Referat

Boala
Parkinson

Elev: Andrieși Sebastian-Manuel

An: III-C

Specializare : Asistent Medical Generalist

Boala Parkinson este una dintre cele mai frecvente tulburari neurologice,
care afecteaza aproximativ 1% dintre persoanele mai in varsta de 60 de ani
si provoaca dizabilitati progresive care pot fi incetinite, dar nu oprite, prin
tratament. Aceasta afecteaza celulele nervoase din creier care produc
dopamina. Simptomele includ rigiditate musculara, tremor si schimbari in
vorbire si mers.Boala Parkinson afecteaza oamenii in moduri diferite. Nu
toti vor simti toate simptomele Parkinsonului si, daca o fac, nu le vor simti
neaparat in aceeasi ordine sau la aceeasi intensitate. Exista modele tipice
de progresie in boala Parkinson care sunt definite in etape.

Desi boala Parkinson nu poate fi vindecata, medicamentele pot imbunatati

in mod semnificativ simptomele. Ocazional, medicul poate sugera
interventii chirurgicale pentru a regla anumite regiuni ale creierului si pentru
a imbunatati simptomele

Cauzele bolii

In boala Parkinson, anumite celule nervoase (neuronii) din creier se

descompun treptat sau mor. Multe dintre simptome se datoreaza unei
pierderi de neuroni care produc un mesager chimic in creier numit
dopamina. Cand nivelurile de dopamina scad, aceasta cauzeaza activitate
anormala a creierului, ceea ce duce la simptomele bolii Parkinson.

Nivelul scazut de dopamina din creier

Pe masura ce boala progreseaza si creierul are un nivel mai scazut de
dopamina, simptomele bolii devin mai evidente si pacientul dezvolta
tremor, dificultati la mers si alte probleme cu miscarea. Cercetatorii
lucreaza la modalitati de a opri sau de a incetini pierderea acestor celule
producatoare de dopamina, astfel incat boala Parkinson sa poata fi tratata
si in cele din urma vindecata.

Factorii genetici
Cercetatorii au identificat mutatii genetice specifice care pot provoca boala
Parkinson. Dar acestea sunt mai putin frecvente, cu exceptia cazurilor rare
in care multi membri ai familiei sunt afectati de boala Parkinson.
Cu toate acestea, anumite variatii ale genei par sa creasca riscul de boala
Parkinson, dar cu un risc relativ mic de boala pentru fiecare dintre acesti
markeri genetici.

Aproximativ 15% dintre persoanele cu Parkinson au o ruda care are

aceasta boala. In timp ce unele cazuri de Parkinson apar in familii, 85%
dintre cazuri sunt sporadice, ceea ce inseamna ca ele apar fara o
predispozitie genetica identificata, mostenita. Un numar de mutatii genetice
au fost identificate care sunt asociate cu Parkinson. Unele dintre acestea
par a fi mai cauzale, in timp ce altele maresc riscul unei persoane pentru
boala

Factorii de risc pentru boala Parkinson

Desi cauzele exacte nu sunt pe deplin intelese, cercetatorii au identificat

caracteristici care cresc riscul unei persoane de a dezvolta Parkinson,
incluzand sexul, varsta, rasa si factorii genetici. Cu toate acestea, este de
remarcat faptul ca marea majoritate a cazurilor de Parkinson sunt
considerate boala Parkinson idiopatica. "Idiopatic" inseamna o afectiune
care apare spontan sau pentru care cauza este in prezent necunoscuta.
Progresele majore in cercetare si stiinta continua sa dezvaluie cauze mai
importante.

Gen
Multe studii au identificat faptul ca incidenta Parkinson este mai frecventa
la barbati decat la femei. Motivele diferentelor dintre barbatii si femeile cu
Parkinson sunt neclare, desi o explicatie sugerata este efectul protector al
estrogenului la femei. Alte teorii care explica diferenta dintre Parkinson la
barbati si femei includ rata mai mare a traumelor minore ale capului, si
expunerea la toxinele ocupationale la barbati.

Varsta
Varsta inaintata este un factor de risc pentru Parkinson, deoarece incidenta
creste odata cu varsta. Parkinson afecteaza 1% din populatia cu varsta
peste 60 de ani si aceasta creste pana la 5% din populatia cu varsta peste
85 de ani. Doar aproximativ 5% dintre persoanele cu Parkinson sunt
diagnosticate inainte de varsta de 60 de ani.

Traumatismul capului
Trauma la nivelul capului, gatului sau coloanei vertebrale superioare pare
sa creasca riscul unei persoane de a dezvolta Parkinson. In timp ce
cercetarea nu este concludenta, mai multe studii au aratat o legatura intre
trauma capului si o crestere a riscului unei persoane de a dezvolta boala.

Intoxicatii cu mangan sau monoxid de carbon

Monoxidul de carbon este un gaz incolor, inodor si fara gust, care este
putin mai dens decat aerul. Monoxidul de carbon este produs din oxidarea
partiala a compusilor care contin carbon atunci cand nu este suficient
oxigen pentru a produce dioxid de carbon. Sursele comune sunt fumul de
evacuare al autovehiculului si fumul de tigara. Se formeaza, de asemenea,
atunci cand combustibilii, cum ar fi carbunele, parafina, uleiul sau lemnul, in
special gazele naturale, nu ard complet in aparate cum ar fi incalzitoare,
cuptoare, sobe, etc. Cu toate acestea, monoxidul de carbon cauzeaza
rareori boala Parkinson. In mod obisnuit, este nevoie ca persoana sa intre
intr-o coma ca rezultat al intoxicatiei cu monoxid de carbon inainte ca
simptomele bolii Parkinson sa se dezvolte.

Manganul este un element chimic care este necesar ca nutrient, dar poate
fi toxic in cantitati mari. Expunerile ocupationale apar in sudura, la minerii
care sunt inconjurati de praf de mangan si de particule de mangan in aer,
in productia de aliaje, procesarea, operatiunile de feromangan, in special in
cazul in care minereurile de mangan sau compusii de mangan sunt
transformati in otel, si lucrul cu agrochimice. Zonele din jurul industriei grele
de mangan ar putea fi afectate de expunerea la mangan. Manganul poate
provoca Manganism, o tulburare medicala care nu este practic diferita de
boala Parkinson in simptome.

Expunerea la substante toxice

O mica parte din cazurile de Parkinson au o cauza toxica sau partial toxica,
care a contribuit la dezvoltarea bolii. Expunerea toxica trebuie sa fie acuta
sau cronica. Simptomele se dezvolta in mod normal atunci cand apare o
expunere toxica, sau la scurt timp dupa aceea, sau se maresc treptat in
timp in cazul in care expunerea persista. Simptomele nu se dezvolta ani
mai tarziu, asa cum este uneori precizat. Evitarea sursei de toxicitate poate
duce, in majoritatea cazurilor, la o reducere a simptomelor, dar cu unele
toxine acest lucru poate dura ani.

Prevalenta bolii Parkinson care se datoreaza toxicitatii nu este cunoscuta.

Cu toate acestea, rapoartele sugereaza ca numarul de persoane a caror
boala Parkinson se datoreaza toxicitatii este foarte scazut, fiind mai
degraba o exceptie decat o norma.

Administrarea unor medicamente

Unele medicamente - cum ar fi antipsihoticele utilizate pentru a trata
paranoia severa si schizofrenia, pot provoca Parkinsonism (simptome
asemanatoare bolii Parkinson).

Acestea sunt unele medicamente prescrise frecvent, despre care s-a

raportat ca ar cauza simptome asemanatoare cu Parkinsonul.

Medicamente legate de dispozitie sau comportament

Antisepticele de prima generatie, cum ar fi haloperidolul (Haldol).

A doua generatie de antipsihotice, cum ar fi risperidona (Risperdal),
in special la doze mai mari.
Litiu si antidepresive precum sertralina (Zoloft) sau fluoxetina (Prozac
sau Sarafem).
Antidepresive triciclice cum ar fi imipramina (Tofranil).
Inhibitorii de monoaminooxidaza (MAOI) cum ar fi fenelzina (Nardil,
Nardelzine).

Medicamente pentru afectiuni medicale

Proclorperazina (Compazine, Stemzine, Buccastem, Stemetil,

Phenotil)
Metoclopramida (Reglan).
 Valproate (Depacon) sau alte medicamente utilizate pentru convulsii,
migrene si probleme de comportament cauzate de dementa.
Anticonvulsivante cum ar fi tiagabina (Gabitril), gabapentin
(Neurontin), oxcarbazepina (Trileptal) si lamotrigina (Lamictal).

Afectiuni cerebrale
Un studiu recent publicat in revista Neurology a constatat ca leziunea
traumatica a creierului este asociata cu un risc crescut de boala Parkinson.
Desi aceasta legatura era deja cunoscuta, aceste rezultate adauga alte
dovezi de sustinere.

Simptomele bolii Parkinson

Boala Parkinson provoaca probleme cu miscarea, probleme cognitive,

probleme neuro-comportamentale, precum si dificultati senzoriale si de
somn. Semnele si simptomele incep, de obicei, treptat, incet si adesea
aleatoriu (fara ordine stabilita).

Fiecare pacient va fi afectat diferit, cu un set unic de simptome. Pacientii au

tendinta de a raspunde diferit la tratament. De asemenea, gravitatea
simptomelor variaza enorm. Unii pacienti pot prezenta tremor (tremurat) ca
simptom principal, in timp ce altii nu pot avea tremor, dar au probleme de
echilibru. In timp ce boala se poate dezvolta lent pentru unii indivizi, pentru
altii ea progreseaza rapid.

Cele patru semne si simptome principale includ miscari fizice lente

(bradikinesia), tremuraturi (tremor), rigiditate musculara si instabilitate
posturala (echilibru si coordonare).

Tremorul mainii, bratului sau piciorului

Tremorul caracteristic incepe frecvent intr-o mana, cum ar fi o frecare a
degetului mare sau a aratatorului. Tremorul poate sa inceapa intr-un picior
sau pe o parte a corpului, si e mai putin frecvent in maxilar sau fata.
Tremorul apare de obicei atunci cand acea parte a corpului se odihneste -
stresul si / sau anxietatea pot face tremorul mai vizibil. Cu toate acestea,
tremorul substantial nu este intotdeauna prezent la multi pacienti.
Alte afectiuni pot include tremor ca unul dintre simptomele lor, cum ar fi
scleroza multipla, encefalita (inflamatia creierului) sau alcoolismul.
Prezenta tremorului nu inseamna neaparat ca individul are boala
Parkinson.

Potrivit Fundatiei Parkinson Disease, SUA, aproximativ 70% dintre

persoanele cu Parkinson au un tremor usor in stadii incipiente.

Rigiditatea musculara
Rigiditatea, desi rareori simptomul principal al bolii Parkinson, este
experimentata ca rigiditate a bratelor sau a picioarelor, dincolo de ceea ce
ar rezulta din imbatranirea normala sau artrita. Rigiditatea poate sa apara
pe una sau pe ambele parti ale corpului si sa contribuie la reducerea
intervalului de miscare. Acest lucru poate duce la dureri la nivelul muschilor
sau articulatiilor afectate.

Multi oameni cu Parkinson vor avea o balansare redusa a bratelor cand se

plimba, mai mult pe partea cea mai afectata. Rigiditatea trunchiului este, de
asemenea, posibila, ca si rigiditatea muschilor faciali.

Rigiditatea poate, de asemenea, sa aiba un impact negativ asupra calitatii

somnului. Rigiditatea seara tarziu si mobilitatea slaba in pat pot afecta
somnul.

Rigiditatea este unul dintre cele trei simptome care ajuta medicii sa puna
diagnosticul de Parkinson. Celelalte doua sunt incetinirea miscarii
(bradikinesia) si tremorul.

Bradikinezia si akinezia
Bradikinesia inseamna incetinirea miscarii si este unul din simptomele
Parkinsonului. Trebuie sa aveti bradikinesia plus tremor sau rigiditate
pentru ca diagnosticul de Parkinson sa fie luat in considerare.

In Parkinson, aceasta incetinire se intampla in moduri diferite:

 Reducerea miscarilor automate (cum ar fi miscarea bratelor in mers)
Dificultate la initierea miscarilor (cum ar fi ridicarea de pe scaun)
Incetinirea generala a actiunilor fizice
Repaus anormal sau o scadere a expresiei fetei

Acest lucru duce la dificultate in indeplinirea functiilor de zi cu zi, cum ar fi

inchiderea unei camasi, taierea mancarii sau perierea dintilor.

Bradikinezia poate fi deosebit de frustranta, deoarece este adesea

imprevizibila. Intr-o clipa va puteti misca cu usurinta, in timp ce in clipa
urmatoare aveti nevoie de ajutor.
Micsorarea scrisului
Multi oameni cu boala Parkinson remarca schimbari in scrisul lor de mana.
Aceasta modificare a scrierii de mana se numeste micrografie.

O schimbare brusca a marimii scrisului de mana poate fi un indicator

timpuriu al bolii Parkinson. Persoanele cu Parkinson au o problema in a
controla miscarea datorita schimbarilor din creier. Acest lucru poate face
abilitatile motorii fine cum ar fi scrierea, mai dificile.

Micrografia este termenul medical pentru "scrisul de mana mic". Pacientii

cu Parkinson au adesea scris de mana care arata inghesuit. Literele
individuale tind sa fie mai mici decat in mod normal, iar cuvintele sunt
apropiate. O persoana cu Parkinson poate incepe sa scrie o scrisoare cu
scrisul de mana obisnuit, dar sa inceapa treptat scrierea cu litere mai mici.

Tulburari de coordonare si echilibru

Persoanele cu boala Parkinson au un risc mai mare de caderi si fracturi de
sold.

Problemele de echilibru si de coordonare sunt simptome suplimentare ale

bolii avansate. Pacientii dezvolta in mod obisnuit o aplecare inainte sau
inapoi, ceea ce duce la riscuri de cadere atunci cand se impiedica. In plus,
se dezvolta adeseori o postura in care capul este inclinat si umerii lasati.
Instabilitate posturala
Pacientii cu Parkinson experimenteaza simptome la diferite grade de
severitate, si pe masura ce boala progreseaza, severitatea simptomelor se
schimba. O instabilitate posturala poate aparea in timpul unei varietati de
activitati, inclusiv:

Cand se ridica dintr-un scaun

Cand se ridica din pat
In timpul intoarcerii sau pivotarii, in special la miscari rapide
In timp ce stau in pozitie verticala

Instabilitatea posturala poate fi evidenta la diagnostic, dar este mai frecvent

observata si se agraveaza pe masura ce boala progreseaza. Incapacitatea
de a se echilibra si de a se regresa de la variatiile miscarii cauzeaza
deseori caderi, ceea ce poate duce la spitalizare sau deces la persoanele
cu Parkinson. Din acest motiv, instabilitatea posturala este unul dintre cele
mai dureroase simptome ale Parkinson si diminueaza foarte mult nivelul de
mobilitate al individului.
Dificultatile de vorbire
Persoanele cu Parkinson pot vorbi incet, rapid, sau pot ezita inainte de a
vorbi. Discursul poate fi mai degraba monoton decat cu inflexiuni obisnuite.

Boala Parkinson afecteaza miscarea in moduri diferite, inclusiv modul in

care persoanele afectate vorbesc. Schimbarile de voce mai putin dramatice
pot aparea in stadiile incipiente ale bolii.

Persoanele afectate pot vorbi neintentionat mai linistit. Oamenii aflati in

stadiile incipiente ale Parkinson vorbesc adesea in tonuri scazute, cu o
voce ragusita sau cu putina inflexiune.

Tulburarile de somn
Modificarile creierului care fac parte din Parkinson pot provoca, de
asemenea, dificultati de somn si unii oameni au probleme de somn chiar
inainte ca simptomele sa se dezvolte si boala sa fie diagnosticata.
Unele medicamente pentru Parkinson pot intrerupe somnul. Altele fac ca
oamenii sa se simta somnorosi in timpul zilei. Fara a fi surprinzator,
simptomele legate de somn sunt raportate de mai mult de 75% dintre
persoanele cu Parkinson.

Cele mai frecvente probleme:

Dificultatea de a adormi si de a ramane adormit

Somnolenta excesiva in timpul zilei
Vorbind sau strigand in timp ce dormiti
Miscari ale picioarelor, crampe (sindromul picioarelor nelinistite)
Dificultatea de a se intoarce in pat
Trezitul pentru a merge la baie

Somnolenta in timpul zilei este vazuta in aproximativ 30 - 50 % din

persoanele cu Parkinson si este mai proeminenta in timp ce boala
avanseaza. Somnolenta in timpul zilei legata de Parkinson poate aparea
din mai multe motive, printre care se numara un somn de noapte prost sau
utilizarea de medicamente dopaminergice, in special agonisti ai dopaminei
cum ar fi pramipexol (Mirapex), ropinerol (Requip) si rotigotina (Neupro).
Depresia
Sanatatea mintala este extrem de importanta in Parkinson. Desi comuna in
alte boli cronice, cercetarile sugereaza ca depresia si anxietatea sunt si
mai frecvente in Parkinson. Se estimeaza ca cel putin 50% dintre cei
diagnosticati cu Parkinson vor avea o anumita forma de depresie in timpul
bolii, si pana la 40% vor avea o tulburare de anxietate.

Depresia este o parte a bolii Parkinson in sine, care rezulta din schimbari in
chimia creierului. In mod specific, Parkinson provoaca schimbari in zonele
din creier care produc dopamina, norepinefrina si serotonina - substante
chimice implicate in reglarea starii de spirit, energie, motivatie, apetit si
somn.

O persoana poate suferi de depresie in orice moment in cursul Parkinson,

chiar inainte de diagnosticare. In plus, simptomele depresiei pot aparea si
disparea. Este important sa stim ca depresia poate intensifica atat
simptomele motorii, cat si cele cognitive ale bolii. Cercetatorii au descoperit
ca persoanele cu Parkinson care sufera de depresie incep sa ia
medicamentele pentru simptome motorii mai devreme. Tratarea depresiei
poate imbunatati calitatea vietii si miscarea.

Dificultatile de inghitire
Multi oameni cu boala Parkinson au dificultati de inghitire deoarece isi pierd
controlul asupra gurii si gatului. Ca rezultat, mestecarea si gestionarea
alimentelor solide poate fi dificila. Daca aveti boala Parkinson si este greu
sa inghititi, aveti sanse mai mari de aspiratie (inhalarea de lichid sau de
continut din stomac, in plamani) si de pneumonie. Pentru unii, tehnici
speciale de inghitire sunt suficiente pentru a usura aceste probleme. Altii
trebuie sa-si schimbe dieta.

Termenul medical pentru problemele legate de mancare si inghitire este

disfagia.

Exista 4 probleme principale care pot fi legate de disfagie:

o infectie toracica cauzata de alimente sau lichid din gura care intra in
plamani mai degraba decat in stomac (cunoscut sub numele de
pneumonie de aspiratie)
nu mananca suficient pentru a mentine sanatatea generala buna
(cunoscuta sub numele de malnutritie) 
nu consuma suficiente lichide, ceea ce poate duce la alte complicatii
medicale, cum ar fi constipatia sau deshidratarea.
alimente care blocheaza caile respiratorii si opresc respiratia
(cunoscuta sub numele de asfixiere)

Diminuarea mobilitatii expresiei faciale

Unii oameni cu boala Parkinson experimenteaza o expresie asemanatoare
unei masti, ca fiind unul dintre simptomele motorii al bolii. Nu toti pacientii
cu Parkinson prezinta aceleasi simptome sau aceeasi gravitate. Cand
oamenii cu Parkinson au o expresie asemanatoare unei masti, fata lor are
mai putine miscari faciale si pare mai putin animata. Termenul stiintific
pentru aceasta este hipomimia, ceea ce inseamna o reducere a
expresivitatii fetei care este marcata de miscarea diminuata a muschilor
fetei.

Atunci cand Parkinson afecteaza muschii faciali, provocand o expresie

asemanatoare unei masti, multe dintre indicatiile nonverbale nu sunt
prezente, ceea ce poate duce la provocari in comunicarea cu ceilalti, si
poate avea un impact negativ asupra relatiilor. Relatiile cel mai des
afectate sunt cele cu familia si prietenii, precum si relatiile cu furnizorii de
asistenta medicala. Emotia din spatele cuvintelor poate fi compromisa in
continuare de o voce monotona, un alt simptom care face dificil pentru o
persoana cu Parkinson sa-si schimbe tonul vocii.

Salivarea si transpiratia abundenta

Persoanele cu Parkinson pot avea probleme cu partea sistemului nervos
care controleaza transpiratia. Acest lucru poate duce la transpiratie
excesiva (cunoscuta sub numele de hiperhidroza), si se intampla cel mai
adesea atunci cand medicamentele nu-si mai fac efectul. Uneori,
persoanele cu Parkinson pot experimenta transpiratii nocturne.

Cantitatea excesiva de transpiratie se poate intampla si atunci cand

medicamentele pentru Parkinson lucreaza cel mai bine, mai ales daca aveti
diskinezie (miscari musculare sau spasme incontrolabile).

Multi oameni cu Parkinson experimenteaza un control slab al salivei, care

poate duce la salivare excesiva sau, alternativ, la o gura uscata si alte
probleme de alimentatie.

Cu totii producem aproximativ un litru de saliva in fiecare zi, pe care o

inghitim in mod automat, dar in Parkinson, acest mecanism poate fi
intrerupt. Saliva se poate acumula in gura si, pe masura ce muschii care
sigileaza buzele, devin si mai slabi, pot scapa, provocand scurgerea salivei
din gura.

Pozitia inclinata a multor oameni cu Parkinson, cu capul inainte si barbia

indreptata in jos, poate adauga un control slab al salivei, deoarece face ca
saliva sa se adune in fata gurii.

Pozitia garbovita
Parkinson afecteaza controlul asupra activitatilor automate, astfel incat
modificarile posturii pot sa apara daca nu ii este reamintit creierului sa
mentina o pozitie dreapta. Aceste modificari pot include umeri inclinati sau
rotunjiti, curba scazuta a spatelui inferior sau inclinarea in fata a capului
sau a intregului corp, facandu-va sa aratati cocosat.

Este important sa incercati sa mentineti o pozitie verticala deoarece

postura inclinata poate avea si alte efecte negative:

Durerea gatului sau a spatelui poate sa apara atunci cand curbele

naturale ale coloanei vertebrale sunt in afara alinierii.
Pozitia inclinata va reduce capacitatea de a respira adanc, ceea ce
influenteaza capacitatea dvs. de a vorbi clar si cu voce tare. De
asemenea, pozitia inclinata reduce contactul vizual. In combinatie
cu alte simptome de Parkinson, cum ar fi volumul redus de voce si
mascarea fetei, acest lucru poate avea un impact mare asupra
abilitatii dumneavoastra de a comunica.
Pierderea flexibilitatii de la schimbarea posturii poate face dificila
efectuarea unor miscari mici in timpul zilei, cum ar fi ridicarea
bratelor deasupra capului in timp ce va imbracati sau va ridicati
dintr-un scaun.
Pozitia slaba va poate dezechilibra si poate duce la caderi.

Probleme ale aparatului digestiv si aparatului urinar

In afara de simptomele motorii, boala Parkinson, poate provoca, de
asemenea, simptome in sistemele gastro-intestinale si urinare. Tractul
gastrointestinal, este responsabil pentru digestia alimentelor. Parkinson
poate provoca multiple probleme de-a lungul sistemului gastrointestinal. In
sistemul urinar, poate provoca probleme cu vezica urinara.

Cea mai frecventa dificultate urinara intalnita de persoanele cu Parkinson

este necesitatea de a urina frecvent si urgent. Incontinenta urinara,
pierderea involuntara a urinei, este, de asemenea, un simptom al
Parkinson. Acest lucru poate aparea chiar si atunci cand vezica urinara nu
este plina.

Stadiile bolii Parkinson

Nu toti oamenii care au Parkinson vor avea toate simptomele, iar

simptomele pot varia in functie de gravitatea lor. Oamenii se confrunta cu
evolutie la diferite viteze, de asemenea. Cu toate acestea, medicii au
stabilit etape care descriu modul in care progreseaza boala. Aceste cinci
etape sunt cunoscute sub numele de Scala Hoehn si Yahr utilizate de
medicii din intreaga lume pentru a clasifica pacientii in studiile de cercetare.

Stadiul 1 – simptome unilaterale

In stadiul unu, stadiul cel mai timpuriu, simptomele bolii Parkinson sunt
usoare si se vad doar pe o parte a corpului (implicare unilaterala).
Simptomele Parkinson in stadiul 1 pot fi atat de usoare incat persoana nu
solicita asistenta medicala, iar medicul nu este in masura sa faca un
diagnostic. Simptomele in stadiul 1 pot include tremor, cum ar fi tremurul
intermitent al unei maini, rigiditatea, sau o mana sau picior se poate simti
mai stangaci decat celalalt, sau o parte a fetei poate fi afectata, afectand
expresia. Aceasta etapa este foarte dificil de diagnosticat si un medic poate
astepta sa vada daca simptomele se agraveaza in timp, inainte de a face
un diagnostic final.

Stadiul 2 – simptome bilaterale

Etapa a doua este considerata inca boala precoce in Parkinson si se
caracterizeaza prin simptome de pe ambele parti ale corpului (implicare
bilaterala), sau la linia mediana fara afectarea echilibrului. Etapa a doua se
poate dezvolta dupa luni sau ani de la prima etapa. Simptomele Parkinson
in stadiul doi pot include pierderea expresiei faciale de pe ambele parti ale
fetei, scaderea intervalului de clipire, anomalii ale vorbirii, voce moale, voce
monotona, volum care scade treptat dupa ce a inceput sa vorbeasca tare,
rigiditate a muschilor din trunchi care poate duce la dureri de gat sau spate,
postura inclinata, si incetinire generala in toate activitatile din viata zilnica.
Cu toate acestea, in aceasta etapa individul este inca capabil sa
indeplineasca sarcini de zi cu zi. Diagnosticarea poate fi usoara in acest
stadiu daca pacientul are un tremor; cu toate acestea, daca prima etapa a
fost ratata si singurele simptome ale etapei a doua sunt incetinirea sau
lipsa de miscare spontana, Parkinson ar putea fi interpretat gresit ca fiind
doar varsta inaintata.

Stadiul 3 – simptome bilaterale agravate

Etapa a treia este considerata etapa mijlocie, si se caracterizeaza prin
pierderea echilibrului si incetinirea miscarii. Echilibrul este compromis de
incapacitatea de a efectua ajustari rapide, automate si involuntare
necesare pentru a preveni caderea, si caderile sunt comune in acest
stadiu. Toate celelalte simptome ale Parkinson sunt de asemenea prezente
in aceasta etapa si, in general, diagnosticul nu este indoielnic in etapa a
treia. Adesea, un medic va diagnostica deficiente in reflexe in acest stadiu
stand in spatele pacientului, si tragand usor umerii pentru a determina daca
pacientul are probleme la mentinerea echilibrului si cade (medicul, desigur,
nu va lasa pacientul sa cada). Un factor important de clarificare a etapei a
treia este faptul ca pacientul este inca pe deplin independent in activitatile
cotidiene de viata, cum ar fi imbracarea, igiena si mancarea.

Stadiul 4 – autonomie limitata in activitati

In etapa a patra, Parkinson a progresat pana la o boala severa cu
invaliditate. Pacientii cu stadiul patru pot fi in stare sa mearga si sa stea
fara asistenta, dar au in mod evident incapacitati. Multi folosesc un cadru
pentru a-i ajuta sa mearga. In acest stadiu, pacientul nu poate sa traiasca o
viata independenta si are nevoie de asistenta pentru anumite activitati de
viata zilnica. Necesitatea ajutorului in viata de zi cu zi defineste aceasta
etapa. Daca pacientul este in continuare in stare sa traiasca singur, acesta
este inca definit ca etapa a treia.

Stadiul 5 – invaliditate completa

Etapa a 5-a este cea mai avansata si se caracterizeaza printr-o
incapacitate de a se ridica de pe scaun sau de a se da jos din pat fara
ajutor, poate avea tendinta de a cadea atunci cand se afla in picioare sau
se intoarce, si se poate bloca sau se poate impiedica atunci cand merge. In
acest stadiu este necesara asistenta permanenta pentru a reduce riscul de
cadere, si de a ajuta pacientul cu toate activitatile zilnice. In stadiul cinci,
pacientul poate, de asemenea, sa experimenteze halucinatii sau iluzii.

In timp ce simptomele se inrautatesc, merita mentionat faptul ca unii

pacienti cu Parkinson nu ajung niciodata in etapa a cincea. De asemenea,
durata de timp pentru a progresa prin diferitele etape variaza de la individ
la individ. Nu toate simptomele pot aparea la un singur individ. De exemplu,
o persoana poate avea un tremor, dar echilibrul ramane intact. In plus,
exista tratamente disponibile care pot ajuta in fiecare etapa a bolii. Cu toate
acestea, cu cat este diagnosticata mai devreme boala, si in functie de
stadiul la care se afla, cu atat este mai eficient tratamentul.

Metode de diagniostic pentru boala Parkinson

Nu exista un test specific pentru a diagnostica boala Parkinson. Medicul

dvs. neurolog va diagnostica boala Parkinson pe baza istoricului medical, o
analiza a semnelor si simptomelor dumneavoastra, si un examen
neurologic si fizic. Medicul dvs. va poate sugera o scanare SPECT, numita
scanare a transportorului de dopamina (DAT). Desi acest lucru poate ajuta
la sustinerea suspiciunii ca aveti boala Parkinson, simptomele si examenul
neurologic determina in cele din urma diagnosticul corect. Majoritatea
oamenilor nu au nevoie de o scanare DAT.

Anamneza pacientului
Pentru a pune un diagnostic final corect, medicul va face un examen
amanuntit, si va vrea sa afle despre:

Ocupatie: Persoanele care sunt lucratori in domeniul sanatatii,

avocati, contabili, profesori sau lucratori agricoli sunt mai
predispusi sa dezvolte Parkinson.
Mediu: Expunerea la erbicide / pesticide a fost legata de Parkinson.
Alte afectiuni neurologice diagnosticate in trecut: Alzheimer sau
alte demente, tremor esential, paralizie supranucleara progresiva,
hidrocefalie, psihoza sau tulburare bipolara pot ajuta medicul sa
afle disgnosticul.
 Alte conditii generale: Informatiile privind artrita, depresia,
tulburarile de somn, hipotensiunea ortostatica si constipatia, printre
altele, pot ajuta in stabilirea diagnosticului dumneavoastra.
Administrarea medicamentelor: Medicamentele care blocheaza
receptorii dopaminei (cum ar fi medicamente antipsihotice) si
medicamentele utilizate pentru greata, varsaturi si GERD (cum ar fi
proclorperazina, prometazina si metoclopramida) pot provoca
parkinsonism.
Istoricul familiei - Avand o ruda de gradul intai cu Parkinson creste
sansele dvs. de a avea aceasta boala, probabil, de 2 sau 3 ori.

Examenul clinic
Neurologul dvs. va dori sa vada cat de bine va miscati bratele si picioarele,
si va verifica tonusul si echilibrul muscular. Medicul va poate cere sa va
ridicati de pe scaun fara a folosi bratele pentru sprijin. De asemenea, va
poate pune cateva intrebari:

Ce alte afectiuni aveti acum sau ati avut in trecut?

Ce medicamente luati?
Scrisul de mana a devenit mai mic?
Aveti probleme cu inchiderea nasturilor sau probleme cu imbracarea?
Picioarele se simt "lipite" de podea cand incercati sa mergeti sau sa
va intoarceti?
Persoanele din jur va spun ca vocea dvs. este mai moale sau ca
vorbirea este neclara?

Spuneti medicului dumneavoastra daca ati observat o schimbare a

mirosului sau daca aveti probleme cu somnul, memoria sau starea de
spirit.

Boala Parkinson poate sa arate diferit de la persoana la persoana. Multe

dintre semnele Parkinson sunt usor vizibile de catre examinator la
majoritatea pacientilor. Cele 4 simptome cardinale, incluzand tremor,
rigiditate, bradikinezia / akinezia si instabilitate posturala trebuie evaluate.
Cu toate acestea, este important sa se solicite si sa se evalueze
simptomele nemotorice, care sunt mai greu de identificat si nu pot fi
specifice.
Teste imagistice
In prezent nu sunt disponibile teste sanguine sau de laborator sofisticate
pentru a diagnostica boala. Unele teste de imagistica, cum ar fi CT
(tomografie computerizata) sau scanari RMN (imagistica prin rezonanta
magnetica), pot fi utilizate pentru a exclude alte tulburari care cauzeaza
simptome similare.

RMN sau scanarea CT sunt recomandate pentru a verifica semnele unui

accident vascular cerebral sau a unei tumori cerebrale. Daca nu exista sau
nu a existat nici un accident vascular cerebral sau o tumoare pe creier, cele
mai multe scanari RMN sau CT ale persoanelor cu boala Parkinson vor
aparea normale.

TEP (tomografie cu emisie pozitronica) este o tehnica specializata de

imagistica, care utilizeaza substante radioactive pentru a crea imagini
colorate tridimensionale ale acelor substante care functioneaza in
organism. Informatiile despre chimia organismului pot fi obtinute printr-o
scanare TEP, ceea ce nu se intampla in cazul altor tehnici imagistice.

Cum se poate trata boala Parkinson

In prezent, nu exista nici un remediu pentru boala Parkinson. Terapia se

concentreaza pe tratarea simptomelor care submineaza calitatea vietii
pacientului. Intrucat oamenii au simptome si niveluri de severitate foarte
diferite, nu exista nici un tratament standard, sau cel mai bun tratament
care sa se aplice tuturor.

Abordarile de tratament includ medicamente, interventii chirurgicale,

modificari generale de stil de viata (odihna si exercitii), terapie fizica
(fizioterapie), grupuri de suport, terapie ocupationala si terapie logopedica.

Tratamentul medicamentos pentru boala Parkinson

Medicamentele va pot ajuta sa gestionati probleme cu mersul pe jos,

miscarea si tremurul. Aceste medicamente cresc sau inlocuiesc dopamina.
Persoanele cu boala Parkinson au concentratii scazute de dopamina din
creier. Cu toate acestea, dopamina nu poate fi administrata direct,
deoarece nu poate intra in creier.

Medicamentele dopaminergice
Deoarece majoritatea simptomelor Parkinson sunt cauzate de nivelurile
scazute de dopamina din creier, majoritatea medicamentelor au ca scop fie
sa reaprovizioneze nivelurile de dopamina, fie sa imite actiunea -
medicamentele dopaminergice fac acest lucru. Medicamentele
dopaminergice reduc rigiditatea (rigiditatea musculara), imbunatatesc
viteza, ajuta la coordonare si diminueaza tremurul (agitatia

Medicamentele non-dopaminergice
Tratamentele non-dopaminergice sunt din ce in ce mai recunoscute ca
parte a armamentului terapeutic pentru boala Parkinson. Studiile clinice si
patologice au aratat ca boala se extinde dincolo de substantia nigra pars
compacta, si implica diferite sisteme neurotransmitatoare non-
dopaminergice care mediaza atat simptome motorice cat si nemotorice
care caracterizeaza Parkinson. Pana in prezent, au fost propuse mai multe
strategii terapeutice pentru tratarea acestor simptome. Cu toate acestea, in
ciuda morbiditatii semnificative asociate cu aceste simptome, in special a
simptomelor nemotorice, cercetarea si dezvoltarea de medicamente pentru
probleme precum starea de spirit si disfunctia autonoma raman rare.

Tratamente complementare pentru boala Parkinson

Unii pacienti cu boala Parkinson pot beneficia de un tip de terapie

alternativa, cum ar fi masaj, acupunctura sau remedii pe baza de plante.
Pacientii care utilizeaza remedii pe baza de plante si / sau suplimente ar
trebui sa-i spuna medicului - unele pot interactiona cu medicamentele
Parkinson.

Dovezile sugereaza ca acupunctura poate imbunatati unele simptome ale

Parkinsonului, incluzand tremor, dificultati la mers, rigiditate si durere. Cu
toate acestea, in prezent exista insuficiente cercetari stiintifice pentru a
confirma daca este sau nu eficace in Parkinson.

Pana in prezent exista o cercetare limitata in privinta beneficiilor Tai Chi

pentru Parkinson, dar pentru ca imbunatateste echilibrul si constientizarea
corpului, se crede ca reduce riscul de caderi, imbunatateste echilibrul si
increderea in mersul pe jos si, de asemenea, imbunatateste mersul si
postura. Unii oameni cu Parkinson au raportat si imbunatatiri ale somnului.

Spre deosebire de cele mai multe sporturi sau exercitii, Tai Chi nu se
bazeaza pe forta sau viteza, ceea ce face posibila o serie de abilitati si
puncte tari. Chiar si o cantitate mica de practica poate aduce beneficii in
sanatate si fitness, permitand mintii si corpului sa se relaxeze. Aceasta, la
randul sau, poate imbunatati starea emotionala si calitatea generala a vietii.

Hidroterapia este deosebit de utila pentru tratarea simptomelor Parkinson

din urmatoarele motive:

Flotabilitatea apei poate sprijini muschii slabi si permite membrelor sa

fie miscate intr-o maniera mai putin dureroasa.
Rezistenta apei contribuie la intarirea muschilor si a membrelor.
Pur si simplu fiind in apa poate fi relaxant si ofera o usurare a durerii.
Fiind in apa se reduce teama de a cadea, astfel incat va puteti simti
mai sigur si mai confortabil in timpul exercitiilor.
Exercitiile elibereaza endorfinele (hormonii antistres) care
amelioreaza durerea in mod natural.

Exercitiile de hidroterapie pot fi proiectate astfel:

sa ajute la relaxare si sa reduca stresul

sa imbunatateasca respiratia
sa imbunatateasca echilibrul si coordonarea
sa imbunatateasca flexibilitatea si sa intareasca corpul.

Tehnica Alexander - Atunci cand este pregatit sa lucreze corect, corpul se

poate misca intr-un mod mai liber, mai usor si mai sanatos, ceea ce aduce
beneficii evidente daca miscarea dumneavoastra este afectata de
Parkinson. Cu toate acestea, exista foarte putine dovezi stiintifice care sa
confirme daca tehnica Alexander este eficace in Parkinson.

Practica tehnicii poate ajuta la simptomele Parkinson, cum ar fi tremurul,

echilibrul, durerea, vorbirea, oboseala si depresia, dar fiecare persoana va
reactiona diferit la acest tratament.

Kinetoterapia si fizioterapia
Exercitiul este crucial pentru mentinerea functiei. Terapia fizica poate ajuta
pacientul sa imbunatateasca mobilitatea, gama de miscare, precum si
tonusul muscular. Terapia fizica nu poate opri progresia bolii Parkinson, dar
poate ajuta pacientul sa faca fata bolii si sa se simta mai bine. Terapeutul
fizic poate ajuta la ameliorarea rigiditatii musculare si durerii articulare prin
miscare si exercitii fizice. Un terapeut fizic calificat (fizioterapeut) poate
ajuta pacientul sa imbunatateasca echilibrul si mersul.

Folosind banda de alergat, antrenamentul de rezistenta si intinderea, pot

oferi pacientilor cu Parkinson beneficii semnificative. Un studiu publicat in
Archives of Neurology (noiembrie 2012) a aratat ca exercitiul imbunatateste
viteza de mers, starea fizica generala si forta musculara.

Kinetoterapia ajuta la mentinerea tonusului muscular si a mobilitatii

articulare, la reeducarea respiratiei, la corectarea posturilor si a mersului, la
corectarea mimicii si la educarea si reeducarea coordonarii si a echilibrului.
Programul se bazeaza pe exercitii de motricitate fina si pe folosirea de
dispozitive ajutatoare in deplasare.

Exercitii de logopedie
Aproximativ jumatate dintre pacientii cu Parkinson prezinta probleme de
comunicare, cum ar fi vorbirea neclara si probleme cu limbajul corpului. Un
logoped poate ajuta la utilizarea limbajului si a vorbirii. Pacientii cu
dificultati la inghitire pot fi, de asemenea, ajutati de un terapeut.
Lee Silverman Voice Treatment (LSVT), este o terapie vocala si de vorbire
care a fost dezvoltata special pentru persoanele cu boala Parkinson.
Programul LSVT LOUD poate face o diferenta in calitatea vietii persoanelor
cu Parkinson. Este un program intensiv, unul care implica 16 sesiuni in
decursul unei perioade de o luna.

Asistenta psihologica pentru bolnav si familia sa

Boala Parkinson nu este o conditie cu care se poate trai usor, si din acest
motiv, emotiile se pot manifesta agresiv - unii pacienti ar putea avea
dificultati in a tine sub control aceste sentimente.

De aceea, consilierea este adesea o parte importanta a unui program de

tratament pentru boala Parkinson. Un terapeut sau un consilier poate ajuta
persoanele cu Parkinson sa-si controleze emotiile, inainte ca acestea sa
devina impedimente in tratarea bolii, sau chiar sa inceapa sa contribuie la
simptomele acesteia.

Psihoterapia, "tratamentul vorbirii", poate ajuta un pacient cu boala

Parkinson sa scape de depresie sau anxietate. Se crede ca unele dintre
cele mai bune tipuri de psihoterapie pentru pacientii cu Parkinson sunt:

Terapie cognitiv comportamentala. Acest tip de terapie ii ajuta pe pacienti

sa invete despre modelele lor de gandire si comportament, si ii invata cum
sa schimbe sau sa adapteze procesele interne care contribuie la
sentimentele de depresie sau anxietate.

Terapia interpersonala. Lucrand cu un terapeut, pacientul examineaza

relatiile sale personale, si lucreaza pentru a elimina sentimentele rele ce
pot provoca sau exacerba depresia.

Terapia comportamentala. Persoana este invatata sa faca fata

sentimentului de anxietate prin invatarea tehnicilor de relaxare, precum si
prin expunerea repetata si controlata la sursele anxietatii.

Terapie de grup. Persoanele cu Parkinson se pot simti mai bine daca stau
in aceeasi camera cu oameni care sufera de aceeasi boala. Intr-un astfel
de grup, puteti invata abilitatile de acceptare si impartasi sentimente intr-o
atmosfera de sustinere. De asemenea, puteti invata despre cum sunteti
perceputi de ceilalti, fata de modul in care va percepeti dvs.

Atunci cand un membru al familiei are boala Parkinson, poate crea stres
pentru toti ceilalti. Terapia familiala poate ajuta pe toata lumea sa inteleaga
mai bine aceasta boala, si sa invete cum sa lucreze impreuna ca o echipa
pentru a face fata mai bine situatiei.

Dieta alimentara pentru bolnavii de Parkinson

Desi nu exista o dieta specifica, pentru a mentine sanatatea generala buna,
majoritatea persoanelor care traiesc cu boala Parkinson ar trebui sa
manance o varietate de cereale integrale, legume, fructe, lapte si produse
lactate, si alimente bogate in proteine, cum ar fi carnea si fasolea. De
asemenea, luati in considerare includerea de nuci, ulei de masline, peste si
oua in dieta dvs., pentru grasimile benefice ale acestora.

Terapia ocupationala
Un terapeut ocupational poate identifica problemele de zi cu zi si poate
ajuta la gasirea unor solutii practice. Exemplele includ imbracarea sau
cumparaturile.

Terapeutii ocupationali sunt asemanatori terapeutilor fizici, dar se

concentreaza pe obiective mai specifice legate de functionare. Cu alte
cuvinte, terapeutul ocupational ne ajuta sa "functionam" (adica sa
indeplinim sarcinile vietii cotidiene) cat mai bine posibil. Pentru persoanele
cu debut precoce al bolii Parkinson, sarcinile de rutina, cum ar fi mersul pe
jos, alergatul, ridicatul dintr-un scaun sau ridicarea din pat pot deveni
dificile; terapeutii ocupationali sunt instruiti sa evalueze aceste tipuri de
dificultati si sa ajute persoana sa se adapteze la mediu si la schimbare.â
Tratamentul chirurgical pentru boala Parkinson

Exista acum o serie de optiuni chirurgicale sigure si eficiente disponibile

pentru tratarea bolii Parkinson. In general, interventia chirurgicala este
luata in considerare numai atunci cand medicamentul nu poate asigura un
control adecvat. Exista cateva optiuni chirurgicale, dar cea mai frecventa
interventie chirurgicala pentru boala Parkinson este electrostimularea
cerebrala profunda.

Electrostimularea cerebrala profunda

Electrostimularea cerebrala profunda este o procedura chirurgicala utilizata

pentru a trata mai multe simptome neurologice, cum ar fi tremor, rigiditate,
incetinire a miscarii si dificultati de mers pe jos.

Un electrod este implantat adanc in interiorul creierului, unde miscarea este

controlata. Un dispozitiv stimulator (neurostimulator), care controleaza
cantitatea de stimulare eliberata de electrod, este plasat sub piele in pieptul
superior. O sarma se deplaseaza sub piele si conecteaza neurostimulatorul
la electrod.

Impulsurile electrice sunt trimise de la neurostimulator, de-a lungul firului, si

in creier prin intermediul electrodului. Acestea interfereaza cu semnalele
electrice care cauzeaza simptome, blocandu-le efectiv.

Stimularea cerebrala profunda este utilizata, in general, atunci cand

pacientul se afla in stadiile avansate ale bolii Parkinson, si are raspunsuri
instabile la medicatie.

Procedura are anumite riscuri, inclusiv hemoragie cerebrala si infectie.

Pacientii care nu raspund la tratamentul cu carbidopa-levodopa nu
beneficiaza de o stimulare profunda a creierului.
Talamotomia si palidotomia

Cercetarile spun ca tremorul se datoreaza unor probleme cu talamusul, o

parte a creierului care, printre altele, este responsabila de echilibrul nostru
si ne asigura ca ne simtim bratele si picioarele. Prin talamotomie, talamusul
este distrus (lezat) sau este indepartat prin taiere (ablat).

Procesul poate ajuta la reducerea tremurului. Talamotomia este rareori

efectuata in aceste zile. Aceasta poate fi utilizata pentru pacientii cu tremor
care nu au raspuns la medicatie. Procedura nu imbunatateste miscarea
lenta, dificultatile de mers pe jos sau problemele de vorbire.

Palidotomia - Medicii cred ca Parkinson apare cand o parte a creierului

numita globus pallidus functioneaza prea tare. Aceasta actioneaza ca o
frana si face miscarea corpului mai dura. Acest tratament va poate face
mai putin rigid si va poate usura tremorul, pentru a imbunatati echilibrul si
pentru a va facilita miscarea.

De la introducerea stimularii profunde a creierului, aceasta procedura este

rareori facuta. Chirurgul distruge o mica parte a globusului pallidus prin
crearea unei cicatrici, rezultand o activitate mai mica in acea zona a
creierului, care, la randul sau, poate ajuta la ameliorarea simptomelor de
miscare, cum ar fi rigiditatea si tremorul.

Transplantul de celule nervoase

Tratamentul implica transplantul de celule sanatoase ale creierului, pentru
a inlocui celulele ucise de boala. Este o abordare care a fost incercata
acum zeci de ani si apoi anulata dupa rezultate dezamagitoare.

In anii 1980 si 1990, cercetatorii au utilizat celulele luate direct din creierul
fetusului avortat, pentru a trata sute de pacienti cu Parkinson. Scopul era
de a opri boala.

Pentru unii pacienti, celulele fetale transplantate au produs imbunatatiri

dramatice. Dar studii riguroase au aratat in cele din urma ca multi alti
pacienti nu au fost ajutati. Si unii au dezvoltat un efect secundar nedorit:
miscari necontrolate.

Acum, grupurile din Europa, din SUA si din Asia se pregatesc sa incerce
din nou, folosind celule pe care le considera mai sigure si mai eficiente.
Aceste celule, reprezinta o inlocuire exacta a neuronilor care produc
dopamina intr-un creier adult.
Cum se pot intarsia efectele bolii Parkinson

Desi nu exista inca nici un remediu pentru Parkinson, exista medicamente

care pot ajuta. Si puteti lua masuri suplimentare pentru a incetini oxidarea.
Indiferent de stadiul Parkinson in care va aflati, exista modalitati de a
intarzia efectele bolii.

Incepeti sa luati coenzima Q10 in mod regulat - incepeti sa luati 100

miligrame de coenzima Q10 de trei ori pe zi, crescand treptat pana la 1.200
de miligrame pe zi.

Luati o doza zilnica de vitamina E si vitamina C - Luati, de asemenea, 400

UI vitamina E si 1 pana la 2 grame de vitamina C zilnic (in doua pana la
patru doze divizate in 500 miligrame).

Asigurati-va o dieta adecvata si sanatoasa - Urmati o dieta cu continut

scazut de grasimi, cu continut scazut de calorii, bogata in fructe, legume si
fasole.

Beti ceai verde - mai multe cesti de ceai verde pe zi.

Exercitiu - faceti cel putin 20 de minute pe zi de activitate fizica, trei zile pe

saptamana. Daca observati ca nu puteti face exercitii pe cont propriu, cereti
medicului sa va scrie o recomandare pentru terapie fizica. Adaugati o
sesiune de tai chi o data pe saptamana.

Stilul de viata sanatos

Exista mai multe lucruri pe care le puteti face pentru a va imbunatati
calitatea vietii.

Exercitiul poate sa reduca riscul bolii Parkinson si este posibil sa

incetineasca progresia bolii. O dieta echilibrata, va ajuta de asemenea, sa
aveti un stil de viata sanatos. Persoanele cu boala Parkinson nu trebuie sa
aiba o dieta specifica, insa obtinerea de calorii si substante nutritive
suficiente va ajuta la mentinerea osului, a muschilor si a fortei.

Anumite schimbari in dieta pot ajuta, de asemenea, unii oameni. De

exemplu, proteina dintr-o masa poate reduce efectul levodopa-carbidopa la
unii pacienti. Consumul de apa suficienta si consumul unei diete bogate in
fibre - incluzand cereale integrale, fructe si legume - pot ajuta la reducerea
constipatiei.

Un stil de viata sanatos inseamna, de asemenea, sa ramaneti activ si in

alte domenii ale vietii care sunt importante pentru dvs. Daca v-ati bucurat
de activitati cum ar fi punctele artistice, v-ati implicat in evenimente
comunitare sau voluntariat inainte de diagnosticarea dvs., discutati cu
medicul dumneavoastra despre cum puteti continua aceste interese.
Masajul, meditatia si alte tehnici menite sa amelioreze tensiunea si stresul,
pot fi utile pentru unii oameni. Acupresura, acupunctura si suplimentele de
vitamine sunt alte abordari complementare pe care le puteti lua in
considerare. Discutati cu medicul dumneavoastra pentru a vedea daca
oricare dintre aceste regimuri ar putea fi potrivit pentru dumneavoastra.

Dieta bogata in vitamine, minerale, acizi grasi nesaturati

Omega 3 sunt antiinflamatoare, care pot fi benefice, deoarece neuro-
inflamatia este o caracteristica a bolii Parkinson. Probleme de dispozitie
sunt, de asemenea, o caracteristica comuna si au fost realizate o multime
de cercetari privind proprietatile stimulatoare de dispozitie ale grasimilor
esentiale omega-3. Un studiu pilot controlat cu placebo, a raportat o
imbunatatire semnificativ mai mare a depresiei la pacientii cu Parkinson
tratati cu supliment de acid gras omega-3, comparativ cu placebo. Cea mai
bogata sursa este in peste.
Vitamina D este un subiect de top in cercetare, deoarece s-a descoperit ca
avem receptori pentru aceasta vitamina in creier, ca amelioreaza factorul
neurotrofic derivat din creier, si este anti-inflamator. Acest nutrient este
furnizat in principal prin actiunea razelor solare asupra pielii.
Magneziul este un mineral care actioneaza ca un relaxant natural. Unele
indicii ale deficientei sunt: tremuraturi musculare sau spasm, slabiciune
musculara, insomnie sau nervozitate, tensiune arteriala crescuta, batai
neregulate ale inimii, constipatie, hiperactivitate, depresie. Rolul
magneziului in sustinerea unui somn bun poate fi, de asemenea, destul de
important aici, deoarece multi oameni cu Parkinson au un somn slab.

Odihna corespunzatoare
Simptomele fizice ale bolii Parkinson ii pot impiedica de multe ori pe cei
care traiesc cu aceasta afectiune sa obtina un somn bun, si o odihna
adecvata. Efectele recuperatoare ale somnului pot imbunatati sanatatea, si
pot ajuta persoanele cu boala Parkinson sa gestioneze mai bine boala
zilnic.

Stabilirea unei rutine de somn este cheia unei odihne de succes. Incercati
sa aveti metode de relaxare in fiecare seara inainte de a merge la culcare,
fie ca faceti o baie calda, cititi o carte sau vizionati o emisiune TV. Incercati
sa mergeti la culcare si sa va treziti in acelasi timp in fiecare zi, pentru a
stabili un program regulat de somn.

Evitati lucrurile care pot deranja somnul. Stimulantii cum ar fi cofeina,

alcoolul si nicotina trebuie evitate cu o ora inainte de culcare. De
asemenea, limitati numarul de lichide pe care le beti, astfel incat sa nu va
treziti in mijlocul noptii pentru a merge la baie.

Creati un mediu confortabil de dormit. O saltea confortabila si o perna sunt

esentiale. Tineti dormitorul la o temperatura placuta. In mod ideal,
dormitorul dvs. ar trebui sa fie folosit numai pentru somn. Inlaturati toate
dispozitivele electronice si alte articole care nu au legatura cu somnul, si
creati un refugiu linistit in care va puteti relaxa.
Limitati somnul din timpul zilei. Un pui de somn poate fi foarte revigorant,
dar poate interfera si cu somnul pe timp de noapte. Incercati sa limitati
somnul pe timpul zilei la mai putin de 40 de minute pe zi.

Renuntarea la fumat
Exista o multime de dovezi care indica faptul ca fumatul scade riscul de
Parkinson. Dar acest lucru nu depaseste faptul ca fumatul creste riscul
altor afectiuni, cum ar fi cancerul pulmonar si al gurii, intr-o masura mult
mai mare. Mortalitatea si morbiditatea asociate cu fumatul depasesc cu
mult orice beneficiu al unei posibile scaderi a riscului de boala Parkinson.

Renuntarea la fumat va ajuta sa va odihniti mai bine, sa fiti mai activ, si sa

aveti o stare generala mai buna.
Exercitii fizice regulate
Activitatea fizica este adesea o parte a tratamentului recomandat pentru
Parkinson, in special la inceputul bolii. Pacientii cu Parkinson in stadiu
incipient trebuie sa lucreze pentru a-si construi forta, echilibrul si rezistenta,
deoarece acestea vor fi necesare mai tarziu. Persoanele cu Parkinson
primesc adesea terapie fizica specifica, dar pot beneficia si de multe alte
tipuri de exercitii fizice. Exercitiul - mai ales daca este aerobic sau cardio -
pare sa aiba un efect protector asupra tesutului cerebral.

Daca aveti boala Parkinson si doriti sa intarziati progresia simptomelor,

trebuie sa faceti exercitii de trei ori pe saptamana, cu o rata a inimii intre 80
si 85% maxim. Cu cat incepeti exercitiile mai devreme, cu atat este mai
probabil sa puteti preveni evolutia bolii.

Amenajarea corespunzatoare a spatiului de locuit petru bolnavii de

Parkinson

Efectele din cauza bolii Parkinson, cum ar fi oboseala si dificultati de

miscare, pot face viata de zi cu zi, inclusiv lucrurile distractive, mai dure.

Iata cateva consideratii de baza care vor ajuta foarte mult pe cineva cu
Parkinson sa se miste si sa traiasca mai bine in propria casa:
• Asigurati-va ca este usor sa accesati un telefon. De asemenea, puteti sa
tineti mai multe telefoane prin casa, pentru a va asigura ca aveti mereu un
telefon la indemana in caz de urgenta. Salvati toate numerele importante in
telefon. Includeti membri ai familiei, vecini apropiati, medici si alte numere
pe care le considerati relevante.
• Nu uitati sa instalati detector de fum si monoxid de carbon. Verificati
intotdeauna bateriile si alarma la intervale regulate.
• Asigurati-va intotdeauna ca mobilierul este bine distantat.
• Cautati lampi pe care le puteti activa cu o atingere sau cu un sunet.
• Pastrati camerele in culori linistitoare pentru a va relaxa.
• Utilizati poturi cu arome care va fac sa va simtiti bine.
• Asigurati-va ca temperatura din casa va face sa va simtiti bine.
• Cu cat este mai confortabil mediul, cu atat va fi mai pozitiva atitudinea
dvs.

Repozitionarea mobilierului
Plasati mobilierul astfel incat sa aveti pasaje largi. Acest lucru va va lasa
mult spatiu pentru a va deplasa.

Daca puteti, faceti prize la care sa ajungeti usor. Daca aveti nevoie de
cabluri de prelungire, asigurati-va ca sunt fixate cu banda si ascunse, astfel
incat sa nu va impiedicati.

Utilizati scaune cu spate drept, cotiere si suport ferm. Acest lucru va va

ajuta sa va asezati si sa va ridicati mai usor. Pernele ferme pot adauga
inaltime si faciliteaza miscarea.

Indepartati covorasele de baie mici, care va pot impiedica. Un covor mare

care acopera cea mai mare parte a pardoselii este o alternativa excelenta.
Montajul unei mochete din perete in perete ar functiona cel mai bine.

Dotarea cu aparate sau echipamente de sprijin

Un specialist in terapie ocupationala sau de reabilitare, poate recomanda
un anumit echipament pentru a va face mai confortabila ingrijirea la
domiciliu si activitatile zilnice.

Exemple de lucruri pe care le pot sugera includ:

• Ustensile care sunt ponderate, mai mari, mai flexibile, sau au manere
speciale
• Bare de prindere
• Dispozitive care va ajuta sa ajungeti in locurile greu accesibile
• Paturi electrice sau saltele
• Placi culisante
• Scaune cu rotile
Instalati manere de-a lungul peretilor, holurilor si scarilor, in cazul in care
nu este nimic de care sa va puteti tine.

Adaptarea activitatilor recreative pentru bolnavii de Parkinson

Boala Parkinson poate afecta multe aspecte ale vietii de zi cu zi a unei

persoane. Cu toate acestea, prin planificarea atenta si moderarea
activitatii, efectele Parkinson pot deveni mult mai putin stresante.

Activitatea placuta este esentiala pentru a sanatatea mintii si a corpului.

Luati in considerare activitati noi pe care nu le-ati incercat niciodata.
• Asigurati-va ca aveti imbracamintea potrivita, incaltamintea si
echipamentul de siguranta pentru anumite activitati.
• Intindeti-va inainte de a va angaja in orice activitate fizica pentru a preveni
stresul muscular.
• Alaturati-va unui grup sau explorati noi hobby-uri pentru a va conecta cu
alte persoane cu interese similare.
• Echilibrati activitatea si odihniti-va pentru a reduce oboseala. O varietate
de interese pot oferi oportunitati atat pentru activitatile de recreere active,
cat si pentru cele mai sedentare.
• Fiti constient de faptul ca Parkinson poate incetini miscarile, si poate
afecta echilibrul. Incercati cu grija orice activitate noua.
• Invitati persoanele apropiate sa participe la activitatile dvs. recreative
pentru a mentine o legatura stransa cu cei pe care ii iubiti.
• Explorati optiuni precum scrierea, pictura, fotografia sau orice altceva va
atrage din zecile de activitati creative.