilor intraspitalicesti;

Beneficiul fizic si psihic al pacientului de a fi ingrijit in mediul sau, alaturide familie;

Medicul de familie si specialistul, pot sa urmareasca prin intermediulfurnizorilor

autorizati, care este evolutia pacientului si poate interveni, dacaeste cazul;

Se creeaza sentimentul de securitate al pacientilor care pleaca acasa fiedupa

externare, fie de la cabinetul medicului de familie, fie din ambulatoriude specialitate;

Dezavantaje:

Situatiile inregistrate la domiciliu depasesc uneori posibilitatea de interventie a

echipelor medicale necesitand cadrul institutional. Prin îngrijire la domiciliu se întelege
orice activitate de îngrijire medicala prestatade personal specializat, la domiciliul
pacientului, care contribuie la îmbunatatirea starii de bine a acestuia din punct de
vedere fizic si psihic.Beneficiarii îngrijirilor medicale la domiciliu sunt persoane cu
afectiuni acute si/sau cronice, care prezinta un anumit nivel de dependenta si o
capacitate limitatade a se deplasa la o unitate sanitara în vederea asigurarii îngrijirilor
ambulatoriirecomandate de medici.Asigurarea asistentei medicale si a îngrijirii la
domiciliul bolnavului este efectuataîn conformitate cu nivelul de pregatire profesionala a
furnizorilor acestor servicii.

Regulile nursingului comunitar.

Literatura de specialitate a pus in evidenta unele reguli ce tin de derularea in

bune conditii a activitatii de nursing comunitar:

1. Nursing comunitar reprezinta o activitate bine stabilita, bazata pe recunoasterea

nevoilor de ingrijire si functionarea pe baza de programe. Ca o activitate ce are ca scop
recunoasterea nevoilor de sanatate ale comunitatii, nursingul este parte integrala a
programelor de sanatate publica.

2. Agentiile de nursing comunitar au definite foarte clar obiectivele si scopurile serviciilor

lor.
3. Un grup de cetateni activi, reprezentanti ai comunitatii vor face parte integranta din
programul de nursing.

4. Serviciilor de nursing comunitar li se permite sa obtina informatii cu privire la

resursele economice, culturale, sociale din aria de referinta.

5. In nursingul comunitar familia si clientul/pacientul sunt parteneri al echipei de ingrijire.

6. Educarea, promovarea sanatatii si sfatuirea clientului, familiei, comunitatii sunt parti

integrale ale nursingului comunitar.

7. Asistenta este instruita profesional ca sa lucreze ca furnizor de servicii de sanatate in

comunitate

8. In cadrul activitatii de nursing comunitar asistentei ii revine sarcina de a face evaluari

periodice privind sanatatea comunitatii a familiei, a clientului.

9. Asistenta comunitara este membru al echipei multidisciplinare. Pentru buna

functionare a echipei fiecare trebuie sa recunoasca contributia celorlalti ai echipei in
atingerea scopurilor si obiectivelor propuse, ce constau in mentinerea starii de sanatate,
siguranta si confort pentru client si comunitate.

10. Asistenta comunitara desfasoara activitati de nursing la indicatia medicului

responsabil de ingrijirea medicala si de supervizarea activitatilor.

11. Activitatea de nursing a personalului este supervizata de un personal calificat

(exemplu, asistenta sefa, directorul de nursing)

12. Organizatiile de nursing, agentiile, elaboreaza permanent programe de educatie

continua pentru personalul de ingrijire.

13. Asistenta comunitara este direct responsabila de propria instruire profesionala

perioadica.

Pregatirea nursingului la domiciliu, a asistentei sociale, a terapiilor

(ocupationale, fizice, psihologice si de vorbire), a interventiilor de prim ajutor, a
ingrijirilor de baza realizate de ingrijitorul la domiciliu reprezinta o componenta de baza
a ingrijirilor la domiciliu.

Pregatirea acestor servicii, bazate pe nevoile pacientului aflat acasa, constituie o

extensie logica a responsabilitatilor terapeutice ale medicului. La recomandarea si sub
directa indrumare a medicului, personalul care efectueaza aceste servicii de ingrijire la
domiciliu, functioneaza intr-o echipa de evaluare si dezvoltare a planului de ingrijire.
Aceste definitii, ca si multe altele, integreaza componentele ingrijirilor la domiciliu: client,
familie, echipa multidisciplinara de profesionisti si scopurile urmarite in procesul de
asistare a clientului in vederea reintoarcerii sale la un nivel optim de sanatate si
independenta.

Rolul familiei

Un membru important in actiunea de ingrijire este familia, reprezentata de orice

persoana din grupul familial care ajuta direct la ingrijire sau care asista clientul la
domiciliu in rezolvarea de catre el insusi a nevoilor sale de autoservire si de ingrijire,
adica realizarea igienei personale corespunzatoare, prepararea mancarii si
administrarea medicatiei. Ele rezolva acest tip de nevoi pana la sau intre vizitele
personalului de specialitate.

Scopurile clientului sunt raportate la principiile ingrijirilor primare privind maximizarea

(cresterea) gradului de independenta. Asistentele care ofera ingrijiri la domiciliu pot
asista clientul pentru a functiona la cel mai bun nivel posibil, preintampinand astfel
dependenta. Acest timp de asistenta se poate exprima prin instruirea acestuia sau prin
crearea de legaturi intre client si alte institutii comunitare care efectueaza servicii ce-i
pot fi necesare pentru a ramane acasa, neinstitutionalizat.

In plus, se realizeaza prevenirea complicatiilor posibile la persoanele cu probleme

cronice ca si micsorarea riscurilor de recadere. Complicatiile ce pot apare in cazul
suferintelor indelungate pot fi preintampinate prin acordarea unor interventii adecvate la
domiciliu. Bolile terminale pot fi monitorizate la domiciliu mai bine decat spital, daca
acest lucru este acceptat de client si familia sa.

Planul de ingrijiri alcatuit initial poate sa intampine o serie de rezistente de

ordin psihic prin:

- mecanismele de aparare psihice inconstiente ale pacientului ca negarea,

evitarea, rationalizarea, distorsionarea, care il impiedica sa accepte rezervat rolul
de bolnav, de persoana asistata, precum si interferenta actiunilor sau
procedurilor propuse cu valorile morale, credintele religioase, opiniile si
prejudecatile proprii si ale grupului familial.

- Refuzul pasiv de implicare prin demisie depresiva, pacientul fiind coplesit de

stresul anterior boli, produs de alte evenimente psihotraumatizante.

- Boala fizica acuta poate duce la regresiune, dependenta, pasivitate fata de

starea patologica actuala. Si in tulburarile mental organice, caracterizate prin
 deteriorarea functiilor intelectuale si emotionale, clientul poate neglija semnele lor
ca si consecintele pe diferite planuri, cum ar fi nevoia de tutela juridica.

Esecuri

Situatiile de stres legate de raspunsul inadecvat al sistemului social de ocrotire

sunt legate de complexitatea, lipsa de flexibilitate, incapacitatea de a raspunde nevoilor
si circumstantelor specifice fiecarui pacient si familiei sale. Numarul mare de factori cu
potential contradictoriu pozitiv sau negativ, implicati in fiecare sistem, impune
dezvoltarea unor abilitati speciale de evaluare si coordonare a actiunilor de nursing din
partea asistentei.