RINICHII

Sunt organe pereche situate retroperitonal, de o parte si de alta a coloanei vertebrale

lombare. Rinichiul are forma caracteristica (boabe de fasole), circa 300 grame, are doua fete
(anterioara si posterioara) si doua margini (laterala convexa si mediala concava).

In zona marginii concave se gaseste hilul renal in care se vad vasele renale (artera si vena),
ureterul si fibre nervoase vegetative. Artera renala (care provine din aorta abdominala) aduce 20-25%
din DC la rinichi (1,2 l sange/minut).

Sectionand rinichiul in lungul liniei mediane se observa:

-parenchimul renal:

• corticala (partea externa) si

• medulara (partea interna), care contine:

-piramidele renale, de forma conica (6-18)

-coloanele renale: prelungiri din cortex care separa piramidele intre ele

-bazinetul (pelvisul): formatiune tubulara care se ramifica in calicele si papilele renale:

formatiuni membranoase prin care se scurge urina;

NEFRONUL
Este unitatea morfofunctionala renala; indeplineste toate procesele complexe care au ca rezultat
formarea urinii. Exista un numar de 1,5 milioane nefroni/rinichi.

Nefronul este alcatuit din:

 corpusculul renal Malpighi: alcatuit din capsula lui Bowman si glomerulul renal (figura 2); este
prezent la extremitatea fiecarui nefron

 tubul contort proximal

 ansa Henle

 tubul contort distal

 tubul colector.

-capsula lui Bowman prezinta doi pereti (o foita viscerala si una parietala) si contine spatiul urinar
ce se continua cu sistemul tubular

-glomerulul renal: situat in concavitatea capsulei lui Bowman; se formeaza prin ramifiacrea arteriolei
aferente; se continua cu arteriola eferenta, care iriga sistemul tubular. Ansele capilare glomerulare
sunt sustinute de un tesut interstitial, denumit mezangiu.
 Corpusculul renal

aa=arteriola aferenta

ae=arteriola eferenta

Sangele care a irigat sistemul tubular este preluat de catre o venula si se intoarce in vena renala.

La nivelul peretelui capilarelor glomerulare se desfasoara procesul filtrarii glomerulare, rezultand

URINA PRIMARA (glomerulara).

La nivelul sistemului tubular are loc: secretia si reabsorbtia tubulara, rezultand URINA DEFINITIVA.

Tubii renali (figura 4)

 adaptati pentru procesele de reabsorbtie si secretie

 tubul contort proximal

- segmentul proximal (in corticala renala)

- format dintr-un strat de celule a caror membrana, spre lumen, prezinta o “margine in
perii”, formata din microvili  maresc mult suprafata membranei

- primeste tot ultrafiltratul glomerular

- rol crescut in reabsorbtie si secretie

- reabsorbtie importanta de Na si apa

 ansa Henle

- segmentul intermediar subtire

- format din doua brate (descendent si ascendent) unite intre ele printr-o bucla

- are epiteliul turtit, fara microvili

 - nefronii care au glomerulii in zona corticala externa au ansa Henle scurta, in timp ce
nefronii cu glomeruli in zona interna a corticolei (juxtamedulari) au ansa lunga, care
coboara profund in medulara

- rol in concentrarea si dilutia urinii

 tubul contort distal

- portiune contortǎ situata in intregime in corticala

- mai multi tubi distali se unesc si se deschid in tubul colector

Aparatul juxtaglomerular (figura 4)

Tubul contort distal (TCD) se afla in vecinatatea imediata a corpusculului Malpighi. La acest nivel se
afla aparatul juxtaglomerular. Acesta este constituit din

- peretii arteriolei aferente (aa) aferente ai glomerulului

- peretii tubilor distali

La acest nivel exista o mare densitate de celule modificate :

 aa functioneaza la acest nivel ca un baroreceptor: prezinta sensibilitate la modificarile

presiunii sanguine

 TCD contine celule modificate, specializate, cu rol in autoreglarea filtrarii glomerulare (FG) -
macula densa (MD) , a carei functie este de chemoreceptor ce sesizeaza concentratia
urinara a Na+.

Aparatul juxtamedular

MD=macula densa

Feedbackul tubuloglomerular
-conentratia NaCl: [NaCl] ce ajunge in nefronul distal influenteaza filtrarea glomerulara (FG)
- cresterea FG determinaĹ [NaCl] ce ajunge la MD, determinand vc aa, cu reducerea FSR (fluxului
sanguin renal), FG, si [NaCl]

-DIURETICELE de ANSA amortizeaza acest mecanism

Caile excretorii
• urina – de la extremitatea tubilor colectori, ajunge in cavitatile excretorii ale rinichiului =
calicele

• calicele se grupeaza pentru a forma calicele mari, care se continua

cu cavitatea excretorie comuna: bazinetul (figura 2)

• la jonctiunea: calice mari - bazinet, sau la jonctiunea pielo-caliciala exista un

sfincter care se deschide pentru a permite trecerea urinii din calice in bazinet

• bazinetul colecteaza urina si se continua direct cu ureterele

1.2 Fiziologia renala

Functiile generale ale aparatului urinar sunt :

• Mentinerea homeostaziei mediului intern

– mentinerea constanta a volumului si compozitiei ionice a lichidelor organismului;

intervine in metabolismul hidroelectrolitic, acido-bazic, proteic

• Eliminarea deseurilor metabolice toxice (formarea si eliminarea urinii) (functia

exocrina):

– produsii azotati rezultati din catabolismul proteic: uree si creatinina

– toxine

• Functia endocrina a rinichiului:

-eritropoietina (eritropoieza)

- renina (reglarea TA)

- PGl renale

- hidroxilarea vitaminei D3

Functia endocrina a rinichiului:

-renina este secretata de celulele juxtaglomerulaire renale si joaca un rol important in reglarea
presiunii sanguine prin actvarea sistemului RAA
-eritropoietina: este un hormon glicoproteic cu rol important in eritropoieza, diferentierea si
proliferarea eritrocitelor in maduva osoasa hematogena

• hipoxemia  secretia de eritropoietina  proliferarea eritrocitelor

• anemiile din afectiunile renale se datoreaza deficitului de eritropoietina

ĺ terapie de substitutie cu eritropoietina se impune in diverse nefropatii si in

IRC Iinsuficienta renala cronica)

-prostaglandinele renale: PGI2, PGE2 au efect vasodilatator

• rol important in: adaptarea perfuziei renale in caz de hipovolemie si in excretia renala a
sodiului

-hidoxilarea vitaminei D3; vitamina D3 este supusa unei prime hidroxilari in ficat rezultand 25-
hidroxicolecalciferol; cea de-a doua hidroxilare necesara activarii vitaminei D3 se desfasoara in rinichi
rezultind: 1,25 di-hidroxicolecalciferol (forma activa in metabolismul fosfocalcic).

Functia exocrina a rinichiului:

Urina provine din plasma sanguina. Mecanismul de formare a urinii cuprinde trei procese
fundamentale:

 filtrarea glomerulara: FG

 reabsorbtia tubulara

 secretia anumitor constituenti in tubi

1. Filtrarea glomerulara

 este primul proces in formarea urinii

 reprezinta trecerea pasiva a apei si a componentilor plasmatici micromoleculari din capilarele

glomerulare in capsula Bowman rezultand urina primara

 urina primara are o compozitie asemanatoare cu cea a plasmei dar fara proteine (plasma
deproteinizata)

Membrana filtranta prezinta permeabilitate selectiva, deoarece este alcatuita din:

-stratul endotelial: lamina fenestrata (cu pori) - bariera pentru celule sanguine

-membrana bazala: prezinta trei straturi: lamina rara interna, lamina densa si lamina rara externa;
structura de gel hiperhidratat; limiteaza trecerea proteinelor cu GM >500.000, -stratul de
celule epiteliale( podocite): acoperit de glicocalix-impiedica trecerea proteinelor cu GM de
150.000 si albuminele (GM de 72.000);

ĺ membrane filtranta functioneaza ca o “sita” - permite filtrarea unei mari cantitati de fluid si a
micromoleculelor din plasma (de sute de ori mai mult decat capilarele normale)
 cele cu greutate moleculara (GM) mica (<6.000) - filtrate usor: apa, ionii, compusii organici mici
(glucoza)

 cele cu GM mare nu sunt filtrate: albumina, globulinele, celulele sanguine

 cele incarcate + sunt mai usor filtrate decat cele incarcate -, chiar la aceeasi dimensiune (datorita
negativitatii membranei filtrante)

Filtrarea glomerulara se realizeaza cu participarea fortelor Starling:

-presiunea hidrostatica: favorizeaza filtarea glomerulara (figura 5)

-presiunea oncotica (data de albumine) si presiunea capsulara se opun filtrarii

ĺ facand suma algebrica a acestor presiuni rezulta presiunea neta de filtrare, care determina filtrarea
glomerulara

Exista si alti factori ce influenteaza FG:

-autoreglarea FSR

-albuminele serice

-obstructia tubulara (prin cresterea presiunii capsulare)

-procesele sclerotice

-leziunile inflamatorii

Fortele care determina filtrarea glomerulara

-Modificarile presiunii hidrostatice glomerululare sunt relativ mici comparativ cu fluctuatiile TA

sistemice. Acest lucru se datoreaza autoreglarii FSR.
-AUTOREGLAREA FSR: mentine o perfuzie renala constanta in ciuda fluctuatiilor TA sistemice
(raspuns miogenic)

• FSR este constant la TA: 80-160 mm Hg (autoreglarea nu functioneaza in afara acestor

limite)

• Ĺ TA in aaĺvc reflexaĺprevenind ĹPh (previne lezarea capilarelor glomerulare)

• Ļ TA in aaĺvd reflexaĺĹFSR si Pf (permite eliminarea deseurilor metabolice cand TA scade)

RFG (rata filtrarii glomerulare) este mentinuta de echilibrul existent intre tonusul arteriolei aferente si
eferente. Vasodilatatia aa produsa de prostaglandine si vc usoara a ae produsa de angiotensina II
favorizeaza FG.

Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), inhiba productia de prostaglandine. AINS nu compromit FG la

persoanele sanatoase; pot agrava o IRA la cei cu depletie de volum, afectiuni renale
preexistente. Inhibitorii enzimei de conversie (IEC), impiedicand productia de angiotensina II, pot
compromite FG la cei cu hipoperfuzie renala (stenoza arterei renale)

Sunt filtrate deseurile metabolice:

 reziduurile azotate ale proteinelor

 reziduurile acizilor aminati

 reziduurile nucleotidelor – ureea, creatinina si acidul uric

 unele medicamente

Rata filtrarii glomerulare reprezinta volumul filtrat de glomeruli pe unitatea de timp

RFG = 120ml/min ĺ 180l/ zi sunt filtrati in mod normal de catre rinichi.

La nivel tubular, urina primara sufera procesele de reabsorbtie si secretie, astfel ca rinichii vor excreta
in medie 1,5l/ zi – urina definitiva.

2. Reabsorbtia tubulara

 toate elementele din urina primara vor fi reabsorbite la nivel tubular (cu exceptia creatininei)

 reabsorbtia = trecerea substantelor din lumenul tubular in capilare (reintoarcerea in circulatie)

 sunt recuperate anumite substante utile organismului

 proces selectiv - se realizeaza maximal pentru fiecare substanta intr-un segment tubular prin
actiunea unor mecanisme celulare specifice

 poate fi totala sau partiala pentru diferite substante

Reabsorbtia glucozei

• este completa
 • urina primara contine aceeasi cantitate de glucoza ca si plasma

• urina finala : glicozuria absenta

• in diabetul zaharat (DZ): depasirea pragului renal pentru glucoza (160-180 mg%) determina
glicozurie; (hiperglicemie+glicozurie)

• diabetul renal: se caracterizeaza prin inhibitia reabsorbtiei tubulare de glucoza, ceea ce

determina: glicemie normala+glicozurie

Reabsorbtia apei

 se reabsoarbe in toate segmentele tubului, cu intensitate diferita, pe baza legilor difuziunii si a

osmozei; insoteste reabsorbtia ionilor si a glucozei

 in tubul contort si mai ales in cel colector se realizeaza reabsorbtia facultativa a apei si
Na+ sub controlul ADHsi aldosteronului – se ajusteaza eliminarile in functie de starea de
hidratare a organismului

Reabsorbtia – se realizeaza prin mecanisme active si pasive

 transferul activ

- contra unor gradiente de concentratie sau electrice

- necesita consum de energie furnizata prin hidroliza ATP

- mecanismele de transport activ au capacitate limitata pe unitatea de timp

- se reabsorb: glucoza, anumiti aminoacizi, acid uric, vitamine (B12, C), fosfati anorganici,
sulfati si principalii ioni ai filtratului (Na, K, HCO3)

 transportul pasiv

- sub actiunea unor gradiente fizico-chimice

- nu necesita consum energetic

- nu este limitat de o capacitate maxima

- contribuie la resorbtia a trei constituenti principali ai ultrafiltratului: apa, ureea, si Cl

3. Secretia tubulara

 este procesul invers reabsorbtiei: transportul substantelor din capilarul sanguin in lumenul tubular

 rol de a elimina substantele straine organismului si substantele prezente obisnuit in sange (K, acid
uric)

Se realizeaza activ si pasiv

 secretia activa
 - sediul la nivelul tubilor proximal si distal

- impotriva unor gradiente electrochimice - necesita un consum energetic ridicat (secretia

de H)

- prin eliminarea H, tubii detin un rol fundamental in mentinerea echilibrului acido-bazic al

organismului

 secretia pasiva

- transportul unor constituenti in sensul gradientelor de concentratie - nu necesita consum

energetic direct

- intervine in secretia K, a bazelor si a acizilor slabi

Celulele tubulare sunt capabile de a elabora anumite substante, a caror concentratie urinara este mai
ridicata decat concentratia sanguina :

 H+ - asigura aciditatea urinii - urina este mai acida decat plasma, datorita secretiei tubulare a
ionilor de H+

 Amoniacul - concentratie urinara mult superioara celei plasmatice datorita unei intense secretii la
nivel renal, in urma procesului de dezaminare a acizilor aminati, in special a acidului glutamic

 K+ este eliminat in schimbul reabsorbtiei sodiului.

Toate aceste fenomene metabolice active au loc, in special, la nivelul tubului distal.

Celulele tubulare sunt capabile de a elimina inclusiv substantele care ajung in mod accidental in
mediul intern:

 substante toxice (intoxicatie accidentala)

 medicamente (de ex., penicilina) – in scop terapeutic

Astfel se explica de ce tubul renal (mai mult decat glomerulul) va fi afectat in caz de intoxicatii
severe (mercur, tetraclorura de carbon), sau de catre medicamente = nefrotoxice.