Aceasta sectiune se vrea a fi una plina de informatii cu care

dorim sa va venim in ajutor, sa va furnizam posibile

explicatii si raspunsuri la diferite intrebari legate de om, pe
parcursul intregii sale dezvoltari, de la conceperea lui pana
la ultima etapa pe care o traverseaza.
Aceasta sectiune se vrea a fi una plina de informatii cu
care dorim sa va venim in ajutor, sa va furnizam posibile
explicatii si raspunsuri la diferite intrebari legate de om, pe
parcursul intregii sale dezvoltari, de la conceperea lui pana
la ultima etapa pe care o traverseaza.
Mai mult incercam sa raspundem nevoii de a patrunde in
interesul formarii, dezvoltarii, evolutiei, a devenirii umane ca
fiinta.
In ansablu dorim sa imprimam o viziune sistemica
pentru a putea contura imaginea probalistica a omului total,
a omului concret, a omului in situatie. In acest context veti
gasi aici raportari ale fiintei umane la varsta cronologica, la
nivelul evolutiei biologice si mai ales psihice, la tipul de
relatii ocupationale si sociale, la nivelurile de dobandire a
identitatilor caracteristice si la afirmarea stilului personal in
elaborarea formelor specifice comportamentale, adaptative,
etc. Toate acestea au dus la fireasca impartire in etape a
intregii vieti, cu departajari relativ precise ale ciclurilor vietii
in interiorul carora veti gasi analiza principalele perioade si
sub-perioade care incep si inchid etapele varstelor omului.
Despre orice alegem sa vorbim trebuie sa pornim de la un
inceput sau mai bine zis totul are un inceput, un debut si
asta in orice domeniu si in orice activitate pe care o alegem
si era imposibil ca si in cazut fiintei umane sa nu avem un
inceput si sa nu vorbim despre el, sa nu ne preocupe si sa
nu intereseze in a il descifra.
Despre orice alegem sa vorbim trebuie sa pornim de la
un inceput sau mai bine zis totul are un inceput, un debut si
asta in orice domeniu si in orice activitate pe care o alegem
si era imposibil ca si in cazut fiintei umane sa nu avem un
inceput si sa nu vorbim despre el, sa nu ne preocupe si sa
nu intereseze in a il descifra.

Astfel trebuie spus ca pana la nastere fiinta umana

parcurge un lung proces de formare. Acesta este un proces
natural de care depinde evolutia si dezvoltarea ulterioara a
vietii. Viata intrauterina este perioada cu cea mai intensa
dezvoltare a fiintei umane, de unde si vorba ca viata nu
incepe odata cu nasterea, ci cu cateva luni inainte, fapt
semnificativ pentru formarea omului.
Consideram ca aceast material este foarte util pentru
viitoarele mamici, ajutandu-le sa inteleaga mai bine ceea ce
se intampla inainte si dupa momentul nasterii. In acest fel,
pot sa le ofere viitorilor copii un climat placut si adaptat la
necesitatile cerute de aparitia unui copil. Totul are o
succesiune logica si speram ca matarialul sa fie pe intelesul
tuturor.(este foarte adevarat ca unii termeni sunt mai greoi,
dar speram ca explicatiile sunt satisfacatoare).
Oricum, pe langa aceaste informatii, va vom oferii in
viitor si altele intr-o posibila rubrica "Mama si copilul".Dar sa
incepem calatoria cu primul pas.
EMBRIOLOGIA SI FAZELE INTRAUTERINE
Totul incepe odata cu patrunderea spermatozoidului in
peretii ovulului, cand se elibereaza cei 23 de cromozomi
complementari altor 23 emisi de ovul. Cromozomii sunt
formati din gene si impreuna alcatuiesc codul genetic al
individului. Genele formeaza segmente de acid
dezoxiribonucleic (A.D.N). Orice abatere de la aceste reguli
prezinta importanta pentru depistarea factorilor ce pot duce
la o dezvoltare aberanta in stadiile intrauterine si cu efecte
in evolutia ulterioara a omului.
Embrionul se dezvolta foarte repede. Chiar din primele
zile volumul sau creste de 8.000 ori, iar diametrul de
aproximativ 20 ori si paralel, se extinde masa celulara.
Deosebit de rapid se dezvolta celula nervoasa. Astfel, in
primele saptamani, celula nervoasa are un ritm de
multiplicare de circa 20.000 neuroni pe minut si ajunge sa
creasca, in luna a treia, la 30.000 neuroni pe minut.
Cresterea masei celulare se realizeaza prin producerea de

doua tipuri de celule - celule primare (germinale) si celule

exterioare de protectie.
Putem vorbi de doua perioade: o perioada fetala
timpurie, in care au loc numeroase modificari ce duc la
formarea celor trei straturi, ectoderm, mezoderm si
endoderm. In continuare, procesul de diferentiere continua.
Astfel, din ectoderm se vor forma celulele pielii, sistemul
glandular, parul si unghiile, organele senzoriale si sistemul
nervos. Din mezoderm iau nastere muschii, straturile interne
profunde ale pielii, sistemul circulator si cel excretor.
Endodermul formeaza stratul de constituire a majoritatii
organelor interne: plamanii, trahea, pancreasul, intestinele,
glandere salivare, glandele tiroide etc. Prin cresterea interna
a placentei se realizeaza functiile de protectie a embrionului
si de compatibiliate a anutritiei, oxigenatii si hidrolozarii. a
doua perioada este asa numita perioada fetala tardiva, in
care are loc o crestere intensa in marime a fatului si
dezvoltarea organelor de simt si a motilitatii.
Dar pe noi in organogeneza ne intereseaza in mod
deosebit dezvoltarea sistemului nervos- care este de
provenienta ectodermica. In a 15-a zi dupa conceptie se
formeaza pe fata dorsala a embrionului o ingrosare numita
placa neurala. Aceasta poseda o portiune cu peretii mai grosi
din care se va dezvolta encefalul, iar din partea ce are forma
unui sant invaginat ia nastere tubul neural ce se afunda in
mezoderm.
Se poate aprecia ca la 14 saptamani creierul uman este
relativ mare si proportional dezvoltat. Aglomerarile de
celuledevin tot mai mari si neuronii formeaza prelungiri
(axoni si dendrite) care apoi se vor structura in contacte
(sinapse) functionale legand zone si parti ale formatiunilor
nervoase. Prin dezvoltarea tubului neural se ajunge la
alcatuirea intregului sistem nervos.
Maduva spinarii este protejata de coloana vertebrala si
pe la 4-6 luni incepe mielinizarea intensa a terminatiilor sale
neuronale. Spre sfarsitul lunii a treia se dezvolta evident si
crerebelul. In luna a cincea se formeaza pe suprafata
emisferelor primele santuri; in luna a sapteascoarta

cerebrala dispune de 6 straturi celulare pe cea mai mare

parte. Ca urmare a dezvoltarii sistemului nervos si a
organismului in ansamblu apare o serie de reactii inca din
viata intrauterina. Spre exemplu, reactiile motorii difuze
apar pe la 9 saptamani, bataile cordului la 10 saptamani,
miscarile respiratorii la 12 saptamani, miscari ale traiectului
digestiv la 16 saptamani, miscari ale pleoapelor, buzele si
picioarelor la 16-20 saptamani (acele miscari pe care le simt
mamele si spun ca bebelusul "s-a miscat"), reactii vocale si
comunicative la 32 saptamani etc. Asemenea reactii se
produc cu intarziere sau sunt inhibate in conditiile actiunii
unor factori nocivi asupra gravidei sau atunci cand fetusul nu
are un mediu favorabil dezvoltarii. Factorii nocivi interni sau
externi, influenteaza negativ dezvoltarea copilului is dupa
nastere.
NASTEREA SI CONDITIILE DE NORMALIZARE
Nasterea normala se produce la circa 9 luni, dar exista si
situatii cand apar modificari care pot fi intr-o anumita
masura critice. Astfel, nascutii la 7-8 luni au o greutate de
circa 1500-2000gr. si se numesc prematuri. Pentru acesti
copii apar dificultati de adaptare in primele 5-6 saptamani,
dar in conditii optime de dezvoltare, ei recupereaza, in circa
2 luni handicapul de la nastere. Cand intervin unele conditii
nefavorabile in viata intrauterina, sau la nastere pot aparea
copii retardati numiti imaturi. Unii copii se nasc cu
handicapuri si atunci cand sunt nascuti la termen datorita
faptului ca asupra lor au actionat o serie de factori de risc:
- malnutritie a mamei;
- toxoplasmoze in organismul matern;
- infectii virale (la inceputul sarcinii), gripe asiatice,
rubeola;
- radiatii;
- parazitii;
- ereditate predominant parentala;
- cauze necunoscute.
Copiii normali se nasc la 9 luni si au o greutate cuprinsa

intre +/- 3.000-3.500gr. si o lungime de +/- 49-50cm. In

conditii normale infatisarea generala a noului nascut (la
termen) este relativ specifica. Ca atare, corpul este pliabil si
are tendinta naturala de asta pliat; capul este mai mare (de
4 ori lungimea corpului) si dispune de 6 fontanele (portiuni
osoase moi), membrele sunt relativ scurte, pielea este
rosietica si usor tumefiata, etc. In primele 3-5 zile are loc o
scadere in greutatea initiala cu 150-300gr. Dupa care se
revine la normal.
Cea mai mare parte a zilei noul nascut doarme. Somnul
se extinde pe 4/5 din 24 ore. Cu timpul raportul dintre roele
de somn si cele de veghe se va modifica. La 1 an copilul va
avea nevoie pentru refacere de 15-16 ore de somn zilnic.
DEZVOLTAREA TIMPURIE A COPILULUI
In aceasta prima etapa de viata, trebuintele de baza
(fiziologice) ale copilului au un rol foarte mare. Astfel, prin
formarea intervalelor alimentare se ajunge la constituirea
habitudinilor alimentare primare, care vor sta la baza
aparitiei altor trebuinte mai complexe. Ulterior, trebuintele
de aparare (supravietuire) devin active si incep sa se
exprime prin alte trebuinte cum ar fi cele de miscare si tipat.
Semnificativa este constituirea treptata a trebuitnelor
psihologice legate de prezenta adultilor si relationarea cu
acestia. Reflexul de orientare este pus in evidenta de
trebuinta de a simti, de a auzi, de a vedea, etc. Cu timpul,
trebuintele psihologice vor castiga tot mai mult in
importanta si vor constitui terenul de intretinere a
comunicarii si invatarii.
Prin dezvoltarea acuitatii senzoriale se ajunge la crearea
de impresii din lumea inconjuratoare si exprimarea de reactii
corespunzatoare. Senzorialitatea de contact este
reprezentata prin gust, miros si tact. Imediat dupa nastere
mirosul si gustul cunosc o dezvoltare accentuata, iar pe
masura ce copilul creste, simtul tactil devine foarte
important (copilul are tendita de a prinde orice obiect si de a
il baga in gura).

Prin dezvoltarea functionalitatii analizatorilor se

constituie si se organizeaza perceptia ca proces de
cunostere. Perceptia se structureaza sub forma a doua
modele:
-un model perceptiv-contemplativ prezent la 2 luni
-un model perceptiv-actional ce se vede inca de la 3 luni.
Pe masura dezvoltarii experientei perceptiv-senzoriale
se stimuleaza functiile mnemice si devin active
reprezentarile cu rezontante afective. Impreuna cu
perceptiile, reprezentarile contribuie la crearea imaginii
complexe si coerente a mediului inconjurator. Ca atare, se
imbogateste experienta copilului si se produc tot mai
frecvente actiuni bazate pe intentii. Copilul incepe sa caute
solutii pentru inlaturarea eventualelor obstacole ce il
impiedica sa isi realizeze intentia ajungand la o noua forma
de relationare cu mediul, prin intermediul unor forme ale
inteligentei.
Piaget a descris sase etape in dezvoltarea senzorialmotorie, care duce la dezvoltarea psihica si la formarea
cadrului general de admitere a influentelor din mediul
inconjurator:
1.de la nastera la 1 luna, predomina reflexele, la inceput
cele neconditionate, apoi, pe bazalor se formeaza reflexele
conditionate;
2.de la 1 luna la 4 luni se produce acomodarea si
coordonarea relfexelor si se elaboreaza reflexe tot mai
complexe;
3.de la 4 luni la 8 luni se adopta procedee prin care se
lungesc perioadele de observare a lucrurilor din jur sau a
persoanelor interesante;
4.de la o luni la 12 luni se elaboreaza forme noi si mai
complexe de adaptare, in care rolul principal il joaca
anticipatia;
5.de la 12 la 18 luni se elaboreaza mijloace noi de
explorare si cunoastere bazate pe experienta activa;
6.de la 18 la 24 luni intervin mijloace de achizitie si
acomodare bazate pe combinatii mintale ce au mare valoare
formativa si informativa pentru dezvoltarea copilului.

In ceea ce priveste dezvoltarea miscarilor sunt

semnificative cele legate de pozitia verticala si mentinerea
echilibrului. Spre sfarsitul primului an cand se produc primii
pasi se adopta o pozitie verticala mai corecta. Se manifesta
dorinta de deplasare ce duce la dezvoltarea autonomiei si a
initiativei personale fapt marcat prin perfectionarea
coordonarii miscarilor antrenate in echilibrul deplasarii.
Oricum, este vizibil fapul ca din momentul in care copilul
este capabil sa se deplaseze singur, el vrea sa fie lasat sa se
plimbe peste tot si vrea sa descopere singur lucrurile din jur.
Pentru evolutia copilului comunicarea constituie una din
aspectele fundamentale ale adaptarii. Comunicarea nu se
reduce numai la realizarea ei prin vorbire (limbaj) caci in
aceasta etapa au importanta si reactiile nonverbale (CNV) in
care mimica, gestica, postura si paralimbajul sunt deosebit
de active. De exemplu la 3-4 saptamani se manifesta
zambetul ca expresie a CNV ce re loc prin asa numitul
"contact vizual" cu cei din jur. La 2 luni intervin momente in
care copilul isi intrerupe suptul pentru a zambi ca raspuns la
discursul afectiv al memei. Ulterior, pe la 4-5 luni, copilul
intelege unele aspecte ale comunicarii dupa mimica
adultului. Pe locul al doilea in contextul CNV se afla gestica
mainilor ce este mai variata dupa 6-7 luni si dominata de
intentii afective, refuz, situatii ceremoniale invatate, situatii
de contact social (salut). La aceasta se adauga intinderea
mainilor pentru a fi luat in brate, alte forme de mimica
pentru a exprima stari de disconfort, agatarea, exprimarea
afectiunii sau a conduitelor de abandon (tacerea, geamatul,
oftatul, tipatul).
Cu timpul comunicarea CNV se subordoneaza
comunicarii verbale. Ganguritul constituie forma incipienta a
vorbirii. EL cuprinde intai vocale neclare, apoi acestea devin
clare (a, e, i, o, u). Dupa 4 luni se produc articulari de
vocale cu consoane si diferentierea lor. Ultimul care se poate
ponunta este sunetul "R".
In jurul varstei de 5 luni incepe procesul de lalatiune ca
faza superioara a ganguritului. Lalatiunea este o intensa
emisie de repetitii de silabe. Spre sfarsitul lunii a 10-a

copilului este evident indreptata spre cuvinte care devin

elementele cele mai importante ale adaptarii si comunicarii.
Desi cele descrise mai sus sunt elemente relativ comune
pentru copiii pana la un an, nu trebuie sa uitam ca se pot
remarca multe diferente psihoindividuale. Acestea se
manifesta in aspecte dominante ale conduitelor astfel incat
se disting copii nervosi si iritabili, care au reactii vehemente
de disconfort in timp ce altii sunt toleranti la frustratii, veseli
si sociabili. Problemele cele mai dificile sunt legate de copiii
iritabili. Acestia, uneori, pot fi foarte sensibili si inteligenti,
dar ma putin cooperanti. Oricum, daca parintii sunt atenti
pot ajuta copilul sa depaseasca aceste momente si ulterior
sa devina foarte sociabili, integrandu-se foarte usor in orice
mediu.
Parcurgand primul an de viata al copilului, va invitam sa
continuati calatoria in cea de a doua etapa de viata numita
de specialisti "Perioada aneprescolara", in care vom incerca
sa facem o incursiune in a contura personalitatea copilului
de la 1 la 3 ani.
Se spune mereu ca inceputul e mai greu, iar in cazul de fata
inceputul ar fi primul an din viata bebelusului, cand grijile
fata de noul nascut sunt foarte mari, parintii (mai ales cei
care se afla la primul copil) sunt si ei incepatori in acest
domeniu si sunt sa trebuie sa invete pe parcurs si mai ales
sa se adapteze in mers. In ajutorul lor si nu numai,
continuam sa prezentam date despre aceasta etapa de
varsta. Stim ca informatiile sunt vitale si ne pot ajuta foarte
mult, de aceea va oferim informatii.
In perioada anteprescolara copilul traieste foarte multe
experiente noi si trece prin multe transformari. Se traieste o
noua experienta de viata prin integrarea copilului in
interrrelatiile grupului familial, si incepe sa sesizeze regulile,
interdictiile, orarul, si stilul de viata al familiei, modul de
organizare si functionalitatea ei. In acelasi timp se
consolideaza autonomia, se perfectioneaza deplasarea si se
nuanteaza comunicarea verbala ceea ce stimuleaza

dezvoltarea intregii activitati psihice.

CARACTERISTICI BIO-PSIHICE GENERALE
In mod normal in perioada de la 1 la 3 ani copilul este
relativ adaptat la mediul sau imediat, dar are dificultati cand
este vorba de mediul social. Totusi se realizeaza unele
progrese prin umanizarea trebuintelor, a intentiilor, a
atitudinilor si a conduitelor de baza. Din aceasta perspectiva
unii autori considera ca pana la 3 ani omul achizitioneaza
60% din experienta fundamentala de viata.Avand in vedere
intreaga dezvoltare a primei copilarii se pot desprinde trei
subperioade. Prima subprioada (de la 12 la 18 luni) se refera
la consolidarea mersului si concomitent o mai buna
percepere a mediului inconjurator. Copilul este acum
deosebit de nestatornic si instabil, atras de tot ceea ce se
vede si este stimulat de cerinte exterioare, de fapt il
determina sa investigheze toate colturile casei.A doua
subperioada (intre 18 si 28 luni) se caracterizeaza, mai ales
printr-o accentuata dezvoltare a comunicarii verbale si o
adaptare mai complexa la diferite situatii de viata. Acum
deplasarea devine mai putin nervoasa si mai subordonata
finalizarii unor intentii. Pe linia vorbirii se realizeaza o
pronuntie corecta a sunetelor si se produc diferentieri intre
ele. Spre sfarsitul etapei copilul redevine deseori nervos.A
treia subperioada (dupa 2 ani jumatate) se dezvolta
intelegerea fara de cuvintele adultilor si devine sensibil fata
de cei din jur, inclusiv fata de partenerul de joaca.
Nu trebuie uitat de precizat faptul ca, in aceasta
perioada inca se mentine intens ritmul cresterii, dar este loc
de o oarecare incetinire spre finalul perioadei. Caracteristic
este faptul ca unele segmente ale corpului au ritmuri de
crestere inegale ceea ce modifica infatisarea corpului, dar
toate acestea sunt firesti tinand cont de toate transformarile
prin care trece copilul. Sub aspectul general fizic, copilul
capata o infatisare generala tot mai proportionala si placuta.
Dezvoltarea sistemului nervos continua de asemenea
intens. Astfel creierul devine asemanator cu cel al adultului

in ceea ce priveste circumvolutiunile si sciziunile respective.

Greutatea creierului la 1 an este de aproximativ 980gr.si
ajunge la 3 ani la circa 1.100gr.
O dezvoltarea accentuata o cunosc miscarile incepand cu
cele legate de mers si terminand cu cele ale motricitatii fine.
Copilul poate face mici constructii din cuburi si trage linii
verticale, face mici constructii verticale. La 2 ani si 6 luni
poate insira margele mari, rasfoieste paginile unei carti
colorate, coloreaza suprafata unei foi de hartie, stie a utiliza
manerul usii, butoanele aparatului de radio, etc. La 3 ani
poate turna apa dintr-o cana in alta, poate taia hartie cu
foarfecele, poate da cu piciorul intr-o mingie, poate merge
pe tricicleta. Copilul descopera potentialitatea mare a mainii
si importanta miscarii pentru cunoasterea celor din jur.
Imitatia are un rol de seama in invatare (imita citirea
ziarului, a fumatului, etc). Totusi membrele inferioare sunt
scurte ceea ce nu asigura un echilibru prea bun in mers si
din acestea motive dependenta de adult ramane inca mare.
Prin incurajarea copilului de a efectua cat mai multe miscari
si deplasari se formeaza increderea in sine, capata curaj si
se dezvolta autonomia personala.
Cunoasterea se realizeaza mai ales prin activitatea
senzoriala. Sunt deosebit de active canalele de informatie de
distanta (impresiile vizuale si auditive) care incep sa le
controleze pe cele de contact si prin aceasta se
perfectioneaza perceptia spatiului, distantelor de camp
vizual. Dar experienta perceptiva este profund influentata de
progresele privind experienta verbala.
Comunicarea creeaza cerinta de a se expune pe rand
ceea ce este dat "simultan" in perceptie si impresie, fapt ce
dimensioneaza sesizarea si constientizarea succesiunii din
realitate si a succesiunii logice. Copilul recunoaste cu greu o
persoana din anturajul sau daca se imbraca mai diferit, insa
isi da seama repede de identitatea ei atunci cand comunica
cu aceasta.
COMUNICAREA SI INVATAREA SPONTANA.

Inca de la un an copilul sesizeaza intelesul la multe

cuvinte. In acelasi timp, el poate rosti relativ corect si
inteligibil cuvintele uzuale. O asemenea situatie este
stimulata de dorinta copilului de a se face inteles si de
descoperirea unui fapt important si anume acela ca toate
obiectele, femomenele, actiunile, insusirile etc. au nume.
Incepe tot mai fracvent sa foloseasca vorbirea in propozitii si
se organizeaza sintaxa (regulile gramaticale) ceea ce duce la
ordonarea vorbirii.
In psihologie sunt descrise trei feluri de limbaj:
a) limbajul "mic", primitiv, de circulatie restransa (intre
copil si cei din mediul apropiat). Acest limbaj dispune de
cuvinte onomatopee, de holofraze de cuvinte circumstantiale
de circulatie restransa;
b) limbajul situativ incarcat cu cuvinte concrete, cu
structura gramaticala, dar saturat de exclamatii, forme
verbale eliptice si gestica;
c) limbajul contextual cu vorbire desfasurata ce are un
text si cu context discret.
Cu timpul se verbalizeaza o mare parte a experientei
senzoriale afective (acru, dulce, amar, sarat) cu integratorii
evaluativi:bun si rau etc. In aceeasi directie se realizeaza si
experienta odorifica (miros de floare, de parfum, de
benzina), iar ca integratori evaluativi: miros frumos, urat,
inecacios. Este remarcabila evolutia verbalizarii impresiilor
de culoare. Sunt percepute si denumite mai intai curlorile vii.
La fel se verbalizeaza si senzatiile auditive si celelalte
modalitati senzoriale.
Progresele privind exprimarea si intelegerea vorbirii sunt
evidente si in alte directii. Copilul incepe sa caute
satisfacerea curiozitatii senzoriale in planul interogatiei
verbale. Apare tot mai frecvent intreabarea: "ce este asta?"
si concomitent copilul incepe sa isi exprime verbal dorintele,
vointa, dificultatile, sentimentele.
Capacitatea de intelegere se largeste foarte mult,
inclusiv pe planulmotivelor, actiunilor si a experientelor.
Copilul intelege ce inseamna in mod diferentiat determinarile
ca: pe, in spate, sub, in fata, jos, deasupra, langa, etc.

Capacitatea de intelegere se manifesta si atunci cand asculta

mici povestiri pe care le prefera sa aiba un final bun. Prin
aceste povestiri experienta devine mai bogata si depaseste
sfera perceptiv-senzoriala. Se dezvolta si insusirea de
repovestire a celor auzite..
La +/- 3 ani copilul intra intr-o faza complicata de
dezvoltare a limbajului (ca instrument al gandirii). Se
instituie o etapa interogativa - in care intrebarile
perseverente sunt DE CE? CUM? Aceasta faza atrage atentia
si interesul aspura planului gandirii in plina dezvoltare spre
numeroasele interrelatii si dependente dintre fenomenele din
jurul copilului.
J.Piaget considera ca intre 2-4 ani are loc trecerea la un
stadiu mai avansat a planului mental, stadiul numit
preoperator. In acest stadiu, in planul mental persista
caracterul autist si animist al gandirii copiilor mici si o
dificulatate structurala de a sesiza diferentele dintre
interdependenta, cauzalitatea, determinismul fenomenelor,
etc. La 3ani atentia este deplasata usor spre relatiile dintre
fenomenene si obiecte, ea activeaza curiozitatea copilului si
incarca mijloacele de investitie cu stategii noi, iar adultii
intretin animismul.Interogatia "DE CE?" " PENTRU CE?"
devine de prim ordin si exprima cresterea curiozitatii fata de
relatiile si interrelatiile ditnre fenomene. Dezvoltarea
evidenta a inteligentei practice a miscarilor animate de
curiozitate care se transforma in interes, contribuie la
acumularea de experienta umana si la transformarea
acesteia in conduite. Gandirea senzorio-motorie constituie
punctul de plecare pentru forme mai complexe si subtile de
operativitate a inteligentei, dar exprima si forme diferite,
inteligenta ce reprezinta trepte calitativ diferite care pe
masura ce sunt depasite se restructureaza ca dependenta si
functie.
O alta caracteristica importanta a inteligentei consta in
faptul ca inteligenta senzorio-motorie tinde in mod total la
satisfacerea practica a cerintelor subiective a dorintelor, a
intentiilor, relatiilor, etc.Inteligenta senzorio-motorie este
implicata in situatiile in care distanta dintre subiect si obiect

este relativ redusa, si din punct de vedere spatial, nu numai

temporal. Aceasta conditie de impregnare a impresiilor cu
spatialitatea altereaza mobilitatea reprezentarilor. Asadar, in
perioada anteprescolara, incepe constituirea formelor
gandirii verbale. O prima etapa a acesteia este aceea a
gandirii simbolice preconceptuale. Fara indoiala, utilizarea
simbolisticii verbale incpe dupa 12 luni. Intre 18 si 24 luni
simbolistica verbala isi dobandeste statutul de relativa
prioritate deoarece relatiile cu adultul solicita intens cerinta
de a intelege ceea ce el spune sau face si a i se comunica
inteligibil. Astfel de comunicari incarcate de semnificatii pot
apare inca in fazele inteligentei senzorio-motorii, cand
copilul se preface ca doarme, spre exemplu. Hranirea papusii
cu un bat in loc de ligurita este un alt exemplu relevant
pentru aparitia gandirii simbolice.
CONDUITA EMOTIONAL-AFECTIVA
Ca urmare a evolutiei psihice generale, palnul afectiv al
copilului este instabil si asta rezulta cel mai concret din
faptul ca micul copil se supune legii celei mai mari tentatii.
Buna dispozitie se bazeaza pe starea de confort ce ia nastere
din asocierea a numerosi stimuli din ambianta implicati in
satisfacerea trebuintelor (alimentare, de caldura, protectie,
siguranta).Copilul raspunde prin atasament si o verbalizare
mai intensa a actiunilor ce le desfasoara. Pe masura ce
inainteaza in varsta conduitele afective devin tot mai
complexe. Astfel, la 18 luni rezonanta afectiva creste, copilul
este mai impresionabil si intuieste mai adecvat dispozitia
mamei sau a adultului. Apar conduite emotional afective
manifestate prin asa numitele stari de "lirism" so
"melancolie" ce influenteaza relatiile cu cei din jur. Inca de la
1 an jumatate atasamentul de mama sau de persoanele ce il
ingrijesc devine acaparant. Tot acum se manifesta si gelozia
inr aport cu un alt copil caruia i se acorda atentie sau fata de
o persoana care se interpune intre el si mama. Legat de
fenomenul geloziei trairile psihice capata un caracter de
ambiguitate. Spre sfarsitul perioadei anteprescolare se

formeaza gelozia latenta fata de intrusiunea paternala (la

baieti) sau maternala (la fetite).
In acelasi timp se manifesta timiditatea fata de
prsoanele straine, iar simpatia si antipatia incep sa fie tot
mai nuantate. Copilului ii place pacaleala, gluma, comicul,
surade la complimente si are unele accese de generozitate
cand este bine dispus.
In jurul varstei de 2 ani tatal este admirat si favorit in
familie. Ulterior (la 2 ani jumatate), copilul devine iarasi
impulsiv, instabil si neintelagator. Apar tendinte ostile fata
de adult ca urmare a cresterii elemetelor de frustratie.
Aceasta este numit negativism primar si devine vehement in
unele imprejurari. Se poate manifesta prin plansete, tipat,
tarare, refuz de a primi o jucarie, opozitie fata de altii, etc.
Atasamentul copilului ocupa si spre finalul perioadei un
loc important in comportamentul sau afectiv. Rezonanta
afectiva bazata pe atasament face ca in momentul de teama
copilul sa se refugieze in bratele mamei sau sa se ascunda in
spatele ei. In conduite asemanatoare se inscriu si
momentele in care copilul se se indeparteaza fata de cei care
l-au suparat sau se "agata" de mama pentru a fi sigur ca nu
i se va intampla ceva rau. In acest din urma caz
atasamentul este combinat cu o anumita forma de anxietate
in care teama este deosebit de evidenta.In genere,
atasamentul se exprima ca o dorinta de conservare a unei
apropieri empotionale fata de o persoana data. Conduitele
de atasament se complica si se diferentiaza, ele se pot
manifesta si fata de o jucarie sau un obiect. In acelasi timp
atasamentul devine selectiv fata de membrii familiei.
Atasamentul se exprima prin zambet, acordarea atentiei
si este influentat de experienta de comunicare afectiva din
familiei. El este mai activ si mai arzator la copiii din familiile
tinere in care exista inca o ardoare sexuala, iar in familiile
mai putin tinere atasamentul este mai slab si apare mai
evidenta nostalgia tatalui. Exista si o evidenta relatie intre
atasament si anxietate. In literatura de specialitate se
vorveste de existenta a trei tipuri de anxietate in copilaria
timpurie. Prima este anxietatea fata de persoane si situatii

straine, a doua anxietatea de separatie, iar a treia

anxietatea morala. (Ph.L.Harriman). Anxietatea fata de
persoane starine la 12-14 luni este intensa si se manifesta la
unii copii prin confundarea unor persoane straine care au
ceva familiar, aratandu-le simpatie ca dupa ce constata ca
sunt necunoscute sa se indeparteze cu o oarecare jena.
Totusi teama fata de persoane straine se diminueaza spre 3
ani. In schimb anxietatea de acest tip se conserva fata de
"necunoscut".
Anxietatea de separatie (mai ales de mama) este mai
activa la 21-24 luni si imbraca forme dramatice cand copilul
obisnuit cu mama, constata ca aceasta nu mai este tot
timpul cu el sau ca persoana care il ingrijeste este mai putin
tandra. De cele mai multe ori asa numitul fenomen de
hospitalosm, de abandon, determina amplificarea anxietatii
ce va influenta evolutia ulterioara a copilului.
Anxietatea morala are la baza teama si trairea
sentimentului de vinovatie. De aici, copilul devine mai
nesigur si deliberativ, iar prin prezenta fricii de pedeapsa se
ajunge la conduite ce se manifesta prin forme de evaziune si
disponibilitati reduse. Cu timpul copilul este mai atent la
miscarile mamei sau a persoanei care il ingrijeste. Face
incercari de atentionare si de castigare a afectiunii prin
conduite deja aprobate ca de "succes" si astfel va trai
confortul psihic ca pe o stare de "fericire". Odata trait acest
nou sentiment va fi atent la conditiile de dobandire a acestei
stari noi si simte cu satisfactie momentele e imaginatie in
zonele afective. Prin repetare, conduitele afectuoase se
complica si creeaza "dragalasenia" copilului anteprescolar cu
o dezvoltare psihoafectiva echilibrata si bogata.
Multe din actiunile si comportamentele copilului se
invata si se dezvolta pe baza de imitatie. R.Zazzo arata ca
procesul "organizarii mentale explica aparitia, intre 18 luni si
2 ani, a primelor activitati de limitare intentionala. Pana
atunci, exemplul celorlalti era asimilat in mod mai mult sau
mai putin corect si reprodus intr-un fel de mimetism, de
activitate in lant. Imitarea adevarata, presupune cel putin un
inceput de dedublare fata de modelul de dupa care imita si

cu care se compara, o tonalitate de admiratie sau de

rivalitate.Se stie ca in acest sens nici animalul, nici chiar
maimuta nu stie sa imite. Imitarea nu exista decat la fiinta
umana si nu apare decat in al doilea an al vietii sale".
JOCUL SI SOCIALIZAREA
Copilul devine tot mai constient ca activitatea cu
obiectele este dependenta de dorintele si vointa sa. El
ralizeaza ca este subiect al activitatii si poate efectua o
multitudine de actiuni. Jocul este terenul de mainfestare al
potentialului psihic.
In perioada primei copilarii se dezvolta jocul de
manipulare sub influenta trebuintei interne de a actiona.
Activitatea ludica este incarcata de disponibilitati
psihoafective imaginative si ocupa o parte a zilei. Jocul se
realizeaza spontan si cu placere ceea ce si produce satisfactii
copilului. In joc patrund treptat evenimentele vietii si
decupaje situationale.
Daca in primul an de viata, copilul simtea placerea in a
se juca cu propriile maini, cu aruncarea obiectelor, intre 1-3
ani jocul se incarca de o ampla simbolistica ce-i creeaza o
forma de participare deosebita.
Simbolistica jocului se complica treptat incepand de la
manuirea de obiecte subordonate imagisticii ludice la
manuirea in care copilul devine un personaj imaginar.
Copilul poate deveni in joc avion, masina, tren dar si pisica,
iupuras, mama, etc. Totusi este dominant inca jocul cu
obiecte, iar actiunea eare un caracter difuz.
Concomitent jocul cu adultul se dezvolta in trei directii:
1. jocul de hartuiala si tranta, ridicare si aruncare in sus joc
zgomotos de miscare si de energizare; 2. jocul verbal in
care domina interogatii coninui complexe; 3. jocul didactic
in care adultul indruma copilul treptat si pe intelesul sau.
La 2 ani copilul se joaca cam 90% din timp. La 2 ani
jumatate copilul prefera jucariile cu roti cu care poate
transporta, jucariile mecanice, combinele, jucariile muzicale,
papusi, mingi, animale, marionete,etc. Jocul copiilor mici

este intai singular, simplu si spontan. Treptat se decentreaza

de pe obiect mutandu-se pe subiectele actiunilor umane.
Conditia mintala a jocului se amplifica. Prin aceste tipuri de
joc (de-a familia, de-a doctorul, etc.) se instituie nemijlocit
relatii intre copii.
Putem aprecia ca se poate vorbi de un debut al jocurilor
colective cu roluri spre 3 ani. In acest context simbolistica
ludica este relativ coerenta si actiunea tinde sa curpinda
sporadic mai multe personaje. In jocul cu subiect apar
elemente de imitatie prin acordarea anumitor roluri altor
copii sau adulti. Tot mai frecvent se poate pune in evidenta
interesul pentru joc care este, din ce in ce mai mare ceea ce
denota organizarea primara a sensurilor experientei
acumulate. Cu cat jocul e mai complex cu atat apar mai
pregnant conduite de noi si atitudini (atractie, simpatie,
atentie afectiva). Datorita limbajului, obiectele incep sa aiba
functionalitati diverse si se manifesta socializarea
activitatilor ludice.
Starea de sanatate a copiilor si buna dispozitie imprima
continuitate si diversitate jocurilor.
Se poate constata ca acei copii care sunt vigurosi se
joaca o buna parte din timp si au interese conturate pentru
directia jocului in timp ce copii cu o sanatate mai subreda se
joaca mai mult singuri si in liniste.
Copiii cu handicap de intelect sau senzorial nu stiu sa se
joace si nu pot sa se coreleze cu partenerii. Jocul este mai
sarac in actiuni si nu se poate desprinde directia spre care
evolueaza. In genere nu se verbalizeaza si jocul se
desfasoara dupa o schema simplista, ramanand adeseori in
stadiul de manuire a obiectelor.
In schimb copilul normal de 2-3 ani se joaca, se
antreneaza putand coopera pentru unele actiuni, dar din
cand in cand se opreste spre a se odihni si observa jocul
partenerilor. Sunt importante momentele de observatie care
constituie un fel de participare la jocul altora. Cooperarea
poate fi uneori dificila si dramatica, iar aleori de complezanta
prin afisarea surasului si a declaratiei de asistenta (vino sa
vezi ce fumos ma joc eu!). Totusi atitudinea copilului fata de

cei din jur este diferita. Fata de copiii mai mici este mai
intelegator si cooperant, iar fata de copiii mai mari devine
mai activ si integrat. Dar cel mai integrat este jocul cu
adultii.
Spre sfarsitul perioadei, relatiile in joc ale copilului se
pot imparti in active, pasive (pozitive si negative) si
defensive. Prin relatiile pozitive active se pot enumera
situatiile in care copilul da o jucarie, mangaie un copil sau ii
propune sa faca schimb de jucarii. Relatiile active negative
sunt legate de insusirea unei jucarii ce nu-i apartine. Printre
relatiile pasive pozitive se pot aminte cele in care copilul
accepta luarea jucariei de alt copil, pasive negative, cand
plange sau fuge de copilul care se apropie sa-i ia jucaria.
Cele defensive se manifesta tot prin fuga sau prin solicitarea
adultului in aparare.
In buna masura comportamenul copiilor in joc este
influentat de familie. Structura si stilul de viata al familiei,
obiceiurile si nivelul de cultura sunt elemente ce se regasesc
in formele activitatii ludice.
Perioada prescolara (a doua copilarie 3-6/7ani)
Aceasta perioada se caracterizeaza printr-o dezvoltare
complexa si interesanta cu influente asupra evolutiei
biopsihice ulterioare. Expresia celor 7 ani (6 ani) de
acasa pe care "omul ii are sau nu ii are" reflecta tocmai
importanta constituirii bazelor activitatii psihice si
conturarea trasaturilor de permeabilitatea ce isi pun
pecetea pe comportamentele viitoare.
Copilul prescolar traverseaza etapa cunoasterii prin
largirea comportamenului cu mediul social si cultural din
care asimileaza modele de viata ce determina o integrare
tot mai activa la conditia umana.
Mediul solicita copilului nu numai adaptari ale
comportamentului la sisteme diferite de cerinte in

conditii de tutela, protectie si afectiune, dar creeaza in

acelasi timp o mai mare sesizare a diversitatii lumii si
vietii, o mai densa si complexa antrenare a deciziilor,
curiozitatii, trairilor interne la situatii numeroase si
inedite. Concomitent se dezvolta bazele personalitatii
copilului, capacitatile de cunoastere, comunicare,
expresia si emanciparea comportamentelor ce ating
grade de complexitate raportate la caracteristicile de
varsta si dezvoltare psihofizica.
DEZVOLTAREA PSIHOFIZICA SI CONSOLIDAREA
AUTONOMIEI
Odata cu dezolvarea capacitatilor senzoriale si perceptive
se structureaza noi forme printre care reprezentarile
memoriei si imaginatiei dau dimensiuni complexe ale
trairilor anticipative si fantastice. Percepera realitatii este
incarcata emotional si alimenteaza imaginatia,
comportamentele si strategiile mintale ce utilizeaza o
simbolistica ampla ancorata situational in realitatea
inconjuratoare imprimand perioadei prescolare acea
unicita si minunatie ce fac din ea varsta de aur a
copilariei.
Tipul fundamental de activitate este jocul cu
semnificatia decentrarii psihicului de pe activitatea de
percepere, pe activitatea de implantatie in viata culturalsociala. Jocul faciliteaza ripuri de relatii ce se nuanteaza
si diversifica, amplificandu-se conduitele din contextul
colectivelor de copii si o mai fina deferentiere a
conduitelor fata de alte persoane.
Din punct de vedere fizic dezvoltarea este evidenta in
perioada prescolara. Intre 3 si 6 ani are loc cresterea de
la +/- 92cm la +/-116 cm ca statura si o crestere de la
+/-14kg la +/-22kg ponderal. Concomitent are loc o
schimbare si dezvoltare a structurii muschilor, descreste

ponderea tesutului adipos, pielea devine mai elastica,

mai densa, procesul de osificare este intens la nivelul
epifizelor oaselor lungi, a celor toracice si claviculare,
dantura provizorie incepe sa se deterioreze si mugurii
danturii definitive se inaresc. Organismul in intregime
devine mai elastic, iar miscarile mai suple si sigure.
Inca din aceasta perioada apar o serie de diferente intre
fete si baieti. Se poate observa o agitatie mai mare la
baieti, o cooperare mai dezvoltata la fete insotita de o
activate verbala mai bogata, o tendinta de izolare a
baietilor in activatii de constructii, etc.
Caracteristic pentru comportamentele alimentare este
culturalizarea lor intensa. Ca atare, alimentatia nu se
reduce numai la satisfacerea unei trebuinte vitale, ci este
impregnata de o serie de ritualuri cu respectarea unor
interese realtiv precise. Dar si mai important este modul
cum se realizeaza alimentatia. Astfel, pe copil il
intereseaza asezarea si tinuta la masa, utilizarea
tacamurilor (lingurita, furculita, cutitul, etc), corelarea cu
cei din jur si respectarea regulilor de igiena.
Intra 4-5 ani copilul trece printr-o diminuare a poftei de
mancare, adesea determinata de de lipsa de varietate a
regimului alimentar sau de tensiuni afective. Disconfortul
afective influenteaza apetitul alimentar si particuparea
copilului la servirea mesei.
Modificari progresive se manifesta si in domeniul
culturalizarii legate de imbracare, igiena si toaleta.
Aceste conduite implica numeroase deprinderi, dar si
competente implicate in decizia de a alege
imbradamintea in functie de o serie de factori, de a
pastra curat, de a se spala si folosi toaleta. Pana la
sfarsitul perioadei prescolare, copilul se poate adapta
eficient prin constituirea unor seturi de deprinderi

adecvate.
Igiena alimentara, de spalare a mainilor, pieptanarea
parului, spalarea dintilor oglindesc gradul de dezvoltare a
deprinderilor igienice si formarea imaginii de sine.
Semnificative sunt si aspectele legate de somn. Copilul
se opune sa mearga la culcare caci il intereseaza
spectacolul relationarii cu ceilalti, devine receptiv la ce
fac adultii ca si la trairea placerii jocului. Protestul fata
de mersul la culcare poate fi verbal, evaziv, de
tergiversare, incarcat de tot felul de tranzactii ca si de
necesitatea de a ave un fetis, prezenta unei
persoane(mai ales mama), a unei surse de lumina, cu
liniste totala sau cu muzica, etc. La 6 ani copilul exprima
inca astfel de probleme, inclusiv anxietatea si frustratia.
Actioneaza aici aspecte legate de temperament.
DEZVOLTAREA PSIHICA SI CONTURAREA
INSUSIRILOR DE PERSONALITATE
Persioada prescolara este una din etapele de intensa
dezvoltare psihica. Aceasta are loc sub presiunea
structurilor sociale, culturale, prin influentele massmediei si frecventarea institutiilor psescolare unde copilul
ia contact cu cerinte multiple privind autonomia si
adaptarea la mediul de viata.
In multe situatii apar diferente de cerinta in gradinita
comparativ cu cele din familie, ceea ce presupune o mai
mare varietate de conduite. Ca atare, contradictiile
dintre solicitarile externe si posibilitatile interne devin
mai active. Pot apare si contradictii cum ar fi contradictia
dintre cerintele interne, dorintele, aspiratiile, interesele
copilului si posibilitatile de a fi satisfacute. Pe acest plan
se dezvolta negativismul infantil, dar si o concepere mai
profunda, de fond a intregii activitati psihice, asimilarea
si intelegerea a ceea ce e permis si a ceea ce nu este

permis, a ceea ce este posibil si a ceea ce nu este

posibil, a ceea ce este bun si ce este rau.
In aceeasi ordine sunt si contradictiile legate de
modalitati mai simple si primitive de satisfacere a
trebuintelor si cerintelor implicate in trebuinte noi,
complexe si civilizate. Astfel apar conduitele de pe axa
ordonat-dezordonat, conduite civilizate-conduite
infantile.
Exista si o alta categorie de contradictii specifice ce se
constituie in planul cunoasterii. Dezvoltarea imaginatiei ii
permite copilului sa descopere faptul ca imaginar el
poate sa se transpuna in orice situatie, chiar si
fantastica, dar in realitate situatiile de viata sunt mai
restranse si nu au semnificatia banuita. In raport cu
contradictia respectiva se dezvolta si dorinta de a crea,
schimba si transforma viata.
Prescolarul mic (3-4ani) este instabil, foarte
impresionaibl, plange razand si trece usor de la dispozitie
la alta traind exploziv si total evenimentele ce il
impresioneaza. Totusi copilul devine mai insensibil la
semnificatia evenimentelor si adopta conduite mai
adecvate la convergentele sociale pe un fond de
fragilitate afectiva cu unele manifestari ale crizelor de
prestigiu.
Prescolarul mijlociu (4-5 ani) devine mai sensibil la
evenimentele din jurul sau si este capabil sa faca
aprecieri, relativ corecte, fara de comportamentul altora.
Prin structurarea unor trasaturi volitionale, copilul se
poate antrena in activitati de mai lunga durata si se
straduieste sa-I fie de folos adultului.
Prescolarul mare (5-6/7ani) manifesta in ansamblu o
mai mare adaptare si inteligenta, reticenta in situatii

usor penibile ca urmare a intelegerii mai adecvate a

situatiilor si a raporturilor de cauzalitate in producerea
evenimentelor. Copilul mentine o oarecare opozitie fata
de adult, opozitie ce se manifesta spontan, dar urmata
de dorinte vadite de reconciliere. Se manifeste evident
dorinta copilului de a fi de folos adultilor. Devine mai
atent, imita discret conduitele adulte si participa la
activitatile ocupationale ale adultului. Capacitatea de
invatare devine activa si este dublata de interese de
cunoastere unde sunt prezente forme mai evoluate de
simbolizare in care actioneaza integratori verbali.
O dezvoltare spectaculoasa priveste planul senzorioperceptiv. Perceptia devine observatie perceptiva si este
implicata in toate formele de invatare. Copilul prescolar
este preocupat de cunoasterea interiorului si
excteriorului locuintei si al gradinitei, al strazii, al
magazinului, al mobilierului si sa identifice locul
diferitelor obiecte. Este atent la caracteristicile fiecarui
membru al familiei, la identitatea acestora si
comportarea lor precum si la conditiile de viata in
activitarile, profesiunile umane. Incep sa se consolideze
generalizari cantitative, logica practica a relatiilor,
marimea (lung, lat, inalt), cantitatea (mult, putin,
deloc), succesiunea si simultaneitatea (acum, dupa
aceea, intai, dupa, deodata), comparatia (la fel, tot
atat), etc.
Se dezvolta diferite forme ale reprezentarilor dintre care
cele mai importante sunt ale memoriei si ale imaginatiei.
Memoria capata caracteristici psihice si sociale
importante, mai cu seama datorita vorbirii. Imaginatia
contribuie la constructorii posibilului, la intelegerea vietii
interioare. La randul ei atentia este importanta in
asigurarea desfasurarii oricarei activitati focalizand si
centrand energia psihicului. Atentia volutara este
alimentata de dorintele si intentiile copilului de a finaliza

activitatea.
Dezvoltarea inteligentei intra intr-o noua etapa. De la
faza simbolica, dupa 3 ani, inteligenta parcurge o etapa
de inventivitate ce pregateste gandirea operativa
complexa. Gandirea inregistreaza totusi progrese
evidente. Ca forma intuitiva, ea opereaza cu ajutorul
reprezentarilor si perceptiilor. Intrebarile frecvente DE
CE? sunt destinate cunoasterii si sesizarii relatiilor
dintre obiecte sau situatii.
Ca fenomen al vietii de relatie dezvoltarea afectivitatii
trebuie raportata in aceasta perioada, la procesul
identificarii care trece prin cateva faze. La 3 ani
identificarea se manifesta prin cresterea starilor afective
difuze in care copilul plange cu lacrimi si rade cu hohote,
dupa care manifesta o retinere vinovata, iar la 4-5 ani
identificarea devine mai avansata. Identificarea se
realizeaza cu modelele umane cele mai apropiate,
modele parentale. Conditia de identificare parcurge 4 cai.
Prima se realizeaza pe seama perceperii unor similitudini
de infatisare cu modele parentale (parul, ochii), a doua
pe seama perceperii unor similitudini de caracteristici
psihice (este tot asa de inteligent ca tata sau tot atat de
frumos ca mama), a treia se realizeaza prin adoptarea
de conduite, atribute si gesturi ale modelelor, iar ultima
prin insusirea de conduite, gesturi si atribute din ceea ce
spun altii ca seamana copilul cu modelul. In mod obisnuit
identificarea mai activa este cu parintele de acelasi sex.
</TD<>
Perioada scolara mica (a treia copilarie) - 6-10 ani
Perioada scolara mica (6-10ani), de la intarea copilului in
scoala si terminarea ciclului elementar, este apreciata de
unii psihologi ca fiind un fel de sfarsit al copilariei.

Specific este ca pentru toata aceasta etapa sunt

evidentiate descrieri centrate pe problemele adaptarii
scolare si ale invatarii fara a se neglija ca unele structuri
psihice se dezvolta ca urmare a faptului ca, in copilaria
timpurie si in perioada prescolara are loc cea mai
importanta achizitie de experienta adaptativa si
atitudinala.
Asadar, in perioada scolara mica, se dezvolta
caracteristici importante si se realizeaza progrese in
activitatea psihica datorita constientizarii ca atare a
procesului invatarii - invatarea devine tipul
fundamental de activitate. Aceasta inseamna ca
activitatea scolara va solicita intens intelectul si are loc
un proces gradat de achizitii de cunostinte prevazute in
programele scolii si in consecinta, copilului i se vor
organiza si dezvolta strategii de invatare, i se va
cinstientiza rolul atentiei si repetitiei, isi va forma
deprinderi noi de scris-citit si calcul.
Primii 4 ani de scoala, chiar daca au fost pregatiti prin
frecventarea gradinitei, modifica regimul, tensiunea si
planul de evenimente ce domina in viata copilului.
Procesul de adaptare se intensifica si centreaza pe
atentia fata de nu nou adult si nu se mai limiteaza la
parinti. Acest adult (invatatorul sau invatatoarea) incepe
sa joace un rol de prim ordin in viata copilului. Pentru
copil el este reprezentantul marii societati si in acelasi
timp el vegheaza la exercitarea regulilor societatii si
scolii, dar si cel care antreneaza energia psihica,
modeleaza activitatea intelectuala a copilului si
organizeaza viata scolara, impune modele de a gandi si
actiona.
Deosebit de sensibil devine copilul la o noua dimensiune
a colectivului si anume la neutralizarea (egalitatea)

afectiva a mediului scolar, ceea ce ii impune conditia de

a castiga independent un statut in colectivitatea clasei.
Perioada pubertatii (10-14 ani)
Daca in perioada scolara mica, tutela familiala si scolara
este accentuata, in pubertate se modifica treptat ca
urmare a mai marei autonomii si responsabilitati
crescute a copilului. Dominanta in aceasta perioada este
maturizarea biologica si intensa dezvoltare a
personalitatii.
Activitatea fundamentala pentru perioada pubertatii
ramane invatarea si instruirea teoretica si practica.
Tipurile de relatii se complica progresiv facilitand
integrarea copilului in generatia sa, premisa a integrarii
sociale largi, complexe in care exprimarea identitatii
proprii capata tot mai pragnant note personale. Relatiile
sociale ale puberului se complica mai mult si prin
dezvoltarea dimorfismului secual cu cerintele ce le
implica la care se adauga multiplicarea situatiilor de
statut si rol social prin solicitarea in activitati sociale,
sportive, culturale.
Structurarea personalitatii in perioadele pubertatii nu
este lineara, ea se dimensioneaza relativ seismic si
dramatic datorita contradictiilor dintre componentele
impregnante de atitudini copilaresti, cerintele de
protectie, anxietate specifica varstelor mici in fata
situatiei mai deosebite si atitudini si conduite
achizitionate sub impulsul cerintelor interne de autonimie
sau impuse de societate.
DEZVOLTAREA BIOFIZICA
Subperioada prepubertala (10-12 ani)

Se caracterizeaza printr-o intensificarea din ce in ce mai

mare a cresterii (staturale mai ales) concomitent cu
dezvoltarea pregnanta a caracteristicilor sexuale
secundare (aparitia pilozitatii pubiene si a celei axilare,
dezvoltarea gonadelor, etc). Fetele trec prin aceasta faza
chiar mai devreme (de la circa 9 ani) si castiga in
inaltime aproximativ 22cm. Cresterea mai evidenta, la
majoritatea baietilor incepe pe la 11-12 ani. Asadar,
cresterea se realizeaza in pusee devenind impetuoasa cu
momente de oboseala, dureri de cap, iritabilitate,
agitatie. Apare o alternanta intre miomentele de
voiciune, de coduite infantile exuberante si momente de
oboseala, apatie, lene. Copilul poate deveni conflictual,
mai putin activ, adopta pauze prea mari prelungind
relaxarea chiar daca nu a facut un efort prea mare.
In scoala, copilul se alfa in fata unor cerinte, mai
diversificate cantitativ si calitativ, a unor modele de
profesori si lectii variate care impun un cadru al invatarii
mai deosebite. Se modifica statutul de elev prin
antrenarea acestuia in activitati responsabile si
competitionale care sa il faca sa isi dea seama de
valoarea si potentialul de care dispune. Copilul nu mai
este atat de frecvent stapanit de agitatia motorie si de
labilitatea din primele clase. Constiinta de sine se incarca
cu ideea statutului de elev bun, slab sau mediocru, ceea
ce il face sa manifeste atitudini de un anumit fel fata de
activitate. Familia isi formuleaza si ea o serie de cerinte
fata de puber, dar care nu sunt atat de precise. In unele
imprejurari puberul este considerat copil, iar in altele, i
se solicita comportamente asemanatoare celor mari fapt
ce il face sa traiasca momenta contradictroii si o usoara
opozitie fata de statutul si rolul incert ce i se acorda. In
general puberul se simte din ce in ce mai bine in grup
pentru ca il securizeaza si accepta stilul galagios,
exuberant si uneori agresiv, impulsiv.

Apar tot mai des comportamente difernetiate si subtile

fata de sexul opus, dar si o stare discreta de competitie,
de afirmare, de valorificare in ochii celuilalt sex. Se
produc si comportamente opozante fata de iesirile cu
parintii preferand petrecerea timpului liber cu alti copii si
poate apare o devalorizare a influentelor unui dintre
parinti sau a amandorura.
Subperioada pubertatii propriu-zise (12-14 ani)
Se remarca prin dominarea puseului de crestere.
Cresterea nu este proportionala in toate segmentele
corpului. Mai intensa este cresterea in inaltime si
lungimea membrelor inferioare si superioare ceea ce da
un aspect caricatural puberului. Prin cresterea trunchiului
si a masei musculare se castiga in forta fizica. In acelasi
timp, se dezvolta organele interne si la baieti dispare
grasimea ca urmare a extinderii articulatiilor si a
musculaturii. La fete tesutul adipos se mentine si da un
aspect marmorean, iar talia se subtiaza si se dezvolta
bustul cu pronunatarea butonilor. Si la unii si la altii se
dezvolta partea faciala a craniului, dantura permanenta,
oasele mici ale mainii , se produce maturizarea sexuala
ce se evidentiaza prin aparitia pilozitatii, functionarea
glandelor sexuale si modificarea vocii. La fete se
instaleaza ciclul, iar la baieti apar primele ejaculari
spontane.
In plan pshihologic, aceste fenomene determina trairi
tensionale, confuze si stari de disconfort. Trairile
respective sunt intensificate si de prezenta acneelor, a
transpiratiilor abundente si mirositoare, a sensibilitatii
pielii in emotii, a stangaciei in miscari.
Subperioada postpuberala (de la 14 ani)

Aceasta perioada face trecerea la adolescenta. Se

realizea o crestere accelerata, la inceput in greutate apoi
in inaltime cu care ocazie se redistribuie greutatea.
Organele interne continua cresterea, dar au loc si
transformari fizice de mai mica importanta cu impact
considerabil asupra tanarului. Astfel, prin activitatea
glandelor sudoripare apare acneea ce provoaca tensiuni
deosebite. La baieti se manifesta o schimbare in conduite
prin extinderea lor exagerata, adeseori o impertinenta cu
substgrat sexual si cu agresivitate in vocabular.
Se accentueaza fenomenul de erotism care implica
emotii puternice, trairi interne, atitudini sincere fata de
sexul opus. Erotismul se deruleaza sub forma "dragostei
platonice" in care sensibilitatea si iubirea imaculata
ocupa loc central fara insa, sa se excluda atractia
corporala ce amplifica intreaga stare a puberului in
momentul cand este atins de o persoana de sex opus.
Dat fiind faptul ca la aceasta varsta organele genitale
devin functionale, sexualitatea este tot mai des implicata
si aceasta isi pune amprenta asupra intensitatii trairilor
fiziologice si psihologice cu efecte nemijlocite asupra
comportamentului. Acum instinctul sexual poate deveni
activ ca urmare a maturizarii organelor sexuale, iar
sexualitatea poate imbraca forma masturbatiei.
DEZVOLTAREA PSIHICA
Invatarea capata un caracter tot mai organizat cu mare
incarcatura emotionala, dar si psiho-culturala. Puberul
devine tot mai motivat pentru dobandirea unui statut
intelectual si moral pe baza caruia constientizeaza lcoul
aparte ce ii revine in cadrul colectivului si in
determinarea de atitudini diferentiale ale adultilor
(parintilor, profesorilor) fata de el. Desi se mentine un
decalaj intre maturizarea biologica si cea intelectuala si
morala, el tinde sa reduca cu timpul si sa faciliteze

puberului adoptarea de modalitati comportamentale

specifice in care sunt implicate strategii ale cognitiei, ale
experientei si ale valorizarii actionale veridice.
Fenomenul care retine atentia si care modifica planul
comportamental este acela al erotizarii vietii si al visarii
imaginative pe fondul dezvoltarii sexuale si al expansiunii
virilitaii. In acest caz comportamentele sexuale sunt
impregnate de anxietate si tensiune. Relatiile dintre fete
si baieti sunt distantate si in genere fetele traiesc
primele dezamagiri in raport cu lipsa de atentie a
baietilor. In schimb, fata de acelasi sex, baietii cat si
fetele, manifesta atitudini afectuoase, tandre si stranse,
dar frecvent opozante fata de adulti.
va urma.....

9. stressul de la durerile mamei produce nasteri premature, intarzieri in cresterea

in greutate, iritabilitate crescuta, dificultati comportAmentale mai tarziu.
10. supunere la radiatie:
- nasteri premature
- malformatii organice (somatice)
- influente asupra auzului
11. varsta mamei: se apreciaza ca varsta optima ar fi 25-30 ani
* prea mica e posibil sa existe doua feluri de efecte:
a. organismul mamei nu e suficient de maturizat ar avea influente asupra
dezvoltarii copilului mai ales la cresterea generala in greutate
b. mamele prea tinere nu isi pot asuma si indeplini cum trebuie rolurile lor de
mama, iar pana la nasterea copilului ele ar fi foarte tensionate pentru ca aparitia prea
timpurie a copilului le creeaza probleme.
* dincolo de 35 ani- pot aparea probleme in sensul ca organismul mamei deja
presupune anumite modificari organice ce se petrec cu varsta (subtierea peretelui uterin
de exemplu). Cercetatorii spun ca se cumuleaza in timp si efectele unor boli pe care
mama le-a avut in aceasta perioada. Cele mai mari probleme sunt legate de sindromul
Down (+ de cromozomi dificultate generala de cognitie si comportament). Se considera
ca o mama care a intrat in perioada adulta nu mai stie sa se joace si sa se apropie de copil.
12. numarul de sarcini e posibil ca dupa 4 sarcini normale sa apara una cu
probleme.
Efortul de adaptare la noul mediu al copilului imediat dupa nastere (= un proces
care il ang. ? si pe copil el produce hormoni care o declanseaza.

Atunci cand o femeie naste prima data, travaliul poate dura intre 8-24 ore. Nu e
exclus sa fie si mama la prima nastere la care travaliul sa fie de 2-4 ore.
1.
adaptarea la mediul aerian care declanseaza activara propriului aparat
respirator insotita de primul tipat. Cand acesta nu apare, ceva s-a intamplat.
2.
la scurta vreme intra in functiune propriul aparat digestiv, se intrerupe
legatura cu mama prin taierea cordonului ombilical.
3.
propriul aparat circulator incepe sa functioneze
4.
intra foarte repede in functiune mecanismul de termo-reglare primul
tipat poate fi si semnul discomfortului termic
5.
propriul aparat imunitar intra in functiune (se va dezvolta mult timp
dupa nastere).
6.
Reech hormonale, la unii copii proces dificil si poate determina icter
fiziologic
7.
copilul trebuie sa se adapteze din punct de vedere al miscarilor la legea
gravitatiei
8.
incep sa functioneze analizatorii direct stimulati
9.
incep sa functioneze sc? Cer? Si datorita acestui bombardament venit
din partea a fel si fel de stimuli, dar si datorita resurselor energetice, se epuizeaza aceste
energii, astfel noul nascut doarme mult (4/5 din zi).
Expresia efortului de adaptare = si scaderea in greutate in primele 3-5 zile intre
150-300g, dar pe care le recupereaza.
Nasterile exceptionale:
I.
prematuri (in general la 7 luni):
- greutate mica (sub 2000g)
- lungime mica a corpului (un caz exceptional nastere la 6 luni, 500g si 30 cm
a trait)
- acesti copii, de obicei, au probleme in legatura cu aparatul respirator si cel
digestiv si de aceea ei trebuiesc introdusi in incubator asigura conditiile de dinainte de
nastere
- din punct de vedere psihic se constata ca au o dezvoltare mai lenta pana la 6-8
luni, nu-si tin capul drept la 2 luni, nu apuca obiectele la 4 luni, nu poate sta asezat la 6
luni.
- Intre a 13a si a18a luna recupereaza foarte mult, dar mai raman in urma in
ceea ce priveste limbajul si miscarile complexe. Dar dupa 3 ani recupereaza iar
dezvoltarea lor pote fi buna apoi (ex: Voltaire, Hugo, Newton, Churchil).
- Dar se constata ca intre copii care se nasc la 7 luni exista un procent crescut la
mortalitate.
II.
imaturi:
- cei care se nasc la timp, dar au o greutate mai mica, dar lungimea corpului
buna, par lungi si slabi, iar tegumentele sunt palide si uscate.
- Se constata ca din punct de vedere neurofunctional nu au probleme si
dezvoltarea lor e normala, dar trebuie sa existe o grija speciala pentru hranirea lor.

III.
postmaturi (cu o intarziere de 7-10 zile)
- au toate caracteristicile fizice ca cele obisnuite cu un plus de greutate, dar
exista suspiciuni in legatura cu procesul neurofiziologic etc. Lucru ? nu se stie decat la
implinirea unui an.
IV.
nasterea gemenilor
se considera ca pot aparea cu frecventa de 1 la 85 nasteri
se nasc cu greutate mai mica
in general sunt 2 gemeni, dar pot aparea mai multi (rar)
pe masura ce trec de perioada sugarului si copilarie, gemenii tind sa se
identifice perfect (vor aceeasi mancare, aceleasi haine).
Marea problema e aceea ca ei isi satisfac trebuinta de comunicare in cadrul
diadei si risca sa ramana in urma
Parintilor li se cere sa gaseasca forme de a-i integra in comunitatii de copii
Cand intra in preadolescenta ii pot uimi pe parinti dorinta de a se deosebi,
tind sa isi faca grupuri de prieteni separate.
Dezvoltarea fizica si psihica intre 0 si 1 an stadiul sugarului
Dominantele in profilul de dezvoltaare a sugarului:
1. perfectionarea factorilor biologici
2. dezvoltarea sensibilitatii si debutul perceptiei
3. inceputul structurarii mecanismelor de comunicare verbala
4. pragatirea pentru cucerirea autonomiei de deplasare
5. debutul inteligentei sensorio-motorii(practice)
Reguli de viata si dezvoltare biologica a sugarului:
- in prima parte a stadiului hranirea este 100% lactate si se recomanda sa fie o
alaptare naturala
- in jurul a 9-10 luni se va parcurge un moment specific: intarcarea, care trebuie
treptat pregatita.
- Dupa 3,5 4 ;uni se pot introduce piureuri de fructe si legume iar in preajma a
6 luni carne usoara pasata si se poate diversifica. Toate se introduc treptat incepand cu o
lingurita.
- In ceea ce priveste regula de odihna, la inceput copilul doarme f mult si timpul
ce mai ramane ii e destinat hranirii, dar incepand cu luna a2a creste timpul de veghe care
e mai intai contemplativ (dupa ce e imbaiat el continua sa priveasca in jur), dar incepand
cu 5 luni se poate schimba pozitia lui, poate fi asezat putin si sprijinit de perne. Pana
atunci schimbarea pozitiei se facea prin luarea copilului in brate. Pana la 2 luni sustinerea copilului.
Incepand cu 6 luni el poate sa stea mai multa vreme asezat, veghe devine mai
activa, incepe sa se joace (?).
Odihna: somnul de noapte (12ore), dar la inceputul stadiului este de la 00:00 la
06:00. copilul trebuie sa fie hranit din 3 in 3 ore. Somnul neintrerupt creste si are mai

multe faze. Somnul paradoxal tinde sa ajunga la 40%, el doarme si ziua o repriza
dimineata si una dupa pranz.
Este scos la plimbare si pentru a putea interactiona cu un mediu mai larg.
Dezvoltarea fizica: in medie, la nastere are o lungime de aprox 50 cm. In prmul an
creste in inaltime si se ajunge la 74-75 cm.
Greutatea medie la nastere este de 3500g. Cresterea in greutate este accelerata asa
ca la final ajunge la 9400-9500g. Medicii recomanda o fromula de calcul al progresului in
greutate care permite controlul pana la 6 luni (nr de luni*600+greutate la nastere). Dupa 6
luni: nr luni*500+greutatea la nastere).
Medicii dau o formula si pentru crestrea in inaltime: inainte de 6 luni nr de
luni*8.5+h la nastere; dupa 6 luni nr de luni*2+h la nastere.
Imediat dupa nastere perimetrul cranian este de 34 cm si creste pana la 45 cm.
Circumferinta toracica la nastere este de 32 cm si ajunge la 47 cm.
Cutia craniana prezinta anumite portiuni cartilagionase, fontanele 2 dintre ele
cre sunt si mai mari si mai usor de detectat sunt urmarite de pediatrii:
- fontanela posterioara trebuie sa se osifice intre luna a2a si a3a dezvoltarea
se produce bine
- fontanela anterioara se osifica dupa 1 an
Se produc osificari la nivelul cooanei vertebrale si in jurul a 3luni se formeaza
curbura cervicala iar la 6-7 luni cea lombara.
La 6-7 luni incep sa apara primii dinti => stari proaste. La final are 8 dinti.
Sistemul muscular: in primele 2 luni fibrele musculare sunt mai putin consistente
hipotonie musculara generala, dar fexorii = mai putin, de aceea in prima luna copilul
tinde sa aiba repede la pozitia embrionara. Dupa 2 luni tonusul muscular creste si se
ajunge la normotonie => dezvoltarea motricitatii.
Dezvoltarea sistemului nervos: la nastere creierul are toti neuronii caracteristici
pentru specia umana, dar greutatea creierului este mica (980g), de aceea aspectul cel mai
important va fi cel al cresterii corpului nuronal si formarea ampla a prelungirilor
neuronale (dendrite+ axoni), perfectionarea functionarii sinapselor. Incepe in alte zone
procesul de mielinizare, care va continua in toate stadiile copilariei.
In prima luna pot sa se formeze reflexe conditionate care demonstreaza
functionarea cortexului chiar daca e instabila, dar in jurul a 25 zile unele reflexe
conditionate se stabilizeaza, iar in lunile urmatare apar noi reflexe.
Perfectionarea analizatorilor exprimata in progresul sensibilitatii, aparitia
perceptiei.
Dupa 3 luni forme ale inhibitiei conditionate.
De-a lungul stadiului se produc perfectionari ale subsistemelor organice.

Dezvoltarea psihica in stadiul sugarului:

1. dezvoltarea sensibilitatii si debutul perceptiei
- imediat dupa nastere unii analizatori intra repede in functionare si il ajuta sa se
adapteze la noul mediu (cel gustativ, olfactiv, termic)
- cel gustativ prezinta arii senzoriale mai mari ?! decat mai tarziu, se gasesc
receptori si pe peretii interiori ai obrajilor si pe prima parte a esofagului. Nervii sunt
mielinizati ?, copilul diferetiaza gusturile fundamentale.

- La dulce are o figura destinsa si plescaie; la amar o grimasa carateristica de

strangere a guritei; la acru grimase asemanatoare
- Olfactia nervii sunt mielinizati, copilul face diferentieri intre mirosuri;
placut neplacut grimasa de neplacere
- Dupa o scurta vreme copilul o recunoaste pe mama dupa miros
- Sensibilitatea termica funcitoneaza bine, copilul reactioneaza chiar la
temperaturi scazute, dar si la cele crescute.
- Ceilalti analizatori functioneaza mai prost dar se perfectioneaza rapid si vor
tinde sa devin modalitatile principale
- Forma generala a ochiului, marimea lui asemanatoare cu a adultilor; dar
ochii au destule probleme functionale: in primele 3 saptamani nervii nu sunt mielinizati;
irisul este mare, 3 luni are o culoare bleu-cenusie, dar deschiderea pupilara poate fi
inegala.
- Cristalinul este mare, dar capacitatea de adaptare este mica, asa ca nu se
adapteaza la departarea obiectelor.
- Sistemul oculo-motor inca nu functioneaza bine si de aceea nu se poate realiza
convergenta axelor oculare in totalitate
- Copilul nu are sensibilitate cromatica diferentiaza doar pete de lumina si
intuneric. Dupa 3 luni apare si vederea cromatica.
- Spre mijlocul anului vazul va functiona din ce in ce mai bine
- Auzul dificultati la nastere
- In primele 3 saptamani nervii nu sunt mielinizati, urechea este invadata de
lichid amniotic si transmiterea sunetelor este osoasa si doar 50% din stimuli se aud?
- Pavilionul este mare si rel disprop. ? dupa 3 saptamani el reuseste sa
recunoasca sunete si zgomote din mediul ambiant. Dupa 6 luni va recunoaste sunete
verbale diferentiate si chiar si linii melodice simple si ritmate.
- Analizatorul tactil arii senzoriale restranse (zona gurii, ochilor, palma,
talpile picoarelor). De-a lungul stadiului, analizatorii se vor extinde si creste
discriminarea tactila.
In acest stadiu dezvoltarea sensibilitatii este semnificativa.
Debutul perceptiei la sugari: premisele aparitiei perceptiei sunt urmatoarele:
- perfectionarea acti...........???
- dezvoltarea generala motrica ce devine factor de conditionare, dar si factor
important pentru apartia perceptiei
- unii considera ca perceptia apare devreme, la finalul primei luni de viata, altii
(cei mai multi) ca dupa 2 luni
- debutul e reprezentat de coordonarea analizatorilor senzoriali? (J. Piaget)
- se coordoneaza analizatorul senzorial al maini cu cea a gurii ? (copilul misca
haotic mainile care ajung sa atinga gura si incepe sa-si suga mana)
- apoi se realizeaza coordonarea sp, senz. Al mainii al vederii (miscarea
mainii intra in zona vazului)
- coordonarea intre cele 3 spatii? , iar daca copilul tine deja ceva in mana si
emite sunete, se va asocia si zona auditiva nucleul functional al perceptiilor
umane.
-

Aspecte importante ale dezvoltarii perceptiilor in primul an de viata.

Pe baza construirii nucleului functional al perceptiilor si a transferului vazului

in comportamente fundamentale ale perceptiilor umane, copilul incepe sa perceapa
mai intai obiectele din spatiul apropiat. Primul element al ambiantei care e perceput e
mama. Cercetatorii spun ca copilul da dovada ca si-ar recunoaste mama inca de la
prima luna, dar atunci recunoasterea este monomodala, se bazeaza pe sensibilitatea
olfactiva, dar incepand cu apropierea varstei de la 2 luni copilul va percepe mai intai
pe maam sa, apoi obiectele din jur. In structura perceptiei se impune acum mai ales
culoarea- asa se explica de ce in cazul un care mama apare cu haine colorate astfel
genereaza un moment de nerecunoastere.
Piaget demonstreaza ca pe la 7-8 ani se constata mecanismele constantelor de
forma pentru obiecte familiare, acelea care intervin foarte mult in existenta copilului
(ex:biberonul), dar al inceput o recunoaste numai daca se afla intr-o pozitie
privilegiata fata de copil, adica cei doi se pot vedea. Apoi copilul il va percepe si
recunoaste din orice pozitie. Tot acum se construiesc mecanismele constantelor de
marime, dar numai in spatiu de 2 m in jurul copilului= campul in care copilul percepe
bine obiectele familiare.Aceasta recunoastere a obiectelor e favorizata de
dezvoltarea inteligentei si de dezvoltrea schemei obiectelor permanente.
Copilul va percepe si recunoaste mai intai obiectele utilizate pt a-l hrani, pt a-i asigura
igiena, dar apoi va percepe din ce in ce mai mult : jucarii, alte persoane, figura tatalui
sau chiar va incepe sa perceapa si in oglinda, dar aici nu se va recunoaste pe el
insusi.
Pe la 6-7 luni daca va fi dus in fata oglinzii priveste cu interes la imaginea din
oglinda. Dupa 8 luni face gestul de a se uita in spatele oglinzii. Pe la 9-10 luni il
recunoaste pe adultul din oglinga si incepe sa fie gelos. Pe la 11-12 luni e atent la
miscarile lui din oglinda, dar nu se recunoaste. Il atrag obiecte viu colorate, care scot
sunete placute si perceptia va deveni o componenta foarte importanta a conduitelor
inteligente ale copilului. Pe la 6 luni incep sa se constanta mecanismelor perceptiei
adancimii probata cu asa numita stanca a lui Gibson
- Dezvoltarea motricitatii la sugari
Paul Estevt afirma ca motricitatea e aspectul cel mai obiectiv al dezvoltarii in
primul an de viata. Dezvoltarea motricitatii este asigurata pe de-o parte de
dezvoltare, maturizarea relativa a sistemului nervos, apoi de dezvoltarea sistemului
muscular, a sensibilitatii kinestezice, a legaturii ce se stabileste intre kinestezic si
toate celelalte modalitatii de perceptie. Dezvoltarea motricitatii e favorizata de
actiunea pozitiva a factorilor de crestere fizica.
La sugar exista urmatoarele tipuri de miscari:
- miscari implicate in manifestari reflexe neconditionate: reflexul pupilar, de
aparare
-miscari spontane, haotice, spasmodice, globaliste- manifestari imediat dupa
nastere si au foarte mare importanta in dezvoltarea biologica (sistemul osos si
muscular), dar dobandind apoi importanta si pentru interactiunea cu cei din jur si pot
fi un fel de raspunsuri ale copilului la stimulii din ambianta.
- miscari invatate: intra mai intai in structura reflexelor conditionate, apoi in
desfasurarea conduitelor inteligente.
Directii principale ale dezvoltarii motrice
a) intrarea treptata in functie a diferitelor zone motrice
0-3 luni - mai ales grupurile musculare de la nivelul capului: miscarile ochilor,
gura, miscari legate de mentinerea capului drept
3-6 luni - incep sa functioneze la parametri buni toate functiile sistemului
muscular de la nivelul trunchiului, consolidand pe cele de la nivelul gatului. La 4 luni
copilul se poate rostagoli complet, de pe o parte pe cealalta.

6-9 luni - se dezvolta sistemul muscular al membrelor

9-12 luni- extremitatile corpului: mainile cu degete, fanta piciorului, limba.
Miscarile devin fine.
b) incepe sa treaca de la miscari haotice la miscari orientate spre ceea ce ii arata
adultul, apoi miscari adaptate, mai ales cele de apucare a obiectelor. Se constata ca
la 1 luna si jumatate miscarile haotice se gasesc in proportie de 70%, cele orientate
20% si cele adaptate foarte putin 10%. La 6 luni 25% sunt miscari haotice, 43%
miscari orientate, 32% miscari adaptate.
c) organizarea miscarilor complexe: apucare, deplasare(mers)
Dezvoltarea miscarii de apucare . J. Piaget a facut cercetari si a stabilit
urmatoarele 5 faze de parcurgere in primul an de viata:
1 faza- imediat dupa nastere- ramificarea reflexelor neconditionate de
apucare, adica daca se stimuleaza partea palmei din apropierea degetelor, copilul
apuca degetul astfel incat poate fi ridicat= mostenire mai ales de la primate.
2 faza - la 2-3 saptamani dupa 1 faza- reflexele de apucare se manifesta si
daac sunt atinse alte zone: partea exterioara a mainii
3 faza- in jur de 3 luni- apare apucarea cu opozabilitate a degetuluimare.
Apucarea este inca imperfecta. E faza apucarii de tip uman
4 faza- pana catre 4 luni- faza apucarii conditionate=prezenta concomitenta in
campul vizual a mainii copilului si a obiectului.
5 faza- apucarea neonditionata- triumful apucarii umane. Copilul obiectul numai
cand il vede. Apoi miscarile de apucare sunt din ce in ce mai sigure, copilul poate
trece un obiect dintr-o mana in alta, invata actiuni deocamdata simple de manipulare
a obiectelor: il scutura, trage de el. Apoi apucarea devine si mai fixa si catre 8-9 luni
copilul poate apuca cescuta de coada ei, poate tine un obiect micut, nu mi ia cu 3
degete. Poate scoate o pastil sau o biluta dintr-un recipient. Poate introduce un bat
intr-un orificiu si poate da mai multe foi odata. Toate acestea trebuiesc stimulate de
cei din jur.
Constituirea miscarii care pregatesc mersul
2 luni- copilul poate tine capul drept
5 luni- poate fi asezat sprijinit de perne pentru scurt timp
6 luni- copilul poate sta fara sprijin si faar limita de timp. Acum experienta
perceptiva se imbogateste foarte mult
7 luni- incepe sa-si schimbe locul;, fie prin tarare, fie prin mers in patru labe.
7-8 luni: se ridica in picioare su sprijin,. Apoi incepe sa mearga cu spijin in jurul
patutului, apoi ajutat de adulti
10 luni -copilul se poate ridica soi poate sta in picioare fara sprijin =echilibru din
ce in ce mai perfect
11-12 luni- copilul poate face primii pasi fara sprijin
Fetitele merg mai repede: la aproximativ 10 luni. Baietii sunt usor in intarziere,
dar exista si baieti care merg la 10 luni.
Dezvoltarea initiala a mecanismelor verbale. 2 categorii de factori determinanti:
- ereditari= structura aparatului fonator si existenta la nivelul
cerebral a unor zone specializate: Broca si Wernike pt ............miscarea aparatului
fonator, la care se asociaza si alte arii cerebrale.
- de ordin socio-cultural. Primul care actioneaza: comunicarea
mamei cu copilul. Apoi se vor adauga si alti factori .
Sub influenta acestor 2 categorii de factori ; la 2 luni incep sa se manifeste
activitatea sistemului reflex conditionata a aparatului fonator si copilul incepe sa

scoata sunete care seamana cu cele verbalel. Dovezile ca aceste sunete sunt reflexe
neconditionate: 1. toti copiii din lume ganguresc la fel; 2. copilul scoate mai mjulte
sunete decat cele ale limbii materne pe care o va invata; 3. ganguresc si copiii care
mai tarziu se dovedesc a fi surzi.
In timpul satrii de veghe scoate mereu aceleasi sunete. In jurul a 4 luni copilul
poate sa pronunte impreuna 2 sunete= faza lalatiunii
- la 5 luni = a treia faza = autoascultare. Scoate sunete apoi sta putin,
lagatura dintre aparatul fonator si aparatul auditiv.
- la 7 luni incepe sa imite sunete pe acre le scot cei din jur= faza foarte
importanta
- la 11-12 luni- copiii pronunta primele cuvinte, cu urmatoarele
caracteristici: sunt legate de trebuinte fundamentale biologice si mai ales o
asemenea semnificatie. Apoi sunt legati de multi stimuli si de aceea au mai fost
numiti holofraze. Ele de obiceio se activeaza cand se activeaza trebuintele biologice.
Au o structura fonetica foarte simpla, fiind de asemenea alcatuite dintr-o silaba care
se repeta. Sunt doar 3-5 cuvinte dar acre marcheaza un moment important in
maturizarea cerebrala si si dezvoltarea psihica a copilului.
Fetitele vb mai repede la 11-12 luni. Sunt copii care pot pronunta primele
cuvinte inca de la 9 luni. Cel putin unii dintre acestea pot ajunge mai tarziu la o
inteligenta superioara. De-a lungul acestiu an e nevoie de o stimulare care sa
intareasca reactia copilului.
Memorarea si invatarea la sugari
Memoria = capacitate si proces psihic care se manifesta mai putin in primele luni de
viata, exprimand in fapt nivelul general neurofunctional. Semnele functiilor ce
exprima de fapt nivelul general neurofunctional : semnele sunt reflexe conditionate
care incep sa apara in jurul a 12-15 zile de la nastere, dar care sunt inca foarte
instabile si abia dupa 25 de zile devin ceva mai stabile. Dupa 6 luni se poate exprima
mai clar, mai ales prin recunoasterea stimulilor perceptivi, prin diferentierea figurii
mamei de persoanele straine si apoi prin inatarea pronuntarii primelor cuvinte. S-au
facut cercetari constand in repetarea de catre adult a unui cuvant de 60 de ori si apoi
probarea recunoasterii lui dupa 13 zile. S-a obtinut aceasta recunoastere care a
aratat ca memoria incepe sa functioneze, dar e inca la inceputurile ei.
Dezvoltarea afectivitatii la sugar
imediat dupa nastere copilul manifesta o reactivitate afectiva negativa legata de
actualizarea trebuintelor primare, care par as fie forte puternice si sa genereze un
asemenea raspuns negativ. P. Esterit spune ca aceasta reactivitate care e clar
innascuta invadeaza tot campul psihic, dar pe masura ce se dezvolta perceptiile si
motricitarea incep sa apara emotii ca expresii ale relatiei cu ambianta ( cercetatorii au
constatat ca la 5 zile dupa nastere poate aparea un fel de ...........zambet. Aceasta nu
e expresia emotiei ci este efectul starii de bine organica).
Zambetul propriu-zis apare mai tarziu, in jurul varstei de 4 luni, de multe ori el fiind
imitarea adultului dar apoi devine ras, iar dupa 5 luni acest ras e zgomotos si teribil
de caracteristic. Pe masura ce copilul creste emotiile se diversifica si astfel apar
bucuria, tristetea, gelozia, teama( de starini, zgomote prea ascutite, de intuneric sau
de furtuna), reactii afective mai complexe: complexul activarii la vederea mamei cand
copilul rade cu zgomot, se agita, intinde manutele spre ea. La 7-8 luni apare reactia
de triumf cand reusescte sa-si apropie un obiect dorit: rade cu zgomot, e activ in
miscare. Din punct de vedere afectiv se constata ca pe masura ce copiii se
adapteaza mai bine la ambianta creste ponderea reactiilor afective pozitive. - daca
imediat dupa nastere nu exista nici una pozitiva, la 3 luni 15% sunt reactii afective
pozitive, iar la 6 luni 65% sunt reactii afective pozitive.
Se constata ca alaturi de expresii afective innascute incep sa fie invatate si alte
expresii afective: batutul din palme cand se bucura. Spre sfarsitul primului an de viata
copilul poate sa manifeste conduite emotional-expersive chiar la cererea adultilor.
Atasamentul fata de mama .
Bowlly si Spotz au facut cercetari pe copiii care au ramas fara parinti in urma

celui de-al doilea razboi mondial si s-a constatat cat de importanta este reactia
afectiva constanta copil-mama pentru dezvoltarea generala biologica si psihica a
copilului. Au avut ocazia sa urmareasca 2 grupuri de copii: 1 international la
orfelinatul din Berlin care beneficiau de ajutoare trimise din multe parti ale lumii si
aveau conditii materiale exceptionale, dar personal de ingrijire care se schimba
mereu ( pentru ca Berlinul incepea sa se refaca si existau posturi noi). Al 2 lot copii
dintr-un orfelinat dintr-o localitate indepartata, cu conditii materiale mult mai slabe,
dar cu personal de ingrijire constant, cu mai multe disponibilitati de angajare afectiva,
se constata ca in al 2 lot copiii cresteau mai bine, toate planurile dezvoltarii psihice
erau mai bine realizate. Ceea ce subliniaza importanta acestor relatii afective care
duc la dezvoltarea acestui atasament, care ofera copilului o securizare afectiva de
mare importanta.
S-a crezut initial ca atasamentul se realizeaza neaparat numai fata de mama
biologica, dar apoi s-a constatat ca atasamentul se poate forma si fata de oricare
persoana care e implicata afectiv si cu care se stabilesc relatii de durata. Dezvoltarea
afectiva pare sa fie o conditie importanta pentru avansul in toate celelalte planuri:
motricitate, limbaj, cognitie. La 8 luni atasamentul are un fel de varf in dezvoltare,
copilul suferind cel mai tare daca simte ca mama pleaca. Atasamentul se va pastra
apoi si in urmatoarele stadii.
Dezvoltarea conduitelor inteligente
Piaget a studiat atent aceste conduite pentru ca ele presupun combinarea datelor
experinentelor anterioare si adaptarea la situatii noi si variate. A considerat ca
inteligenta se dezvolta in prelungirea sistemului organic. De aceea el considera ca
toate conduitele, mai ales cele inteligente sunt menite mai intai sa satisfaca in conditii
cat mai bune trebuintele primare ale copilului. De aceea el a considerat ca aceste
trebuinte care izvorasc din organic asigura saltul la psihologic.
Piaget a stabilit urmatoarele stadii ale inteligentei senzorio-motorii ( practice),
care se desfasoara in primul an de viata.Unelle din aceste stadii nu sunt propui-zis
inteligente, dar vor pregatii aparitia inteligentei:
1. staduil reflexelor neconditionate. Piaget a urmarit mai ales reflexul
neconditionat al suptului si cel de orientare-investigare si a aconstatat ca prima data
aceste reflexe se manifesta conform structurilor innascute, dar interactionand cu
mediul permite deja perfectionarea manifestarilor si astfel, spune Piaget, se produce
un fel de asimilare reproductiva, constand in cresterea sistemului de desfasurare a
acelor reflexe pe masura ce se stabileste a interactiona cu ambianta. Apoi se pot
produce asimilari generalizatoare de manifestarea reflexelor neconditionate in sistem
mai numeroase decat cele initiale si apoi se produc asimilari .......... = reflexele
neconditionate se manifesta in mod specific la stimuli specifici atunci cand trebuinta
este forte intensa.
2. stadiul reactiilor circulare primare, de la o luna la o luna jumate - practic
presupune si reflexe conditionate care se formeaza, dar Piaget i-a zis reactivitate
circulara primara folosindu-se de termenul emis de Baldwin: circulara datorita
repetarii ei pentru ca e lagatura dintre reflexul nascut si stimularile din ambianta, dar
nu se puteau prelucra informatii despre stimul in sensul delimitarii fiintei copilului de
respectivul stimul, ci doar in sensul facilitarii reflexului si prin urmare nici aici nu avem
inteligenta.
3. staduil reactiilor circulare secundare, la 4 luni jumate- presupune o legatura
deja intre stimulii exteriori si actiunea copilului prin care acesta tinde sa pastreze
tablourile perceptiver agreabile. Acum se creaza mai clar premise pentru
comportamentul inteligentei dar tot nu e vorba de inteligenta (actiunea coilului de a
misca jucariile atarnate).
4. stadiul coordonarii reactiei circulare secundare la 7-8 luni- copilul se confrunta
cu o structura noua careia ii aplica toate miscarile pe care el le-a deprins producand
ajungerea la cea care ii da cea mai mare satisfactie. Aceasta este deja inteligenta.
Leaga intre ele doua miscari care ii dau un rezultat bun. Ex: daca copilul este asezat
pe spate si adultul ii flutura o batista pe langa ochi, el incearca sa o dea la o parte,

apoi prinde adultul de mana.

Copilul are o deschidere speciala spre a-si imbogati repertoriul de actiune, iar
daca aceasta invatare viitoare ar putea sa-i creeze neplaceri (introducerea
piciorusului intre gratiile patului).
5. staduil reactiei circulare tertiare, la 11-12 luni- copilul se confrunta cu noul,
cauta noul si se adapteaza prin combinarea frecventa a miscarilor pe care le
cunoaste= plina inteligenta practica.
Au fost urmarite cu deosebire urmatoarele 3 conduite:
* conduita suportului
* conduita sforii
* conduita batului
Schema observatiilor permanente. La 5-6 luni, copilul nu are aceeasi schema si
daca obiectul iese din campul lui vizual si daca ii place acel obiect el plange cu
disperare. Catre 8-9 luni se constata ca daca obiectul e aratat si apoi acoperit, copilul
il cauta si il gaseste, dar schema e inca fragila. Pe la 10-11 luni sau 1 an, copilul are
aceasta schema deja elaborata= schema elementelor dezvoltarii normale la aceasta
varsta.

Stadiul anteprescolaritatii (1-3 ani)

Dominantele in profilul dezvoltarii anteprescolarilor
1.
cucerirea autonomiei de deplasare si placerea deplasarii care i-a facut pe
cercetatori sa numeasca anteprescolarul fiinta tropaitoare.
2.
dezvoltarea vorbirii, pe care Gessell a numit-o inmugurire verbala,
adica in fapt comunicara verbala se largeste din ce in ce mai mult si anteprescolarul
devine fiinta trancanitoare.
3.
aparitia reprezentarilor si trecerea de la inteligenta sensorio-motorie la
gandirea simbolica si preconceptuala.
4.
aparitia constiintei de sine.
Regimul de viata si dezvoltarea biologica
1.
diversificarea alimentelor, dar fiind obligatiroo cele proaspete, cu
proteine usoare, produsele lactate de toate felurile, fructe si legume proaspete.
2.
somnul de noapte de 11-12 ore iar in timpul zilei o ora si jumatate,
insa incepe refuzul catre a2a jumatate a stadiului
3.
veghe foarte activa pe spatii mai largi ale apartamentului, curtii, in
parcuri, fiind dominata de jocul simplu si de interactiuni cu mai multe persoane din
familie.
Dezvoltarea biologica
Fiind varsta copilariei, ritmurile raman inalte asa ca in ceea ce priveste greutatea
se ajunge de la 9500 g la 14-18 kg.
Cresterea in inaltime se desfasoara tot cu ritm crescut si astfel de la 74 cm se
ajunge la 94-100 cm. Cresterea in inaltime e usor diminuata catre 3 ani.

Se schimba usor raportul dintre cap si trunchi.

Perimetrul toracic continua sa il depaseasca pe cel cranian si intre 1 an si 1 an si 3
luni se inchide si fontanela anterioara.
Se produc suturi ale placilor craniene, fenomen ce dureaza si dincolo de acest
stadiu. Se contureaza mai bine curbura toracica dar ramane inca instabila. Se consinua
osificarile la nivel toracic. La nivelul membrelor, mai ales cresc oasele lungi ale
picioarelor si se produc modificari ale metacarpienelor mainii. D
Dentitia se continua fiind tot provizorii si la 2 ani copilul alre 20 dinti.
Sistemul muscular dobandeste o capacitate mai mare de tonus si astfel copilul are
o anumita vigoare.
Se ating reglajele evacuarilor, acesta fiind semnul maturizarii neurofunctionale si
musculare.
Varsta olitei se atinge in ultimul sfertt din al 2lea an de viata.
Varsta robinetului parcurge cateva faze:
dincolo de 1 an si jumatate, copilul previne evacuarea , anuntandu-l pe
adult (dar nu poate tine mult)
dincolo de 2 ani poate astepta mai mult
la 2 ani si jumatate aceasta varsta a robninetului se atinge si se produc
mici accidente rar, in timpul zilei.
Catre 3 ani ramane curat si noaptea
E un semn al dezvoltarii organice si neurofunctionale.
Dezvoltarea sistemului nervos
continua sa creasca corpul neurona si greutatea creierului ajunge la
sfarsitul acetui stadiu la aproximativ 1100 g.
Se dezvolta mai amplu zonele motoare si verbo-motorii de la nivelul
cortical
Se adancesc scizurile si circumvolutiunile
Procesul de mielinizare continua si e puternic si depinde mult de gradul
de stimulare
Se manifesta si organizari la nivel cerebral ale diverselor legaturi
interneuronice
Copilul oboseste relativ usor mai ales cand merge mult timp sau sta in
spatii relativ inchise si desfasoara activitati monotone.
Dezvoltarea perceptiilor
Perceptiile tactile: au acum un rol foarte mare in explorarea mediului inconjurator
si copilul tinde sa puna mana pe orice. Cercetatorii sun mana devine un organ al
cunoasterii.
Pana catre 1 an si 8 luni copilul tinde sa duca la gura tot ce apuca.
Totodata atunci cand apuca obiectul tinde sa le miste in propriile maini si astfel sa
perceapa diversele suprafete ale acestora si prin urmare realizeaza manipularea acestopra.
Dar obtin deja perceptii mai bune datorita

Informatia perceptiva tactila se integreaza relativ repede in structurile vazului ca

si cum ar dubla vazul, dar lipseste posibilitatea sintetizarii in interiorul mecanismelor
perceptive tactile a tuturor informatiilor despre obiect si de aceea anteprescolarii nu
recunosc obiectele daca doar le manipuleaza.
Perceptiile vizuale sunt orientate cu precadere spre obiectele din spatiul apropiat
al copilului si indeplinesc functii importante in deplasare si in actiunea cu obiectele.
Mecanismele constantelor perceptive se dezvolta pana la o distanta de 10 m in
jurul copilului si prin urmare in acest spatiu copilul percepe clar obiectele si apreciaza
relativ bine departarea lor dar dincolo de 10 m perceptiile sunt neclare si distantele
aproape ca nu se percep.
Creste posibilitatea de a verbaliza ceea ce copilul percepe si totodata pot verbaliza
un numar de culori de baza: rosu, galben, albastru, verde si alb.
Deasemenea poate aprecia perceptiv si denumi cu mare mic.
Au o deosebita disponibilitate pentru a percepe desene clare, simple si expresive.
Si cere adultului insistent sa ii spuna ce reprezinta.
Perceptiile auditive se constata ca auzul fizic functioneaza din ce in ce mai bine
adica copilul identifica sunelete maturale si zgomotele din spatiul sau si le localizeaza
aproximativ.
In ceea ce priveste auzul muzical se manifeste preferinte pentru muzica, linii
melodice simple si preferinta pentru ritm, pe care il reproduce in miscari ca de dans.
Sunt incercari de a reproduce sunete muzicale.
Auzul fonematic abia acum incepe sa se dezvolte, mai ales in ceea ce priveste
functia reglatorie a lui, pentru pronuntia de catre copil a sunetelor, dar auzul verbal al
structurilor de comunicare pe care le foloseste dultul catre copil acestea pot sa fie bine
receptionate.
Debutul reprezentarilor si a functiei semiotice

Functia semiotica exprima un anumit nivel al maturizarii neurofunctionale

cerebrale si consta in faptul ca se conserva la nivel cerebral in forma unor semnificanti
informatiile despre obiecte reala care se numesc semnificatii.
Functia semiotica debuteaza in jurul unui an si jumatate si 8 luni, si se exprima in
5 feluri de semnificanti:
a.
imitatia amanata copilul poate percepe ceva intr-o zi si apoi
reproduce dupa cateva ore in forma unui gest care reda ceva din specifica semnificatului.
b.
Jocul simbolic consta in faptul ca anteprescolarul adauga noi
semnificatii jucariilor sau obiectelor in functie de locul acestora in cadrul jocului (ex: cu
covrigul)
c.
Desenul, imitatia grafica in timpul anteprescolaritatii se
desfasoara doua faze din cele puse in evidenta de Luquet si anume:
a realismului fortuit, cnsta in faptul ca copilul apuca mai bine creionul
dar nu are inca o tehnica de desen propriu-zisa.
A realismului neizbutit, care se deosebeste de primul prin faptul ca
copilul intai isi propune sa deseneze ceva, dar obtine tot o mazgaleala.
d.
reprezentarea

e.

simbolul verbal, cuvantul.

Proprietatile reprezentarilor anteprescolarului

a.
sunt foarte strans legate de perceptii si nu exista decat pentru acele
obiecte care au fost percepute
b.
sunt foarte concrete si din aceasta cauza foarte apropiate de perceptii
c.
sunt neprecise si adesea globaliste fara a surprinde detaliile de forma, de
marime
d.
aproape ca nu contin generalizari si totusi aparitia lor incepe sa distinga
evolutia umana de cea animala, si aparitia lor face trecerea la gandire.
Dezvoltarea memoriei si atentiei
Continuturile celor memorate sunt in cea mai mare parte de origine percetiva si
sunt stocate pe scurt timp, dar sunt suficiente pentru a-l ajuta pe copil si sa se deplaseze si
sa se adapteze la obiecte.
Dincolo de un an si 8 luni incepe treptat sa creasca si memoria verbala si copilul
retine denumirile obiectelor familiare si cere mereu adultilor sa ii spuna cum se denumesc
alte obiecte mai putin familiare.
Stie prenumele sau, al parintilor, are o vaga idee cu privire la varsta lui (imitatie
dupa adulti), incepe sa tina minte mici poezioare chiar daca nu le intelege, cantecele mici,
incepe sa receptioneze si apoi sa stocheze in minte povesti scurte de 20-30 propozitii, pe
care le spune adultul si in care e vorba despre ce e in spatiul lui apropiat si despre el.
Pastrarea in memorie e la inceputul stadiului de circa 3 saptamani, iar la sfarsitul
stadiului ajunge la cateva luni asa ca tine minte ce i-a adus mos craciun etc.
Reproducerea trebuie insa sprijinita de adult fie prin intrebari fine prin inceputuri
de propozitii.
In ceea ce priveste atentia aceasta e in totalitate involuntara, e externa si e
investita cu precadere in campul perceptiv.
Este superficiala si de aceea perceptia ca si reprezentarea raman globaliste si
imprecise.
E instabila chiar si cand e vorba de un joc care ii place. Si chiar daca tine 10
minute, atunci se intrerupe de 3-4 ori.
E extrem de usor de distras. Stabilitatea atentiei ajunge la sfarsitul stadiului la
circa 15 minute.
Incepe sa fie influentat de comenzile verbale ale adultului si de aceea atat parintii
cat si educatoarele mai intai formuleaza aceste comenziverbale si dupa aceea spun ideea
(Fii atent!...).
Dezvoltarea limbajului
Se constata ca la intrarea in acest stadiu copilul care a reusit sa pronunte 3-5
cuvinte incepe sa le foloseasca frecvent si mai ales nu doar sa exprime starea trebuintei
lor si sa comunice cu cei din jur, numai ca la multi anteprescolari se inregistreaza o faza
de stagnare aparenta in care de-a lungul a aprox 6 luni copiii invata putine noi cuvinte si

ii alarmeaza pe parinti, dar ei reusesc din ce in ce mai bine sa indeplineasca ceea ce le cer
adultii.
Incepand cu 1 an si 6/8 luni cand se inregistreaza acel moment de dezvoltare
functionala cerebrala copii incep sa insuseasca repede multe cuvinte astfel ca la sfarsitl
stadiului pot avea un vocabular pasiv (cuvinte intelese) de aproximativ 1500 cuvinte si un
vocabular activ (cuvinte efectiv folosite de catre copil) de aproximativ 200-400 cuvinte.
Totodata copilul incepe sa foloseasca ca sa comunice nu doar un singur cuvant ci
2-3 cuvinte care insa sunt alaturate simplu fara nici un fel de cuvant de legatura si fara
flexionare.
Paul ...... a numit aceasta faza a limbajului telegrafic, iar altii au numit-o faza
prefrazei.
Incepand cu 2 ani copilul ajunge la faza frazei, adica foloseste structuri verbale in
care apar cuvinte principale, de lagatura, flexionalitatile adecvate, dar aceste fraze,
propozitii imita intrutotul pe cele ale adultilor (ex: mai vrei portocala?).
Copiii devin sensibili la adaptarea structurilor propozitiei la situatia de
comunicare si modifica ceva din cea pe care a luat-o de la adult dar modificarea nu e
corecta (eu ec acela?).
Structurile de comunicare care ajung sa fie corecte sunt totusi simple ca structura
si sunt folosite cu precadere in forma asa-numitului limbaj situativ si apoi vor fi folosite
in asa-numitul limbaj contextual.
Libajul situativ e la inceputul fazei frazei si consta in faptul ca copilul foloseste
atat expresii verbale cat si gesturi, actiuni reale, onomatopee, asa incat daca nu esti de
fata nu intelegi ce spune. La multi spre sfarsitul stadiului se trece la limbajul contextual
care se caracterizeaza prin:
tot ceea ce copilul vrea sa comunice poate fi exprimat verbal;
propozitiile si frazele au inteles clar, au continuitate ca sens si mai ales
sunt redate actiunile dar bine verrbalizate si in succesiunea logica sau temporala
caracteristica pentru ceea ce se comunica.
Limbajul contextual va domina toate celelalte stadii de dincolo de acesta, dar e de
remarcat faptul ca chiar la unii prescolari persista limbajul situativ.
In cursul acestui stadiu copilul acumuleaza o anumita experienta de comunicare si
se formeaza o atitudine caracteristica si anume, copilul isi da seama a tot ceea ce el
percepe in jurul sau are un nume si cand intalneste obiecte noi cere adultului sa-i spuna
cum se numeste. De aceea cercetatorii au denumit aceasta faza a marii identificari.
O problema speciala legata de limbajul prescolarilor e cea a pronuntiei. La
majoritatea copiilor pronuntia e defectuoasa. Copii fie simplifica cuvintele, eliminand o
parte din ele, sau omit silabe din interiorul cuvantului sau intersecteaza silabe (cotoferie
cofetarie).
De cele mai multe ori se substituie litere cu altele pa care le pot pronunta mai
bine.
Tendinte de a contopi 2 cuvinte (disimate desene animate).
Acest limbaj cu mari distorsiuni dde pronuntie este numit limbajul mic, care e
inteles numai de cei apropiati ai copilului, ce devin traducatori pentru altii. Se
recomanda ca parintii sa nu sanctioneze niciodata drastic aceste pronuntii, sa nu
ironizeze, sa nu faca glume, ci sa astepte procesul natural de ameliorare, dar ei sa

vorbeasca copilului rar, corect si clar. E o greseala ca parintii sa vorbeasca cu limbajul

mic.
Dezvoltarea gandirii
In cursul acestui stadiu, odata cu debutul functiei semiotice apare posibilitatea de
a se parcurge cel de-al 6lea stadiu al inteligentei sensorio-motorii, si de a se trece in
acelasi timp de la aceasta inteligenta practica la gandire.
Al 6lea stadiu al inteligentei sensorio-motorii se caracterizeaza prin urmatoarele:
conduitele inteligente complexe sunt mai consolidate si pot fi
manifestate in noi situatii si in multe situatii.
Copilul tinde sa se confrunte cu noul si se adapteaza la nou prin
inmultirea raspunsurilor lui si prin combinarea raspunsurilor invatate, dar aceste
conmbinatii incep sa se faca nu prin tatonare exterioara ci in plan mental prin interventia
reprezentarilor si abia dupa combinarea modurilor de actiune in plan mental se obtin
rezultate in minte care apoi se exprima rapid in actiuni inteligente ale copilului.
Dar mai departe combinarile mentale se vor inmulti. Actiunile practice
se interiorizeaza si devin actiuni reprezentate.
Unitatile cognitive ale gandirii acesteia de inceput sunt foarte simple,
care reprezinta o legatura dintre o denumire si exemplarele din categoria respectiva de
obiecte, asa incat de exemplu cand copilul spune ceva despre caine, acest concept
simbolic poate fi atasat numai cainelui din curtea bunicii. Si totusi ele functioneaza ca
niste concepte si cand copilul se intalneste cu alte exeplare, ei le includ in clasa, grupul
respectiv.
Aceste preconcepte presupun un extrem de scazut grad de generalizarea
si abstractizare, cuprind insusiri foarte diferite ca semnificatie si chiar dominanta unei
insusiri care s-a impus in experienta perceptuva a copilului (ex: copac-stalp).
Folosind reprezentarile si aceste preconcepte extrem de simple, copilul
incepe sa realizeze din ce in ce mai bine actiunile mentale prin care leaga unele de altele
obiecte sau insusirile acestora si ajunge sa desfasoare un fel de rationamente elementare
cum ar fi cel prin analogie sau rationamentul transductiv de trecere de la particular la
particular.
Totodata se constata ca aceste actiuni si relationari mentale sunt mai ales
directionate nu de lumea reala ci de placerile si trebuintele copilului si de aceea gandirea
anteprescolarilor are 3 caracteristici:
1. egocentrism tendinta de a raporta totul la propria placere si prin urmare
vantul bate ca sa-l racoreasca pe el.
2. gandire animista el transfera ce ii e caracteristic lui asupra lucrurilor (se
loveste de scaun bate scaunul)
3. magismul consta in a stabili relatii care nu exista in realitate intre obiecte,
dar care corespund dorintelor si trebuintelor copilului
rezulta ca gandirea anteprescolarului nu e cauzala. Copii nu fac distinctia clara
intre real si imaginar, dar e interesant ca in anumite conditii speciale, ei ajung sa faca
diferente intre aparenta si realitate. De exemplu, daca li se prezinta o radiera obisnuita si
una in forma de creion, pana la urma isi dau seama ca si a 2a e tot o radiera.

Gandirea aceasta simbolica si preconceptuala reprezinta al 2lea nivel al

inteligentei umane si se intinde pana la 4 ani. Prin ea se face distinctia evidenta dintre om
si animal.

Dezvoltarea afectivitatii anteprescolare

1. Datorita dezvoltarii unor capacitati de miscare si manevrare a obiectelor

adaptarea la mediu este mai buna, se continua in ritm mai mare pozitivarea trairilor
afective la prescolari.
2. Manifestarea emotiilor are loc prin componente organice ale expresivitatii lor
realizate cu expresivitate mare,. de ex: copilul cand este furios si plange tare, urla.
3. trairile afective ale prescolarului sunt evident fluctuante, capricioase,
superficiale, starns legate de situatii conduse de principiul celei mai mari tentatii. Dc
adultii fac greseala dc atunci cand prezinta felurile de baza le prezinta cu desertul el nu
va mai manca felurile de baza.
4. Se constata o consolidare remarcabila a atasamentului mai ales de mama care
atinge un varf la 2 ani si se exprima in dorinta de a fi mereu langa mama si in bratele ei,
gelos dc altcineva o solicita pe mama, se consolideaza si atasamentul fata de tata, dar nu
va fi la fel de puternic. Au loc si alte atasamente, de jucarii, de una pe care o poarta
oriunde, este greseala dc adultul o arunca si ii ia alta noua.
5. Datorita faptului ca anteprescolarul poate stabili relatii mai numeroase cu
mediul, emotiile se diversifica, se bucura si de jucarie, dulciuri, venirea parintilor , desene
animate, calculator. Se teme de mai multi factori din ambianata decat in stadiul anterior,
poate invata prin imitatie, de stimulii de care se tem adultii. Se constata mai intens si mai
frecvent reactie afectiva la persoane straine: - intimidare, reticienta, lipsa comunicarii sau
sa ramana langa ea; este necesara interventia mamei pentru a asigura comunicarea cu alti
si inceperea dezvoltarii comunicative a copilului.
6. Situatia de spectator, de asculator al copilului face sa-l impresioneze, empatieze
cu personajele din teatru, poveste.
7. Reactiile afective ale copilului devin mai complexe ca mecanism de reactii
afective, integrand deja anumite experiente personale. Fenomenul cel mai reprezentativ:
anxietatea morala a anteprescolarului, daca copilul a facut ceva care nu este agreat de
adult, in situaie actuala se include experienta lui de atunci, tinde sa indeparteze fapta
negativa de el, punand-o pe seama altcuiva sau a obiectului in sine.
8. Anteprescolaritatea are nevoie de sustinere afectiva continua din partea
acestora, solicitand-o expres prin a fi mereu in preajma mamei, sa o pipaie, sa o tina in
brate, sa il managaie.
9. Manifestarile emotional- expresive se imbogatesc mai mult dect sugarul, prin
imitare, prin interventia............
10. Criza afectiva de la 2 ani jumate la 3 ani este importanta atat pentru
dezvoltarea afectiva cat si pentru alte planuri, cristalizarea eului- criza e provocata de
ciocnirea dintre capacitatile de miscare a copilului si interdictia adultului care il
protejeaza pe copil; aceasta da nastere unei supararii mai ales plans puternic, zbatere,

poate deveni gresiv fata de adult, poate pronunta : "nu, nu, nu" sau "eu, eu, eu" . Criza
se declanseaja mai repede cand copilul este deja obosit, dimineata la 11-11.30 si
dupa-amianza 17-17.30. Astfel multi adulti sunt foarte suparati, nedumeriti cum sa
procedeze daca copilul procedeaza asa. Considera ca aceste reactii sunt semnele esecului
educatiei lor su prea mare toleramta si ei recurg ei insusi la agresivitate, copilul urla si
mai tare.
Cercetatorii recomnada ca daca s-a declansat criza, adultul sa:
- nu acorde atentie foarte mare, criza va trece de la sine
- sa profite de particularitatea atentiei de a fi distrasa, sa le arate ceva important, ceea ce
nu au vazut pana atunci.
--sa prevada, sa elimine declansarea crizei respectand: ***sa nu intrerupa brusc
activitatea copilului ca sa faca ceea ce vor adultii
***sa-l ajute pe
copil sa se adapteze la cerinte, de ex: cand vine ora mesei sa-i spuna trebuie sa mananci,
te mai las putin dar trebuie sa mananci.
! De remarcat: aceasta criza este un fenomen natural, se va reolva chiar daca nu
intervine adultul, de la sine.
Cu privire la semnificatia crizei psihanalistii considera ca: - este mecanismul
inlaturarii anxietatii de dependenta fata de adult
- copilul invata sa respecte
cerintele adultului
- in cursul acestei crize se
cristalizeaza mai bine eul, incepe sa fie un factor autoreglator al conduitelor fata de adult.

Dezvoltarea motricitatii intre anteprescolaritatea (varsta genunchilor rupti).

A. mersul.
B. motricitatea manuala.
A. Intre 1 an -1 an jumate, exista o perioada mai ales primele 3 luni cand mersul
alterneaza cu tararea; daca la inceput acesta este mai greu sau dc are experiente negative
la 1 an jumate satpaneste din ce in ce mai bine mersul, merg fara tinta, incep sa fuga nu-si
pot adapta mersul si fuga si cad foarte des. Cu timpul incep sa mearga mai bine, sa fuga
reusesc sa-si pastreze echilibrul sa loveasca mingea cu piciorul; celalalt, cuceresc
sistemul de urcare, coborare a scarilor, prima oara urca si pune ambele picioare pe
treapta, apoi reuseste sa urce treptele cu cate un picior.
B. Se constata ca intre 1 an si 1 an jumatese perfectioneaza o parte din miscarile
de apucare, poate tinebine cana cu doua maini, lingura chiar adac mai dau si pe ei trebuie
lasati sa manance singuri pentru as dezvolta capacitatiile; incep sa prinda cu trei degete
lucrurile sa apuce si sa traga obiectele. Dupa 2, 3 ani se perfectioneaza si mai mult, rotesc
butoanele de la telecomanda, au tendinat de a dezmembra, asta o fac din curiozitate,
coloreaza in carti iar atunci cand nu ami depasesc sunt mandii, invata sa apuce mai mulet
obiecte din mediul lui.
Dezvoltarea constiintei de sine la anteprescolar

Aparitia constiintei de sine la anteprescolar este un eveniment important, este

pregatit din stadiul anterior in care se creaza cateva premise: construirea schemei
corporale cerebrale ca rezultat al sintetizarii experientei senzoriale privind propriul corp;
dezvoltarea schemei obiectului permanent; deprinderea actiunii copilului de obiecte si
transferul la alte obiecte, mai ales in conduitele inteligente
In cursul anteprescolaritatii se produce o noua desprindere a actiunii de fiinta
copilului, copilul ajunge sa verbalizeze faptul ca este autorul mai multor feluri de actiuni,
foloseste numele sau propriu apoi se cumuleaza in timp confruntarea cu ceilalti din jurul
sau si prin aceasta dobandeste capacitatea de a folosi in locul numelui propriu pronumele
"eu". Acest "eu" este mereu implicat in legatura cu toate comportamentele copilului, se
produce un fel de extensie a eului, se verbalizeaza relatiile cu parintii sau exprima verbal
aparteneta la spatii, obiecte. La toate se adauga recunoasterea in oglinda, aceste pareri
sunt impartite: Darwin- in jur de 1 an jumate, Gehezel -2 ani, Zazzo - in jurul a 3 ani.
Particularitati generale ale jocului anteprescolarului
1. are o structura simpla, de la inceputul stadiului pana la 2 ani , jocuri de manipulare.
Dupa 2 ani jumate jocuri simbolice, de imitatie.
2. jocul are o pondere mare circa 90 din timpul de veghe.
3. copilul are nevoie de obiecte, jucarii pt a-si desfasura jocurile.
4. jocul este este instabil, se intrerupe des
5.jocul are durata scurta, la 3 ani copilul poate sa se joace circa 30 minute
6. copiii se joaca unii langa altii nu unii cu altii. Atat campul atentiei cat si cel al
constintei este limitat, nu pot cuprinde si coopera actiunile lui si a celorlalti.
7. jocul cu copiii mari sau adulti le imbunatateste jocul copiilor.
Dezvoltarea sociabilitatii
Se construiesc premisele sociabilitatii:
- incepand de la 2 ani jumate incepe sa fie atent la jocul ltor copii din preajma lui.
- prefera sa fie cu alti copii, nu-i mai place sa stea singur
- incepe sa manifeste cu ceilalti copii relatii afective de 2 feluri *ofera o jucarie a lui
altuio copil, propune jocul altui copil
* fura jucaria celuilalt, nu
accepta sa se joace.
Copilul poate sa aiba relatii pasive pozitive, accepta propunerea, mangaierea,
invitatia celuilalt sau negative: suporta ceea ce-i face celalalt
Trebuie sa incurajam pe cele defensive pentru ca riscam sa le accentuam pe cele ofensive.
Pot fi pozitive, sa fuga din calea stimulului sau sa ceara ajutorul adultului; sau pot fi
negative si anume sa planga.
Dezvoltarea fizica si psihica a prescolarului
Dominante in profilul de dezvoltare a prescolarului
1. Exuberanta senzoriala si motrica- crestere a acestora si de manifestare a lor.
2. Dezvoltare deosebita a proceselor cignitive complexe.
3. Stapanirea propriu-zisa a limbajului.

4. Cresterea curiozitatii pentru tot ceea ce-l intereseaza, inconjoara.

5. Cresterea autonomiei.
6. Dezvoltarea constiintei morale primare.
7. Construirea bazelor prescolaritatii.
Regimul de viata si dezvoltarea biologica- alimentatia trebuie sa respecte
produsele alimentare si cantitatea, dar aici depinde de momentele hranirii, dintre mesele
principale si gustari. Se dezvolta mai ales toate deprinderile necesare pentru a servi masa
in mod civilizat sub directa indrumare a acestora si imitarea conduitelor, tinutele
adultilor de la masa.
In ceea ce priveste timpul de odihna se recomanda 10-11 ore si o repriza de somn
de 1h- 1h jumate. Restul timpului de veghe este mult mai bogat, activitatiile sunt mai
variate, cu spatii diferite si conteaza programul de gradinita, care presupune inceputuri
sistematice ale invatarii.
Apar deprinderi de baza, de igiena, deprinderi ce tin de conduita morala. La
inceput este dependent de adult la imbracaminte si altele, pe la mijloc are nevoie da ajutor
la inchisul nasturilor, la legatul siretelor, iar la sfarsit devine independent; copilul isi
diversifica actiunile, se integreaza in gradinita.
Dezvoltarea biologica
Cresterea in inaltime si greutate continua, la sfarsitul stadiului crestera in inaltime
ajunge la o medie de 116-120 cm, unii depasesc cu mult aceasta inaltime, mai ales cei din
mediul urban, in greutate ajunge pe la 22-25 kg. Exista o accelarare intre 5-6 ani a
cresterii inaltimii. Procesul de osificare continua la nivelul oaselor lungi ale membrelor,
la capete( epifize) , la nivelul toracelui, curburile coloanei sunt formate dar nu sunt foarte
stabile, la mana iar schimbarea dintilor se continua si in stadiul urmator. Sistemul
muscular creste consistenta fibrelor musculare, capacitatea de tonus muscular, se
perfectioneaza mecanisme de reglare a miscari. Sistemul neuro-hormonal intensifica
activitatea tiroidei care produce accelerarea hipofizei, scade activitatea timusului (glanda
copilariei). In ceea ce priveste activitatea sistemul nervos - creste corpul neuronal,
numarul prelungirilor neuronale, greutatea generala a creierului ajungand aproape la
1200g, continua in ritm sustinut procesul de mielinizare, diferentierea functionala a
neuronilor, se perfectioneaza zonele corticale ale motricitatii generale si limbaj, se
manifesta clar asimetria functionala a emisferei cerebrale, creste viteza de formare a
legaturii dintre neuroni.
Se perfectioneaza 2 feluri de achizitii:
- diferentiere
- intarziere
Copilul pare robust dar ramane vulnerabil pentru asa numitele boli ale copilariei.