MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE ȘI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ ,, FUNDENI’’

BUCUREȘTI

SPECIALIZAREA :

ASISTENT MEDICAL GENERALIST

PROIECT:

ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU APENDICITĂ ACUTĂ

COORDONATOR:

Absolvent :

București 2020
``Rolul esential al asistentei medicale constă in a ajuta persoana bolnavă sau
sanatoasă să-si menţină sau recâştige sănătatea sau să o asiste in ultimele sale
clipe , prin îndeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi îndeplinit singură , dacă ar fi
avut voinţa sau cunoştinţele necesare .

Asistenta medicală trebuie să îndeplinească aceste funcţii astfel încât bolnavul

să-si recâstige independenţa cât mai repede posibil .``

Virginia Henderson

CUPRINS

2
Motivatia lucrarii........................................................................................................ …….6

Capitolul I Notiuni de Anatomie ale aparatului digestiv……………………………………..…………..... 7

Capitolul II APENDICITA ACUTA

2.1 Definitie…………………………………………………………………………………………………………………… 11

2.2 Etiopatogenia …………………………………………………………………………………………………………… 11

2.3 Simptomatologie ……………………………………………………………………………………………………… 12

2.4 Diagnosticul pozitiv si diferential ……………………………………………………………………………… 15

2.5 Forme clinice ……………………………………………………………………………………………………………. 17

2.6 Tratament………………………………………………………………………………………………………………… 20

2.7 Complicaţii postoperatorii………………………………………………………………………………………… 21

2.8 Profilaxie …………………………………………………………………………………………………………………. 24

Capitolul III Rolul asistentei medicale in ingrijirea bolnavului cu apendicita acuta

3.1 Conditii de spitalizare ……………………………………………………………………………………………… 25

3.2 Rolul asistentei medicale in diagnosticul apendicitei acute …………………………………… 26

3.2.1 Asistarea medicului in timpul examenului clinic al bolnavului……………………… …. 26

3.2.2 Explorarea paraclinica ………………………………………………………………………………………… 30

3.2.2.1 Tehnici de recoltare a sangelui ………………………………………………………………………. 32

3.2.2.2 Tehnica recoltarii urinei………………………………………………………………………………… 34

3.3 Supravegherea functiilor vitale si vegetative si a comportamentului bolnavului in cursul

afectiunii………………………………………………………………………………………………………………………… 35

3.3.1 Tehnica masurarea temperaturii……………………………………………………………………….. 36

3.3.2 Tehnica masurarea respiratiei ………………………………………………………………................ 37

3.3.3 Tehnica masurarii pulsului ……………………………………………………………………………….. 37

3.3.4 Tehnica masurarii arteriale ………………………………………………………………………………... 38

3.3.5 Tehnica masurarii si notarii diurezei ………………………………………………………………….. 39

3.4 Rolul asistentei medicale in administrarea medicamentelor indicate de medic ……..… 41

3
 3.4.1 Tehnica injectiei intramusculare ………………………………………………………………………... 45

3.4.2 Tehnica perfuziei venoase…………………………………………………………………………………… 47

3.5 Pregatirea preoperatorie si ingrijirea postoperatorie………………………………………………. 48

3.5.1Pregatirea preoperatorie……………………………………………………………………………………… 48

3.5.2 Tehnica punctiei rahidiana …………………………………………………………………………………. 52

3.5.3 Anestezia peridurala ………………………………………………………………………………………….. 54

3.5.4 Interventia practicata …………………………………………………………………………………………. 54

3.5.5 Transportul la salon sau in sectia de reanimare a bolnavului operat ………………. 55

3.5.6 Ingrijiri postoperatorii……………………………………………………………………………………….. 55

3.6 Regimul alimentar al bolnavilor operati de apendicita …………………………………………… 57

3.7 Rolul educativ al asistentei medicale in profilaxia afectiunii……………………………… 58

Capitolul IV Studiu de caz …………………………………………………………………………………………… 60

Caz nr: 1 ……………………………………………………………………………………………………………………… 60

Caz nr : 2………………………………………………………………………………………………………………………. 70

Caz nr : 3………………………………………………………………………………………………………………………. 76

Concluzii

Bibliogrfie

Motivaţia lucrarii
4
Viaţa oricărui cetăţean, poate fi ameninţată la un moment dat, de o
suferinta aparută brusc, care-l aduce într-o situatie critică, acută, ce
trebuie rezolvată de serviciul sanitar cu promptitudine şi deosebită
competenţă.
Mi-am ales această lucrare deoarece apendicita acutăreprezintă de cele
mai multe ori o urgenţă chirurgicală , pentru că pot apărea complicaţii
extrem de grave care pot pune în pericol viaţa bolnavului. Simptomatologia
acestei afecţiuni este adeseori înşelatoare şi nu o data boala s-a terminat
cu drame ireproşabile pentru că s-au interpretat greşit simptomele
bolii.Vârsta are şi ea o oarecare influenţă în apariţia apendicitei. În
general apendicita acută se poate intâlni la orice vârstă chiar si la sugari
sau copil mic, dar numarul cazurilor este mai mare după vârsta de 5 ani.
De aceea asistenta medicală deţine un rol important în îngrijirea acestor
bolnavi.
Pentru a-şi îndelini menirea asistenta medicală nu trebuie să se
multumească să cunoască şi să aplice diferitele tehnici de îngrijire , ci
trebuie să cunoască şi noţiuni teoretice care să-i permită depistarea unui
semn precoce, interpretarea acestuia şi , dacă este nevoie , chiar
intervenţia în situaţiile în care viaţa bolnavului depinde de cunoştinţele sale.

CAPITOLUL I

5
NOŢIUNI DE ANATOMIE ALE APARATULUI DIGESTIV

Aparatul digestiv reprezintă totalitatea organelor care realizează

transformările fizice şi chimice ale alimentelor , adica digestia.

Aparatul digestiv este format dintr-un tub, care se intinde intre gură şi anus
, numit tubul digestiv, şi dintr-o serie de organe glandulare care îşi varsă
produsul în aceasta , numite glande anexe ale tubului digestiv..

Cavitatea bucală – este primul segment al tubului digestiv. Ea este

despărţită de fosele nazale prin bolta palatină, comunică anterior cu
exteriorul prin orificiul bucal şi posterior cu faringele. Arcadele dentare
împart cavitatea în doua compartimente :

 Vestibulul bucal
 Cavitatea bucală propiu-zisă

In cavitatea bucală se gasesc organele specializate : limba si dinţii.

Faringele –este un conduct musculo-fibros , situate înaintea coloanei

vertebrale cervicale , loc de încrucişare a căilor respiratorii si digestive ,
realizează legatura dintre fosele nazale si laringe , precum si dintre
cavitatea bucală si esofag.

Esofagul - este un segment tubular lung de 25-30 de cm la adult ,si

realizează legatura dintre faringe şi stomac. În abdomen , esofagul este
acoperit de peritoneu . La toate nivelele esofagul se afla înaintea coloanei
vertebrale .

Stomacul – este situat în etajul supramezocolic , este segmentul cel mai

dilatat al tubului digestiv.

În pozitie vertical ,stomacul are forma literei ‘’J’’ sau “cârlig de undiţă” si de
“ cimpoi” la cadavru.
6
Stomacul prezintă : doua feţe (anterioară si posterioară), două margini sau
curburi (marea şi mica curbură) şi doua orificii (cardia, prin care comunică
cu esofagul si pilorul , care asigură legatura cu duodenul).

Duodenul - este o portiune initial fixă a intestinului subţire , are lungimea

de 25-30 cm, forma de potcoavă si cuprinde in cavitatea sa capul
pancreasului.

Jejunul si ileonul – sunt porţiuni mobile ale intestinului subţire se

întend până la valvula ileociocala , fără a se putea face o delimitare
precisă între jejun si ileon.
Cecul- este porţiunea initial a intestinului gros.
De el este legat apendicele vermiform , cu rol foarte important in patologia
abdominală .
Cecul are forma unu fund de sac . Este închis in partea inferioara liberă ,si
se continua în sus cu colonul ascendent .
Pe faţa lui medial se inseră apendicele vermiform . La făt si la nou-
născut cecul are forma conica.
Suprafaţa lui este netedă , lipsită de haustre si de tenii musculare.
Apendicele este situat în prelungirea cecului .
De la 2 ani încep sa se distingă teniile , să apară şanturile transversal ,
haustrele ,iar de la 4-5 ani forma cecului se definitizează .
La adulţi distingem fundul si corpul cecului .
Fundul cecului este neted , situate in partea cea mai coborată şi este
constituit din haustra cea mai voluminoasă .
Corpul este traversat de o serie de şanturi transversal adânci care
determină alaturi de tenii , formarea haustrelor , umflături de dimensiuni
variabile.
Teniile sunt dispuse : una anterioară iar alta postero-laterală si postero-
medială.
Haustrele cuprinse între tenia anterioară si cea postero-laterală sunt cele
mai voluminoase.

7
Cecul masoară aproximativ 7 cm , în toate cele cele trei dimensiuni ale sale
(înaltime , lăţime, adâncime ) Capacitatea cecului este de 100  cm3 .
Cecul este situat în fosa iliacă dreaptă , pe care nu o ocupă în întregime.
Se poate găsi uneori în poziţia înaltă , când urcă in regiunea lombară
sau chiar până sub ficat , alte ori se află in poziţie joasă sau pelviană ,
când coboară sub bazin.
Raporturile cecului : faţa anterioară vine în raport cu peretele abdominal
anterior , adeseori caând e gol cecul este separat de peretele , abdominal
prin ansele intestinului subţire.
Cand se găseşte în poziţie joasă , el coboară în bazin , intrând în raport
cu organele pelviene ( rect , vezică , uter, anexe ).
În poziţia înaltă , stabileste raporturi cu rinichiul drept sau cu ficatul.
Apendicele vermiform sau simplu, APENDICELE este un segment
rudimentar al intestinului gros transformat în organ limfoid.
El este implantat în cec la 2-3 cm , sub vărsarea ileonului şi are forma
unui tub cilindro-conic sau fusiform.
Are o lungime variabilă între 6-12 cm şi un diametru de 5-8 mm..
La făt si nou –născut , apendicele prelungeşte în jos fundul cecului şi abia
pe la vârsta de 5 ani dobândeşte forma şi poziţia sa definitivă .
După poziţia pe care o ocupă apendicele poate fi : apendice descendent ,
extern, intern si ascendant.

Apendicele descendent : se gaseste în partea mediană a fosei

iliaceinterne,dedesuptul cecului , iar vârful său , când apendicele are forma
obişnuită poate ajunge pâna la strâmtoarea superioară a pelvisului.

Apendicele extern : coboară pe dinapoia fundului cecului până la unghiul

format de peretele abdominal intern cu fosa iliacă internă .

Apendicele intern : se indreaptă pre interiorul cavităţii peritoneale şi ia

contact cu ansele ileale.

Apendicele ascendant : sau retrocecul se insinuează retrograd , înapoi

cecului şi chiar colonului ascendent .
8
Structura cecului si a apendicelui : Atât cecul cât şi apendicele
reprezintă cele patru tunici constitutive ale intestinului.

Tunica musculară : la nivelul cecului este formată la exterior de fibre

longitudinale iar la interior de fibre circulare. Fibrele longitudinale grupate
în cele trei tenii ale cecului se prelungesc în peretele apendicelui formând
un strat continuu. La vârful apendicelui musculatura este mai subţire , de
aceea cele mai frecvente perforări sunt cele apicale.

Tunica submucoasa : nu are caractere particulare.

Tunica mucoasă : formeazaă niste pliuri longitudinale şi transversale .

Este formată din epiteliu simplu şi corion , în grosimea căruia se găsesc
glandele Lieberkuhn şi foliculi limfatici care se extend sau cuprind
intreaga submucoasă.

Tunica seroasă : peritoneul ceco – apendicular dublat de stratul subseros

, aderă intim la cele două organe .

CAPITOLUL II
APENDICITA ACUTA

9
II . 1 . Definiţie :

Inflamaţia acută reprezintă inflamaţia acută a apendicele cecului .

Prin frecvenţa sa , se situează pe primul loc în cadrul abdomenului acut ,
necesitând intervenţia chirurgicală de urgenţă în caz contrar putând să
apară complicaţii grave .
II.2 . Etiopatogenia :
Apendicita acută poate surveni la orice vârstă , însă frecvenţa cea mai
mare este între 10 si 30 de ani , motiv pentru care a fost denumită si “
boala tinereţii “ . în apariţia apendicitei acute , elementul
patogenicdeterminant este cel infecţios , care gaseşte condiţii favorizante
prin :
1- Situaţia anatomică a apendicelui care constituie un fund de sac
cu conţinut bacterian ce se poate exacerba prin transformarea
într-o cavitate închisa prin obstructie ( coproliti corpi străini în
special samburi mici de fructe)
2- Constipaţia cronică .
3- Parazitoze .
Apendicita acută catarală
Apendicele este congestionat hiperemiat , cu desen vascular accentuat
, mezoul edemaţiat şi mucoasa îngroşată cu pete echimotice .
Apendicita acută flegmonoasă .
Apendicele este mărit de volum , cu aspect de “ limbă de clopot “ cu luciul
seroasei dispărut , cu false membrane , mezoapendicele este infiltrat ,
friabil , cu adenopatie iar în lumenul apendicelui găsim puroi şi
microabcese parietale . în cavitatea peritoneală găsim un lichid
seros , tulbure cu false membrane .
Apendicita acută gangrenoasă
Apendicele are culoare neagră - verzuie cu aspect de “ frunza vested “ ,
peretele flasc poate prezenta una sau mai multe perforaţii:

10
-Mezoapendicele este edemaţiat , friabil , vasele apendiculare
trombozate .
-In cavitatea abdominală lichid tulbure , fetid si hiperseptic.

Plastronul apendicular
Se caracterizează prin aglutinare de anse şi marele epiplon în
jurul apendicelui care are aspect flegmonos pentru a bloca procesul
inflamator . Este peritonita plastică . Plastronul se poate absorbi sau
abceda deschizandu-se în peritoneu într-un organ caviatar sau la
perete.
Perforaţia apendiculară
Reprezintă o formă evolutivă a apendicitei flegmonoase dar mai ales
acelei gangrenoase . Perforaţia poate fi punctiformă sau din contra atât
de mare încat amputează segmentul distal al apendicelui . În jur se
gaseste o infiltraţie de tip inflamator ,reaţie fibrinoasă şi o cavitate
variabilăde puroi în fosa iliacă dreaptă şi în fundul de sac Douglas.

II. 3. Simptomatologie
Semne obiective :
a) Durerea incepe insidios surd în fosa iliacă dreaptă şi se
intensifică din ce în ce mai mult în stadiul avansat al apendicitei
acute durerea poate fi foarte puternică şi permanentă.
De obicei durerea în apendicita acută este semnalată de bolnav
ca venind din partea medie a fosei iliace drepte dar atunci când
apendicele este situat retrocecal , durerea poate veni din
profunzimea fosei , ea se accentuează cănd bolnavu mişcă
membrul inferior drept şi contractă muschiul psoas-iliac.
Dacă apendicele are o altă poziţie intraabdominală fară îndoială
că durerea este semnalată de bolnav ca venind din acea zonă ,
dar acestea sunte cazuri excepţionale.
Ele fac foarte dificil diagnosticul diferenţial cu alte boi.
11
 De multe ori durerea iradiazădin fosa iliacădreaptăîn epigastru
deoarece există o conexiune nervoasă între aceste zone ( această
conexiune se evidentiază adeseori şi în timpul apendicectomiei ,
mai ales în cea făcută cu anestezie locală ).
Durerea din apendicita acută poate fi confundată cu durerea din
colica renală dar aceasta din urmă este de obicei intermitentă si
este situată posterior (în regiunea lombară)sau cu durerea din colica
hepatică aceasta fiind însă mai intensă in hipocondrul drept.
Apendicita acută poate fi confundată adeseori datorită localizării în
vecinătate , cu o sarcina extrauterină ruptă , cu o salpingită acută
sau un chist ovarian drept torsionat.
b) Greţurile şi vărsaturile apar frecvent , mai ales la tineri si copii.
c) Constipaţia însoţeşte de multe ori apendicita acută , dar sunt şi
cazuri de apendicită acutăîn care întâlnim scaune diareice multiple ,
ca în enterocolita determinate de un proces inflamator concomitent şi
al altor segmente intestinale.
d) Frisonulnu este întotdeauna prezent , dar , dacă bolnavul îl
semnalează este un semn de evoluţie gravă , spre gangrenare sau
abcedare , fapt care trebuie să grabească intervenţia operatorie.

Simptome obiective:

a) Durereaeste confirmatăde palparea regiunii iliace drepte.

Ea este de obicei concordantă cu stadiul evolutiv al apendicitei
acute , fiind extrem de vie in apendicita acută catarală incipientă.
De multe ori se pune în evidenţă o hiperestezie cutanată.

b) Apărarea musculară : La palpare muschii reacţionează , apără

încercând să opreascăpatrunderea apăsării în profunzime , este mai
evidentă în stadii avansate ale apendicitei acute.

12
 c) Contractura musculară netă nu apare decât în situaţii avansate de
apendicită acută ,când procesul inflamator interesează seroasa
apendiculară si se extinde de la seroasa peritoneală. Arată evoluţia
gravă a procesului inflamator şi obligă să se grabească intervenţia
chirurgicală.

d) Febra este prezentă: Nu concordă totdeauna cu gravitatea

procesului anatomopatologic .
Adeseori, chiar în cazuri grave –gangrene care evoluează către
peritonită , febra nu depaseste 38 °C .De obicei bătrânii nu fac
temperatura ridicată, în schimb copii fac chiar în cazurile mai simple de
apendicită acută catarală.

e) Pulsul
Numărul de bătai cardiace pe minut este crescut , fiind concordant cu
temperatura . Dacă depăşeşte 120 de bătăi/ minut şi are multitudine
redusă (depresibil ) este semn de evoluţie defavorabilă şi trebuie
grabită intervenţia operatorie.

f) Tensiunea arterială este de obicei normală . Scade numai in stări

toxice grave la bolnavii cu apendicită acută gangrenoasă sau chiar
peritonită arătând în acest caz un prognostic rau .

Examenele de laborator

1. Leucocitoza poate da indicii preţioase asupra stadiului , şi eventual

asupra evoluţiei bolii , are de obicei valori de peste 8.000-10.000
globule albe / mm3 ( adeseori şi mai mult )
Alte boli acute confundabile cu apendicita ulcerul gastric sau
duodenal , perforat , colica hepatică , colica renală , pancreatita
acută , nu dau o leucocitoză atât de ridicată .

2. Hemoglobina şi hematocritul

13
 Apendicita acută poate fi confundată cu o sarcina extrauterină ruptă
urmată de hemoragie internă.
Laboratorul ne poate arata în acest caz o hemoglobin şi un
hematocrit evident scăzut . Paloarea bolnavei , lipotimia , sunt
concordante cu hemograma şi ne pot ajuta mai mult pentru a stabilii
diagnosticul de hemoragie internă.

3. Examentul de urină este foarte util pentru a deosebii apendicita acută

de colica renală.
În apendicita acută nu se găsesc hematii şi leucocite în urină.
În schimb în colica renală se găsesc aproape întotdeauna hematii ,
uneori şi leucocite. În apendicita acută examenele de laborator nu
stabilesc diagnosticul ci ajută numai la stabilirea lui.
Pot să apară leucocite şi hematii în urină în cazul în care o data cu
apendicita acută există şi o afecţiune renală sau vezicală .

II.4. Diagnosticul pozitiv şi diferenţial

În stabilirea diagnosticului de apendicită acută trebuie să se ţină

seama de perioada evolutivă a bolii şi de formele clinice eventuale :
dacă într-o fază iniţială a bolii sau în perioada de criză , constatarea
triadei simptomatice clasice a lui Supley ( durere , hiperestezie
cutanată , contracture ), este suficientă pentru sugera diagnosticul de
apendicită acută , într-o fază evolutivă mai avansată ,atunci când sub
o formă sau altă participare peritoneală este , diagnosticul causal al
acesteia devine mai dificil.

În primele 24 ore ale bolii , diagnosticul de rezumă în fapt la

diagnosticul durerii , simptom dominant comun, pentru toate
afecţiunile inflamatorii ale organelor intraabdominale.
Erorile diagnostice sunt foarte dese , fie în sensul că se
interpretează drept apendicită acută suferinţa unui alt organ abdominal
fie invers .
14
 Prima evoluţie este cu mult mai frecventă conducând adesea la
ceea ce s-ar numi “apendicectomie abuzivă”. Criza acută apendiculară
prezintă semene comune cu oricare alte afecţiuni colicative .
Se vor diferenţia colica hepatică şi cea nefretică în care sediul
durerii este cu totul altul decât al durerii apendiculare din fosa iliacă
dreaptă .
Există posibilitatea situarii ectopice a apendicelui , care nu poate sa
proecteze elementul dureros în altă regiune abdominală decât cea
normală , legătura de tip cauză – salpingita, apendiculo – colita .
Cel mai greu de diferenţiat este durerea acută apendiculară de cea
renouretrală cauzată de migrarea unui calcul.
Afecţiunile genitale acute la femei pot îmbrăca şi ele aspectul
sindromului dureros de fosă iliacă dreaptă sau un apendice în poziţie
descendentă , poate stimula o afecţiune genitală , diagnosticul
preparator cert fiind de fapt o imposibilitate .
La copil şi adolescent , multe din afecţiunile pneumatice pot fi
însoţite de punct dureros abdominal , mai cu seama către fosa iliacă
dreaptă .

Apendicita perforată se însoţeşte de aceeaşi simptomatologie ca

orice altă perforaţie de organ cavitar , fapt care face ca cel mai des
diagnosticul să se orienteze în primul rând către perforaţie gastrică sau
duodenală.
Cu cât bolnavul se prezintă într-o fază mai avansată a bolii cu atât
diagnosticul de cauzalitate al peritonitei este mai greu de precizat aşa
cum se întâmplă în peritonita în 2 timpi , în formele grave de peritonită
septică difuză în care semnele generale estompează pe cele locale ,
fapt frecvent în general la copii şi bătrâni.
În cursul evoluţiei unei apendicite de tip flegmonos pot surveni şi
alte complicaţii grave septicemice care să aducă la pieloflebită şi
ulterior la formarea de accese hepatice.

II.5 Forme clinice

Forme clinice dupa evoluţie :
15
 a ) Plastronul şi abcesul apendicular
Apendicita acută cu peritonită plastic localizată este o
eventualitate bună.De multe ori însă chiar dacă se aplică un tratament
conservator corect peritonita plastică localizată evoluează spre abcedare.
Se formează în abdomen un abces voluminos care se poate
deschide :
-În marea cavitate peritoneală , declanşând o peritonită o peritonită acută
generalizată
-Într-o ansă intestinală , evacuându-se apoi la exterior pe cale naturală
( uneori fară nici un simptom );
-La peretele abdominal
În apendicita acută cu peritonită plastică localizată (plastron
apendicular )
-în afara semnelor locale şi generale
-în fosa iliacă dreaptă se poate palpa o formaţiune tumorală
Această formaţiune se resoarbe dupa tratament sau din contra se
extinde devine fluctuentă , evoluând spre abcedare , starea generală a
bolnavului se înrăutăţeşte, febra şi leucocitoza cresc.
Anamneza arată că debutul apendicitei acute a fost în urmă cu cel puţin
5-6 zile înainte de a apărea plastronul şi că atunci bolnavul a prezentat
semnele subiective :
- Durere, frison , vărsături
Pentru a stabili modul în care evoluează apendicita acută cu peritonită
localizată (spre resorbţie sau abcedare )este necesar să evoluăm zilnic prin
palpare , volumul şi aspectul plastronului , să cercetăm leucocitoza şi să
urmărim curba febrilă .
Ori de câte ori un bolnav prezintă o formaţiune tumorală în fosa iliacă
dreaptă care nu abcedează dar nici nu regresează dupa 2-3 săptămâni de
la debut , este bine să ne gândim că ar putea fi nu o apendicită acută ci o
tumoare neoplzică de fosa iliacă dreptă sau flanc drept .
În asemenea situaţie se impune o irigografie , care lămureşte de cele mai
multe ori diagnosticul , sau se recurge la palparotomie exploratorie .
Un plastron apendicular poate fi comfundat şi cu un abces rece.

16
 În abcesul rece nu se face intervenţie operatorie ci numai puncţie
evacuatoareşi tratament local şi general.

b ) Peritonită acută generală

Pate apărea în trei eventualităţi :
Peritonită care survine în primele 24 -48 ore de la debutul crizei
apendiculare , când leziunea este de tip perforator ; clinic se manifestă
printr-o durere violentă în fosa iliacă dreaptă , urmată de instalarea
semnelor caracteristice peritonitei.
Peritonita generalizată în 2 timpi : dupa o criză apendiculară , cu sau fară
tratament semnele clinice se ameliorează ; urmează apariţia fenomenelor
datorită unei perforaţii a unui apendice aparent vindecat , precipitat de un
efort sau administrarea de purgativ .
Peritonita generalizată în 3 timpi având următoarea succesiune :
apendicita acută cu plastron –formarea apendicelui –deschiderea acestuia
în cavitatea peritoneală , fiecare din aceste secvenţe sunt separate una de
cealaltă prin intervalele variabile de timp şi cu simptomatologie
caracteristică .
Forme clinice după sediu:

a) Apendicita acută retrocelă

Dureri ale sediului lombar sau lomboabdominal , iar fosa iliacă dreaptă
este de cele mai multe ori nedureroasă, la aceasta adăugându-se semene
uninare sau genitale : disurie , hematuria , tensiune de multe ori greu de
difenţiat de o colică renală .

b) Apendicita acută pelviană

Durerile sunt cu iradiere spre organele genitale şi coapsă , se întâlnesc în

specila la femei tinere , pot fi confundate cu afecţiuni genitale şi urinare .

c) Apendicita acută subhepatică

Imită tabloul unei colecistite acute .

Este mai frecventă la copii din cauza poziţiei mai înalte a cecului şi a
apendicelui.
17
d) Apendicta acută în sacul hernia
Este mai frecventă în herniile inghinale în care conţinutul sacului este
format din cec şi apendice. Se poate confunda cu ştrangularea hernială.
e) Apendicita acută în stânga este întâlnită în cazuri de situs inversus.

Forme clinice dupa vârstă :

a) Apendicita acută la sugari
Este o aventualitate patologică foarte rară care atunci când se
produce este practice imposibil de diagnosticat .
Suferinţa s-ar manifesta prin ţipete ale sugarului , stare de
agitaţie a acestuia, refuzul biberonului.
Evoluţia bolii la sugari este rapidă ,peritonita la această vârstă poate
duce în câteva ore la exitus. , orice supoziţie de suferinţă apendiculară
acută este bine a fi urmată de un act operator explorator .

b) Apendicita acută la copii

Este gravă prin tendinţa la forme distructive . După vârsta de 2 ani ,
apendicita acută începe să se întâlnească tot mai des devenind o urgenţă
operatorie obisnuită , modul de manifestare a bolii capătă caracterele
clasice , cu colici abdominale , ascensiune termică , hiperleucocitoză ,
adesea puseul apendicular acut survine însoţind sau urmarind unele
afecţiuni microbiene şi mai ales pe acelea cu manifestări intestinale la
copil.
Debutul bolii poate prezenta simptomatologie ştearsă sau , dimpotrivă
să prezinte de la început stare de apatie , dureri abdominale.
Fenomenele evoluează rapid către tabloul clinic al unei intoxicaţii
grave , cu vărsături repetate , adeseori cu aspect negricios , cu hipertermie
şi oliguria .
Actul medical este şi în această eventualitate singura soluţie .
c) Apendicita acută la bătrâni

18
Datorită reactivităţii, tabloul clinic e mai estompat , fapt care ne poate face
să scăpam din vedere punerea diagnosticului de apendicită acută , iar când
se pune să fie însoţit de complicaţii , în special peritonite .
La bătrâni eventualitatea formării plastronului este rară datorită
descreşterii puterii plastice : absenţa scaunelor sanguinolente .

II.6.Tratamentul

Apendicita acută are un singur tratament: apendicectomia de

urgenţă.
Dacă intervenţia chirurgicală se amână din lipsa unui diagnostic cert ,nu se
vor administra calmante , deoarece acestea maschează evoluţia bolii. Se
poate administa perfuzie litică : Xilină , Paraverină , Scobutil , Atropină.
Bolnavul v-a ingera numai lichide .
Dacă apendicita acută se complică de la început cu peritonită
generalizată , fară a mai trece prin stadiul de plastron apendicular , se
intervine cu maxima urgenţă , se absoarbe lichidul peritoneal , se face
apendicectomie , se spală cavitatea peritoneală , se drenează 2-3 tuburi de
dren .
Pentru astfel de bolnavi , ce se află deseori într-o stare gravă de şoc
toxico-septic la care se mai adaugă şi şocul operator , se vor administra
perfuzii cu soluţii electolitice , oxigenoterapie , antibioterapie ,
vitaminoterapie , aspiraţie gastrică.
De cele mai multe ori vindecarea lor depinde de ataşamentul şi de
priceperea asistentei medicale .
În caz de plastron apendicular , având în vedere riscul lezării anselor
intestinale se impune tratament medical , care v-a consta din repaus la
pat , pungi cu gheaţă , antibiotice , vaccinare nespecifică .
Se v-a urmării evoluţia plastronului prin modificarea conturului acestuia
desenat pe peretele abdominal , temperatura ,pulsul, leucocitoza în
dinamică .
În cazul remisiunii operaţia se v-a efectua “la rece” după 6 săptămâni
până la 3 luni.

19
 În cazul abcedării , se impune intervenţia de urgenţă , care constă în
incizia şi drenajul abcesului
Apendicectomia nu se face decât dacă este posibil tehnic.

II.7. Complicaţii postoperatorii

Nu întotdeauna perioada postoperatorie este liniştită, ci pot apărea o serie

de complicaţii , cu cât sunt descoperite si tratate mai timpuriu ,bolnavul are
şansa de vindecare mai rapidă .
Unele complicaţii apar precoce , imediat, iar altele dupa un timp.
Dintre complicaţiile imediate doua sunt mai importante prin gravitatea lor
şi prin necesitatea unor intervenţii imediate:
Şocul postoperator –apare imediat după ataşarea bolnavului în pat ,
după câteva ore bolnavul are o înfăţişare agitată , tras la faţă , sudori reci ,
tegumentele palide şi reci la extremităţi , respiraţia este scurtă , dar bolnavii
sunt lucizi.
Semnul dominant al şocului este dereglarea circulatorie marcată prin
puls mic accelerat şi tensiunea arterială scăzută .
Până la sosirea medicului , asistenta trebuie să recunoască
complicaţia : reîncălzirea bolnavului cu sticle calde , asezarea în poziţie
declivă , oxigenoterapie , pregătirea unei perfuzii.
Sunt cele mai frecvente mai ales la bătrâni , bolnavul devine somnolent
atipic , cu hipertermie , pulsul accelerat , cianoza buzelor , extremităţilor ,
atelectazia pulmonară care se datoreşte astupării unei bronhii şi
imposibilitatea circulaţiei aerului în zona de sub acest segment.
Aceste complicaţii pulmonare după operaţii de torace , regiunile
superioare ale abdomenului , batrâni, fumători , la cei care au vărsat în
timpul operaţiei şi au aspirat o parte , la cei care au stat mult în decubit
dorsal.

Complicaţii circulatorii
Este cea mai freventă boală tromboembolică ( formare de chiaguri ), care
este favorizată de decubit dorsal prelungit, lipsa de mobilizare precoce a
membrelor inferioare , bandaje de corp foarte strânse , obezitatea vârsta
înaintată , afecţiunile cardio –vasculare , debitalitatea , stări de nutriţie
defectuoase , prezenţa venelor varicoase , a focarelor de infecţie.
20
 Tromboflebita sau boala tromobotică se maifestă prin creşterea
temperaturii la nivelul membrelor inferioare , puls cu frecvenţă care se
manifestă dintr-un moment în altul şi se poate înroşi zona cu
tromboflebită , iar gamba sau coapsa cresc în volum .
Se impune tratament preventiv prin mobilizare precoce ( la pat ,
mişcarea membrelor),se pune pe coapse şi gambe prişniţe.
Se administrează Heparină urmată de trombostop sub controlul testelor
de coagulare.
Complicaţii digestive – meteorism abdominal , ocluziile mecanice prin
volvulus sau bride (bucla), dilataţia acută de stomac care se manifestă prin
vărsături foarte abundente , dureri de epigastru în hipocondru stâng , care
poate să ducă şi la stare de şoc sau moarte.
De accea se impune montarea unei sonde gastrice , apălătura cu apă
bicarbonatată, vărsăturile care sunt neplăcute şi periculoase , prin faptul că
produc , dureri în regiunea operatorie , desfacerea plăgii operatorii ,
evisceraţii , o parte din conţinut de vărsăturăpoate fi aspirat ducând la
infecţii pulmonare , pot să apară şi ca urmare a narcozei .
Se administrează supozitoare cu Emetiral şi injecţii de torecan .
Sughiţul se datoreşte unei dilataţii de stomac , unei colecţii purulente
subdiafragmatice , unei peritonite sau uremiei . Se declanşază printr-o
stimulare reflexă sau de origine centrală a nervului frenic.
De cele mai multe ori dispare spontan , iar dacă nu cedează este foarte
greu de combătut.
Procedee terapeutice - inspirarea de către bolnav a propriului său gaz
carbonic expirat , pentru care bolnavul este pus să respire câteva minute
într-o pungă de hârtie acoperindu-şi nasul şi gura. Manevra se repeat la
15-20 de minute .
Alt procedeu –se dau pe sonda nazală sau pe mască un amestec de
500/0 si 90/0, câte 5 minute pe oră .
Uneori sughiţul dispare după după o aspiraţie şi o spălătură gastrică . În
cazurile grele se instalează nervii frenici cu novocaină sau alcool , dacă se
datoreşte sughiţul uremiei sau peritonitei , se impune reintervenţia
chirurgicală .

Complicaţii parietale : este complicaţie frecventă la cei slăbiti , caşectici .

neoplazici , hipoproteinemici, obezi , după tuse postoperatorie superioare şi
la cei cu ţesuturi cu rezistenţă scăzută.

21
 Evisceraţia înseamnă deschiderea parţială sau totală a plăgii şi ieşirea
prin plagă a unei anse intestinale .
Accidentul se datoreşte ruperii sau desfacerii firelor , fie ruperii ţesutului
abdominal .
Prezenţa evisceraţiei este semnalată de îmbibarea pansamentului cu
secreţie serosanguinolentă prin faptul că se vede sub pansament o ansă
intestinală ; trebuie să semnalăm imediat medicului pentru o intervenţie
chirurgicală .
Până la reinvenţie ansa intestinală eviscerată se apoeră cu comprese
sterile imbibate în ser fiziologic şi abdomenul este încins într-un bandaj .

Complicaţiile aparatului urinar : oliguria sau anuria

Pentru aceasta trebuie diureza controlată , iar la bărbati este bine să se
constate dacă retenţia de urină ţine de un obstacol prostatic sau uretral .

Complicaţii tegumentare – escara care este nota depreciată a asistentei

şi arată că bolnavul este neîngrijit .

II.8.Profilaxie
Apendicita acuă la copii apare concomitent sau consecutiv altor
afecţiuni : gripa , angina , enterocolita .
La copii mici apendicita acută se confundă cu tulburări banale
gastrointestinale . În astfel de cazuri , dacă se aplică în mod greşit
tratamentul medical în locul celui chirurgical se pierde un timp preţios
copilul poate face complicaţii grave.
Există şi situaţii contrare când o gastroenterită banală , chiar o gripă sau
o peumonie , au fost confundate cu apendicita acută şi bolnavii – de multe
ori copii – au fost operaţi inutil .

22
 În aceste cazuri intervenţia operatorie poate înrăutăţii evoluţia adevăratei
afecţiuni (gripa pneumonia ) .

CAPITOLUL III
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA
BOLNAVULUI CU APENDICITĂ ACUTĂ

III.1.Condiţii de spitalizare

Saloanele pentru bolnavi

23
 Pentru asigurarea confortului bolnavilor , saloanele trebuie să aibă un
număr redus de paturi , iar pentru izolarea unor cazuri mai grave , un
număr de saloane vor fi sub formă de reserve de un pat .
Pentru fiecare pat se v-a asigura o suprafaţă cuprinsă între 6,5-10 m 2 şi
un volum de 12-20 m3 .
Culoarea pereţilor trebuie să fie odihnitoare : culorile albastru deschis şi
vere pal sunt cele mai recomandate .
Cele mai indicate material pentru pardoseală sunt mozaicul , gresia şi
linoleul , care permit efectuarea cu uşurinţă a curăţeniei.
Saloanele trebuie să fie luminoase , să permită o aerisire bună şi să
asigure o temperatură constantă în jur de 20 °C .
Curăţenia exemplară a saloanelor , aranjamentul paturilor şi a
noptierelor , asigurarea semnalizării optice saă acustice , transforă o
camera rece şi tristă de spital într-una ospitalieră şi familiar .
În întreţinerea acestei ambianţe plăcate a saloanelor, un rol deosebit
revine personalului mediu şi auxiliar , care-şi petrece cea mai mare parte a
timpului la patul bolnavului.
Este recomandabil ca în acelaşi salon să fie amplasaţi bolnavi apropiaţi
ca vârstă , preocupări intelectuale,afecţiuni chirurgicale apropiate.
Secţia cu paturi trebuie să fie împărţită într-un compartiment aseptic şi
unul septic , pentru a preveni declanşarea unor infecţii intraspitaliceşti.

Oficiul de alimentare şi sală de mese

Oficiul de alimentare asigură primirea mâncării gata preparate de la
bucătăria spitalului .
Aici se face reîncălzirea şi împărţirea ei în funcţie de regiunile
alimentare ale bolnavilor .
Sala de mese asigură servirea mesei de către bolnavii deplasabili , iar
pentru cei nedeplasabili masa se v-a servi la salon .
Camera pentru vizitatori
În vederea asigurării unui loc pentru ca familia şi prietenii să poată
vizita bolnavii , în spitalele moderne s-au creat camere speciale , cu acces
direct , fără a deranja restul activităţii.
Sala de lectură

24
Această sală v-a permite bolnavilor citirea ziarelor , revistelor , vizionarea
unor emisiuni de televiziune sau a unui spectacol .
Grupurile sanitare
Trebuie să se asigure un număr corespunzător de duşuri , lavoare , wc-
uri ,în funcţie de mărimea secţiei , care să fie dotate cu cele necesare şi să
fie întreţinute în condiţii deosebite de igienă.
Nu se v-a uita amplasarea unor grupuri sanitare pentru spălarea
urinarelor şi a ploştilor şi dezinfecţia lor.

III.2.Rolul asistentei medicale în diagnosticarea apendicitei acute

III.2.1 Asistrea medicului în timpul examenului clinic al bolnavului

Medicul efectuează examinarea clinică a bolnavului în colaborare cu

asistenta medicală atât în dispensar cât şi în spital .
Particirearea asistentei la examenul clinic medical al bolnavului este o
obligaţie profesională .
Ajutând medicul şi bolnavul în examenul clinic , asistenta contribuie la
crearea unui climat favorabil pentru relaţa medic bolnav .
Pentru aceasta asistenta are următoarele sarcini :
- Să pregătească psihic şi fizic bolnavul( debrăcare-îmbrăcare )
- Să-l aşeze în poziţiile necesare examinărilor.
- Să pregătească materialele şi instrumentarul necesar şi să le prezinte
medicului la cerere .
- Să pregătească documentele medicale ( fişă, foi de observeţii ,
rezultatele unor examinări )
- Să protejeze bolnavul de traumatisme şi curenţi de aer
- Să asigure liniştea necesară desfăşurării examenului
- Să pregătească produsele biologice ale bolnavului şi să le prezinte
medicului

Pregătirea psihică a bolnavului

Se încadrează în munca de educaţie şi de linişte pe care asistenta o
duce cu bolnavul din momentu primirii lui în secţie .
25
 Atitudinea ei faţă de bolnav trebuie să reflecte dorinţa permanentă de
a-I ajuta crearea climatului favorabil , constituie factorii importanţi ai
unei bune pregătiri psihice .
În preajma examinării lor de orice natură , asistenta trebuie să
lămurească bolnavul asupra caracerului inofensiv al examinărilor .
Adunarea , verificarea şi pregătirea instrumentarului necesar
examinării clinice medicale .

Pentru examenul clinic obişnuit asistenta pregăteşte următoarele :

- Învelitoarea uşoară de flanelă
- Stetoscopul şi bucată de tifon pentru ascultaţie directă
- Tensiometru şi fonendoscop propriu , mănuşi sterile de cauciun şi
vaselină
- Un termometru
- O tăviţă renală pentru depunderea mănuşilor şi compreselor utilizate
- Doua prosoape curate şi săpun pentru spălarea mâinilor

Pentru examenul clinic medical asistenta v-a sta în faţa medicului de

cealaltă parte a patului . Tava cu instrumente o depune pe noptiera
bolnavului .

Dezbrăcarea şi imbrăcarea bolnavului – bolnavii trebuie dezbrăcaţi

complet cu ocazia examinării , însă dezbrăcarea nu trebuie făcută neapărat
deodată .
Pentru examinările parţii superioare a corpului : gât ,umeri, torace ,axile ,
member superioare , se v-a scoate cămaşa sau pijamaua , partea
inferioară a corpului rămânând acoperită cu învelitoarea de flanelă până la
ombilic .

La examinarea abdomenului , asistenta v-a acoperi toracele bolnavului ,

cu un prosop curat şi uscat , trăgând în jos învelitoarea până la simfiza
pubiană .
Îmbrăcarea şi dezbrăcarea trebuie efectuate cu foarte mult tact şi fineţe
pentru a nu provoca dureri sau mişcări inutile .
Aducerea bolnavului în poziţie adecvată examinării şi sprijinirea lui
uşurează mult , atât munca medicului cât şi eforturile bolnavului .

26
 Asistenta v-a avea grijă ca , înainte de începerea examinării , bolnavul
să-şi golească vezica pentru ca globul vezical să nu inducă în eroare pe
medicul examinator .
Urina nu v-a fi aruncată până la dispoziţia medicului , pentru ca la
nevoie să poată fi examinată la laborator .
Examinarea se începe prin luarea anamnezei .
În acest timp , bolnavul v-a sta în poziţia cea mai comodă pentru el .
La examenul obiectiv însă , el trebuie adus totdeauna în poziţiile cele
mai adecvate observaţiei .

Astfel, inspecţia generală se v-a face aducând bolnavul în decubit dorsal .

La nevoie , asistenta v-a ajunge să se întoarcă , pentru a putea fi
observate şi tegumentele de pe faţa posterioară a corpului .
Examinarea corpului , gâtului şi a cavităţii bucale se poate face în
decubit dorsal sau în poziţie şezând
Asistenta v-a asigura la nevoie iluminarea cavităţii examinate , cu
ajutorul unei lămpi sau lanterne electrice aşezată la stânga medicului .
Examinarea organelor toracice la bolnavul grav se v-a începe în decubit
dorsal .
Bolnavul se v-a ridica în decut dorsal singur sau cu ajutorul asistentei ,
care se v-a aşeza pe marginea patului faţă în faţă cu bolnavul şi-l v-a
sprijini din regiunea omoplaţilor cu ambele mâini , ridicându-l în poziţie
şezând .
În cursul examinării ,asistenta v-a veghea ca bolnavul să întoarcă capul
lateral pentru a nu respire în faţa ei sau a medicului examinator .
Examinarea organelor abdominale se face în decubit dorsal , cu braţele
întinse şi relaxate de-a lungul corpului şi membrelor inferioare indoite din
genunchi , pentru a relaxa musculatura abdominală .
În vederea acestui scop , se solicit bolnavul de a nu încorda
muşchiipereţilor abdominali , pentru a permite medicului palparea organelor
intraabdominale.
Pentru delimitarea matităţii ficatului şi a splinei , asistenta v-a întoarce
bolnavul –la cererea medicului –în decubit lateral stâng , respectiv drept ,
aducând în acelaşi timp mâna la ceafă .
În acest fel se evidenţiază bine feţele laterale ale toracelui şi abdomenului
.
27
 Pentru tactul rectal , asistenta v-a culca bolnavul în decubit lateral stâng ,
cu coapsele flectate pe abdomen , sau , dacă starea generală a
bolnavului , o permite în poziţie genupectorală .
Examinarea propriu-zisă trebuie sa fie precedată de golirea vezicii urinare
şi a rectului fie spontan , fie prin sandaj sau clismă .
Bolnava se acoperă cu învelitoarea de flanelă , lăsând libere numai
organele genitale
externe şi abdomenul .
Asistenta ajută medicul la îmbrăcarea mănuşilor sterile de cauciuc şi solicit
bolnavului sa-şi relaxeze musculature pereţilor abdominali prin respiraţia
adâncă .
După efectuarea examenului digital , medicul v-a cere la nevoie valvulele
vaginale , cu care v-a îndepărta pereţii vaginului , în vederea creiării
vizibilităţii către colul uterin în fundurile de sac ale vaginului .
Asistenta v-a prelua valvulele vaginale , fixându-le în poziţia cerută până ce
medicul v-a cerceta , cu ajutorul tampoanelor , oglinzilor sau a altor
instrumente pereţii veginali, colul uterin şi fundurile de sac ale vaginului .
După terminarea examinării , asistenta v-a ajuta la îndepărtarea
mănuşilor de cauciuc de pe mana medicului .
Mănuşile împreuna cu instrumentele folosite vor fi depuse în tăviţa renală
.
Asigurarea iluminaţiei necesare pentru examinarea cavităţilor naturale
precum şi deservirea medicului cu instrumente , cere o atenţie permanentă
din partea asistentei .
Din acest motiv ,asistenta trebuie să cunoască bine ordinea cronologică
a unui examen clinic.
Ajutorul acordat de asistntă în cursul examenului clinic trebuie să
ferească bolnavul de traumatisme şi oboseală .
Bolnavul v-a fi ferit de răceală .
Dezbrăcarea bolnavului pentru examinare se v-a face în camera încălzite
la temperature corespunzătoare , cu geamurile închise.
Se v-a evita circulaţia în timpul cat bolnavul este dezbrăcat .
După terminarea examinării clinice , bolnavul v-a fi aşezat în pat , în
poziţia preferată de el , dacă specificul bolii nu impune o altă poziţie .

III.2.2 Explorarea paraclinică

28
Examinarea bolnavilor cu abdomen acut prin radioscopie abdominală
Examinarea radiologică a bolnavilor cu abdomen acut este o metodă de
explorare de mare urgenţă , din acest motiv , ei vor fi aduşi fără nici o
pregătire prealabilă .
Explorarea se face fără substanţa de contrast , căci administrarea
acestora ar putea provoca o agravare a bolii lor de bază , care uneori ar
putea fi fatală .
În stare normal , organelle abdominale au aceeaşi putere de absorbţie
faţă de razele X şi ,ca atare , nu pot fi diferentiate . În cazul abdomenului
acut iau naştere transparenţe patologice –prin pătrunderea aerului în
cavitatea peritoneală sau prin formarea nivelurilor de lichid în ansele
intestinale mult destines-care prezintă contraste radiologice cu mare
valoare în diagnostic.

a. Examene de laborator

Hemoleucograma
V.S.H
Timp de sângerare
Timp de coagulare
Uree
Glicemie

29
 Examen de urină

b. Interpretrea rezultatelor

Hemoglobina 15 ± 2 g /100 ml barbate

13 ± 2 g /100 ml femei
Leucocite 4 - 8 mii/ mm 3
V.S.H 1 – 10 mm /1 h- barbate
7 - 15 mm /2 h- barbate
2 – 13 mm/1 h- femei
2 – 17 mm/2 h - femei
T.S 2 - 4 min
T.C 8 – 12 min
Hematocrit 46 ± 6% - la barbate
41 ± 5 % - femei
Uree 20 - 40 mg / 100 ml
Glicemie 80 - 120 mg/ 100 ml
Ex.sumar de urină Epitelii Rare
Leucocite Rare
Hematii Foarte rare
Cilindrii Absent
Cristale urinare Rare

Pentru majoritatea recoltărilor este necesar ca bolnavul să fie “ a jeun “

adică pe nemâncate ( n-a ingerat nici un aliment lichid sau solid de 12
ore ) .În pracică , bolnavul nu mai mănâncă nimic de la cină până
dimineaţa când se face recoltarea .

III.2.2.1 Tehnici de recoltare a sângelui

Recoltarea sângelui capilar prin înţepare pentru examene
hematologice

30
Materiale necesare – Tava medicală curată , soluţii dezinfectante acool
90° , mănuşi de cauciuc , ace sterile , tampoane de vată , pipete Potain ,
lame uscate , curate , degresate , şlefuite .

Etape de execuţie
Pregătirea materialelor necesare : se aleg şi se transportă materialele
pregătite în apropierea bolnavului .
Pregătirea psihică şi fizică a bolnavului
 Se explică bolnavului necesitatea efectuării tehnicii.
 Bolnavul v-a sta în poziţie şezândă, cu mâna sprijinită.

Efectuarea tehnicii
 Se aseptizează pielea degetului inelar sau mediu cu un tampon cu
alcool 90 °
 Se evita congestionarea printr-o frecare puternică şi prelungită .
 Se aşteaptă evaporarea alcoolului .
 Cu o mişscare bruscă se înţeapă pielea pulpei degetului în partea
lateral a extremităţii , perpendicular pe straturile cutanate .
 Se şterge cu un tampon uscat prima picătură , se lasă să se formeze
o altă picătură de sânge din care se recoltează cu pipeta sau lama .
 Se şterge cu un tampon cu alcool.
 Pregătirea produsului pentru laborator –efectuarea froitiului .
 La examinarea unei lame se pune o picătură de 3-4 mm diametru.
 Se aşează o lamella cu meginile şlefuite în unghi de 45 ° cu lama
(picătura se întinde prin capilaritate )
 Lamela se trage către partea liberă a lamei , păstrând aceeaşi
înclinaţie şi antrenând toată picătura fără să o fragmentizeze.
 Se agită lama pentru uscare.
 Se etichetează şi se trimite la laborator.
 Spălare pe mâini cu apă şi săpun .

Recoltarea sângelui venospentru examene hematologice prin puncţie

venoasă – puncţia venoasă ( crearea unei căi de acces într-o venă prin
intermediul unui ac de puncţie )
31
 Sedimentarea – aşezarea progresivă a elementelor figurate spre fundul
eprubetei din sânge recoagulabil lăsat în repaus (fenomen fizic ).
Viteza de sedimentare a hematiilor (V.S.H) –rapiditatea cu care se
produce depunerea lor.

Materiale necesare – seringa de 2 ml sterile şi uscate.; soluţie de citrate

de Na 3,8% ; ace de seringă cu bizoul scurt bine ascuţit sterile.
- Stativ şi pipete Westergreen
- Pernuţă ,muşama ,eprubete , tăviţă renală , garou , vată , soluţii
dezinfectante : alcool de 70 ° .

Pregătirea instrumentelor şi a materialelor necesare – se aleg

materialele necesare şi se aşează pe tava , se transportă cu matiale în
apropierea bolnavului .

Pregătirea psihică şi fizică a pacientului

 Se explică pacientului tehnica , necesitatea ei şi se solicită
colaborarea .
 Pacientul este rugat să nu se mişte în timpul puncţiei.
 De obicei prelevarea sângelui se face a’ jeun.

Efectuarea tehnicii
 Se aşează pacientul în poziţie comodă , în decubit dorsal cu mâna la
mrginea patului , muşamaua sub mâna , sau pe scaun cu mâna pe
speteaza , sub care se pune o pernă elestică ;
 Asistenta se spală pe mâni cu apă şi săpun .
 Îmbracă mănuşi de cauciuc sterile .
 Aspiră în sânge 0,4 ml citrat de Na 3,8 %.
Puncţionează vena fară garou şi aspiră sânge până la 2 ml.
 Se caută o venă care să poată fi puncţionată cu uşurinţă , care să se
vadă uşor sub piele şi să se simtă la palparea cu degetul .
 De obicei se alege o venă de la plica cotului .

32
  Se introduce acul în mijlocul venei , în direcţia axului longitudinal al
venei.
 Se împinge acul de-a lungul venei la o adâncime de 1-1,5 cm, se
aspiră sânge care trebuie să apară în seringă şi se continuă
aspirarea sângelui până se extrage cantitatea de sânge necesară.
 Se retrage acul şi se aplică tampon steril cu alcool.
 Se scurge amestecul sânge-citrat în eprubetă şi omogenizează lent.
 Se aşează eprubeta în stativ .
 Asistenta ăngrijeşte pacientul : se efectuează toaleta regiunii ( se
ştege de sânge dacă s-a scurs pe antebraţ)
 Se aşează bolnavul în poziţie comodă.
 Se completează buletinul , se etichetează produsul şi se trimite la
laborator.
 Se aspiră cu pipeta Westergreen până la gradaţia de 200 şi se
aşează în stativ pe corpul de cauciuc , în poziţie strict verticală.
 Pentru determinarea hematocritului se recoltează 2 ml pe cristale de
EDTA (acid etilen diaminotetraacetic 1 % ) – 0,5 ml soluţie , uscată
prin evaporare.
 Se completează buletinul , se etichetează produsul şi se trimite la
laborator.
 Recoltarea sângelui venos pentru examene biochimice se efectuează
prin puncţie venoasă , dimineaţa bolnavul fiind a ‘’jeun’’, se
recoltează 5-10 ml sânge simplu.

III.2.2.2 Tehnica recoltării urinei

Recoltarea urinei
Scop –explorator
 Informează asupra stării funcţionale a rinichilor , cât şi a întregului
organism.

Pregătirea materialor necesare
33
 Urinar sau ploscă , muşama , aleză, materiale pentru toaleta
organelor genitale externe, recipiente pentru recoltarea urinei.

Pregătirea psihică şi fizică a pacientului

 Se explică pacientului tehnica , necesitatea ei şi se solicită
colaborarea
 Se instruieşte pacientul privind folosirea bazinetului ;
 Să ştie să utilizeze numai recipientul gol şi curat ;
 Să urineze fără defecţie ;
 Să verse imediat urina în vasul colector ;
 Să nu urineze în timpul toaletei
 Se protejează patul cu muşama şi aleză;
 Se aşează plosca sub pacient;
 Se face toaleta organelor genitale externe;
 Se îndepărtează bazinetul şi se înlocuieşte cu altul curat;
 Din urina obţinută se trimite un eşantion de 100 -150 ml .

III.3 Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative şi a

comportamentului bolnavului în cursul afecţiunii

Urmărirea funcţiilor vitale şi vegetative ale organismului este

obligatorie , căci modificarea lor reflectă starea generală a bolnavului
precum şi evoluţia bolii acestuia, comunicând medicului tot ce a observat
bolnavul , în cursul zilei sau a nopţii.
Asistenta v-a sta cât mai mult la patul bolnavului şi v-a urmării :

34
 - comportamentul bolnavului (faciesul, starea psihică , reactivitatea
generală, somnul )funcţiile vitale şi vegetative ale organismului ,
apariţia unor manifestări patologice.
Asistenta medicală v-a consemna observaţiile asupra funcţiilor vitale şi
vegetative în foaia de temperatură , componentă a foii de observaţie.

III.3.1 Tehnica măsurăriitemperaturii

Are ca scop evaluarea funcţiei de termoreglare şi termogeneză.
Locuri de măsurare : axial , plica inghinală, cavitatea bucală , rect , vagin
Materiale necesare : termometrul maximal individual , casoleta mică cu
tampoane de vată , comprese de tifon sterile , prosop individual , pahar 3 /
4 soluţie de cloramină 1,5 % , sticla cu alcool medical .

Intervenţiile asistentei
Pregătirea materialelor şi instrumentelor – se pregătesc materialele
lângă pacient , se verifică integritatea şi funcţionalitatea termometrului , şi
se şterge de soluţie dezinfectată .
Pregătirea psihică a pacientului
 Se explică pacientului tehnica , necesitatea ei şi se solicită
colaborarea .
 Se aşează bolnavul în decubit dorsal , confortabil sau în poziţie ,
şezând , se aşează termometrul în axila bolnavului .
 Se menţine termometrul timp de 10 min .
 Se scoate termometrul , se şterge cu o compresa uscată şi se citeşte
gradaţia
 Se notează valoarea obţinută pe foaia de temperatură .

Interpretarea rezultatelor :

Temperatura normală : 36° – 37 ° - afebril

Valori patologice - hipertermie : 37° -38 °-subfebril
38°- 39°-febră moderată
39° -40°-febră ridicată
40° -41° hiperpirexie
Hipotermie : 36° C
35
 Reorganizarea locului de muncă
Se scutură termometrul până când Hg coboară , în rezervor , se spală
termometrul cu apă curată sau săpun lichid . Se spală paharul şi se
schimbă soluţia dezinfectantă . Se introduce termometrul în pahar.

III.3.2 Tehnica măsurării respiraţiei

Constituie un indiciu pentru stabilirea diagnosticului , aprecierea evoluţiei
bolii, recunoaşterea complicaţiilor , prognosticul bolii .
Caracteristici ale frecvenţei respiraţiei : suplă , regulată , amplă , pe
nas , lentă , profundă .

Materiale necesare : ceas cu secundar , foaie de observaţie , cerneală

sau pix cu pastă albastră .

Pregătirea bolnavului :
Se aşează bolnavul în decubit dorsal . Nu se anunţă bolnavul ! Se preferă
perioada de somn a bolnavului .

Efectuarea tehnicii :
Se numără frecvenţa mişcării de respiraţie , prin inspecţie , se aşează
mâna pe faţa palmară pe suprafaţa toracelui bolnavului , se numară
inspiraţiile timp de 1 minut . Se notează grafic în foaia de temperatură cu
un punct de culoare albastră şi se unşte cu o linie cu valoarea anterioară.

III.3.3 Tehnica măsurării pulsului

Are ca scop evaluarea funcţiei cardiovasculare , în bolile infecţioase
acute , pulsul oglindeşte gravitatea infecţiei .
Calităţile pulsului : ritmicitate , frecvenţă , celeritate , amplitudinea.
Locuri de măsurare : oricare arteră accesibilă palpării şi care poate fi
comprimată pe un plan osos : artera radială , femurală, humerală, carotidă ,
temporala, superficiala , pedioasa.

36
 Materiale necesare : Ceas cu secundar sau cronometru , creion roşu
sau pix cu pastă roşie , foaie de temperatură .

Intervenţiile asistentei :
Pregătirea fizică şi psihică a bolnavului : se anunţă bolnavul şi se explică
modul de măsurare .
Bolnavul se menţine în stare de repaus fizic şi psihic 5-10 minute cu
braţul sprijinit , pentru relaxarea muşschilor antebraţului.

Executarea tehnicii :
Spălarea mâinilor cu apă şi săpun ! Se parcurg următoarele etape :
 Reperarea arterei
 Fixarea degetelor palpatoare pe traiectul arterei .
 Excitarea unei presiuni asupra peretelui arterial cu vârful degetelor .
 Numărarea pulsaţiilor timp de 1 minut.

 Consemnarea valorii obţinute printr-un punct pe foaia de temperatură

.
 Unirea valorii prezente cu cea anterioară cu o linie .

III.3.4 Tehnica măsurării arteriale

Are ca scop descoperirea modificărilor morfofuncţionale ale inimii şi
vaselor .

Elemente de evaluat :
- Tensiunea arterială sistolică ( maximă )
- Tensiunea arterială diastolică ( minimă )

Materiale necesare :
Tavă de instrumente medicale , tensiometru , stetoscop biauricular ,
creion sau pix cu mină albastră , foaie de temperatură , tampon de vată
cu alcool.
37
 Intervenţiile asistentei :
Pregătirea psihică şi fizică a pacientului - se explică măsurile necesare
pentru o măsurare corectă : 15 min repaus înainte de măsurare ;
efectuarea măsurii se face după cel puţin 3 ore de la masă .

Execuţia tehnicii:

 Spălare pe mâini cu apă curentă ! Se aşează manometrul pe

noptieră într-o poziţie fără vizibilitate pentru bolnav .

 Se aplică strâns manşeta pe braţul bolnavului , sprijinit şi în

extensie.

 Cu mâna stângă se fixează membrana stetoscopului pe artera

humerală ,
cub marginea inferioară a manşetei ,şi olivele în urechi .

 Cu mâna dreaptă se pompează aer în manşeta pneumatică cu

para de cauciuc , până la dispariţia ghomotelor pulsatile .

 Privind manometrul , se decomprimă progresiv aerul din

manşetă ,cu ajutorul ventilului , până când se aude zgomotul
pulsului şi se observă gradaţia din momentul dart şi zgomotul
trecerii primei unde pulsatile.

 Se reţine valoarea indicată de tensiometru , pentru a fi

consemnată în foaia de temperatură cu culoare albastră.

III.3.5 Tehnica măsurării şi notării diurezei

Are ca scop obţinerea de informaţii privind strea funcţională a

aparatului renal , cantitatea şi calitatea urinei furnizând date importante
pentru stabilirea diagnosticului .

Măsurarea diurezei : se folosesc recipiente goale , gradate şi acoperite

38
 Pacientul urinează dimineaţa la oră fixă ; această cantitate de urină
de la prima emisie se aruncă .
 Se colorează , apoi , toate urinele emise, în ders de 24 de ore , până
a 2-a zi , la aceeaşi oră păstrându-se şi urina de la ultima emisie .
 Intervenţii : recipientul de urină este etichetat cu numele pacientului ,
număr de salon , număr de pat , se ţine la răcoare şi ferit de lumină .
 Diureza se notează zilnic în foaia de temperatură .

Observarea şi notarea vărsăturilor :

Are ca scop evaluarea conţinutului gastric , pentru stabilirea

diagnosticului şi bilanţul lichidelor ingerate şi eliminate zilnic din
organism .
Element de evaluat : calitatea varsaturilor – frecvenţa , orarul ,
cantitatea conţinutului , culoarea , mirosul , forţa de proiecţie , simptome
care însoţesc vărsăturile .

Materiale necesare :

Tăviţă renală , pahar cu apă, foaie de temperatură , pix sau stilou.

Intervenţiile asistentei :

 Se aşează bolnavul într-o poziţie în care să impiedice aspirarea

vărsăturii.
 Se susţine capul bolnavului cu o mână şi cu cealaltă tăviţa renală.
 Se serveşte bolnavului un pahar cu apă pentru clătirea gurii după
vărsătură .
 Se anunţă medicul
 Se prezintă vărsătura medicului

39
  Se notează în foaia de observaţie : vărsăturile alimentare cu
cerneală albastră , vărsăturile bilioase cu culoare verde ,
vărsăturile cu conţinut sangvinolent cu culoare roşie .

Observarea şi notarea scunelor :

Are ca scop urmărirea tranzitului intestinal pentru stabilirea diagnosticului .

Elemente de observaţie : frecvenţa scaunelor , orarul , cantitatea ,

consistenţa , forma , culoarea , mirosul , aspectul , elemente patologice .

Intervenţa asistentei :
Poziţia bolnavului în pat : bolnavul stă în decubit ventral sau în decubit
lateral .
Expresia feţei bolnavului : faţa este acoperită cu sudori reci , ochii
înfundaţi şi înconjuraţi cu cearcăne albastre , nasul ascuţit şi privirea
anxioasă .
Starea psihică a bolnavului : bolnavul îşi păstrează cunoştinţa ,
Pofta de mâncare : bolnavul nu are poftă de mâncare .
Somnul este agitat cu întreruperi repetate .
Durerile : abdomen dureros spontan în fosa iliacă dreaptă.

III.4. Rolul asistentei medicale în administrarea

medicamentelor indicate de medic

REGULI GENERALE DE ADMINISTRARE A MEDICAMENTELOR

40
 1. Respectarea întocmai a medicamenului prescris;
2. Identificarea medicamentelor administrate ;
3. Verificarea calităţii medicamentelor administrate ;
4. Respectarea căilor de administrare ;
5. Respectarea dozajului prescris;
6. Respectarea orarului de administrare ;
7. Respectarea somnului bolnavului ;
8. Evitarea incompatibilităţii medicamentelor ;
9. Administrarea imediată a medicamentelor deschise ;
10. Respectarea ordinii succesive de administrare a medicamentelor
11. Luarea medicamentelor în prezenţa asistentei ;
12. Servirea bolnavului spitalizat cu doze unice de medicamente ;
13. Prevenirea infecţiilor intraspitaliceşti ;
14. Lămurirea bolnavului asupra medicamentelor prescrise ;
15. Raportarea imediată către medicul secţiei a greşelilor de
administrare.

CĂILE DE ADMINISTRARE A MEDICAMENTELOR

Scopul administrării medicamentelor este de a acţiona local sau asupra

întrebului organism , în vederea prevenirii , ameliorării sau vindecării
bolilor .
Introducerea medicamentelor în organism se poate face pe mai multe
căi :
 Locală
 Renală
 Prin mucoasa respiratorie
 Percutanată , prin aplicaţii locale
 Parentală
De de caz la caz , medicii stabiesc calea de administrare a
medicamentelor în raport cu : scopul urmărit , capacitatea de absorbţie a
căii respective ,acţiunea medicamentelor asupra mucoaselor ,necesitatea
unei acţiuni mai mult sau mai puţin rapide , starea generală a bolnavului ,
toleranţa sa individuală , şi într-o oarecare măsură , şi cu preferinţele
bolnavului .

41
 Rolul asistentei medicale în administrarea medicamentelor
indicate de medic

Una din sarcinile cele mai importante ale asistentei medicale este
administrarea medicamentelor , prescrise de medic.
Medicamentele sunt substanţe utilizate cu scopul de a preveni , a
ameliora sau a vindeca bolile.
Acţiunea lor asupra organismului depinde în primul rând de structura lor
chimică ,dar o importanţă aproape tot atât de mare o au şi doza
administrată , precum şi calea de administrare.
Aceeaşi substanţă poate să acţioneze ca aliment , medicament sau
toxic , după cantităţile în care a fost introdusă în organism.
Din aceste motive la fiecare medicament se vor deosebi :
Doza terapeutică : adică o doză utilizată pentru obţinerea efectului
terapeutic dorit , fără ca prin aceasta să se producă vreo acţiune toxică ,
asupra organismului .
Doza maximă : doza cea mai mare suportată de organism, fără să apară
fenomene toxice reacţionale.
Doza toxică : cantitatea care, introdusă în organism provoacă o reacţie
toxică , periculoasă pentru organism .
Doza letală : doza care omoară omul .

Medicaţa prescrisă : Algocalmin

Indicaţii terapeutice : toate tipurile de dureri , inclusive postoperatorii ,

colici renale şi biliare .

Reacţii adverse : Efecte alergice cutanate , leucopenite , noduli locali .

Contraindicaţii : Leucopenie , alergie la pirazoli .

42
Mod de administrare : I.m , 1g de 1-2 ori / zi
- sol injectabilă 500 mg / ml . Fiole 2 ml.

Metoclopramid

Reacţii adverse : Poate produce efecte extrapiramidale , mai frecvente

la copii, tineri , bătrâni

Indicaţii :

Vărsături de etiologii variate , preventiv în chimioterapia antitumorală ,

gastropareza diabeticilor , adjuvant în explorarea funcţională a stomacului
şi duodenului , profilaxia greţurilor şi vomelor postoperatorii , uşurarea
intubării intestinale când pilorul este dificil de trecut . Sughiţ şi migrenă
Precauţii : Nu se administrează imediat după intervenţii chirurgicale pe
abdomen .
Mod de administrare : i.v , 10 mg de 3 ori / zi cu ½ oră înainte de masă .
Prezentare : Fiole 0,01 g / 2 ml
Diazepam
Indicaţii : stări anxioase ,hipocondriale , nevroze , stări
depresive , ,tulburări vehetative , din infarct , angor ,hipertensiune , ulcer
gastro-duodenal , astmă bronşic . Hipnogen .
Contracţii musculare de origine centrală .
Premedicaţie în anesteziologie .
Dismenoree funcţională , tulburări de climacteriu , eclampsie .
Alcoolism . Status epilepticus .

Reacţii adverse : somnolenţă astenie , ameţeli , tulburări vegetative ,

ataxie ,.
Diminuarea atenţiei ,creşterea latenţei reacţiilor motorii .

Contraindicaţii : Glaucom , sugari , miastenie , conducători auto .

43
Precauţii : Administrarea parenterală se face numai la bolnavi
neambulatori , care pot fi supravegheaţi câteva ore.
Mod de administrare : 1 compr./ zi
Compr de 2 mg
Penicilină G

Reacţii adverse :
 Dureri la locul injectării , noduli , abcese sterile , tromboflebită după
administrarea i.v (perfuzii prelungite cu concentraţii mari ).
 Alergie încrucişată cu alte peniciline .
 Şoc anafilactic cu pronostic grav .
 Necesită tratament de urgenţă ( adrenalină , hemisuccinat de
hidrocortizon i.v )
 Rareori apar manifestări particulare cu febră , anemie hemolitică.
 Nefrita intestinală la alergici şi necroza tubură după perfuzii cu doze
mari .

Contraindicaţii : Alergie , aplicaţii locale , infecţii cu germeni rezistenţi

(în special stafilococ penicilinazosecretor ) .

Mod de administrare : i.m - 1 milion u.i de 4 ori / zi

III.4.1 Tehnica injecţia intramusculară

Locul injecţiei îl constituie muşchii voluminoşi , lipsiţi de trunchiuri

importante de vase şi nervi , a căror lezare ar putea provoca accidente.
În muşchii fesiei se evită lezarea nervului sciatic .
 Cadranul superoextern fesier – rezultă din întretăierea unei linii
orizontale , care trece prin marginea superioară a marelui trohanter ,
44
 până deasupra şanţului interfesier , cu alta verticală perpendiculară
pe mijlocul celei orizontale.
 Când pacientul este culcat , se caută la repere punctele Smirnov şi
Barthelmy ( punctul Smirnov este situat la un lat de deget desupra şi
înapoia marelui trohanter ; punctul Barthelmye situat la unirea treimii
interne a unei linii care uneşte splina iniacă anterosuperioară cu
extremitatea şanţului interfesier ) .
 Când pacientul este în poziţie şezând , injecţia se poate face în toată
regiunea fesieră , desupra liniei de sprijin .

Pregătirea injecţiei

Materiale necesare :
 Seringi şi ace sterile de unică folosinţă cu diametru de 7 /10 ; 8 /10 ; 9
/10 , lungimea 40 -70 mm ; bizoul lung.

Execuţia tehnicii :
 Se pregăteşte şi se informează pacientul .
 Se recomandă să relaxeze musculatura .
 Se ajută să se aşeze comod în poziţie decubit ventral , decubit
lateral , ortostatism , şezând (pacienţi dispneici )
 Se dezbracă regiunea .

Executarea injecţiei :

 Asistenta işi spală mâinile .

 Dezinfectează locul injecţiei .
 Se înţeapă perpendicular pielea cu rapiditate şi siguranţă cu acul
montat la seringă .
 Se verifică poziţia acului prin aspirare
 Se injectează lent soluţia .
 Se retrage brusc acul cu seringa şi se dezinfectează locul .
 Se masează uşor locul injecţiei pentru a activa circulaţia , favorizând
resorbţia.

Îngrijirea ulterioară a pacientului - se aşează în poziţie comodă

rămânând în repaus fizic 5-10 minute .
45
 III.4.2 Tehnica perfuziei intravenoasă

Este introducerea , picătură de picătură , intravenos a unor substanţe

( serclorurat hipertonic , sau fiziologic , ser glucozat , Dextran sânge ,
plasmă ) direct în circulaţia sanguină . Ea se execută cu ajutorul unei
truse de perfuzie .
( perfuzor ) , care este adaptată la un capăt de flacon printr-un ac şi
cu celălalt capăt la venă , prin acul care se livrează odată cu trusa .
Prin acest ac se introduce lichidul de perfuzat , în loc de flacoane
se folosesc şi pungi din material plastic care conţin soluţii sterile de
perfuzat .
Cu puţină experienţă după ce s-a scos lichidul din perfuzor , acul
se poate introduce direct în venă ne mai folosind seringa .
Din toate căile de introducere parentală a medicamentelor , calea
intravenoasă este cel mai puţin dureroasă ,pentru bolnav , cea mai
puţin traumatizantă .
Pe această cale se pot introduce cantităţi mari de medicamente 5-6
litri de soluţie sau chiar mai mult , in 24 ore în ritm lent (perfuzie ),
fără ca practic , regiunea anatomică ( vena )să se resimtă .
Locul de execuţie al injecţiei intravenoase : în mod deosebit se
folosesc venele superficiale de la mână , antebraţ , plica cotului ,
braţ .

Materiale necesare :

Ace puţin mai groase cu bizoul alungit de 1,2 -1,4 mm diametru .

Pentru transfuziile de sânge sunt necesare ace cu un calibru şi mai mare .
Posedând o tehnică bună se poate folosi , dacă facem o perfuzie , acul
deja montat la tubul de perfuzie. În acest caz acul alunecă cu un unghi
foarte mic de-a lungul venei şi pătrunde repede în venă după înţeparea

46
pielii , iar riscul de a o perfora este mai mic decât atunci când acul este
montat la o seringă . Vată şi alcool .

Executarea perfuziei intravenoase

- Asistenta îşi spală mâinile .

- Alege şi dezinfectează locul puncţiei .
- Se aplică garoul la 8-10 cm deasupra locului unde se v-a face injecţia
.
- Cu degetul mare de la mâna stângă se imobilizează pielea de 2 – 4
cm sub locul unde se v-a face puncţia , iar cu restul mâinii se întinde
pielea segmentului de membru unde se face puncţia ,şi se ţine
imobilizat membrul respectiv.
- Acul deja montat la tubul de perfuzie se ţine în mâna dreaptă şi se
înţeapă pielea şi vena astfel :
a) În primul rând se înţeapă pielea deasupra locului care este
ţinut fixat de policele stâng .
b) Se introduce acul uşor de-a lungul peretelui anterior al venei ,
câţiva mm – oblic , către venă , până când se simte că a fost
înţepată vena.
c) Se pătrunde în lumenul venei , se” încearcă „ vena pe ac şi ce
continuă înaintarea în lumenul ei încă 2-3 cm , având grijă ca
acul să nu iasă prin peretele opus . În cazul in care bolnavul
are o presiune venoasă mare , sângele poate intra singur în
perfuzor .
După ce ne-am convins că acul este introdus perfect în venă , desfacem
garoul , desfacem clema , care compresează tubul de perfuzie şi lăsăm să
curgă lichidul în ritmul necesar .

III.5 Pregătirea preoperatorie şi îngrijirea post operatorie

III. 5.1 Pregătirea preoperatorie a bolnavului

Pregătirile post operatorii se acordă bolnavului pentru asigurarea
condiţiilor necesare : prevenirea accidentelor care pot surveni în cursul
intervenţiei chirurgicale sau în perioada postoperatorie imediată .

47
 Primirea pacientului în secţie
Asistenta medicală generalistă v-a trebui sa-l facă pe pacient să se
familiarizeze în cel mai scurt timp cu secţia , cu ceilalţi pacienţi şi cu restul
personalului ; ea se v-a prezenta pacientului , v-a spune care este echipa
de medici reponsabilă de salonul respectiv şi restul echipei din celelalte
ture , va culege date despre pacient şi situaţia familială .
La indicaţia medicului v-a recolta probele necesare pentru examene de
laborator, îl v-a însoţi pe pacient la serviciul radiologic , sau alte explorări
speciale , va administra personal medicaţia indicată .

Pregătirea psihică pentru operaţie

Asistenta medicală generalistă va discuta cu pacientul , îl va încuraja în
perioada premergătoare operaţiei .
V-a da informaţii generale despre intervenţie , restul informaţiilor fiind
furnizate de medic , care va lua şi acordul scris referitor la operaţie .
Echipa din blocul operator trebuie să facă acelaşi lucru : să preia
pacientul , să-lasigure că totul se v-a desfăşura normal , să-i explice înainte
de a acţiona asupra lui ceea ce urmează a-i face ; punerea în temă
îndepărtează teama de necunoscut şi surprizele neplăcute , dureroase .

Pregătiri şi teste preoperatorii

Asistenta medicală generalistă v-a recolta toate probele de laborator
indicate de medic , se v-a îngriji de toate indicaţiile preoperatorii şi v-a
introduce în foaia de observaţie rezultatele examenelor cerute .
În funcţie de specialitatea chirurgicală , de particularităţile fiecărui pacient
, examinările preoperatorii pot varia de la caz la caz , constă în examinări
clinice şi paraclinice pe baza cărora se pot sesiza particularităţile specifice
fiecărui pacient , starea funcţională şi modul de răspuns la o intervenţie
operatorie.

48
 La toate aceste intervenţii pacientul este asistat sau însoţit de asistenta
medicală generalistă :

- Radiografie toracică – depistează eventualele afecţiuni pulmonare şi

modificările globale ale corpului şi aortei .
- Alte examinări ale aparatului respirator – pentru evineţierea infecţiilor
recente ale căilor respiratorii , determinarea capacităţii vitale .
- Electrocardiogramă + examen cardiologic – pentru evaluarea
activităţii cardiace (tensiunea arterială , frecvenţa pulsului ) şi a
eventualelor disfuncţii
- Examen sumar de urină - informează asupra stării funcţionale a
rinichilor , prezenţa datelor patologic recomandând aprofundarea lor .
- Examinarea sângelui – număratoarea globulelor roşii , a
leucocitelor , formula sanguină , hematocritul , timpul de sângerare ,
timpul de coagulare , poate furniza detalii importante pentru evoluţia
intra si postoperatorie.
- Măsurarea unor constante biologice – glicemie , uree ,
transaminazele (TGO , TGP) ,Tymol .
- Determinarea grupului sanguin si a grupului Rh – în cazurile în care
necesită potenţial administrarea intraoperatorie de sânge ;
- Testarea alergiei la unele medicamente sau la alte produse;
- Greutatea pacientului precum şi starea de nutriţie ;
- Măsurarea zilnică a temperaturii
- La femei se vor evalua dacă sunt probleme genitale , evitându-se
pe cat posibil , intervenţiile pe perioada ciclului menstrual .
- Toate datele culese vor fi trecute în acurateţe în foaia de observaţie
a pacientului .

Îngrijirile din preziua operaţiei

Prescripţiile medicamentoase – folosite anterior de pacient – cardiotonice ,

antiartice , Insulină , vor fi administrate corect până în momentul
intervenţiei chirurgicale .

49
 Premedicaţia –seara , înainte de culcare , se v-a administra
Fenobarbital sau Romergan pentru asigurarea unui somn bun şi înlăturarea
stării de anxietate .
Regimul alimentar – pacientul v-a lua doar masa de prânz şi v-a
consuma o cantitate normală de lichide
Pregătirea pielii – examinarea stării tegumentelor , semnalarea infecţiilor
cutanate , tratarea eventualelor plăgi , dacă pielea este integră , pacientul
v-a face un duş sau dacă nu este posibil ( incapacitatea fizică ), asistenta
medicală generalistă împreună cu o infirmieră va asigura o toaletă cât mai
completă .
Zonele păroase vor fi rase pe o suprafaţă largă (10 -15 cm ) faţă de
limitele inciziei .

Îngrijirile din ziua operaţiei

Este bine ca pacientul să nu fie trezit prea devreme ;

Efectuarea unei clisme - este necesară pentru cei operaţi pe tractul
digestiv ,nu se face celorlalţi pacienţi , nu de administrează purgative
preoperator decât la indicaţia expresă a medicului , deoarece sărăcesc
organismul de lichide şi săruri minerale ;
Femeile îşi vor scoate eventualele ace de păr şi vor lega strâns părul
într-o basma , nu vor avea la gât lanţuri cu pandantive , ceasul pe
antebraţ , alte obiecte de podoabă cu excepţia verighetei ;
Bolnavilor în vârstă , cu varice mari , cărora li se face o intervenţie în
regiunea abdominală , este bine să li se aplice pe gambă şi în treimea
inferioară a copsei un bandaj clasic uşor strâns pentru a evita staza
venoasă , se reduce masa circulantă şi creşte riscul de şoc operator – de
asemenea post operator împiedică apariţia tromboflebitei ;
Cu 30 de minute înainte de a intra în sala de operţie se v-a administra
medicaţia – preanestezia – câte o fiolă de Mialgin şi Atropină intramuscular
;
Se v-a avea grijă de starea psihică a pacientului asigurândul-l că totul
se v-a desfăşura normal , i se vor explica toate pregătirile necesare ;
Pregătirea preoperatorie specială , pentru fiecare caz în parte , se v-a
face la indicaţia chirurgului ce va opera ;
50
 După plecarea pacientului la sală se va schimba lenjeria de pat pentru
ca pacientu să găsească patul curat şi corect îngrijit.

III.5.2. Tehnica puncţiei rahidiene

Definiţie :puncţia rahidiană reprezintă puncţia cu un ac în spaţiul

subrahnoidian , printre vertebre.

Scop : anestezic – introducerea substanţelor anestezice - rahianestezia .

Locul puncţiei : puncţia lombară – D12 - L 1 sau L 4 – L 5

Pregătirea puncţiei

Materiale necesare : masa acoperită cu câmp steril , pe care se

aşează :
Ace de puncţie rahidiană sterile , pungi de 6-10 cm cu un diametru între 0,5
– 2 mm.
Seringi sterile , 2 – 3 pense sterile , sticlă cu alcool şi tinctură de iod sau
Betadină , casoletă cu câmpuri sterile , mănuşi chirurgicale sterile ,
substenţe anestezice Xilină 2 % .

Pregătirea pacientului :
 Pregătirea psihică : se informează pacientul asupra necesităţii
efectuării puncţiei şi i se solicită colaborarea .
 Se explică bolnavului poziţia exactă pe care trebuie să o menţină în
timpul puncţiei .
 Pregătirea fizică : pecientul este “a jeun “.
 Se dezbracă bolnavul .
 Se aşează bolnavul în poziţie şezândă , la marginea mesei , cu
picioarele atârnând .
51
  Se încrucişează mâinile bolnavului pe piept şi capul aplecat înainte .
 Spatele se înconvoaie în formă de arc ( poziţie„ spate de pisică „ )
şi se apasă moderat capul în regiunea occipitală .
 Pacientul este menţinut în această poziţie de asistenta medicală ,
susţinându-i ceafa cu o mână , iar cu cealaltă împingând uşor
regiunea epigastrică .
 Bolnavul va fi acoperit , cu excepţia locului puncţiei .

Execuţia puncţiei
 Se face de către medic , ajutat de către asistentă .
 Participarea la efectuarea puncţiei .
 Spălarea pe mâini cu apă şi săpun , dezinfectarea cu alcool .
 Dezinfectează locul puncţiei cu alcool şi tinctură de iod , sau
betadină , pe o suprafaţă de 10 cm .
 Se izolează cu câmp steril .
 Se prezintă medicului mănuşile sterile pentru a-şi alege locul
puncţiei .
 Se oferă medicului seringa cu substanţa anestezică .
 Se supraveghează bolnavul în timpul puncţiei .
 Spălare pe mâini cu apă şi săpun .

Bolnavii cu rahianestezie trebuie să fie supravegheaţi în permanenţă şi

perfuzaţi cu Ser glucozat 5 % sau Ser fiziologic în tot timpul operaţiei ,
pentru a menţine în limite normale constantele normale care au tendinţa
uneori să se deterioreze , ca urmare a efectului rahianesteziei.
Se vor controla des : tensiunea arterială , pulsul , numărul respiraţiilor
pe mint , faciesul , culoarea extremităţilor şi starea generală a pacientului .
Se administrează permanent oxigen pe sonda nazală .
Rahianestezia se execută în condiţii stricte de asepsie .

ACCIDENTE
52
  Ameţeli , tulburări vizuale , dureri de cap , greaţă , tuse
vărsături .
 Hemoragii prin ac , dacă persintă se repetă puncţia într-un
spaţiu intervertebral superior .
 Şocul reflex ( foarte rar ) poate duce la sincope mortale .
 Bolnavul v-a fi supravegheat cu atenţie 24 ore .
 Nerespectarea repausului în poziţie orizontală poate da
naştere la tulburări postpuncţionale - cefalee rebelă la
tratament .

III.5.3 Anestezia peridurală

Acest fel de anestezie se obţie prin injectarea substanţei
anestezice în special peridural ( deci nu în canalul rahidian , ci în
afara acestuia , între ligamentul galben şi dura mater ) .
Întrucât prin spaţiul peridural trec nervii rahidieni , anestezicul
introdus străbate perinervul şi produce anestezia .
Poziţia bolnavului este preferabil să fie în decubit lateral .
Se folosesc : Novocaina , Xilina sau Dixidextracaim .
Doza uzuală pentru un adult este : Xilină şi procaină 2 % 20
ml , iar pentru Dixidextracaim 15 -20 ml .
În timpul intervenţiei chirurgicale se urmăreşte atent bolnavul ,
se face perfuzie cu ser glucozat şi se administrează oxigen pe
sonda nazală .
Anestezia peridurală este foarte bine suportată şi de persoane
cu tulburări importante cardiace , respiratorii renale , de vârstnici
şi hipotensivi , motiv pentru care una dintre anesteziile utile la
astfel de bolnavi .
Ca şi rahianestezia , anestezia peridurală se execută în condiţii
stricte de asepsie .

III.5.4 Intervenţia practicată

53
 Apendicectomie cu înfundare şi mezoplastie . Drenaj .
Anestezia –rahie cu Xilină 1 / - 4 ml ;
Descriere : Incizie Mac Burney.
La deschiderea cavităţii peritoneale se constată lichid serocitrin
liber în cavitate care se absoarbe cu compresă ; cec normal situat
, apendice situat mezoceliac , lung de 10 cm , congestionat , de
aspect flegmonos . .
Se practică apendicectomie cu înfundare în mezoplastie .
Lavajul cavităţii cu ser fiziologic călduţ , controlul cavităţii
peritoneale închidere în straturi anatomice .
Sutură şi pansament steril.

III.5.5 Transportul la salon sau în secţia de reanimare a

bolnavului operat

Transportul bolnavului operat

Căruciorul este pregătit cu pătură , cearşaf şi aleză .
Bolnavul este aşezat în poziţie de decubit dorsal cu capul într-o parte .
Se acoperă bolnavul pentru a nu răci .
Transportul se efectuează silenţios , cu blândeţe , fără zdruncinături (care
pot deveni factori şocogeni ).

54
Se supraveghează : pulsul şi carotida ,eventuala vărsătură , apariţia
cianozei .
Se supraveghează perfuzia (dacă se continuă în timpul transportului ) şi
drenurile .

III.5.6 Îngrijiri postoperatorii

Instalarea bolnavului în pat .
Bolnavii operaţi cu rahianestezie , vor fi aşezaţi în pat în decubit
dorsal ,cu capul flectat spre dreapta cu tăviţa renală alături , atrăgandu-li-se
atenţia că le este interzisă ridicarea capului deasupra nivelului orzontal al
corpului .
Aceşti bolnavi vor face mişcări de lateralitate ale corpului şi mişcări ale
membrelor.
Restricţia mişcării capului se întinde până a 2-a zi , iar nerespectarea
ei atrage în multe cazuri instalarea unei cefalei postrahianestezie care
durează câteva zile şi cedează greu la tratament ( cafenă i.v , vit B1 , B6 ,
B12 ). După 7 zile această cefalee dispare se aplică la majoritatea
cazurilor .
Dacă perfuzia se continuă , se plasează flaconul pe suport , iar
membrul bolnavului se aşează în jghiabul de fixare , se verifică poziţia
acului şi ritmul perfuziei .
Drenurile sunt recordate la borcane (cât este cazul ).
Prima grijă este ca bolnavii să fie ţinuţi în sala de urmărire
postoperatorie a blocului operator , până cand sunt complet conştienţi şi au
funcţiile vitale stabile .
Chirurgul şi anestezistul vor vizita apoi frecvent pacientul operat în
primele ore după operaţie în secţia de terapie intensivă sau în salon .
Odată adus în salon , pacientul v-a fi urmărit cu atenţie .
Asistenta medicală generalistă nu trebuie să uite că pacientul
reacţionează la actul oprator diferit în funcţie de tipul său reactiv.
Ea trebuie să înţeleagă această reactivitate uneori neconcordantă cu
tipul de operaţie , şi trebuie să-l ajute pe pacient să se liniştească şi să-l
asigure că totul se v-a desfăşura normal .
În acelaşi timp nu trebuie să uite că şi operaţia cea mai simplă poate fi
urmată de complicaţii grave –ea v.a urmări stabilirea funcţiilor vitale , v.a
55
acorda atenţie oricărui semnal de alarmă pe care-l va da pacientul , sau
oricărui semn patologic pe care-l va constata în starea generală a
individului .
Odată ajuns în salon , pacientul va fi luat în primire de asistenta
medicală generalistă care-l v-a aşeza comod în pat , v-a fi bine acoperit ;
când are tuburi de dren sau sondă uretrală cu acorduri la pungi de plastic
se va îngriji ca acestea să fie acordate corect şi aşezate în locul cel mai
potrivit , având în vedere că pacientul se poate mişca voluntar/ involuntar
în pat .
Astfel se va evita tracţionarea sondei de pungile pline sau turtirea /
îndoirea tuburilor de racod.
Ca regulă generală , pentru pacienţii operaţi , peste cearşaful de pat se
pune o muşama din cauciuc sau material plastic şi apoi o traversă de
pânză de protecţie .
Asistenta medicală generalistă v-a verifica frecvent starea
pansamentuui şi a tuburilor de dren .
Dacă pacientul trebuie să continue o transfuzie , o perfuzie cu soluţii
electrolitice , asistenta medicală generalistp se va informa asupra
cantităţilorde administrat , va da medicaţia prescrisă şi va nota în foaia de
observaţie tot ce a efectuat .
Ori de câte ori este necesar va administra medicaţia calmantă prescrisă
de medic .
Ca regulă generală pentru toţi pacienţii operaţi se vor monitoriza funcţiile
vitale – tensiunea arterială , pulsul , respiraţia diureza , , se va controla
eventuala stază gastrică , precum şi cantitatea de secreţii care se
evacuează prin tuburile de dren ,aspectul acestora.
În funcţie de tipul operaţiei , indicaţia medicului şi de starea pacientului ,
asistenta medicală generalistă va mobiliza precoce pacientul , îl va ajuta să
facă miscări în pat pentru a preveni staza venoasă şi complicaţiile
pulmonare sau de decubit , îl va ajuta să schimbe poziţia , să se ridice la
marginea patului şi să facă primii paşi în salon , va efectua tapotaj toracic
şi-l va invita să facă gimnastică respiratorie.

III.6 Regimul alimentar al bolnavilor operaţi de apendicită

Ziua operaţiei :

56
-după trezire bolnavul poate primi ceai sau zeamă de compot (cu zahărul
fiert în apă )
Ziua 1 postoperator :
-se poate adăuga supa strecurată , spre seară se poate adăuga pâine cu
unt şi câţiva biscuiţi simpli ;
Ziua 2 postoperator :
-supă cu tot ce conţine aceasta , carne fiartă de pui sau vacă , crenvuşti
fierţi , ou fiert moale , lapte bătut ,iaurt dietetic , pâine prăjită sau veche de
o zi .
Ziua 3 postoperator :
-se poate adăuga parizer de pasăre sau vacă , cartofi , brânză de
vaci ,soteuri .

Ziua 4 -14 postoperator :

-se poate adăuga şi alte lactate , brânzeturi nefermentate , ciorbe de
pasăre sau vacă , peşte înăbuşit , pireuri , grătar de pui , vită sau peşte
slab , checuri , papanaşi fierţi , fructe fierte din compot , budici , griş cu
lapte , orez cu lapte , peşte făinoase .
-în aceste zile bolnavul nu v-a mânca : fasole , varză , legume sau fructe
verzi , mâncăruri prăjite , rântaşuri , borşuri , mâncare condimentată sau
acrită cu oţet , dulciuri concentrate sau cu cremă , seminţe.

III.7 Rolul educativ al asistentei medicale în profilaxia

afecţiunii

Măsuri de profilaxie primară vizează :

 Reducerea numărului de cazuri de îmbolnăvire

 Dispensarizarea persoanelor cu risc crescut .
 Educarea populaţiei privind igiena buco-dentară

57
  Educaţia populaţiei privind igiena alimentară : alimentaţie echilibrată
calitativ şi cantitativ , mese regulate, servirea mesei în condiţii de
relaxare nervoasă , ambianţă plăcută .
 Educarea poporului privind abandonarea obiceiurilor dăunătoare :
alcoolism şi fumatul .
 Îngrijirile postoperatorii la domiciliu .
 Educă pacientul ca să recunoască semnele complicaţiilor :
Evisceraţia ( se poate produce la sfârşitul primei săptămâni după
intervenţia chirurgicală , manifestându-se printr-o durere vie apărută
brusc la nivelul plăgii , imediat după un efort de tuse , strănut ,
vărsături ), se previne printr-o comprimare moderată a plăgii
operatorii cu palmele ( în cazul în care s-a produs de impune
refacerea imediată a suturilor , chirurgical )
 Educă pacientul ca să recunoască semnele complicaţiilor : durere ,
febră , varsături , lipsa scaunului sau diaree.
 Educă pacientul să respecte regimul alimentar de cruţare 15 zile , să
evite efortul fizic 30 zile ,să efectueze controlul periodic la medicul de
familie sau la policlinică.

CAPITOLUL IV

PREZENTARE CAZURI CLINICE :

PLAN DE ÎNGRIJIRE CAZUL I

SPITALUL CLINIC DE URGENŢĂ “ SF PANTELIMON “
Culegerea datelor :

58
Date subiective :
NUME : C . M
VÂRSTĂ : 26 ani
SEX : feminin
STARE CIVILĂ : căsătorită
RELIGIE : ortodoxă
NAŢIONALITATE : Română
PREGĂTIRE PROFESIONALĂ : Studii superioare
OCUPAŢIA : Profesoară
DOMICILIUL : Bolintin – Deal , jud Giurgiu
CONDIŢII DE VIAŢĂ : bune , locuieşte cu părinţii şi copilul , la casă ,
ambii sunt salariaţi .
OBIŞNUINŢE DE VIAŢĂ : nu consumă alcool , nu ţine regim ,
consumă o cafea zilnic .
SEMNE PARTICULARE : - înălţime : 1, 68 m
- greutate : 52 kg
- grup sanguin : AII pozitiv
- nu se ştie alergică la nici un
medicament
FUNCŢII VITALE : TA 135/70 mm Hg AV = 96 B/ min R=23 r / min T° -
38 ° C
FUNCŢII VEGETATIVE : - apetit -scăzut
-scaun –abundent (3 zile ) diureză scăzută
-durere în fosa iliacă dreaptă

ANTECEDENTE PERSONALE : -menarha la 15 ani

-o naştere normală
-un avort sponan
-flux menstrual la 30 de zile , 5 zile , fără
durerii
ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE : nega boli importante .
Date obiective :
DATA INTERNARII : 06.06.2016
59
OBSERVAŢII : sistem osteo-articular integru , tegumente integre ,
curate , stare generală uşor alterată.
DIAGNOSTIC MEDICAL : apendicită acută flegmonoasă
MOTIVELE INTERNĂRII : -greţuri
-vărsături
-durere în fosa iliacă dreaptă
-tahicardie
-cefalee
-tahipnee
ISTORICUL BOLII :pacienta declară că în urmă cu 5 zile au apărut
greţurile şi vărsăturile ,iar de 24 de ore au apărut dureri în fosa iliacă
dreaptă.

APRECIERE NURSSING :
Pacienta este conştientă de afecţiunea de care suferă , şi nu îi este
frică de intervenţia chirurgicală care v-a urma , dar doreşte să
cunoască mai multe despre tehnica anestezică , regim alimentar .

NEVOI AFECTATE :

 Nevoia de a evita pericole

 Nevoia de a respira şi de a avea o bună circulaţie
 Nevoia de a se alimenta şi hidrata
 Nevoia de a-şi păstra temperatura corpului în limite constante
(normale)
 Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca
 Nevoia de a elimina
 Nevoia de a se odihni
 Nevoia de a comunica

60
 NEVOI DIAGNOSTIC
AFECTAE îNGRIJIRE OBIECTIVE INTERVENŢI EVALUARE
I
-Mă prezint
1)Nevoia Vulnerabilitate -Reducerea pecientei şi ORA 11:00
de a evita a faţă de anxietăţii asigur un TA= 125/70
pericole pericole ; microclimate mm Hg
Durere în -Combaterea favorabil
R= 29 r /min
zona inghinală durerii (temperature
camerei de AV=
cu iradieri în
aproximativ 88b/min
membrul -Prevenirea
inferior şi 20 °C ,
complicaţiilor
hipocondrul umiditate ,sal Pacienta
posibile şi a
drept . on aerisit , este mai
infecţiilor
lenjerie de liniştită din
Risc potential inferioare .
pat şi se corp punct de
de complicaţie
cirata ). vedere
imediată şi
emotional.
tardivă – -Port discuţii
peritonită cu pacienta
-hemoragie pentru a
postoperatorie înlătura
anxietatea şi
-ocluzie
pentru a-I
intestinală
mări
-fistule încrederea în
-evisceraţii echipa de
61
Anxietate îngrijire şi
TA= 135/70 pentru a
mm Hg colabora cu
aceasta.
R= 23r/ min
- Aplic pungă
Av= 96 b / min
cu gheaţă în
zona
inghinală
pentru
diminuarea
durerii.
-Administrez
la indicaţia
medicului
Algocalmin
F.I, IM ,
Metrocloprmi
d f.I, IM
-Recoltez
sânge pentru
investigaţii de
laborator în
urgenţă :
HLG,grup
sanguin şi
RH, VSH,
glicemie.
-La
recomandare
a medicului
pregătesc
pacienta
pentru
efectuarea
ecografiei
abdominale .
-Medicul
indică
62
 intervenţia
chirurgicală .
2)Nevoia Dispnee cu Reducerea -Asigur
de a polipnee durerii, pacientei o
respira şi R = 23 resp/ poziţie R= 20 r /
de a avea min. a anxietăţii , antalgică. min
o bună a -Discut cu
Anxietate
circulaţie pacienta AV= 88 b/
-Tahicardie 96
tahicardiei şi pentru a-i min
b/min
a înlătura
-Durere în anxietatea.
fosa iliacă Pacienta
polipneei -Aerisesc colaborează
dreaptă
salonul , cu echipa
păstrez de îngrijire.
temperatura
şi umiditatea
constante în
salon.
-Măsor
funcţiile vitale
şi le notez în
F.O.
-Pentru
reducerea
durerii aplic
pungă cu
gheaţă în
regiunea
inghinală şi
comprese
reci pe frunte.
3)Nevoia Inapetenţă Reducerea -Pregătesc
de a se Greaţă şi durerii materialele
alimenta şi vărsături Vărsăturilor necesare şi Vărsături : 1
hidrata datorită şi a pregătesc
procesului greţurilor . pacienta în Greaţă
inflamator . timpul permanentă
vărsăturilor ,
63
 susţinând-o .
în poziţie de
decubit
lateral,
susţinându-I
capul , captez
lichidul de
vărsătură în
tăviţa renală ,
patul fiind
protejat cu
muşama şi
aleză, şi apoi
duc la
cunoştinţă
medicului .
-Ofer
pacientei un
pahar cu
soluţie
aromata
pentru a-şi
clăti gura.
4)Nevoia Hipertermie Combaterea -Asigur
de a-şi Febră febrei şi pacientei Temperatur
păstra moderată păstrarea condiţii de a a scăzut
temperatur temperaturii microclimat la 37°C.
( 38 ° C ),
a corpului în limite corespunzăto
tegumente
în limite fiziologice . r.
roşii uscate ,
constante -Aerisesc
calde datorită
( normale ). procesului camera.
inflamator . -Lenjeria de
corp şi de pat
curată.
-Aplic
pacientei
comprese
reci pe
64
 frunte.
-La indicaţia
medicului
administrez
I.M
Algocalmin
F.I
5) Nevoia Dificultate de -Autonomie - Ajit pacienta Obiectiv
de a se a se îmbrăca în să se parţial
îmbrăca şi şi dezbrăca. satisfacerea îmbrace şi realizat .
dezbrăca . -Durere. nevoii. să se
dezbrace cu
-Hipertermie.
lenjerie de
-Anxietate. spital.
-Asigur
lenjerie de
pat curată .
6)Nevoia Eliminarea -Combaterea Deservesc -Nevoie
de a inadecvată oliguriei . pacienta la partial
elimina -Oligurie -Tranzit pat cu plosca satisfăcută.
(900ml/24 h) intestinal pentru -Pacienta
normal . satisfacerea ingera 200
-Constipaţie –
nevoilor şi ml ceai.
absenţa -Igienă
observ
scaunelor de 3 satisfăcută.
cantitatea şi
zile .
aspectul
-Transpiraţii eliminărilor
moderate . apoi notez în
-Greaţă F.O.
-Explic
pacientei
importanţa
spălării pe
mâini după
satisfacerea
nevoii.
-Rog
pacienta să
65
 facă exerciţii
de respiraţie
profundă
pentru
înlăturarea
senzaţiei de
freaţă
-Încurajez
pacienta şi îi
explic
importanţa
ingerării de
lichide –
Efectuez o
clisma
evacuatoare.
7) Nevoia Somn interupt Pacienta să -Creez un Pacienta
de a se de beneficieze mediu este liniştită
odihni cca 4 ore de un somn adecvat : , are mare
corespunzăto linişte, salon încredere în
-Febră
r calitativ şi aerisit, echipa de
-Durere cantitativ. lenjerie îngrijire
-Anxietate curată .
-Discut cu
pacienta
pentru a.i
înlătura
anxietatea .
8)Nevoia Dificultate în Asigur Pregătesc Pacienta
de a fi satisfacerea aseptizări pacienta este
curat şi nevoii datorită tegumentelor pentru echilibrată
îngijit durerii , în vederea intervenţia psihic .
febrei , intervenţiei chirurgicală Acceptă
anxietăţii. chirurgicale. prin : intervenţia
Pregătire chirurgicală
fizică şi .
psihică Câmpul
-preătire operator
66
 locală este
prin :epilare , pregătit
spălare , TA =
degresare ,ba 120/70 mm
dijonare cu Hg
tincture de
AV= 96 b/
iod a
min
abdomenului.
R= 19 r /
-Conduc
min.
pacienta la
sala de
operaţie
pentru
intervenţia
chirurgicală.
-La indicaţia
medicului
administrez
Diazepam
½f.
-Măsor
funcţiile vitale
şi le notez în
foaia de
observaţie.

67
PLAN DE ÎNGRIJIRE - CAZUL II

SPITALUL CLINIC DE URGENŢĂ “ SF PANTELIMON “

Culegerea datelor :
Date obiective:
NUME : S. D
VÂRSTĂ : 34 ani
SEX : feminine
STARE CIVILĂ : divorţată
RELIGIE : ortodoxă
PREGĂTIRE PROFESIONALĂ : liceul
OCUPAŢIA : femeie de serviciu
DOMICILIUL : Bucureşti

68
 CONDIŢII DE VIAŢĂ : medii , locuieşte singură , într-o
camera închiriată
OBIŞNUINŢE DE VIAŢĂ : nu consumă alcool ,fumează ( 8
ţigări / zi ), 2 cafele zilnic
SEMNE PARTICULARE : - înălţime : 1,74 m
-greutate : 70 kg
-grup sanguin : BIII ,RH pozitiv
-nu se ştie alergică la nici un medicament
FUNCŢII VITALE : TA = 140/75mm Hg
AV=97 b/min
R=24 r/min
T °= 38,3° C
FUNCŢII VEGETATIVE: -apetit –inapetenţă
-scaun –normal
-diureză : scăzută
-durere :durere acutăîn fosa iliacă
dreaptă
ANTECEDENTE PERSONALE : -menarhă la 14 ani
-naşteri 0
-un avort la cerere
-flux menstrual la 28 de zile , 3
zile , dureri moderate
ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE :neaga boli
importante

Date obiective :
DATA INTERNĂRII : 12 .03. 2016
OBSERVAŢII : system osteo-articular integru , tegumente
integre ,curate, stare generală uşor alterată
DIAGNOSTIC MEDIACAL: apendicită acută
MOTIVELE INTERNĂRII : -greţuri
-vărsături
-febră moderată
69
 -durere în fosa iliacă dreaptă
-tahicardie
-tahipnee
-cefalee
ISTORICUL BOLII : Afecţiunea a debutat în urmă cu 3 zile , în urma
unui efort fizic menţinut.
Pacienta afrirmă că au apărut dureri în zona inghinală (fosa iliacă
dreaptă ) , ameţeli greţuri , vărsături , inapetenţă , motiv pentru care
este transportată la Spitalul Clinic de urgenţă “Sf Pantelimon “ .

APRECIERE NURSSING :
Pacienta este internată de urgenţă pentru durerile din zona
inghinală , dar este mulţumită ca este doar o apendicită , şi nu altă
afecţiune .
Doreşte să cunoască mai multe despre recuperarea sa după
operaţie , deoarece este singura şi nu are cine o ajuta .

NEVOI AFECTATE
 Nevoia de a evita pericole
 Nevoia de a respira şi de a avea o bună circulaţie
 Nevoia de a se alimenta şi hidrata
 Nevoia de a-şi păstra temperatura corpului în limite constante
(normale)
 Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca
 Nevoia de a elimina
 Nevoia de a se odihni
 Nevoia de a comunica

70
 NEVOI DIAGNOST OBIECTIV INTERVENŢII EVALUA
AFECTAT IC E RE
E ÎNGIJIRE
2) Nevoia DI- Reducerea Asigur R= 22 r /
de a Tahicardie durerii , a pacientei o min
respira şi (97 b/min ), anxietăţii. poziţie AV= 90
de a avea polipnee ( 24 -Menţinerea antalgică . b/min
o bună r/ min). funcţiilor Discut cu Pacienta
circulaţie . Datorită vitale în pacienta pentru este liniştită
durerii în limitele a o linişti. şi
fosa iliacă fiziologice. Aerisesc cooperează
dreaptă salonul . cu echipa
(process de îngrijire.
Măsor funcţiile
inflamator ),
vitale şi le
anxietate.
notez în F.O .
Pentru
reducerea
durerii aplic
pungă cu
gheaţă în
regiunea
inghinală şi
comprese reci
pe frunte.
3) Nevoia Inpetenţă Reducerea -Asigur
de a se -Vărsături vărsăturilor şi pacientei o Greaţa
alimenta şi alimentare la a greţurilor . hidratare persistă .
hidrata . ora 10oo . corespunzătoar
e : ceai
-Greaţă.
îndulcit ,rece în
71
 cantităţi mici.
-Rog pacienta
să respire
adânc pentru a-
I diminua
senzaţia de
greaţă.
-Aerisesc
salonul.
4)Nevoia Hipertermie. -Menţinerea -Administrez ,
de a-şi Febră temperaturii la indicaţia Temperatur
păstra moderată în limite medicului a a scăzut
temperatur (380 C), fiziologice . Algocalmin F.I, la 37 0 C .
a corpului Anxietate , -Reducerea IM, aplic
în limite proces durerii şi a comprese reci
normale . inflamator, anxietăţii. pe frunte .
durere . -Asigur un
microclimate
favorabil
(lenjerie curată
şi uscată- atât
de corp cat şi
de pat ),
aerisesc
salonul.
5)Nevoia Incapacitate -Reducerea -Discut cu -Pacienta
de a se în durerii pacienta , îi se simte
îmbrăca şi satisfacerea -Autonomie explic că mai bine
dezbrăca. nevoii : în această curată şi
proces satisfacerea incapacitate de schimbată.
inflamator ,d nevoii . a se imbrăca şi -
urere. dezbrăca este Colaboreaz
temporară, fiind ă , are
provocată încredere în
numai de echipa de
durere . îngrijire.
-Ajut pacienta
în satisfacerea
72
 nevoii –Asigur
lenjerie de pat
şi de corp
curată şi lejeră.
6) Nevoia Eliminare -Asigurarea -Discut cu -Elimină
de a inadecvată . unei diureze pacienta , o urina în
elimina . -Oligurie 750 în limite însoţesc la baie cantitate şi
ml /24 h fiziologice. , pentru aspect
satisfacerea normal.
-Transpiraţii
nevoii, observ
moderate .
cantitatea şi
-Greaţă, culoarea
durere. eliminărilor
notez în F.O .
-Explic
pacientei
importanţa
spălării pe
mâini ..
-La indicaţia
medicului în
caz de nevoie ,
efectuez o
clismă
evacuatoare
7) Neoia Somn -Pacienta să -Creez un
de a se interupt beneficieze mediu adecvat : -Pacienta
odihni. -Febră de un somn linişte salon este mai
corespunzăto aerisit , liniştită a
-Durere
r calitativ şi lenjererie dormit o oră
-Anxietate. cantitativ . curate de pat şi în timpul
-Reducerea de corp, zilei .
durerii , temperatură de
febrei , aproximativ 20
0
anxietăţii. C.
-Discut cu
pacienta pentru
a-înlătura
73
 anxietatea.
8)Nevoia Izolare -Reducerea -Discut cu
de a socială . anxietăţii . pacienta pentru Pacienta
comunica ( anxietate , -Pregătirea înlăturarea colaboreaz
durere) psihică şi anxietăţii . ă cu echipa
fizică a -Îi fac de îngrijire ,
pacientei cunoştinţă cu o este
pentru pacientă deja pregătită
intervenţia operată şi cu o fizic şi
chirurgicală . evoluţie bună. echilibrată
psihic.
-Medicul a
hotărât
intervenţia
chirurgicală la
ora 13 00 .
-Discut cu
pacienta şi
parcurg etapele
pregătirii
preoperatorii.

CAZUL- III

PLAN DE ÎNGRIJIRE
SPITALUL CLINIC DE URGENŢĂ ,,SF PANTELIMON ’’

Culegerea datelor :
Date subiective

NUME : M.C
VÂRSTA : 23 ani
74
SEX : B
STARE CIVILĂ : necasatorit
RELIGIE : ortodoxă
NAŢIONALITATE : română
PREGĂTIRE PROFESIONALĂ : liceul
OCUPAŢIE : agent vânzări
DOMICILIUL :Bucureşti
CONDIŢII DE VIAŢĂ : bună , locuieşte cu părinţii la bloc , apartament
cu trei camere .
OBIŞNUINŢE DE VIAŢĂ : fumează ( 15-20 de ţigări pe zi ), o cafea
zilnic .
SEMNE PARTICULARE : - înălţime : 1,77 m
- greutate :76 kg
- grup sanguin : AII , Rh negativ
- nu se ştie alergic la nici un medicament

FUNCŢII VITALE : TA = 120 / 75 mm Hg

AV= 95 b / min
R = 24 r / min
T0 = 38 ,7 0 C

FUNCŢII VEGETATIVE :- apetit – inapetenţă

- scaun – normal
- diureză : scăzută
- durere vie în fosa iliacă dreaptă

ANTECEDENTE PERSONALE : bolile copilăriei

ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE : neagă boli importante

75
Date obiective :

DATA INTERNĂRII : 17.05.2016

OBSERVAŢII : sistem osteo-articular integru , tegumente curate ,

intacte, uşor congestionate de febră , stare generală uşor alterată .

DIAGNOSTIC MEDICAL : Apendicită acută

MOTIVELE INTERNĂRII: -greaţă

-cefalee
-tahipnee
-tahicardie
-febră moderată : 38,7 0 C
-dureri în fosa iliacă dreaptă

ISTORICUL BOLII : Debutul afecţiunii după 24h de la un efort fizic

prelungit . Pacientul afirmă ca durerea în fosa iliacă dreaptă a apărut
brusc , fiind însoţită de febră , cefalee , greaţă, motive pentru care
pacientul s-a prezentat la spitalul CLINIC ,,SF PANTELIMON ’’ .

APRECIERE NURSING
Pacientul este fricos , nu ar dori să facă intervenţia chirurgicală , dar
durerea , greaţa şi vărsăturile îl conving , că trebuie să suporte o
intervenţie chirurgicală . Cel mai tare îi este teamă de perioada ce v-a
urma post intervenţie chirurgicală .

Nevoi afectate :
- Nevoia de a evita pericole
- Nevoia de a respira şi de a avea o bună circulaţie
- Nevoia de a se alimenta şi hidrata
76
 - Nevoia de a-şi păstra temperatura corpului în limite constante
(normale )
- Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca
- Nevoia de a elimina
- Nevoia de a se odihni
- Nevoia de a fi curat şi îngrijit

NEVOI DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVEN EVALUARE

AFECTAT ÎNGRIJIRE ŢII
E
1)Nevoia Vulnerabilitate -Reducerea -Mă
de a evita a faţă de anxietăţii. recomand
pericolele pericole ; - pacientului .
ORA=1200
-Risc de Combaterea -Port
compliaţii durerii. discuţii cu TA=120/70mm
postoperatorii. pacientul Hg
-Scăderea
-Anxietate. febrei . pentru a-i R=22r/min
înlătura AV=90 b/min
-Durere în -Prevenirea
anxietatea . T=38,20 0 C
zona inghinală complicaţiilo
dreaptă. r posibile. -Îl asigur să Pacientul este
aibă mai liniştit.
TA=120/75m
încredere în
m Hg
echipa de
R=24 r/ min îngrijire.
AV=95 b / min -Aplic
-Febră : 38,70 pungă cu
0
C gheaţă în
zona
inghinală
pentru a
diminua
durerea .
77
 -
Administrez
la indicaţia
medicului
Algocalmin
f.I , IM.
-Recoltez
sânge
pentru
investigaţii
de laborator
în
urgenţă :HL
G, grup
sanguin şi
Rh, VSH,
glicemie.
2)Nevoia Tahicardie (95 Reducerea Asigur
de a b/min). durerii , a pacientului
respira şi Tahipnee (24 r febrei . o poziţie R =22 r/min
de a avea / min) -Menţinerea antalgică AV = 90b /min
o bună funcţiilor Aerisesc Pacientul este
circulaţie . vitale în salonul. mai liniştit şi
limite Măsor cooperează cu
fiziologice . funcţiile echipa de
vitale şi le îngrijire.
notez în
F.O .
Pentru
durere şi
febră aplic
pungă cu
gheaţă în
regiunea
inghinală
Şi
comprese
reci pe
78
 frunte.
3) Nevoia Hipertermie. -Menţinerea
de a-şi Febră temperaturii -
păstra în limite Temperat
moderată(38,7 Administrez
temperatu fiziologice. ura a
00 C). la indicaţia
ra scăzut la
-Reducerea medicului
Anxietate , 38,200 C.
corpului în durerii şi a Algocalmin
process
limite anxietăţii. f.I, IM.
inflamator,
fiziologice
durere. -Aplic
.
comprese
reci pe
frunte .
-Asigur
lenjerie
curată şi
uscată -
atât de corp
cât şi de pat
.
-Aerisesc
salonul.
4)Nevoia Inapetenţă Reducerea -Asigur Senzaţia de
de a se (greaţă). greţurilor . pacientului greaţă este mai
alimenta Hidratare Pacientul o hidratare diminuată .
şi hidrata. insuficientă. să se în limite Pacientul se
hidrateze fiziologice . hidratează
corespunzăt -Rog suficient.
or . pacientul să
respire
adânc
pentru a-I
diminua
senzaţia de
greaţă.
-Aerisesc
salonul.
5) Nevoia Eliminare -Asigurarea -Însoţesc -Elimină urină
79
de a inadecvată unei pacientul la în cantitate
elimina. (Oligurie -900 diureze în toaletă normală
ml -24 h). limite pentru -Pacientul se
Transpiraţii fiziologice. satisfacerea simte mai bine
moderate. nevoii , îi după
explic schimbarea
importanţa hainelor .
tehnicii de
a ne spăla
pe mâini.
-Notez
diureza ,
cantitatea
in F.O .
-Asigur
lenjerie de
pat şi de
corp
curată şi
uscaţă.

6)Nevoia Incapacitate -Reducerea -Discut cu -Pacientul se

de a se în durerii. pacientul , simte bine,
îmbrăca satisfacerea -Autonomie îi explic că curat .
şi nevoii : durere în această
dezbrăca efectuarea incapacitate -Colaborează
îmbrăcării de a se cu echipa de
şi imbrăca şi îngrijire .
dezbrăcării . dezbrăca
este
temporară
, fiind
provocată
de durere .
-Ajut
pacientul
în
satisfacerea
80
 nevoii.
-Asigur
lenjerie de
pat şi de
corp curată
, uscată şi
lejeră .
7) Nevoia Somn -Reducerea -Discut cu -Pacientul este
de a întrerupt, durerii şi pacientul mai liniştit ,
dormi şi Insomnia asigurarea pentru a-i doarme
a se ( durere ) . unui somn înlătura aproximativ o
odihni odihnitor , anxietatea . oră în timpul
liniştit. -Creez un zilei .
climat
favorabil
odihnei :
Salon
aerisit ,
linişte ,
temperatură
moderată ,
lenjerie
curată
( adecvată
anotimpului
).

8) Nevoia -Medicul a Pacientul se

de a fi Imposibilitatea Pregătira hotărât simte bine , mai
curat şi satisfacerii tegumentelo efectuarea liniştit psihic ,
îngrijit nevoii . r pentru intervenţiei colaborează cu
intervenţia chirurgicale echipa de
chirurgicală la ora 1500 . îngrijire .
. -Efectuez
toaleta
parţială a
81
 pacientului ,
pregătesc
locul (zona )
operaţiei
prin radere
şi
dezinfectare
cu alcool .
-Măsor şi
notez
funcţiile
vitale .

CONCLUZII

Apendicita acută este considerată o urgenţă chirurgicală , care impune

extirparea de urgenţă a apendicelui . În caz contrar pot apărea complicaţii
extrem de grave ce pot pune în pericol viaţa bolnavului .
Simptomatologia acestei afecţiuni este adeseori înşelătoare şi nu o dată
boala s-a complicat cu drame ireproşabile pentru că nu s-a interpretat
corect simptomele bolii .
La copii apendicita se poate confunda cu tulburări gastrointestinale.
Aplicându-se greşit tratamentul medical şi pierde timp preţios , favorizând
82
perforarea unui apendice gangrenos şi deci declanşarea unei peritonite
generalizate.
Incidenţa apendicitei acute este mai mare la copii şi la persoanele în
vârstă sub 30 de ani , dar ea poate să apară şi la persoane de vârstă
înaintată , fapt ce se pierde uneori din vedere . Din acest motiv la care se
adaugă şi că bătrânii au o reactivitate mai mică , uneori se întârzie
intervenţia chirurgicală la bătrâni cu apendicită acută , ori se intervine târziu
numai după apariţia peritonitei , atunci când şansele de vindecare sunt
foarte reduse. De obicei pacientul se prezintă la medic din cauza durerii
care este semnalizată de bolnav ca venind din partea medie a fosei iliace
drepte. Dar atunci când apendicele este situat retrocecal , durerea poate
veni din profunzimea fosei .
În acest din urmă caz ea se accentuează când bolnavul mişcă membrul
inferior drept şi contractă muşchiul psoas-iliac . Dacă apendicele are o altă
poziţie intraabdominală ( nu este situat în fosa iliacă dreaptă ), fară
îndoială că durerea este semnalizată de bolnav ca venind din acea zonă
dar acestea sunt cazuri excepţionale .
Ele fac foarte dificil diagnosticul diferenţial cu alte boli .
De foarte multe ori durerea iradiază din fosa iliacă dreaptă în epigastru ,
deoarece există o conexiune nervoasă între aceste zone . Această
conexiune se evidenţiază şi în timpul apendicectomiei executate cu
anestezie locală .
Tratamentul constă în apendicectomie .Deşi în marea majoritate a
cazurilor apendicectomia nu este urmată de complicaţii , acestea nu sunt
excluse de aceea indicaţia operatorie trebuie judicios pusă . Pe de altă
parte dacă există convingerea că este totuşi vorba de apendicită
terapeutică va fi exclusiv apendicectomia şi bolnavul trebuie convind în
acest sens .
În cazurile cu bună indicaţie operatorie , se poate constata nu numai că
durerea din fosa iliacă dreaptă a dispărut complet , dar că au cedat şi alte
fenomene însoţitoare : bolnavul nu mai este inapetent , câştigă în greutate ,
copii îşi reiau activitatea şcolară normală , nu mai au cefalee , greţuri ,
vărsaturi , şi nu mai obosesc uşor .
83
 BIBLIOGRAFIE

 - Agenda medicală – 2001, Edit . Medicală , Bucureşti , 2001 ;

BALTĂ G . , METAXATOS A . ,KYOWSKI A . - Tehnica de îngrijire

generală a bolnavilor , Edit . Didactică şi Pedagogică , Bucureşti 1983 ;

BALTĂ G . , STĂNESCU , TITIRICĂ LUCREŢIA şi colab . – Thnici

speciale de îngrijire a bolnavilor , Edit. Didactică şi Pedagogică ,
Bucureşti , 1983 .

CÂRMACIU R . , NICULESCU T , TH , TORSAN LEILA - Anatomia şi

fiziologia omului , Editura Didactică şi Pedagogică , Bucureşti , 1983 .

C. MOZEŞ – Tehnica îngrijirii bolnavului , Editura Medicală , 1978 ;

84
MIHĂILESCU MIHAI – Chirurgie pentru cadre medii , Editura Medicală ,
1978.

POPA GEORGE – Vademecum de urgenţe medicale , Editura Medicală ,

1976.

ROGOZEA LILIANA , OGLINDA TATIANA – Îngrijirea pacienţilor , vol I ,

II , III ,IV , Editura Romprint , 2004 .

SHAFFLER A , BRAUN J , RENZ U . – Ghid clinic , Editura Medicală ,

1995 .

TITIRICĂ LUCREŢIA - Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către

asistenţii medicali , Editura Viaţa medical Românească , ediţia II , 1996 .

TITIRICĂ LUCREŢIA – Breviar de explorări funcţionale de îngrijiri

speciale , acordate bolnavului , Editura Viata medicală Românească ,
ediţia III , 1997 .

85
86
87
88
89
90