Indicați testele de identificare a Staphylococcus aureus:

 coagulaza
 hemolizina
 lipaza
 beta-lactamaza
 fermentarea lactozei

Despre S.aureus se poate afirma:

 testul coagulază pozitiv

 sînt coci gramnegativi, mobili, capsulați
 în bulion peptonat formează sediment punctiform
 testul lecitinază pozitiv
 în bulion peptonat formează o peliculă de culoare aurie

În diagnosticul scarlatinei este indicată reacția de neutralizare intradermică:

 Țuvercalov
 Burnet
 Dick
 Schick
 Mantoux

Indicați microorganismul, care pe mediile speciale formează colonii de tip S,

pigmentate auriu:

 S.aureus
 N.meningitidis
 M.tuberculosis
 Y.pestis
 C.perfringens

Indicați specia ce posedă toxina exfoliativă:

 S.gallinarum
 S.epidermidis
 S.hominis
 S.saprophyticus
 S.aureus

Indicați rolul proteinei A stafilococice:

 efect antifagocitar
 fixează fragmentul Fab al IgG
 fixează complementul
 factor de activare a limfocitelor helper
 factor de difuziune tisulară

Alegeti grupele de meningococi clasificate după antigenul polizaharidic

capsular:

 D
 C
 B
 E
 A

Indicați localizarea agentului patogen în meningococcemia cronică:

 în nazofaringe
 în pericard
 în peritoneu
 în articulații
 în foițele pleurale

Indicați factorii care determină receptivitatea la infecția meningococică:

 lipsa aglutininelor
 lipsa anticorpilor bactericizi
 activitatea diminuată a limfocitelor
 deficiențe ale mecanismului de eliminare bacteriană
 deficiența componentelor C3, C6-8 ale sistemului complement

Indicați neisseriile nepretențioase:

 N.lactamica
 N.flavescens
 N.mucosa
 N.meningitidis
 N.gonorrhoeae

Indicați microorganismele care manifestă tropism pronunțat față de

epiteliul cilindric:

 N.meningitidis
 S.pneumoniae
 S.pyogenes
 B.bronchiseptica
 N.gonorrhoeae

Indicați metodele prin care se examinează lichidul cefalorahidian, recoltat în

meningite meningococice:

 citologică
 biologică
 biochimică
 bacterioscopică
 bacteriologică

Indicați aspectul lichidului cefalorahidian în meningitele meningococice:

 ușor opalescent cu văl de fibrină

 transparent
 de culoare roșie
 opalescent, purulent
 clar, incolor

Pentru N.gonorrhoeae este caracteristic:

 este implicată în etiologia blenoreei

 cultivă pe geloză hiperclorurată cu ou și lapte
 cultivă mai bine în atmosfera cu 5-10% CO2
 diplococi capsulați, grampozitivi
 fermentează numai glucoza
 Indicați mediile folosite pentru cultivarea N.meningitidis :

 geloză-ser
 geloză glucozată
 eozină-albastru de metilen
 geloza-sînge
 agar nutritiv

Indicați factorii de patogenitate caracteristici pentru N.gonorrhoeae:

 exotoxina
 leucocidina
 fimbrii de atașare
 capsula
 endotoxina

N.gonorrhoeae se caracterizeaza prin:

 posedă tropism deosebit față de uroepiteliu

 acapsulată, mobilă, sporulată
 sensibilă la factorii mediului ambiant
 rezistență la factorii mediului ambiant
 crește bine pe geloză hiperclorurată cu galbenuș de ou

Genul Neisseria reuneste:

 coci strict anaerobi

 oxidazopozitivi
 diplococi gramnegativi, asemănători boabelor de cafea
 catalazopozitivi
 diplococi grampozitivi, asemănători boabelor de cafea

Indicați microorganismul pretențios față de mediile de cultură și fragil în

mediul ambiant:

 Y.pestis
 N.gonorrhoeae
 S.epidermidis
 S.pyogenes
 S.aureus

Ce simptom este caracteristic pentru meningococcemie?

 erupții hemoragice peteșiale

 artralgii
 diureză pronunțată
 diaree
 icter

N.meningitidis se caracterizează prin:

 posedă fimbrii
 este mobil, peritrih
 formează spori
 prezintă un diplococ cu aspect riniform
 este gramnegativ

Lichidul cefalorahidian în meningitele meningococice se inoculează în

mediile:

 geloză ser
 geloză semilichidă
 geloză sînge
 Endo
 Levin

Meningococii se transmit prin internmediul:

 apei contaminate
 prafului
 picaturilor Flugge
 puricilor
 alimentelor contaminate

După exigențele nutritive și patogenitate, distingem:

 neisserii "nepretentioase"
 neisserii intermediare
 pseudoneisserii
 neisserii "pretentioase"
 neisserii halofile

Antigenul K al E.coli se determină în:

 cultură inactivată cu formol

 cultură vie
 cultură inactivată la 100°C
 cultură inactivată cu alcool
 cultură inactivată cu acid

Indicați genul care reunește specii oxidazopozitive:

 Francisella
 Yersinia
 Vibrio
 Salmonella
 Escherichia

Indicați testele de determinare a genurilor din familia Enterobacteriaceae:

 coagularea plasmei
 testul Voges-Proskauer
 coagularea laptelui
 utilizarea citratului de sodiu
 producerea ureazei

Antigenul O al E.coli se determină în:

 cultură inactivată cu formol

 cultură vie
 cultură inactivată la 60°C
 cultură inactivată cu alcool
 cultură inactivată la 100°C

Tipurile enteroinvazive de E.coli cauzează:

 infecții similare salmonelozelor
 gastroenterite infantile
 infecții holeriforme
 toxicoinfecții alimentare
 infecții dizenteriforme

Tipurile enterohemoragice de E.coli cauzează:

 infecții holeriforme
 infecții similare salmonelozelor
 enterocolite hemoragice
 toxicoinfecții alimentare
 infecții dizenteriforme

Selectați mediile de cultură utilizate pentru izolarea enterobacteriilor:

 Levine
 Olkenitki
 Kligler
 geloza ser
 Endo

Indicați factorii de patogenitate a escherichiilor enterotoxigene:

 neuroaminidaza
 fibrinolizina
 enterotoxina
 pilii CFA
 plasmocoagulaza

Pentru familia Enterobacteriaceae este caracteristic:

 bacterii gramnegative asporulate

 toți reprezentanții sînt mobili
 catalazonegative
 reduc nitrații în nitriți
 oxidazonegative
 Prezența enzimei tiosulfatreductaza la enterobacterii se determină pe
mediul:

 Klarc
 Rassel
 Kligler
 Rappoport
 Miuller

Indicați proprietățile culturale caracteristice pentru E.coli:

 cresc bine pe mediul Ploskirev

 formează colonii lactozonegative pe mediile Endo și Levine
 numai unele serogrupe cresc pe mediul Ploskirev și formează colonii
lactozonegative
 pe geloză peptonată formează colonii de formă "M"
 formează colonii lactozopozitive pe mediul Endo

Indicați antigenele ce determină varianta serologică a escherichiilor:

 Vi
 O
 K
 M
 H

Indicați mediul de imbogățire pentru escherichiile enteropatogene:

 nu există
 Endo
 apă peptonată alcalină
 mediul selenit
 mediul cu magneziu

Testele biochimice primare se utilizează pentru determinarea:

 speciei
 familiei
 hemovariantei
 biovariantei
 genului

Testele biochimice secundare se utilizează pentru determinarea:

 speciei
 hemovariantelor
 biovariantelor
 genului
 familiei

Olkenitchi și Kligler fac parte din grupul de medii:

 de îmbogățire
 uzuale
 elective
 lichide
 diferențial-diagnostice pentru acumulare și identificare primară

Indicați din ce grup fac parte mediile Miuller și Kauffmanni:

 elective
 de imbogățire
 diferential-diagnostice pentru acumulare și identificare primară
 solide
 de transport

E.coli se caracterizează prin:

 formează spori în condiții nefavorabile

 pentru cultivare necesită medii de cultură speciale
 sînt grampozitive
 acido-alcoolorezistență
 este indicator microbiologic al impurificării fecale

Pentru determinarea stării de portaj a salmonelelor tifo-paratifoidice,

metoda de preferințăa este:

 rozeolocultura
 coprocultura
 reacția Widal cu antigen OH
 hemocultura
 urocultura

Ce proprietăți permit diferențierea genului Salmonella în subgenuri:

 sensibilitatea la fagi
 tinctoriale
 biochimice
 morfologice
 serologice

Reactia Widal se utilizează în serodiagnosticul:

 hepatitei virale A
 febrelor tifo-paratifoidice
 hepatitelor virale B, C
 brucelozei
 dizenteriei

Ce proprietăți sînt puse la baza schemei de clasificare Kauffmann-Waith?

 sensibilitatea la fagi
 tinctoriale
 serologice
 morfologice
 biochimice

Pe geloză bismut-sulfit, salmonelele formează colonii de tipul:

 pitice, mucoide, incolore

 mari, rugoase, cu margini dantelate, semitransparente
 medii, bombate, lucioase, de culoare neagră
 medii, bombate, margini regulate, incolore, semitransparente
 medii, de culoare aurie, plate

Pe mediul Endo, salmonelele tifo-paratifoide formează colonii de tipul:

 medii, incolore, semitransparente
 pitice, mucoide, incolore
 mari, rugoase, cu margini neregulate, plate, colorate în albastru-
negru
 mari, plate, de culoare zmeurie
 mari, bombate, lucioase, colorate în auriu

Indicați titrul diagnostic în reacția Widal:

 1:400
 1:50
 1:200
 1:100
 1:25

Indicați biopreparatele utilizate în profilaxia febrelor tifo-paratifoidice:

 monovaccinul îmbogățit cu Vi-antigen

 vaccin chimic tifo-paratifoidic
 vaccinul ADTP
 bivaccin contra febrei tifoide și paratifoide B
 vaccinul TABTe

Indicați biopreparatul utilizat pentru crearea imunității artificiale active

împotriva pestei:

 imunoglobulină antipestică
 ser imun antipestic
 bacteriofag pestic
 vaccinul EV
 vaccinul STI

Indicați proprietățile culturale caracteristice pentru agentul patogen al

pestei:

 crește bine pe mediile de cultură uzuale

 crește lent pe mediile de cultură uzuale
 nu crește pe mediile de cultură uzuale
 necesită pentru creștere factorii X si Y
 necesită pentru creștere acizi biliari

Indicați mediile de izolare a yersiniilor din materiile fecale:

 soluție fiziologică cu incubarea la 37°C

 sol.fiziologica cu incubarea la 4°C
 mediul cu fenilalanin bromtimol cu incubarea la 4°C
 geloză hiperclorurată cu gălbenuș de ou
 Endo, Levine, geloză alcalină

Indicați genul la care se atribuie agentul patogen a pseudotuberculozei:

 Erwinia
 Pasteurella
 Yersinia
 Edwardsiella
 Mycobacterium

Indicați infecția care evoluează în formă cutanată, bubonică, septică și

pulmonară:

 pesta
 antraxul
 tuberculoza
 tularemia
 bruceloza

Declanșarea și forma clinică a pestei la om depinde de:

 virulența microorganismului
 poarta de intrare
 doza infectantă
 starea imunității celulare și umorale
 sursa infecției

Indicați maladia care se manifestă preponderent în formă bubonică sau

pulmonară:
 tuberculoza
 antraxul
 dizenteria
 bruceloza
 pesta

Indicați testele utilizate pentru diferențierea Y.pestis de alte specii:

 mobilitatea la 25°C
 fermentarea ramnozei
 mobilitatea la 40°C
 testul șuviței ADN
 creșterea pe agar cu 6% NaCl

Indicați specia care parazitează rozătoarele în focare naturale și se cultivă la

temperaturi joase (28-30°C):

 Y.pestis
 M.tuberculosis
 T.pallidum
 B.melitensis
 F.tularensis

Genul Yersinia reunește agenții cauzali a următoarelor infecții:

 pestei
 brucelozei
 pseudotuberculozei
 tularemiei
 tuberculozei

Indicați formele clinice în pestă:

 paralitică
 pulmonară
 septicemică
 bubonică
 convulsivă
 Indicați infecнa care evoluează clinic în forme cutanată (carbuncul),
pulmonară și intestinală:

 tularemia
 tuberculoza
 pesta
 antraxul
 bruceloza

Indicați caracterul creșterii agentului patogen al antraxului în bulion

peptonat:

 sediment sub formă de bulgari de vată

 opacitate difuză
 crește pe pereții eprubetei
 sediment aformic
 peliculă la suprafață

Indicați microorganismul care manifestă sporogeneză marcată în prezența

aerului:

 B.anthracis
 C.perfringens
 C.botulinum
 B.melitensis
 B.neotomae

Indicați mediul de cultură utilizat pentru izolarea agentului patogen al

antraxului:

 bulion biliat
 geloză peptonată
 mediul cu glicerină și cartof
 geloză hiperclorurată cu galbenuș de ou
 geloză hiperclorurartă cu lapte

Indicați tipul crețterii B.anthracis pe mediile de cultură:

 în bulion peptonat formează un depozit floconos cu supernatantul
clar
 colonii mari, rugoase, cu aspect de sticlă pisată, margini neregulate
 în bulion peptonat formează o peliculă de la care pornesc prelungiri
sub aspect de stalactite
 lichefiază gelatina sub aspectul de brad rasturnat cu vîrful în jos
 colonii mici, rotunde, bombate, transparente

Indicați metodele de colorare utilizate în depistarea B.anthracis:

 Ziehl-Neelsen
 Neisser
 Burri-Hinss
 Gram
 Aujeszky

Reacțiile Wright și Huddleson se folosesc în diagnosticul serologic al

următoarelor infecții:

 brucelozei
 tuberculozei
 antraxului
 meningitei
 tularemiei

În structura antigenică a brucelelor se conțin urmatoarele complexe

antigenice majore:

 H
 O
 M
 K
 A

Indicați testele prin care se confirmă diagnosticul de bruceloză acută:

 predominanța anticorpilor din clasa IgM

 intradermoreacția Burnet negativă
 intradermoreacția Burnet slabă sau pozitivă
 RIF indirectă pozitivă
 predominanța anticorpilor din clasa IgG

Indicați testele prin care se confirmă diagnosticul de bruceloză cronică sau

latentă:

 predominanța anticorpilor din clasa IgM

 intradermoreacția Burnet slab pozitivă
 predominanța anticorpilor din clasa IgG
 intradermoreacția Burnet pozitivă sau intens pozitivă
 reacția Coombs și RFC pozitive la titruri semnificative

Indicați reacțiile serologice care se utilizează în diagnosticul brucelozei:

 reacția de neutralizare
 reacția de precipitare
 reacția Huddleson
 reacția Wright
 reacția de hemaglutinare directă

În evoluția brucelozei se pot constata următoarele forme clinice:

 afectarea sistemului locomotor

 afectarea tegumentelor cu exantem maculo-papulos
 septicemie
 afectarea sistemului reticuloendotelial
 afectarea organelor genitale la bărbați și femei

Indicați mediul de cultură necesar pentru cultivarea agentului patogen al

tularemiei:

 mediul Bucin
 bulion peptonat
 mediul Finn
 mediul Klauberg
 mediul McCoy
 Indicați infecția care evoluiază clinic în forme intestinală, oftalmică,
bubonică, pulmonară, ulcero- și angiobubonică:

 antraxul
 tularemia
 tuberculoza
 pesta
 bruceloza

Francisella tularensis se caracterizează prin:

 strict aerob
 oxidazonegativ
 necesită pentru creștere cistină și cisteină
 prezintă un diplococ cu aspect riniform
 este mobil, peritrich

Testul intradermic cu tularină este pozitiv la:

 convalescenți
 purtători
 contacți
 vaccinați
 bolnavi

Indicați biovariantele speciei Francisella tularensis:

 F.tularensis nearctica
 F.tularensis holarctica
 F.tularensis tropicalis
 F.tularensis novicida
 F.tularensis centro-asiatica

Indicați prelevatele utilizate în diagnosticul tularemiei:

 secret prostatic
 spută
 exudat din ulcerul cutanat
 sînge pentru hemoculturi
 aspirat din bubonul tularemic

Indicati genul la care se referă agentul patogen al botulismului:

 Bacillus
 Staphylococcus
 Corynebacterium
 Klebsiella
 Clostridium

Indicați mecanismul de transmitere a botulismului:

 aerian
 fecalo-oral
 vertical
 transmisiv
 contact direct

Indicați caracterul cresterii C.botulinum în mediul Kitt-Tarrozzi:

 sediment punctiform
 peliculă și sediment
 peliculă la suprafața mediului
 opacitate cu formare de mai departe a sedimentului
 opacitate uniformă

Indicați caracterele morfobiologice al agentului cauzal al botulismului:

 bastonașe lungi, amplasate în lanț, cu spori centrali care nu

deformează celula
 bastonașe lungi, cu spori terminali sub aspectul bastonașului de
toboșar
 bastonașe scurte, cu spori subterminali sub aspectul unei palete de
tenis
 bastonașe măciucate, gramnegative
 bastonașe scurte, amplasate în lanț cu spori centrali ce deformează
celula

Indicați simptomele caracteristice a botulismului:

 diplopie
 disfagie
 afonie
 ataxie
 artralgii

Indicați speciile care pot determina toxicoinfecții alimentare:

 C.histolyticum
 C.novyi
 C.sporogenes
 C.difficile
 C.botulinum

Indicați mediul de cultură ce posedă un procent mai mare de izolare

C.diphtheriae:

 Tinsdale-Sadicov
 geloză-sînge cu telurit
 geloză-sînge
 Bucin
 Klauberg

Indicați factorii de patogenitate a C.diphtheriae:

 tetanospasmina
 enterotoxina
 chelator de fier
 toxină inhibitoare a sintezei proteice
 exfoliatina

Intradermoreacția Schick pozitivă indică receptivitatea la:

 bruceloză
 tularemie
 difterie
 antrax
 tuberculoză
 Indicați intradermoreacția utilizată în diagnosticul difteriei:

 Tuvercalov
 Mantoux
 Dick
 Schultz-Charlton
 Schick

Indicați factorii de patogenitate a C.diphtheriae:

 hemaglutinina filamentoasă
 capsula
 exotoxina
 hemolizina
 exfoliatina

Indicați biopreparatele utilizate în tratamentul și profilaxia difteriei:

 vaccinul TABTe
 Ig umane hiperimune antidifterice
 ser antidifteric hiperimun heterolog
 vaccin viu atenuat
 vaccinul ADTP

Indicați materialul de cercetare în tusea convulsivă:

 mucozitate de pe peretele posterior al faringelui

 mase vomitive
 spută
 urină
 sînge

Indicați elementele necesare prezente în mediile de cultură utilizate pentru

izolarea genului Bordetella:

 aminoacizi
 acizi biliari
 cărbune activat
 verde de briliant
 factorii X si Y

Indicați aspectul coloniilor de Bordetella pertusis:

 roșii-zmeurii
 pitice, mucoide, incolore
 rugoase, mari, negre-brune
 medii, bombate cu margini regulate de culoare aurie
 mici, bombate, perlate cu aspectul picăturilor de hidrargirum

Bordetella pertusis este agentul cauzal al:

 tifosului recurent
 tusei convulsive
 scarlatinei
 parapertusei
 brucelozei

Indicați reacțiile utilizate în depistarea activă a sifilisului:

 RPR (Rapid Plasma Reagin test)

 MRS (microseroreactia cu antigenul cardiolipinic)
 reacția de aglutinaredesfășurată
 neutralizarea substanțelor toxice a treponemelor
 VDRL (Venereal Disease Research Laboratory)

În infecția cu T.pallidum cele mai mari titruri ale anticorpilor antilipoidici se

înregistrează in:

 după recontaminări în sifilisul terțiar

 sifilisul secundar
 infecții latente
 sifilisul primar
 sifilisul terțiar

Despre sifilis se poate afirma:

 afectează în special femeile

 afectează în special bărbații
 se vindecă spontan la cca 25% din pacienți
 evoluiază în trei stadii
 penicilina este indicată pentru tratament

Leziunile sifilisului primar se caracterizează prin:

 sînt generalizate
 sînt superficiale
 se vindecă spontan fără cicatrice
 bogate în treponeme
 se localizează în ganglionii limfatici regionali