Anatomia

Generalitati

Plamanii, in numar de doi, sunt organe esentiale pentru respiratie, plasati fiecare pe cate o parte
a toracelui si separati prin inima si alte organe ale mediastinului. Textura plamanilor este usoara,
poroasa, spongioasa; plamanul pluteste in apa; cand este manipulat la degete se simt crepitatii,
datorita prezentei aerului in alveole. De asemeni, este foarte elastic; de aici apare starea de retractie a
acestor organe atunci cand sunt indepartate din cavitatea toracica inchisa. Suprafata sa este neteda,
stralucitoare impartita in numeroase zone poliedrice, care indica lobulii organului: fiecare dintre
aceste arii sunt strabatute de numeroase striuri fine.La nastere plamanii au o culoare alb-roz; la adult
culoarea lor este mai inchisa, cu numeroase pete gri; pe masura ce persoana inainteaza in varsta,
aceste pete devin negre. Coloratia inchisa se datoreaza unor granule de carbon care se depoziteaza in
tesutul alveolar, la suprafata organului. Aceasta cantitate creste odata cu inaintarea in varsta si este
mai abundenta la barbati decat la femei. Ca regula, marginea posterioara a plamanilor este mai
inchisa la culoare decat marginea anterioara.De obicei, plamanul drept cantareste aproximativ 625 g,
iar cel stang 567 g; dar exista mari variatii de greutate, care se datoreaza cantitatii de sange sau lichid
seros pe care il contin. Plamanii barbatilor sunt mai grei decat cei ai femeilor, iar proportia
comparativ cu greutatea corporala fiind de 1/37 la inceput si ajungand, in cele din urma, la 1/43.
Sus

Fiecare plaman are o forma conica, iar la examinare prezinta un apex, o baza, trei marginii si doua
suprafete.Apexul Are forma rotunjita si se intinde pana la baza gatului, ajungand pana la 2,5 si 4 cm
deasupra nivelului capatului sternului si a primei coaste. Artera subclavie formeaza un sant la
trecerea sa in fata pleurei, sant care se intinde deasupra si lateral de apex.Baza plamanului Este
larga, concava si se afla deasupra suprafetei concave a diafragmului, care separa plamanul drept de
lobul drept al ficatului si plamanul stang de lobul stang al ficatului, stomac si splina. Intrucat
diafragmul se intinde mai sus pe partea dreapta decat pe partea stanga, concavitatea de la baza
plamanului drept este mai profunda decat cea de pe partea stanga. Lateral si in spate, baza
plamanului este limitata de o margine subtire si ascutita care se proiecteaza pe o oarecare distanta in
sinusul frenico-costal al pleurei, intre coastele inferioare si insertiile costale ale diafragmului. Baza
plamanului coboara in inspir si urca in expir.SuprafeteleSuprafata costala este neteda, convexa si
corespunde formei cavitatii toracice, fiind mai adanca in fata decat in spate. Se afla in contact cu
pleura costala si prezinta santuri abia detectabile corespunzatoare coastelor.Suprafata mediastinala se
afla in contact cu pleura mediastinala. Prezinta o concavitate adanca - impresiunea cardiaca
determinata de inima si pericard; deasupra si in spatele acestei concavitati exista o depresiune
triunghiulara numita hil, unde structurile care formeaza radacina plamanilor intra si ies din acesta.
Aceste structuri sunt invelite in pleura, care, sub hil si in spatele impresiunii cardiace, formeaza
ligamentul pulmonar. La plamanul drept imediat deasupra hilului exista o structura sub forma de arc
care contine vena azigos; in timp ce se indreapta catre sus si apoi se arcuieste lateral la mica distanta
de apex, se formeaza un sant mai larg pentru vena cava superioara si vena dreapta brahiocefalica. In
spate, aproape de apex, exista o structura care contine artera brahiocefalica. In spatele hilului si a
insertiei ligamentului pulmonar exista un sant vertical pentru esofag; acest sant devine mai putin
evident in portiunea inferioara, datorita inclinatiei partii inferioare a esofagului spre stanga liniei
mediane. In fata si in dreapta partii inferioare a santului esofagian, se afla o concavitate adanca,
pentru portiunea extrapericardica a partii toracice a venei cave inferioare. La plamanul drept, imediat
deasupra hilului, exista o zona curba produsa de arcul aortic, care se intinde in sus spre apex, unde se
gaseste un sant pentru artera subclavie. In spatele hilului si a ligamentului pulmonar exista un sant
vertical produs de aorta descendenta, si in fata acestuia, aproape de baza plamanilor, partea inferioara
a esofagului determina o impresie de umbra.MarginileMarginea inferioara este subtire si ascutita
acolo unde separa baza de suprafata costala si se extinde in sinusul frenico-costal; in zona mediala
unde se separa baza de suprafata mediastinala marginea este mai groasa si rotunjita.Marginea
posterioara este larga si rotunjita si se afla in profunzimea concavitatii pe ambele parti ale coloanei
vertebrale. Este mult mai lunga decat marginea anterioara si se proiecteaza mai jos in sinusul costo-
frenic.Marginea anterioara este subtire si ascutita si acopera fata anterioara a pericadului. Marginea
anterioara a plamanului drept este aproape verticala si se proiecteaza in sinusul costomediastinal; cea
a plamanului stang prezinta, mai jos, o scobitura in care este expus pericardul - scobitura cardiaca. Pe
partea opusa scobiturii, marginea anterioara a plamanului stang se afla la o mica distanta laterala de
linia de reflexie a partii corespunzatoare a pleurei.
Santurile si lobii plamanilor
Sus

Plamanul stang este impartit in doi lobi, unul superior si altul inferior, de o fisura
interlobulara, care se intinde de la suprafata costala la cea mediastinala a plamanului, atat
desupra cat si sub hil. Asa cum se vede la suprafata, fisura incepe la suprafata mediastinala a
plamanului pana in partea superioara si posterioara a hilului si se indreapta posterior si superioar
pana la marginea posterioara pe care o intalneste intr-un punct aflat la aproximativ 6 cm sub apex. Se
extinde anterior si posterior deasupra suprafetei costale si ajunge la marginea inferioara putin in
spatele extremitatii anterioare, iar traseul sau ulterior poate fi urmarit antero-posterior de-a lungul
suprafetei mediastinale pana la portiunea inferioara a hilului.Lobul superior se gaseste deasupra si in
fata acestei fisuri si include apexul, marginea anterioara si o portiune considerabila a suprafetei
costale si cea mai mare parte a suprafetei mediastinale a plamanului. Lobul inferior, cel mai mare
dintre cele doua, este situat sub si in spatele fisurii, si cuprinde aproape intreaga baza, o portiune
larga a suprafetei costale si cea mai mare parte a marginii posterioare.Plamanul drept este impartit
in trei lobi, superior, mijlociu si inferior de catre doua fisuri interlobulare.Una dintre acestea
separa lobul inferior de cel mijlociu si superior, si corespunde aproape in totalitate fisurii plamanului
stang. Directia sa este, totusi, mai verticala, si intalneste marginea inferioara la aproximativ 7,5 cm in
spatele extremitatii anterioare. Cealalta fisura separa lobul superior de cel mijlociu. Isi are originea in
fisura anterioara, langa marginea posterioara a plamanului si , avand un traseu orizontal anterior,
intretaie marginea anterioara la acelasi nivel cu capatul sternal al cartilajului costal patru; la nivelul
suprafetei mediastinale poate fi urmarita posterior, pana la hil. Lobul mijlociu, cel mai mic lob al
plamanului drept, are forma de pana si include partea inferiora a marginii anterioare si partea
anterioara a bazei plamanului. Plamanul drept, desi este mai scurt cu 2,5 cm decat cel stang, ca o
consecinta a ridicarii diafragmului datorita prezentei ficatului, este mai larg, datorita inclinarii spre
stanga a inimii; capacitatea sa totala este mai mare si cantareste mai mult decat plamanul stang.
Radacina pulmonara
Sus

Putin deasupra centrului suprafetei mediastinale a fiecarul plaman si mai aproape de marginea
posterioara decat de cea anterioara, se gaseste radacina, prin care plamanul este conectat cu inima si
traheea. Radacina este formata din bronhia principala, artera pulmonara, venele pulmonare, arterele
si venele bronsice, plexurile nervoase pulmonare, vasele limfatice si tesutul conjunctiv, toate acestea
fiind incluse intr-o reflectie a pleurei. Radacina plamanului drept se afla in spatele venei cave
superioare si o parte a atriului drept si sub vena azigos. Radacina plamanului stang trece pe sub arcul
aortic si in fata aortei descendente; nervul frenic, artera si vena pericardo-frenica, si plexul pulmonar
anterior se afla in portiunea anterioara, iar nervul vag si plexul pulmonar posterior in spate; inferior
fata de acestea se gaseste ligamentul pulmonar.Structurile principale care formeaza radacina
pulmonara a fiecarui plaman sunt aranjate intr-o maniera similara anteroposterior pe ambele parti:
portiunile superioare ale celor doua vene pulmonare in fata, artera pulmonara la mijloc, iar bronhiile
impreuna cu vasele bronsice in spate.
De sus in jos, pe ambele parti, aranjarea lor difera astfel:- Pe partea dreapta pozitionarea lor este:
bronhia superioara, artera pulmonara, bronhia inferioara, vena pulmonara.- Pe partea stanga
pozitionarea lor este: artera pulmonara, bronhia, venele pulmonare. Venele pulmonare situate mai
inferior se afla sub bronhii, in portiunea cea mai inferioara a hilului.
Diviziunile bronhiilor
Sus

Asa cum plamanii difera unul de altul in ce priveste numarul lobilor, in acelasi mod difera si prin
subdiviziunile bronhiilor.La aproximativ 2,5 cm dupa emergenta din trahee, din bronhia principala
dreapta apare o ramura pentru lobul superior. Aceasta ramura urca deasupra nivelului arterei
pulmonare si de aceea se numeste bronhie supraarteriala. Toate celelalte diviziuni are bronhiei
principale isi au originea sub artera pulmonara si in consecinta poarta numele de bronhii subarteriale.
Prima dintre acestea se distribuie lobului mijlociu, iar ramura principala coboara posterior spre lobul
inferior, dand nastere mai multor bronhii dorsale mai mici si ventrale mai mari. Ramurile bronsice
ventrale si dorsale emerg alternativ si sunt de obicei opt la numar, cate patru de fiecare parte. Ramura
care merge spre lobul mijlociu este considerata ca prima dintre bronhiile ventrale.Bronhia
principala stanga trece pe sub artera pulmonara inainte de divizarea sa, astfel ca toate ramurile sale
sunt subarteriale; pot fi privite ca fiind echivalentul acelei portiuni a bronhiilor drepte care se afla in
portiunea distala a ramurii supraarteriale. Prima ramura a bronhiei stangi isi are originea la
aproximativ 5 cm de la bifurcatia traheei si se distribuie lobului superior. Ramura principala intra in
lobul inferior, unde se divide in ramuri ventrale si dorsale, care sunt similare cu cele din plamanul
drept. Bronhia lobului superior a plamanului stang este considerata ca prima din seria ventrala.
Structura plamanilor
Sus

Plamanii sunt formati dintr-o membrana externa seroasa, un tesut areolar subseros si
substanta pulmonara sau parenchim. Membrana seroasa este pleura pulmonara; este subtire,
transparenta si imbraca organul pana la radacina.Tesutul areolar subseros contine o proportie
importanta de fibre elastice; se gaseste pe intreaga suprafata a plamanului, patrunzand si intre lobi.
Parenchimul este compus din lobuli secundari, care, desi sunt in legatura stransa intre ei prin
tesut areolar interlobular, acestia sunt distincti unul de altul. Lobulii secundari variaza in
marime, cei de la suprafata sunt mari, au forma piramidala, cu baza intoarsa spre suprafata; cei din
interior sunt mai mici si au forme variate. Fiecare lobul secundar este format din mai multi lobuli
primari, care reprezinta unitatile anatomice ale plamanilor. Lobulii primari sunt formati din canalul
alveolar, spatiile aeriene conectate cu acestea si vasele de sange, limfaticele si nervii care le
deservesc.Bronhiile intrapulmonare se divid si subdivid in intregul organ, cea mai mica
subdiviziune fiind bronhiola lobulara. Cea mai mare diviziune (bronhia principala) are peretele
structurat din: - un invelis exterior format din tesut fibros, in interiorul caruia se afla placi neregulate
de cartilaj hialin, mult mai dezvoltate in zonele unde se ramifica. - la interior fata de invelisul fibros,
exista un strat circular de fibre musculare netede, muschii bronsici.- la interior se gaseste membrana
mucoasa, formata din epiteliu ciliar columnar asezat pe o membrana bazala. Corionul membranei
mucoase contine numeroase fibre elastice asezate longitudinal si o anumita cantitate de tesut limfatic;
de asemeni contine si ductele glandelor mucoase si acinii care se gasesc in stratul fibros.Bronhiolele
lobulare difera de bronhiile mai mari, prin faptul ca nu au cartilaj si celulele epiteliului ciliat
sunt de forma cubica. Bronhiolele lobulare au un diametru de aproximativ 0,2 mm.Fiecare
bronhiola lobulara se divide in doua sau mai multe bronhiole respiratorii, iar fiecare dintre acestea se
divide in mai multe ducte alveolare, care se conecteaza cu un numar mare de alveole. Fiecare duct
alveolar este conectat cu un numar variabil de spatii sferice neregulate, care de asemeni, poseda
alveole si poarta numele de atrii. Cu fiecare atriu se conecteaza un numar variabil de saci alveolari
(intre 2 si 5), care poarta pe toata circumferinta lor, alveolele sau sacii aerieni.Alveolele sunt
acoperite de un strat delicat de epiteliu scuamos simplu, celule care sunt unite intre ele de o
substanta numita cement. Intre celulele scuamoase se gasesc din loc in loc celule mai mici,
poligonale, cu nucleu. In afara stratului epitelial exista o cantitate mica de tesut conjunctiv care
contine numeroase fibre elastice si o retea densa de vase capilare, care formeaza un perete comun cu
alveolele adiacente.Plamanul fetal seamana cu o glanda in care alveolele au un lumen mic si sunt
acoperite cu epiteliu cubic. Dupa prima respiratie alveolele devin destinse, iar epiteliul capata
caracteristicile descrise mai sus.
Vasele de sange si nervii
Sus

Artera pulmonara transporta sangele fara oxigen pana la plamani; se divide in mai multe ramuri care
insotesc fiecare ramificatie bronsica si care se termina intr-o retea densa de capilare in peretele
alveolelor. In plaman ramurile arterei pulmonare se gasesc, de obicei, deasupra si in fata bronhiei, iar
vena dedesubt. Capilarele pulmonare formeaza plexuri care se afla in imediata apropiere a epiteliului,
in peretele septal al alveolelor. In septul dintre alveole reteaua capilara formeaza un singur strat.
Capilarele formeaza o retea foarte fina, peretele lor fiind foarte subtire. Arterele lobulilor din zona
sunt independente una de alta, dar venele formeaza anastomoze.Venele pulmonare isi au originea in
capilarele pulmonare, se unesc apoi in ramuri mai mari care strabat parenchimul pulmonar,
independent de arterele pulmonare si bronhii. Dupa ce comunica liber cu alte ramuri, formeaza
vase largi, care vor avea legaturi cu arterele si bronhiile si pe care le insotesc pana la hilul organului.
In final se varsa in atriul drept al inimii, sangele oxigenat fiind apoi distribuit in tot organismul
prin aorta.Arterele bronhice transporta sange pentru nutritia plamanului; ele deriva din aorta
toracica sau din arterele intercostale superioare si, insotind bronhiile, sunt distribuite glandelor
bronsice si peretilor bronhiilor mari si a vaselor pulmonare. Cele care deservesc bronhiile formeaza
un plex capilar in stratul muscular, din care ramurile pornesc pentru a forma un plex secundar in
stratul mucos; aceste plexuri comunica cu mici trunchiuri venoase care se varsa in venele pulmonare.
Altele se distribuie in tesutul alveolar interlobular si se termina in venele bronsice profunde sau
superficiale. Altele se ramifica spre suprafata plamanului, sub pleura, unde formeaza o retea capilara.
Vena bronsica se formeaza la radacina plamanului, primind venele superficiale si profunde
corespunzatoare bronhiilor si arterelor bronsice. Aceasta nu primeste, totusi, tot sangele distribuit
de artera, o parte din acesta trecand in venele pulmonare. Vena bronsica se varsa in vena azigos si in
partea stanga a primei vene intercostale sau in vena hemiazigos accesorie.Nervii - plamanii sunt
deserviti de plexurile pulmonare anterior si posterior, formate din ramuri ale simpaticului si
vagului. Fibrele nervoase din aceste plexuri insotesc bronhiile, furnizand fibre eferente muschiului
bronsic si fibre aferente membranei mucoasei bronsice si probabil alveolelor pulmonare. De-a lungul
acestor nervi se gasesc microganglioni.