SUPORT DE CURS 2 – NURSING ÎN NEUROLOGIE

PROFESOR: EMILIA CÂMPEAN

EVALUAREA MORFO-FUNCȚIONALĂ A SISTEMULUI NERVOS

1. INVESTIGAȚII RADIOLOGICE
a) Radiografia simplă

- a craniului = se pot determina anomalii traumatice, de dezvoltare sau modificări tumorale ale oaselor

- a coloanei vertebrale = (cervicale, dorsale, lombare)

b) Pneumoencefalografia – constă în studiul morfologic al spațiilor subarahnoidiene și a ventriculilor cerebrali,

care permite o localizare a leziunilor creierului. Examinarea se face prin injectarea de aer prin puncție suboccipitală
sau lombară.

• Pregătirea pacientului:
- este necesar consimțământul scris din partea pacientului sau a familiei
- I se explică procedura: durata este aproximativ 2 ore
- nu mănâncă în dimineața zilei de examinare (introducerea aerului poate provoca vărsătură)
-se administrează un sedative (stabilit de medic)
-pacientul este transportat în sala de operație sau în sala de tratamente (pentru puncția suboccipitală sau lombară)
-pentru a se putea introduce aerul, se scoate fracționat cantitatea de lichid cefalorahidian ce corespunde celei de aer
(10 ml pentru a se repera ventriculii cerebrali, 20-40 ml pentru umplerea completă a acestora)
- asistenta medicală acționează ca în puncția rahidiană
- pacientul este transportat pe cărucior la serviciul de radiologie pentru efectuarea radiografiilor
- dupa efectuarea tehnicii, pacientul va fi transportat pe cărucior în salon, instalat în pat, va păstra poziția de decubit
dorsal 24-48 ore; se administreaza soluție hipertonă de glucoză (daca acuză cefalee)
c) Ventriculografia

- este indicată în caz de suspiciune de tumoare cerebrală

- este similară pneumoencefalografiei, cu excepția faptului că aerul este introdus direct în ventriculii laterali, prin
orificiile practicate în cutia craniană
- procedura se execută în sala de operație
- de obicei, este folosită anestezia generală
- după procedură este necesară observarea orificiului practicat (hemoragie, secreție)

d) Mielografia - este o investigație radiologică cu substanță de contrast, ce ofera informații despre vertebre,
discurile vertebrale, măduva spinării, rădăcinile nervilor spinali
- se face prin injectarea unui gaz sau a unui lichid în spațiul subarahnoidian prin puncție lombară sau occipitală;
- pacientul este poziționat în decubit lateral, cu genunchii și capul flectate (în cazul puncției lombare)
- după procedură substanța opacă se extrage prin altă puncție (dacă este lăsată irită meningele)

e) Tomografia computerizată
Tomografia computerizată (CT)   - investigație non-invazivă care folosește razele X pentru a obține imagini
detaliate ale organelor interne. Datorita preciziei și duratei scurte a investigației, aceasta este metoda de primă
intenție pentru hemoragii intracraniene și accidente cerebrovasculare.
- realizează imagini detaliate (este mai eficientă și pentru detecția neoplaziei creierului)
- nu necesită nici o măsură specială de pregătire
- durata=aproximativ 20-30 de minute - fără substanță de contrast;60 min, dacă se efectuează cu substanță de
contrast
- procedura nu este dureroasă
- se face testul sensibilității la iod, dacă se folosește substanța de contrast
- după procedură nu apar reacții adverse

f) Rezonanța magnetică nucleară

Această procedură folosește un magnet foarte puternic cu unde de radiofrecvență și un computer pentru a produce
imagini asemănătoare razelor X.
Această procedură este extrem de folositoare în vizualizarea zonelor creierului ce nu se vizualizează ușor, de
exemplu trunchiul cerebral.
Pregătirea pacientului:
- nu este necesară o pregătire fizică
- se îndepărtează obiectele ce ar putea fi vătămate de magnetàceasuri, proteze metalice, pacemaker
- se explică pacientului:durata de aproximativ 60 minute

g) Angiografia cerebrală
Reprezintă introducerea unei substanțe radioopace în arborele vascular cerebral;ea permite aprecierea pereților și
lumenului vascular, vizualizarea unor modificări directe (anevrism, tumoare vascularizată) sau indirecte (deplasări
sau deformări ale vaselor prin procese patologice vecine).

Uzual vasele folosite pentru introducerea cateterului sunt:

 - carotida
- vasele vertebrale
- femurală

Pregătirea pacientului:
- sedare
- evaluarea funcțiilor vitale
- testarea la iod
- explicarea procedurii:durata 2-3 ore
- anestezie locală la locul puncției
REȚINEȚI:
- după extragerea cateterului se aplică presiune la locul puncției cel puțin 5 minute
- se verifică frecvent locul puncției pentru prezența unui posibil hematom
- în cazul folosirii carotidei se verifică eventuala apariție a dificultății respirației sau deglutiției
- substanța folosită poate crește presiunea intracraniană
 2. EXAMINĂRI RADIOACTIVE CU RADIOIZOTOPI
 Tomografia cu emisie de pozitroni
Tomografia cu emisie de pozitroni (PET) este o metodă imagistică ce identifică prezența unor tumori active
metabolic (maligne) la nivelul organismului, după injectarea unui radiofarmaceutic.
- oferă informații unice despre structura anatomică a organismului, dar și mai important, oferă detalii despre funcția
țesuturilor și organelor.
- pentru multe patologii, tomografia cu emisii de pozitroni oferă informații utile, necesare pentru a stabili un
diagnostic corect sau un tratament adecvat.  
- tomografia cu emisii de pozitroni detectează schimbări metabolice ce au loc la nivel celular, astfel că bolile pot fi
detectate cu mult înainte ca acestea să poată fi identificate prin imagistică anatomică precum CT sau RMN.

3. EXAMINĂRI ELECTRICE
a) ELECTROENCEFALOGRAFIA (E.E.G)

Electroencefalografia (EEG) reprezintă o metodă de explorare a activității electrice a creierului. Celulele nervoase
(neuronii) comunică între ele prin impulsuri electrice; EEG-ul este utilizat pentru a detecta modificări asociate
acestei activități. Cu ajutorul unor electrozi plasați pe scalp (mici discuri metalice), undele cerebrale rezultate din
activitatea neuronilor sunt amplificate și apar sub forma unui grafic pe calculator, permițând stocarea înregistrării și
printarea pe hârtie a traseului.
Indicațiile electroencefalografiei (EEG):
 este principalul test de diagnostic al epilepsiei / crizelor epileptice și este folosită inclusiv pentru
monitorizarea efectelor medicației antiepileptice;
 evaluarea intoxicației medicamentoase;
 evaluarea leziunilor cerebrale - accident vascular cerebral (AVC), tumorilor, traumatismelor;
 evaluarea tulburărilor de memorie, demențelor, psihozelor;
 monitorizarea stării de vigilență, a comei și a morții cerebrale;
 monitorizarea fluxului sangvin cerebral în timpul unei proceduri chirurgicale;
 depistarea unor inflamațiilor ale creierului: encefalite, meningoencefalite;
 controlează profunzimea anesteziei;
 studiază fiziologia somnului șitulburările de somn;
 oferă asistență în chirurgia epilepsiei (excizia focarului epileptic).
Pregătirea pacientului:
Pacientului îi va fi explicată procedura și i se va oferi posibilitatea de a pune întrebări. Pentru că electrozii vor fi
atașați de scalp, e important ca părul să fie curat (se va șampona cu o zi înainte și nu se vor utiliza creme, balsamuri,
loțiuni, fixativ, geluri de păr). Medicul trebuie informat asupra medicației curente (inclusiv în ce privește
administrarea de suplimente alimentare) și a bolilor asociate. Numai la indicația acestuia, se poate decide
întreruperea anumitor medicamente (sedative, tranchilizante, miorelaxante, medicamente anticonvulsivante).

Pentru identificarea anumitor tipuri de activitate cerebrală anormală, poate fi nevoie ca pacientul să doarmă în timpul
înregistrării. În aceste cazuri, pacientului i se va indica să nu doarmă cu o noapte înainte sau să doarmă doar 4 - 5 ore
(se va culca mai târziu și se va trezi mai devreme decât de obicei). Cu 12 ore înainte de efectuarea
electroencefalografiei,  pacientul va evita consumul de băuturi și alimente care conțin cofeină - cafea, ceai, cola,
ciocolată. Având în vedere că nivelul de glucoză din sânge poate influența rezultatele, se va evita repausul alimentar
în noaptea de dinaintea procedurii.
Efectuarea E.E.G.-ului
 pacientul se așază pe un scaun, relaxat, cu ochii închiși și nemișcat.
 un număr de 16 - 25 electrozi se atașează de pielea capului cu ajutorul unei paste speciale ce permite fixarea lor
înpoziția respectivă. În locul electrozilor individuali poate fi utilizată o cască cu electrozi fixați.
 electrozii sunt conectați la un computer care înregistrează activitatea electrică cerebrală sub forma unor serii de
linii ondulate (unde) afișate pe ecranul calculatorului.
 când se începe înregistrarea, medicul sau asistentul medical trebuie să observe îndeaproape eventualele mișcări,
înghițit, clipit, care pot determina erori de interpretare. Înregistrarea se poate opri oricând dacă pacientul o cere
(dorește să se miște sau să se reașeze).
 după o anumită perioadă de timp de înregistrare, în stare de relaxare, se testează activitatea cerebrală la o serie de
stimuli (de exemplu să deschidă sau să închidă ochii, să respire adânc și rapid timp de 3 minute sau să fie expus la o
sursă de lumină intermitentă).
 testarea durează între 20 - 40 minute, uneori și mai mult, în funcție de fiecare pacient  în parte.
 EEG se poate realiza pe timpul somnului, dacă se suspectează existența unei patologii de somn.
b) ELECTROMIOGRAFIA (E.M.G.)
Electromiografia (EMG) este un test folosit pentru înregistrarea activității electrice a mușchilor. Când mușchii sunt
activi, aceștia produc impulsuri electrice direct proporționale cu nivelul activității musculare.
EMG-ul poate fi recomandat de medicul specialist pentru depistarea activității electrice anormale la nivelul
mușchilor, survenită în afecțiuni precum distrofie musculară, inflamații musculare, leziuni ale sistemului nervos
periferic, scleroza laterală amiotrofică, hernie de disc, etc
 Electromiografia se realizează în doua etape:
Prima etapă a investigației constă în evaluarea conducerii nervoase pe nervii senzitivi și motori. Pentru asta se
folosesc electrozi ca niște discuri de mici dimensiuni care se lipesc pe suprafața pielii. Aceștia înregistrează
posibilele probleme ale nervilor stimulați cu curent electric. Computerul calculează viteza de conducere nervoasă,
dar și alți parametri funcționali ai activității nervoase.
A doua etapă a investigației constă în inserția unui ac (de unică folosință) cu funcție de electrod în masa musculară.
Procedura poate provoca o durere ușoară sau moderată, precum și o mică sângerare. La pacienții care fac tratament
cu anticoagulante această investigație este contraindicată. În astfel de cazuri se recomandă, la indicația medicului
specialist, întreruperea tratamentului cu aproximativ 4-5 zile înainte de investigație. Semnalele electrice pe care le
înregistrează acul electrod sunt analizate de un computer, care oferă informații importante despre nervi și mușchi.
4) OFTALMOSCOPIA ( examenul fundului de ochi)
OFTALMOSCOPIA reprezintă examinarea fundului de ochi (straturile profunde ale ochiului: retina, corpul vitros,
papilla nervului optic și vasele retiniene).
Examinarea se face într-o cameră obscură cu ajutorul OFTALMOSCOPULUI care mărește elementele de 15 -20 de
ori. Prin oftalmoscopie directă se examinează corpul vitros, retina , pata oarbă , pata galbenă și vasele retiniene. Pt.
examinarea fundului de ochi (f.o.) este necesar ca pupila sa fie dilatată. In acest scop se va instila una, două picături
de HOMATROPINA 1% sau MIDRIUM în sacul conjunctival cu 30 min. înainte de examinare.

MĂSURAREA TENSIUNII ÎN ARTERA CENTRALĂ A RETINEI ( T.A.C.R.)

Se determină imediat după examenul fundului de ochi iar pregătirea este comună pentru ambele examinări.
Valoarea normal a T.A.C.R. = 35 mmHg
Examenul F.O. și măsurarea T.A.C.R. au importanță deosebită în: diagnosticul precoce al Hipertensiunii arteriale
esențiale, în urmărirea evoluției oricăriei hipertensiuni arteriale, în tratamentul individualizat al HTA și în evaluarea
prognosticului HTA.
Examenul F.O. și T.A.C.R. se indică: în bolile cardiovasculare,renale, diabet zaharat, pulmonare precum și în alte
boli ( tumori cerebrale, boli neurologice)
5. ECOENCEFALOGRAFIA
Ecoencefalografia reprezinta o metoda de examinare a structurilor cerebrale cu ajutorul ultrasunetelor.
Ecoencefalografia permite evidentierea formatiunilor de volum intracerebrale (tumori, hematoame, abcese, corpi
straini intracerebrali s.a.), hidrocefaliei, edemului cerebral. Metoda nu are contraindicatii si poate fi utilizata in toate
cazurile cand este posibila aplicarea etansa a sondei la suprafata scalpului.
6. EXAMENE DE LABORATOR
a) Examenul sângelui
- ionograma
- analiza gazelor
- R.B.W.
b) Examenul urinei
- electroliți eliminați