CATEDRA DE STOMATOLOGIE ORTOPEDICĂ

„ILARION POSTOLACHI”

TEMA: DETERMINAREA RELAŢIILOR INTERMAXILARE CENTRICE.

A efectuat studenta grupei S1907: Celac Mădălina

CHIȘINĂU 2023
 Îtrebări de control
1. Definiţie "relaţii intermaxilare centrice"
2. Definiţie"DVO în edentația totală”
3. Definiţie"spaţiul liber de vorbire"
4. Definiţie"spaţiul de inocluzie fiziologică"
5. Etapele determinării relaţiilor intermaxilare centrice în edentaţia totala
6. Modelarea curbii vestibulare a şablonului cu bordurile de ocluzie.
7. Determinarea înălţimii bordurii de ocluzie la maxila
8.Stabilirea planului de ocluzie după Fox.
9. Stabilirea planului de ocluzie după Camper.
10. Metoda antropometrică de determinare a DVO.
11. Metoda anatomo-fiziologică de determinare a DVO.
I2. Metoda funcţională de determinare a DVO.
13. Metoda de determinare a relaţiilor intermaxilare centrice (poziţia neutră a
mandibulei).
14. Înregistrarea relaţiilor intermaxilare centrice.
15. Determinarea liniilor de reper pentru montarea dinţilor.
 1. Definiţie "relaţii intermaxilare centrice"
R.C. este poziţia cea mai înaltă, cea mai posterioară şi neforţată
a condililor în cavitatea glenoidă.

Este o pozție în care încep să se finalizeze mișcările

mandibulei la realizarea funcțiilor pricnipale ale
sistemului stomatognat.
De obicei în această poziţie condilii pot fi centraţi în
cavitatea glenoidă,

Reprezintă un raport mandibulo-cranian în candrul

căruia mandibula se instalează față de maxilla în așa
mod ca condilii articulari ocupă în fosele aticulare o
poziție de retruzie neforțată față de baza pantei
tubercului articular, indifferent de presența sau absența
dinților.
 2. Definiţie"DVO în edentația totală”

La dentati raporturile de intercuspidare maximã

dintre arcadele dentare reprezintã in pozitie
statica o serie de parametri, carora le corespund
si raporturile normale la nivelul articulatiei
temporomandibulare. Aceste douã componente
se interconditioneazà reciproc din punct de
vedere morfolunctional. De aceea in pozitia de
contact maximal al arcadelor dentare, etajul
inferior al fete prezintã o inăltime individuala la
fiecare pacient, care poate fi determinatà avind
la baza douà puncte conventionale de reper
constante sau mai putin supuse mobilității, unul
la maxilla (punctul subnazal) și altul la
mandibula (gnation). Distanța dintre aceste
puncta este dimensiunea vertical de ocluzie.
În cazul edentatului total nu poate fi folosită noțiunea de
dimensiune verticală de ocluzie, deoarece ea lipsește, însă
rămâne relativ constantă dimensiunea verticală de repaus
fiziologic relativ, care pe parcurs devine o valoare
importantă la determinarea dimensiunii verticale de
ocluzie și în obținerea relațiilor centrice.
 3. Definiţie"spaţiul liber de vorbire"

Reprezintă distanța între suprafetele ocluzale ale dintilor

mandibulare si maxilare când mandibula se situeaza in pozitie de
repaus DVR= DVO+SIF→ SIF = spaticului de inocluzie
fiziologică = 2-4mm–necesitate fiziologica

Este un spatiu individualizat si marimea lui v- a varia in raport de

caracterul fonatiei. Maximal el se v-a manifesta la pronuntarea
vocalei “A” iar minimal la pronuntarea consoanei “S”

Pozitia de postura a mandibulei este pozitia de usoara inocluzie intre

arcadele dentare, cu dintii la o distanta de 2-3-4 mm masurata la
nivelul incisivilor sau la nivelul primilor premolari, ce creeaza asa-
zisul spatiu de inocluzie fiziologica sau spatiul liber interdentar
(free way space), sau spatiul minim de vorbire care nu trebuie
confundatcu spatiul de vorbire propriu-zisa aparut in cursul diverselor
articulari fonetice.
 4. DEFINIŢIE "SPAŢIUL DE INOCLUZIE FIZIOLOGICĂ"

Lipsa de contact ocluzal a arcadelor dentare.

Inocluzie fiziologica – este raportul în care se
afla în mod normal cele 2 arcade dentare fiind
în stare de repaus a mandibulei - se
caracterizeaza prin existenta unui spatiu de 2-4
mm intre suprafetele ocluzale antagoniste.

Este acel spatiu care se instaleaza in relatia de

postura mandibulara, atunci cind se exista un
echilibru dintre muschii ridicatori si coboritori
ai mandibulei si sunt intr-o stare de relaxare
fiziologica relativa, care variaza de la 1-6 mm,
iar in mediu constituie 2-4 mm.
5. ETAPELE DETERMINĂRII RELAŢIILOR INTERMAXILARE
CENTRICE ÎN EDENTAŢIA TOTALA
 6. MODELAREA CURBII VESTIBULARE A ŞABLONULUI CU
BORDURILE DE OCLUZIE.
Manipulatia cu sabloanele
După aprecierea calitätii înzestrate cu borduri de
confectionarii sabloanelor Prin presiuni alternative pe
suprafata bordurilor, n ocluzie în cavitatea bucalà
cu bordurile de ocluzie, trebuie executatä intr-un
medicul le supune unei zona premolarilor, se
constatà absenta bascularii timp scurt, de cel mult 1 -
prelucräri aseptice, le 2 minute, pentru a preveni
introduce in cavitatea sabloanelor.
deformarea sabloanelor.
bucalä, situîndu-le Tot in scopul prevenirii
corespunzator pe maxilare. deformarii se lucreazà cu
sabloanele numai find
asezate pe model.
Curbura vestibular a
bordurii de ocluzie a
sablonului superior
constituie reperul pe care
il modeleazà medicul, iar
tehnicianul dentar il
foloseste pentru situarea
suprafetelor vestibulare
ale dintilor frontali, ceea
ce pe parcurs asigura
restituirea aspectului
vestibular si a foneticii.
În cazul unei prominente sau, dimpotrivà, a prabusiri buzelor spre oral se vor face corecturile
necesare.

In primul caz de pe suprafata vestibulara a bordurii se înlatura un strat de ceara, iar in al doilea-
se adauga o bandoletà din cearà dupà necesitate.

Operatia respectiva este efectuatà in scopul aprecierii pozitiei tesuturilor moi peribucale pentru
restituirea aspectului fizionomic individual.

Se atrage atentie si la segmentele laterale ale bordurii de ocluzie care nu trebuie sà impingã
obrajii în afara sau sa le permità a rämîne pràbusiti. De aceea se recomanda o modelare
individualà pe tot parcursul vestibular al borduri de ocluzie tinînduse cont de ovalul tefei.

Curbura vestibular a borduri confectionata din cearà la maxilà se aflà putin mai vestibular, fat de
centrul apofizei alveolare. Concomitent, in caz de necesitate, este modificatà si bordura de
ocluzie de la mandibulã.
 7. DETERMINAREA ÎNĂLŢIMII BORDURII DE OCLUZIE LA
MAXILA

 Înălțimea bordurilor de ocluzie se determina o dată cu

determinarea nivelului si Direcției planului de ocluzie.

 Ca regulă, marginea bordurii de ocluzie la maxila

trebuie sã fie cu 1,0- -1,5 mm mai jos de marginea
buzei, iar la mandibula - tot cu aceeași marime si tot
mai jos de marginea buzei inferioare.

 De menționat ca acest element este relativ, depinde de

gradul de atrofie a apofizelor alveolare, activitatea
funcțională a buzelor și deci este individual.
8.STABILIREA PLANULUI DE OCLUZIE DUPĂ FOX.

Foarte mult folosit este planul Iui Fox, care permite o vizualizare globală
a orientării planului de ocluzie atât în regiunea laterală, cât şi în cea
frontală. în cazul uti- lizării lui materializarea planului de refe- rinţă se
face fie cu o riglă metalică perfect dreaptă (linia bipupilară, planul lui
Camper), fie chiar trasând o linie pe tegument cu creionul dermatograf
de la punctul subnazal la tragus.
 8.STABILIREA PLANULUI DE OCLUZIE DUPĂ FOX.

 Se determina cu ajutorul aparatul Fox.

 Portiunea intraorala a dispozitivului este

aplicata pe suprafata orizontala a borduriide
ocluzie in cavitatea bucala.

 Portiunea extraorala a dispozitivului in asa

situati trebuie sa coincida cu linia trago-
nazala din ambele parti si linia bipupilara.

 Pentru a capata o suprafata neteda se

utilizeaza un aparat cu curent electric, care
prezinta o masuta inclinata sub un unghi de
45 grade.
9. STABILIREA PLANULUI DE OCLUZIE DUPĂ CAMPER.

Planul Camper reprezinta linia care uneşte spina nazală anterioară cu centrul
conductului auditiv extern. Această linie este paralelă cu cu planul de ocluzie
care trece tangent la marginea incisivilor centrali superiori și vârful cuspidului
distal palatinal al celui de al doilea molar superior. Planul de ocluzie dupa
Camper reprezinta suprafata ce se afla la o distanţă de aproximativ 26 mm fata
de planul Camper
 La majoritatea cazurilor relaţia dintre planul lui Camper şi planul ocluzal este de
strict paralelism. Dar, uneori, poate exista şi o convergenţă spre distal, mai ales
când spaţiul protetic dintre cele două creste antagoniste Se micşorează spre
posterior.

 În cazuri foarte rare de progenie adevărată, această distanţă fiind mărită, poate
apărea şi o divergenţă între cele două planuri mergând spre distal.

 Aceste abateri de la paralelism permit o dimensionare aproximativ egală a dinţilor

laterali la cele două maxilare şi o înşiruire normală pe crestele edentate.

 Orientarea planului de ocluzie în raport cu planul lui Camper va trebui să ţină cont
şi de profilul pacientului
10. METODA ANTROPOMETRICĂ DE DETERMINARE A DVO.

Este bazată pe datele de proporţionalitate a corpului uman și anume a celor trei

etaje ale feței. Țeizing a descoperit anumite puncte care împart corpul uman
după principuil "secţiunii de aur”

La aplicarea acestei metode se utilizează operații matematice compuse, dar la

rezolvarea acestora se poate intrebuința compasul Appenrodt-Gheringher, care
automat determină punctele secțiunii de aur.
 Instrumentul prezintã un dispozitiv in componenta càruia se includ douā compase,
unul mare, iar altul mai mic, formînd trei brate: douà extreme (bratele compasului
mare) si unul intermediar (format de virful compasului mic).

 Pacientul este rugat sã deschida gura maximal, iar medicul aplică virfurile
brațelor extreme corespunzător unul de virful nasului, altul pe menton.

 Fără a schimba pozitia compasuiui pacientul închide gura pinã la momentul cind
bratul intermediar va ocupa pozitia pe virful nasului in punctul unde s-a aflat
extrema compasului mare. Aceasta înălțime va corespunde poziției de repaus
fiziologic relativ al mandibulei.
Dimensiunea verticalã de ocluzie va fi mai mică cu 2-3
mm. Pentru a determina aceste valori in dimensiuni
concrete, s-a modificat compasul Appenrodt-Gheringher
incluzînd in constructia lui o plăcută metalică gradată in
mm .

Altà metodă antropometrica de determinare a dimensiunii

verticale de ocluzie a fost propusă de Vodsvord-Uayt,
care se bazează pe dimensiuni egale de la centrul
pupilelor până la linia de închidere buzelor si de la baza
nasului pìnã la marginea inferioarã a mandibulei.
11. METODA ANATOMO-FIZIOLOGICĂ DE DETERMINARE
A DVO.

Metoda anatomică prevede aprecierea raportului normal anatomic

între elementele componente ale ţesuturilor etajului inferior al feţei.

În cazul determinării corecte a înălţimii ocluziei centrice, buzele

trebuie să se aşeze liber, fără tensiune, atingîndu-se între dînsele pe
toată lungimea.Plicele nazolabiale, santul nazolabial şi mentonier
sunt uşor exprimate,comisurile gurii sunt ridicate.

Aceste momente au stat la baza metodei anatomice de determinare

a înălţimii de ocluzie, care nu se mai foloseşteîn prezent din cauza
impreciziei individuale şi subiectivismului.

Ea a fost completată de un aşa criteriu ca poziţia de repaos fiziologic

relativ al mandibulei, din care cauză a şi fost numită metoda
anatomofiziologicâ.
 Tehnica

Tehnica determinarii dimensiunii verticale de ocluzie după
metoda anatomofiziologica constă in urmatoarele:
1. la baza nasului si pe menton cu creionul se aplica cîte
un punct, care vor servi ca repere.
2. Apoi pacientul este implicat într-o convorbire la sfirsitul
careia mandibula se pozitioneazà in stare de repaus
fiziologic relativ, iar buzele contacteazà atingîndu-se
usor între ele.
3. In această poziție se determină distanta dintre
punctele notate cu ajutorul riglei sau a altor dispozitive,
capatind astfel dimensiunea vertical de repaus
fiziologie relativ (postură).
Pentru determinarea dimensiunii verticale de
ocluzie distanta dintre punctele notate se
micsoreazã cu 2- 3 mm.
Dupä aceasta in cavitatea bucala se introduc
sabloanele cu bordurile de ocluzie si pacientul este
rugat sà inchidã gura. In continuare se determina
distanta dintre reperele indicate pe fat, care trebuie
sa fie cu 2-3 mm mai mică, conform marimii
spatiului de inocluzie in stare de repaus fiziologic
relativ al mandibulei.

Dupã determinarea dimensiunii verticale de ocluzie prin

metoda anatomofiziologicà pacientul este rugat sã pro-
nunte unele litere sau cuvinte care contin literele o, i, z, p,
f, m etc.

La pronuntarea lor între borduri de ocluzie trebuie sã fie o

distantă egală cu 5--6 mm
 I2. METODA FUNCŢIONALĂ DE DETERMINARE A DVO.

Este cunoscut faptul că muşchii pot să realizeze o forţă maximă numai în cazul
unei dimensiuni optimale între punctele de fixare amuşchilor, această funcţie
se află sub controlul sistemelor nervos, endocrin.Au făcut investigaţii în
această direcţie un şir de cercetători: Ş.V. Harccnko,A.P. Voronov, B.C. Kostur,
V.A Mineaeva ş.ă. In consecinţă, a fostconstruit un aparat special pentru
determinarea ocluziei centrice cu un dispozitiv intraoral care permite
determinarea şi înregistrarea relaţiilor intermaxilare centrice cu o precizie de
+;-0,5 mm.
El constă dintr-un dispozitiv pentru înregistrarea
semnalelor, care parvin de la un detector de foiţă,
amplasat pc o placă de sp rijin în cavitatea bucală. In
complet se mai află un set de plăci de sprijin înfuncţie de
dimensiunile maxilarelor, un set de pivoţi de sprijin de
mărimi diferite cu interval de 0,5 mm, precum şi un
imitator de detector de forţă.
 13. METODA DE DETERMINARE A RELAŢIILOR INTERMAXILARE
CENTRICE (POZIŢIA NEUTRĂ A MANDIBULEI).

Hickey propune ca pacientul

Kantorovici propune ca în
momentul închiderii gurii
medicul să apese cu mîna
pe menton. Această metodă
este folosită rar, din cauza
pericolului poziţionării
mandibulei prea distal.
să imită împingerea înainte a
maxilei,apoi să închidă gura
pe zonele posterioare ale
bordurilor de ocluzie. La
senzaţia de împingere a
maxilei, mandibula este
deplasată automat distal.

Sears a dcscris "reflexul molar" care

apare cind medicul ţine degetele
arătătoare pe bordura de ocluzie
inferioară, iar pacientului i se
propunesă închidă gura şi să exercite
o presiune asupra bordurilor de
ocluzie înlocul unde s-au aflat
degetele medicului.
Alt test funcţional des folosit se bazează
pe relaxarea muşchilor pterigoideini
externi cu repoziţionarea mandibulei în
poziţie centrică.Bolnavului i se propune
să execute mişcări repetate de propulsie
maximă a mandibulei, timp de 40-50
secunde, după care urmează retropulsia.
 14. ÎNREGISTRAREA RELAŢIILOR INTERMAXILARE CENTRICE.
Metoda fierbinte:

Dimensiunea verticală de ocluzie este apreciată

cu 1-2 mm mai înaltă decît cea adevărată. La
maxilă, pe suprafaţa orizontală a bordurii de
ocluzie sa faca nişte adâncituri in formă de clin,
in zonele dinţilor 16, 13, 23, 26. Se ramolează
suprafaţa orizontală a bordurii de ocluzie de pe
mandibulă.
Şabloanele se introduc In cavitatea bucală
şi,folosind una dintre metodele şi testele descrise
mai sus, bolnavului i se propune să închidă gura.
Ceara ramolită de la mandibulă pătr unde în
crestăturile dc pe suprafaţa bordurii dc la
şablonul superior, creînd un lacăt, care fixează
poziţia determinată a mandibulei
Metoda rece:
Pe suprafaţa orizontală a bordurii de ocluzie de la
mandibulă se aplică o bandoletă de ceară încălzită. In
momentul închiderii gurii ceara încălzită a bandoletei
pătrunde în crestăturile bordurii de ocluzie de la
maxilă, fix în poziţia centrică a mandibulei faţa de
maxilă.
Mai rar se folosesc metodele de fixare care necesită
utilizarea- clamelor in formă de litera "U"';- pivoţilor
din sârmăă;- blocurilor din ghips
O variantă de solidarizare a DVO în RC
 15. DETERMINAREA LINIILOR DE REPER PENTRU
MONTAREA DINŢILOR.
Linia mediană este o linie verticală care se trasează pe ambele
bordure de ocluzic; se găseşte într-un plan cu linia medie a feţei
şi deseori nu corespunde poziţiei trenului.

Linia caninilor este trasată bilateral de la marginea aripilor

nazale,coincide cu comisurile fantei bucale şi reprezintă locul de
proiectare amijlocului caninilor superiori.

Linia surisului corespunde nivelului maiginii buzei superioare,

in timpul când pacientul zîmbeşte, şi reprezintă limita la care se
va aseza coletul dinţilor frontali superiori.

Culoarea dinţilor artificiali este stabilită cu acordul pacientului in funcţie de

vîrsta si sexul acestuia. Este folosită cheia de culori specifică pentru fiecare
producător de dinţi.
Forma dinţilor este determinată in funcţie de tipul feţei :a) pătrată, b)
dreptunghiulară,c) ovoidala,d) triunghiulară
 BIBLIOGRAFIE
1. Determinarea și fixarea rapoartelor intermaxilare la tratamentul protetic al edenției
parțiale cu punți dentare. D.Ș.M conf.univ. Guțuțui Vasile
2. Protetica dentara - Ilarion Postolachi , E. Chiriac , E Cojocari, Banuh V, G.Bârsa, N.Cojuhari,
V.Guțuțui, V. Gamureac.
3. Tehnici de confecționare a protezelor dentare Birsa, Postolachi
4. HUTU,EMILIAN
Edentaţia totală/Emilian Hutu, Mihaela Păuna,|Vasile Bodnar,[Marian Vladimir Constantinescu, Ana
Maria Ţâncu
Bucureşti: Naţional, 2005
1.Bansal S, Palaskar J. Critical evaluation of methods to record centric jaw relation. In: The Journal
of Indian Prosthodontic Society. July 2009. 9 (3). Dzingutė, A., Pileičikienė, G., Baltru- šaitytė, A.,
&Skirbutis, G., Evaluation of the relationship between the occlusion parameters and symptoms of
the tempo- romandibular joint disorder. Acta Medi- caLituanica. 2017