Curs 9 Enterobacteriaceae

Bacili gram negativi
CURS 9
Dr.GURAU GABRIELA
Familia Enterobacteriaceae
Regn: Bacteria
Phylum: Proteobacteria
Classa: Gamma Proteobacteria
Ordin: Enterobacteriales
• Genul (30 genuri)

• Specia (120 specii)
Specii cu importană clinică
grupate în 10 genuri
• Genul Salmonella:
– Salmonella enterica
• Genul Shigella:
– Shigella dysenteriae
– Shigella flexneri
– Shigella boydii
– Shigella sonnei
• Genul Escherichia:
– ETEC = enterotoxigenic E. coli
– EIEC = enteroinvasive E. coli
– EPEC = enteropathogenic E. coli
– EHEC = enterohaemorrhagic E. coli
– EaggEC = enteroaggregative E. coli
– UPEC = uropathogenic E. coli
– NMEC = neonatal meningitis E. Coli
– ExPEC = extraintestinal pathogenic E. coli
• Genul Klebsiella
– Klebsiella pneumoniae
– Klebsiella oxytoca
• Genul Enterobacter
– Enterobacter aerogenes
– Enterobacter agglomerans
– Enterobacter cloacae
– Enterobacter sakazakii
– Enterobacter gergoviae
• Genul Citrobacter:
– Citrobacter freundii
– Citrobacter amalonaticus
– Citrobacter diversus
– Citrobacter farmeri
– Citrobacter youngae
– Citrobacter braakii
– Citrobacter werkmanii
– Citrobacter sedlakii
• Genul Yersinia:
– Yersinia enterocolitica
– Yersinia pestis
– Yersinia pseudotuberculosis.
• Genul Serratia:
– Serratia marcescens
– Serratia liquefaciens
– Serratia rubidaeae
– Serratia odorifera
– Serratia plymuthica
– Serratia ficaria
– Serratia fonticola
• Genul Proteus:
– Proteus mirabilis
– Proteus vulgaris
• Genul Providencia:
– Providencia alcalifaciens
– Providencia rettgeri
– Providencia stuartii
• Genul Morganella:
– Morganella morganii
• Genul Hafnia
– Hafnia alvei
Habitat
• flora intestinală normală
• unele în flora tractului respirator superior
• în apă
• pe sol
• pe plante etc.
• Enterobacteriile sunt responsabile de o

mare parte a infeciilor nosocomiale
Habitat
• pot fi împărite în două mari categorii:
• saprofite, conditionat patogene:
– Escherichia spp.,
– Klebsiella spp.,
– Enterobacter spp. etc.;
• patogene:
– Salmonella spp.,
– Shigella spp.,
– Yersinia spp.
Caractere morfotinctoriale
• bacili Gram-negativi
• dimensiuni de 0,3-1,0 x 1,0-6,0 μm
• ciliati sau neciliati
• nesporulati
• cu sau fără capsulă
Caractere de cultură
• nepretentiosi, cresc pe medii simple

• aerobi, facultativ anaerobi
• temperaturi de 22-37°C
Caractere de cultură
• pe mediile neselective
- colonii de tip „S”, „M”
• excepie Proteus spp.
- fenomen de cătărare
- colonii de culoare gri
• exceptie Serratia marcescens
-de culoare rosie

• pe geloză-sânge
- unele specii determină hemoliză β.
Caractere biochimice si de
metabolism
• catalazo pozitive
• oxidazo negative
• bacterii chemoautotrofe
- au ambele tipuri de metabolism:
• respirator
• si fermentativ
• în urma fermentării glucozei → acid cu / fără
gaz
• unele enterobacterii utilizează fermentativ
lactoza
Structura antigenică
• Antigenul somatic O (endotoxina)
- format din:
• unitătile terminale repetitive polizaharidice ale LPZ din peretele
bacteriilor Gram-negative
• dintr-un miez (core), similar la toate bacteriile Gram-negative
• lipidul A,
- prezent la toate enterobacteriile,
- responsabil de activitatea toxică a
acestora în organismul gazdă
- este termostabil, rezistent la alcool.
- poate fi detectat prin reacii de aglutinare
- determină, în organismul gazdă, formare de anticorpi
tip IgM
• Antigenul H (flagelar)
- natură proteică
- determină formarea de anticorpi tip IgG
• care imobilizează bacteria
• ceea ce duce la atenuarea virulenei acesteia
- se găseste la nivelul flagelilor

- este denaturat de alcool 50° si temperatură de
70°C
- poate fi evidentiat prin reactii de aglutinare
• Antigenul K (capsular)
- de natură polizaharidică
- prezent la bacteriile capsulate
- asigură bacteriilor
• rezistenta la fagocitoză
• si caracterul de invazivitate
- prezenta acestuia duce la
inaglutinabilitate în reactiile de evidentiere
a antigenului somatic O
• Antigenul Vi (de virulenţă)
- de natură polizaharidică
- prezent la Salmonella serovar Typhi
- antigen de învelis
- maschează antigenul somatic O
- este implicat în
• scăderea complementului seric
• apariia leucopeniei
- asigură tulpinilor de Salmonella capacitatea de
a se multiplica în macrofag
- poate fi evidentiat prin reactii de aglutinare
• Pe lângă aceste antigene mai amintim si
exotoxina care este reprezentată de
toxina Shiga.
• Enterobacteriile pot fi identificate datorită

prezenţei antigenelor O, H, K si Vi,
clasificate în serogrupe si în cadrul
acestora în serotipuri.
Caractere de patogenitate
• Enterobacteriile
- microorganisme care se găsesc în
mediul înconjurător
- au evoluat pentru a alcătui flora normală
intestinală
Caractere de patogenitate
- unii membrii au necesitat în plus informatie genetică
asigurată prin intermediul
• plasmidelor,
• transpozonilor
• si bacteriofagilor
aparitia unor
informatia genetică factori de
aditională patogenitate,
poate fi codată aceste tulpini
cromozomial sau devenind
extracromozomial patogene
factorii de patogenitate
1. Adezine
• pili (fimbrii) care asigură aderarea la mucoase
• permit colonizarea si multiplicarea
• mai multe tipuri de pili:
– pili manozo-sensibili
• se leagă de celula gazdă în acelasi locus ca si D-manoza
• importanti în colonizarea normală a tractului gastro-intestinal
– pili manozo-rezistenti
• nu se leagă de celula gazdă în acelasi locus cu D-manoza
• pili de tip 2
– importanti factori de virulentă
– ajută microorganismele să determine afectiuni în
afara zonei lor normale de actiune
• fimbrii asociate cu E.coli uropatogene
– pilii P
– adezinele X
• BFP („bundle-forming pili”)
– participă la atasarea de celula gazdă a unei tulpini
patogene de E.coli
• 2. Invazine
– proteine
– actionează local
• distrugând sau invadând celula gazdă
• facilitând cresterea si răspândirea agentului
patogen
– Yersinia enterocolitica posedă o astfel de
proteină de suprafată, numită invazină
• 3. Toxinele
– produse de unele Enterobacterii se împart în
două categorii:
• exotoxine
• endotoxine
Factori de patogenitate -
exotoxinele
• toxina Shiga (Shigella)
– codificată cromozomial
– inhibă sinteza de proteine în celula gazdă
ducând la moartea acesteia;
• toxina Shiga-like
– la Shigella si unele tulpini de E. coli
– codificată bacteriofagic
– are acelasi mecanism ca si toxina Shiga;
exotoxinele
• toxina LT
– termic labilă (E.coli)
– codificată plasmidic
– are efect similar cu exotoxina vibrionului holeric
- determină o secretie crescută de Cl-, Na+, H2O;
• toxina ST
– termic stabilă (ETEC)
– peptidă codificată plasmidic
- analoagă unei proteine hormonale (guanylina)
– se leagă de acelasi receptor ca aceasta (guanylat ciclaza C)
– determină secretie de Cl
exotoxinele
• alfa-hemolizinele
– citotoxine (E.coli);
• beta-hemolizinele
– legate de celulă
– inhibă fagocitoza
– inhibă chemotaxia leucocitelor
Factori de patogenitate – endotoxine
- de natură lipopolizaharidică
- responsabile de instalarea:
• febrei • efectelor de coagulare
• activării căii alternative a sangvină(CID, tromboze,
sistemului complement trombocitopenie)
(C3a, C5a) • afectării metabolismului si
• efectelor asupra a functiilor hepatice
sistemului circulator • scăderii sideremiei
– leucopenia, • hipoglicemiei
– vasodilataia, • citotoxicităii
– scăderea circulaiei
periferice, • necrozei de organ
– microhemoragii, • socului endotoxic
– petesii,
– hipotensiune
Factori de patogenitate
• în organismul uman
- fierul nu se găseste liber, în formă nelegată
- omul produce o serie de proteine cu afinitate mare de
legare a fierului
• se găsesc în tesuturi si pe suprafata mucoaselor
- transferina,
- lactoferina,
- feritine,
- mioglobina
- hemoglobina
• Acest mecanism de legare a fierului reprezintă si o cale
de control a cresterii bacteriene
- au nevoie de fier pentru crestere si dezvoltare
- au mai multe mecanisme de a-l acapara, cele mai importante
dintre acestea fiind:
• capturarea fierului de la transferină/lactoferină;
• folosirea Hem-ului rezultat în urma distruciei tisulare
• producerea de siderofori speciali (enterobactin, aerobactin)
- actionează competitiv cu proteinele de legare a
fierului
- chelează fierul, formând complexul siderofor-fier
» transportat în celula bacteriană prin receptori
specifici din membrana externă.
» Acesti transportori servesc, de asemenea, ca
receptori pentru bacteriofagi si loc de legare pentru
colicin.
• Structurile capsulare
- principala funcţie a capsulei - apără microorganismul de fagocitoză
- antigenul K la E.coli
• de natură proteică
• rol în colonizare
• diminuă opsonizarea
• diminuă fagocitoza
• antigenul K1
- similar structurilor self
- slab imunogen
- capsula de tip K1 a E.coli previne activarea căii
alternative a sistemului complement
- antigenul K la Klebsiella spp.
• antigen capsular
- antigenul Vi la Salmonella typhi.
• 6. Plasmidele
- codifică
• rezistenţa la antibiotice
• caracterele de virulenţă ale enterobacteriilor
• 7. Antioxidanţii
- compusi care protejează microorganismul de
distrugerile ce pot apare în prezenţa radicalilor liberi de
oxigen.
! Este important de reţinut că o enterobacterie
patogenă poate să nu prezinte toţi factorii de
virulenţă.
ESCHERICHIA-SHIGELLA
studii de hibridizare ADN-ADN

caracteristici fenotipice
GENUL ESCHERICHIA
Genul Escherichia grupează 5 specii:
• E. coli cu 2 biovaruri: normal şi inactiv;
• E. blattae
• E. fergusonii
• E. hermanii
• E. vulneris.
HABITAT
• tractul gastrointestinal
• animale cu sange cald
• oameni
▪ flora dominantă a intestinului gros
▪ rol important
▪in menţinerea unei fiziologii normale a
organismului
▪ in sinteza unor vitamine din grupul B şi K
▪ eliminată in mediul extern cu materiile fecale
▪ contaminează apa, solul, alimentele etc.
HABITAT
• Prezenţa constantă a E. coli in
– intestinul uman
– intestinul animal
– materiile fecale
• indicator de poluare fecală a mediului, în special a
apei
CARACTERE
MORFOTINCTORIALE
• bacil Gram negativ
• uneori forme
filamentoase
• nesporulate
• cili peritrichi *
• necapsulate *
• * există tulpini de E. coli
– imobile
– unele prezentand capsulă
CARACTERE
MORFOTINCTORIALE
• Dg. cistită acută
• Frotiu din sediment
urinar
• colorat Gram
• bacili/cocobacili Gram
negativi
CARACTERE
MORFOTINCTORIALE
• E. coli
• Frotiu din puroi
colorat Gram
CARACTERE MORFOLOGICE
CARACTERE CULTURALE
• nepretenţios
• creşte pe medii simple in care glucoza
este singurul constituent organic
• aerob, facultativ anaerob
• poate avea deopotrivă metabolism
fermentativ sau respirator
CARACTERE CULTURALE
• pe medii solide Geloză sânge
• colonii de tip „S”
EMB (Levine)
CARACTERE CULTURALE
Mediu ADCL
(Leifson)
colonii lactozo-
pozitive
CARACTERE DE CULTURA
E. coli
endoagar: mediu
selectiv-diferenţial
colonii rosii,
lactozo-pozitive
CARACTERE CULTURALE
• in mediul lichid
• tulburare uniformă şi inel aderent pe
peretele tubului
CARACTERE BIOCHIMICE
• oxidază negative
• reduc nitriţii in nitraţi
• fermentează unii carbohidraţi (glucoza) cu
producere de acid şi gaz
• descompun proteinele cu formare de indol
• descompun lactoza cu eliberare de acid
E. coli,
Lactozo-pozitiv
enterobacterii
lactozo-negative
• Nu produc urează
• Nu descompun proteinele cu formare de
H2S
• Nu folosesc citratul ca unică sursă de
carbon
• Tulpinile de Escherichia coli care posedă
plasmidul „col” eliberează colicine,
substanţe toxice pentru alte tulpini
bacteriene
• Unele tulpini, de obicei cele implicate in
infecţii urinare, determină hemolizăβ pe
geloza sange.
• Identificarea β – galactozidazei la
coliformi
• Identificarea b – glucuronidazei la E. coli
Mediu selectiv cromogen (Oxoid)

•E. coli
•coliformi
REZISTENTA
• rezistentă in mediul extern
• distrusă de
– antisepticele şi dezinfectantele uzuale
– de coloranţi
▪ verde de malachit
▪ cristal violet
REZISTENTA
• capacitate deosebită de adaptare la modificările de
mediu:
– prezenţa unor minerale
– modificări de pH
– temperatură
– osmolaritate.
• poate sesiza prezenţa sau absenţa unor substanţe
chimice sau gaze in mediul său de viaţă şi, cu ajutorul
cililor, se poate apropia sau indepărta de acestea.
• poate să devină imobilă şi să producă fimbrii de
adeziune care să-I permită aderarea de substratul
specific.
REZISTENTA
• Răspunde la modificările de temperatură sau
osmolaritate:
– Isi modifică dimensiunea porilor prin modificări ale
porinelor constituente ale membranei externe
▪ Isi poate mări dimensiunea porilor
▪ pentrua acumula moleculele
mari de nutrienţi
▪ pentrua elimina substanţele
inhibitoare
REZISTENTA
• are un mecanism complex de reglare a
metabolismului celuleibacteriene care ii
permite să-şi asigure o viaţă uşoară:
– sintetizează doar acele enzime necesare
utilizării compuşilor din mediu
– Opreştesinteza enzimelor necesare obţinerii
unor metaboliţi atunci cand aceştia sunt
prezenţi in mediu de unde ii poate folosi ca
atare
REZISTENTA
Dezvoltă rezistenţă faţă de substanţele
antibacteriene:
• prin elaborarea de enzime care
hidrolizează betalactaminele
▪ penicilinaze
▪ cefalosporinaze
• prin mutaţii care afectează porinele
devenind astfel rezistente faţă de
aminglicozide
STRUCTURA ANTIGENICA
• antigenul „O” sau antigenul somatic
– specificitate de grup
– corespunde poliozidelor fixate pe lipopolizaharidele peretelui
bacterian
– termostabil
– acido-alcoolo-rezistent
• prin reacţii de aglutinare au fost identificate 180 de
serogrupe antigenice „O”
• multe serogrupe „O” ale tulpinilor de Escherichia coli
prezintă reacţii incrucişate cu antigene ale unor tulpini de
Klebsiella, Salmonella, Providencia, Vibrio;
• Alte antigene „O” sunt comune cu grupul Shigella
• antigenul „H” sau antigenul flagelar
– specificitate de tip
– prezent doar la tulpinile ciliate
– format dintr-o proteină specifică numită
flagelină
– termolabil
– inactivat de alcool
– prin reacţii de aglutinare au fost evidenţiate,
greu, 56 de serotipuri „H”
• antigenul „K” sau antigenul capsular
– specificitate de tip
– natură polizaharidică
– a fost identificat la:
▪ tulpini uropatogene de Escherichia coli
▪ la tulpini implicate in cazuri de meningită
neo-natală (antigen K-1)
– determină O-inaglutinabilitatea tulpinilor care-l posedă
• se cunosc 103 antigene „K”
• antigenul B
– cu diferitele sale variante, este un antigen de
suprafaţă
• antigenele de aderenţă
– de natură proteică
– adezine
– pili
– fimbrii
• pe baza antigenelor O, H şi K au fost
identificate peste 700 de serotipuri de E. coli
• serotipia este utilă in identificarea acelor tulpini
implicate procese patologice umane.
CARACTERE DE PATOGENITATE
• Adezine
– CFAI / CFAII
– fimbrii tip 1
– fimbrii P (PAP)
– fimbrii S
– intimina (adezina non-fimbrială)
• Invazine
– hemolizina
– siderofori
– “invazine” Shigella-like
• Mobilitate/chemotaxie
– flageli
• Toxine
– Toxina LT
– toxina ST
– Toxina Shiga-like
– citotoxine
– endotoxina (LPS)
• Factori cu rol antifagocitar
– capsula
– antigenul K
– LPS
• Factori protectori la reacţia bactericidă a serului
– LPS
– antigenul K
• Factori protectori faţă de răspunsul imun
– capsula
– antigen K
– LPS
– variaţia antigenică
• Factori genetici ai patogenităţii
– schimb de material genetic prin transducţie şi conjugare
▪ plasmide transmisibile
▪ plasmide de rezistenţă la antibiotice
▪ plasmide pentru factorii de virulenţă
▪ plasmide pentru producerea toxinelor
BOALA LA OM
• Infecţii intestinale →patotipuri diareigene
• Infecţii extra-intestinale
• infecţii urinare →patotipuri uropatogene
• infecţii intraabdominale
• bacteriemie
• şoc endotoxinic alte patotipuri
• meningita neontală
• infecţii nosocomiale
PATOTIPURI DE ESCHERICHIA
COLI
• Infecţii intestinale
– ETEC (enterotoxigenic Escherichia coli)
– EPEC (enteropathogenic Escherichia coli)
– EHEC (enterohaemorrhagic Escherichia coli)
– EIEC (enteroinvasive Escherichia coli)
– EAggEC (enteroaggregative Escherichia coli)
• Infecţii extra-intestinale
– ExPEC (extra-intestinal pathogenic Escherichia coli)
▪ UPEC (uropathogenic Escherichia coli)
INFECTII INTESTINALE
ETEC (enterotoxigenic Escherichia coli)
• fimbrii de adeziune: CFA I, CFA II, K88, K99
• produce enterotoxine
– LT (⇑ AMPc) →secreţie de apă şi electroliţi
– ST (⇑GMPc)
• non invazive
• simptome
– diaree apoasă
– fără inflamaţie
– fără febră
– “diareea călătorilor”
▪ calitatea apei potabile in lume/
EPEC (enteropathogenic Escherichia coli)
• adezine: EPEC adherence factor (EAF),
intimina
• enterotoxina “shiga-like” invazia şi modificarea
ultrastructurii→ celulelor
din epiteliul intestinal
• moderat invazivă
• simptome
– diaree apoasă
– fenomene inflamatorii reduse
– fără febră
EHEC (enterohaemorrhagic Escherichia coli) =
O157H7
• adezine: intimina, E. coli common pilus (ECP)
• enterotoxină Shiga (inactivează 60S ribozomal)
• moderat invazivă
• simptome
– colită hemoragică
– răspuns inflamator intens
– ! copii - uremie hemolitică (2-7%)
EIEC (enteroinvasive Escherichia coli)
• adezine non-fimbriale
• nu produce toxine
• invazive (distrugere mecanică a celulelor
intestinale)
• copii
• simptome
– inflamaţie severă
– febră
– diaree muco-sanguinolentă
EAggEC (enteroaggregative Escherichia coli)
• adezine
• toxine: enterotoxină ST, hemolizină
• neinvazivă
• copii mici
• simptome
– diaree apoasă persistentă
– fără febră
– fără inflamaţie
INFECTII EXTRA-INTESTINALE
• ExPEC (extra-intestinal pathogenic E. coli)
• cauzează o varietate de sindroame clinice
– infecţii urinare (UPEC *)
– infecţii intra-abdominale
– pneumonie nosocomială
– meningită neonatală
– endocardită infecţioasă
– sepsis
• patogen extracelular
• toxine: hemolizine, citotoxine necrotizante
UPEC (uropathogenic E. coli)
• responsabile de 90% din infecţiile tractului
urinar
• afectate cu precădere femeile tinere
– active sexual
– colonizate iniţial in intestin cu tulpini UPEC
• principalul factor de patogenitate: pilii P
– afinitate spre celulele epiteliului urinar şi eritrocite
• tulpinile uropatogene aparţin
– serotipurilor O 1,2,4,6,7,16,18,75
– serotipurilor K 1,2,3,12,13
Infecţii intra-abdominale
• supuraţii peritoneale, biliare, apendiculare,
genitale
– tulpinile au proprietăţi antifagocitare
– au acţiune citotoxică asupra polinuclearelor
– posedă sisteme de captare a fierului
• Bacteriemie
– cauzată de tulpini de E. coli cu mare capacitate
invazivă
• posedă siderofori, citotoxine, capsulă şi lipopolizaharide care
asigură protecţia faţă de acţiunea bactericidă a serului
Meningita neo-natală
• 80% - cauzate de tulpini de E. coli care sintetizează
antigenul capsular K-1 (NMEC - Neonatal Meningitis E.
coli)
• asociată cu septicemie şi ITU la copii
• tulpinile ajung din naso-faringe sau din tractul intestinal
in torentul sanguin şi pe această cale la meninge
Infecţii nosocomiale
• datorate răsp 穗 dirii infecţiei de către personalul medical
sau prin instrumentarul medical la pacienţi care prezintă
factori predispozanţi
▪ diabet, traumatisme, boli pulmonare cronice etc
Şoc endotoxinic
• apare in urma distrugerii masive de celule de E.
coli
• eliberare bruscă a unei mari cantităţi de
endotoxină
• eliberare masivă de
• interleukină-1
• factor de necroză tisulară (TNF)
• sindrom de răspuns inflamator sistemic
• febră, hemoragii, CID, colaps circulator
TRATAMENT
• In raport cu localizarea infecţiilor
– amoxicilină
– peniciline, cefalosporine
– carbapeneme
– trimethoprim-sulfamethoxazole (Biseptol)
– ciprofloxacin
– nitrofurantoin
– aminoglicozide
In conformitate cu rezultatele antibiogramei
• ! producere de β-lactamaze cu spectru extins
▪ ineficienţa penicilinelor şi cefalosporinelor
PROFILAXIE
• respectarea igienei
– colective
– personale
– alimentare
GENUL SHIGELLA
CLASIFICARE
Genul Shigella grupează 4 specii
• Shigella dysenteriae (Grup A)
• Shigella flexneri (Grup B)
• Shigella boydii (Grup C)
• Shigella sonnei (Grup D)
HABITAT
• bacterii strict adaptate omului
• Intotdeauna patogene
• Intilnite in intestinul şi materiile fecale ale:
– bolnavilor
– convalescenţilor
– Purtătorilor aparent sănătoşi
• Singurele animale care pot fi gazde
accidentale sunt primatele captive care vin
in contact cu oamenii.
CARACTERE MORFO-
TINCTORIALE
• bacili Gram negativi
• neciliaţi
• necapsulaţi
• nesporulaţi
CARACTERE CULTURALE
• bacterii aerobe, facultativ anaerobe
• se dezvoltă bine la 37°C
• pe medii slab şi moderat selective şi
diferenţiale pentru enterobacterii:
• CLED, ADCL, McConkey, SS
▪ colonii “S”,
▪ lactozo-negative
▪ transparente
CARACTERE CULTURALE
Shigella spp.
ADCL
colonii lactozo-
negative
CARACTERE CULTURALE
Shigella spp.
mediu SS
colonii lactozo-
negative
CARACTERE CULTURALE
Shigella spp.
mediu CLED
colonii lactozo-negative
• oxidazo-negative
• reduce nitraţii la nitriţi
• fermentează glucoza, fără producerede gaz
• fermentează doar citiva carbohidraţi
• numai citeva tulpini decarboxilează ornitina
• după prezenţa sau absenţa fermentaţiei

manitei, shigelele pot fi impărţite in două mari
subgrupe biochimice:
– Grupul manito-negativ (grupulA)
– Grupul manito-pozitiv (grupele B,C,D)
• Nu produc indol (excepţie Shigella
flexneri)
• Nu formează hidrogen sulfurat
• Nu descompun lactoza
• Nu metabolizează urea
• Nu folosesc citratul ca unică sursă de
carbon
REZISTENTA
• rezistă
– 10 zile in praf uscat,
– 9 zile in ape la 7-10°C,
– Două săptămani pe lenjerie,
– 1-2 săptămani in alimente,
– 2 luni in gheaţă.
• inactivate in 10 minute la 50-60°C.
• sensibili la
– Antagonismul microbian
– la bacteriofagi specifici.
Alte antigene ale tulpinilor Shigella sunt:
• Toxina Shiga
▪ exotoxină termolabilă exprimată de
Shigella dysenteriae serotip 1
• ShET 1 şiShET 2
• Ipa (Invasion Plasmid Antigens)
• Ics (InterCellular Spread Protein)
• răspuns imun neprotectiv;
• imunitatea in dizenterie are un caracter
predominant local, la nivelul colonului, cu
o durată de 6-12 luni
• După administrare de vaccin Shigella
dysenteriae
– IgA vor reacţiona cu tulpina omologă
• Virulenţa
– exclusiv prin multiplicarea ei in epiteliul
colonului gazdei umane
• Factorii de virulenţă
– codificaţi plasmidic
– au funcţii identice la toate speciile Shigella
• Invasion Plasmid Antigens B şiC (IpaB
şi C)
• InterCellular Spread A şi B (Ics B şiC)
• Toxina Shiga
• Enterotoxina ShET 1
• Enterotoxina ShET 2
BOALA LA OM
• Shigeloza este o boală diareică acută care
apare ca urmare a infecţiei pe cale orală
cu Shigela spp.
• Mecanismul patogenic al shigelozei
implică:
– prodromul diareicenterotoxic şi / sau citotoxic
– inflamaţia colonuluimediată de citokine;
– necroza epiteliului colonului
Boala la om-patogeneza
efectul invaziv • Shigella
• celulele M din plăcile Peyer
• Shigella - fagocitată de
macrofage
• apoptoza macrofagelor eliberare de IL-1

infectate
• Shigellele eliberate spre aflux al PMN

suprafaţa bazolaterală a
enterocitelor adiacente
• Bacteriile infectează INFLAMAŢIE

enterocitele prin
endocitoză +
NECROZĂ
EPITELIALĂ
BOALA LA OM
efectele exotoxinei Shiga
• Efectul enterotoxic
▪ aderarea toxinei Shiga de receptorii intestinului subţire
▪ blocarea absorbţiei electroliţilor, glucozei şi aminoacizilor din
lumenul intestinal
• Efectul citotoxic
▪ inhibarea sintezei proteinelor
▪ cauză a morţii celulare, leziunilor microvasculare a intestinului şi a
hemoragiei locale
▪ duce la apariţia abceselor parietale in ileonul terminal, apoi a
necrozei, ulceraţiei şi hemoragiei
• Efectul neurotoxic
▪ are ca semne febra şi crampele abdominale
• Shigeloza = dizenteria bacteriană
• boală diareică acută
• evoluţie autolimitantă datorită capacităţii regenerative a
epiteliului intestinal.
• debut după 2-5 zile de la ingestia a 100-1000 de bacterii
▪ febră, diaree apoasă, colici abdominale intense.
• perioada de stare
▪ 30-40 scaune nefecaloide, cu mucus, puroi şi s 穗 ge.
• deshidratare, tenesme rectale
TRATAMENT
tratamentul antibiotic al dizenteriei
• doar in cazurile severe de boală
• la pacienţii varstnici
• la copii
• tratamentul antibiotic - conform antibiogramei
▪ se reduce durata bolii de la aproximativ 5-7 zile
pană la aproximativ 3 zile şi perioada excreţiei
de Shigella in covalescenţă
EPIDEMIOLOGIE
S. flexneri
• cea mai răspandită specie in lume
• 60% din infecţiile din ţările in curs de dezvoltare
S. sonnei
• 77% din infecţiile din ţările dezvoltate
S. dysenteriae
• cauzează epidemii
▪ in ţările foarte slab dezvoltate, fără sisteme de
canalizare corespunzătoare
▪ lagăre de refugiaţi, comunităţi inchise
PROFILAXIE
Profilaxie nespecifică
• controlul şi siguranţa rezervelor de apă
• controlul standardizat al sanitaţiei generale
• igiena alimentară, comunitară şi personală
Profilaxia specifică
• vaccin dizenteric viu „Vadizen”
• produs de Institutul „Dr. I. Cantacuzino” din Bucureşti
• constituit dintr-o suspensie de bacili S. flexneri 2a
• (varianta apatogenă–T32)
• administrare orală
• imunitatea durează 6-12 luni.
GENUL SALMONELLA
Definitie. Încadrare
• cuprinde o singură specie Salmonella enterica
➲ această specie cuprinde peste 2300 serotipuri
diferentiate pe baza antigenelor somatice O si
flagelare H.
➲ Subspeciile acesteia sunt
– Salmonella enterica (subsp. I)
– Salmonella salamae (subsp. II)
– Salmonella arizonae (subsp. IIIa)
– Salmonella diarizonae (subsp. IIIb)
– Salmonella houtenae (subsp. IV)
– Salmonella bongori (subsp. V)
– Salmonella indica (subsp. VI)
Definitie. Încadrare
• subspeciile sunt la rândul lor divizate în
serovaruri:
– Salmonella serovar Typhimurium,
– Salmonella serovar Enteritidis,
– Salmonella serovar Typhi,
– Salmonella serovar Paratyphi,
– Salmonella serovar Cholerae suis etc.
HABITAT
• tractul intestinal al oamenilor si animalelor
• toate serovarurile de Salmonella enterica subspecia
enterica sunt parazite pentru om si mamifere
• celelalte subspecii se întâlnesc preponderent la păsări si
animale cu sânge rece.
• omul si animalele determină poluarea
– solului,
– apelor reziduale,
– apelor de suprafaă
• în care pot supravieui de la câteva luni până la câiva ani de zile,
– dacă condiiile de temperatură, umiditate si pH suntfavorabile
HABITAT
• în mediul înconjurător
– doar supravieuiesc,
– multiplicarea lor fiind nesemnificativă.
• Majoritatea serovarurilor nu au specificitate de
gazdă
– exceptie
• serovarurile Typhi si Paratyphi cu specificitate pentru om,
• serovarul Abortus ovis pentru ovine,
• serovarul Typhisuis pentru porci,
• serovarul Gallinarum
• serovarul Pullorum pentru păsări
CARACTERE
MORFOTINCTORIALE
• bacili Gram negativi,
• fără capsulă,
• nesporulati,
• prezintă flageli
peritrichi care asigură
mobilitatea
– exceptie S. gallinarum
si S. pullorum
Salmonella – preparat Gram
Salmonella -cili
• enterobacterie aerobă, facultativ anaerobă
• poate creste foarte usor pe majoritatea mediilor
de cultură
• creste pe mediile selective si diferentiale care
contin săruri biliare
• determină colonii lactozo–negative de tip “S”.
• producerea de H2S, evidentiată prin aparitia
unei pete de culoare neagră în centrul coloniilor,
• colonii „în ochi de pisică”
Salmonella – geloză sânge
Colonii de tip “S”
Salmonella –mediu ADCL
Colonii lactozo-negative
Salmonella –mediu SS
colonii “în ochi de pisică”
• Mediile de îmbogătire pentru Salmonella sunt
– mediul selenit azid de sodiu
– bulion Müller-Kauffmann
• se dezvoltă în 24 de ore si chiar mai rapid la
40°C.
• după 24-48 de ore pot vira în cărămiziu
culoarea mediului cu selenit cu sau fără depozit
si pot duce la decolorarea mediului Müller–
Kauffmann.
• lactozo–negative;
• fermentează glucoza cu formare de acid
si gaz.
• S. typhi - singura specie care produce
doar acid, fără gaz.
• nu formează indol si urează
• descompun proteinele cu eliberare de
H2S
• folosesc citratul ca unică sursă de carbon
REZISTENTA
• germeni rezistenti;
– în solul păsunilor pot supravieui până la 200 de zile,
– în apă câteva luni
– în alimente între 10 si 180 de zile,
– în pulberile de ouă 4 ani.
• sensibile la căldură
– distruse în 5 minute la 100°C;
• dezinfectantele le distrug în 30-120 de minute
REZISTENTA
• Sunt sensibile la aciunea
– cloramfenicolului,
– streptomicinei, tetraciclinei,
– ampicilinei etc.
– a bacteriofagilor specifici.
• Din ce în ce mai frecvent se identifică
tulpini care prezintă plurirezistentă la
antibiotice, acestea fiind implicate în
infeciile nozocomiale.
Antigenul somatic O
• rezistent la căldură si alcool
• format din fractiuni antigenice notate cu cifre
romane (I,II,III,XI)
• 67 structuri antigenice diferite
– folosite pentru identificare serologică
– prezintă specificitate de grup
• încadrarea salmonelelor în serogrupe
• notate cu litere majuscule
• fiecare grupă contine serovaruri
• Salmonella care nu posedă secventa completă
de unităti repetitive a polizaharidului O
– se numesc „rough”
– determină colonii R
– sunt în general avirulente sau putin virulente
• Salmonella care posedă secventa completă de
unităti repetitive a polizaharidului O
– se numesc „smooth”
– determină colonii S
– sunt virulente
• Antigenul de suprafată Vi
– poate masca antigenul O
– determină inaglutinabilitate O în reactiile serologice
– întâlnit doar la trei serovaruri Salmonella:
• Typhi,
• Paratyphi C
• Dublin
– este asociat virulentei si invazivitătii
– Determină
• o leucopenie,
• o scăderea nivelului complementului seric
• o capacitatea de multiplicare intrafagocitară
• reprezintă substratul de fixare al bacteriofagilor
• Antigenele flagelare H
– proteine labile termic
– situate la nivelul cililor
– peste 50 de antigene H
• care pot să fie subtipate ca antigene partiale
• se pot prezenta sub una sau sub ambele forme:
– faza 1 si/sau faza 2.
• este notat cu
– o singură cifră,
– o literă mică a alfabetului
– cu litera „z” urmată de un sufix
• Endotoxina (lipopolizaharidul LPZ)
– joacă un rol important în patogeneza multor
manifestări clinice:
• febra,
• activarea complementului seric,
• activarea kininelor,
• activarea sistemelor de coagulare,
• scăderea contractilitătii miocardului
• alterarea functiilor limfocitelor.
• responsabilă, în parte, pentru multe manifestări ale
socului septic ce poate apărea în infectii sistemice
Identificare prezumptivă a serogrupelor
de Salmonella
Reactie de latex-aglutinare
RASPUNSUL IMUN
• După infectia cu Salmonella serovar Typhi
si Salmonella serovar Paratyphi apar în
circulatie anticorpi circulanti anti-O,anti-H,
anti-Vi asigurând imunitate pe viată.
• După gastroenterite cu Salmonella
– imunitatea dobândită lipseste de obicei
– anticorpi secretori sau ai mucoasei tip IgA
protejează intestinul împotriva salmonelelor
Boala la om
• Salmonelozele includ 5 sindroame:
– gastroenterite;
– febre enterice;
– septicemie;
– infectii focale;
Gastroenteritele determinate de serovaruri
Salmonella
• salmoneloza - o zoonoză
• mecanismele de patogenitate:
– atasarea si supravieuirea intracelulară datorate
antigenelor de suprafată;
– invazivitatea: salmonelele penetrează mucusul, aderă
si invadează enterocitele ileonului si ajung astfel si în
tesutul subepitelial;
• infectia la nivelul tractului gastro-intestinal este limitată de
către polimorfonucleare
• microorganismele se pot răspândi pe cale hematogenă si
către alte locuri din organism
Salmonella
• răspunsul inflamator stimulează AMPc si
activează secretia de fluid în lumenul
intestinal, ceea ce determină aparitia
scaunelor diareice;
• distructia epitelială apare spre finalul bolii;
• efectul exotoxinelor LT, ST nu s-a
identificat încă, pe când citotoxina este
implicată în invazia si distructia celulară.
Salmonella
• pătrund pe cale digestivă
• ingerati într-un număr mai mare de 105 pot declansa
boala la adultul sănătos.
• aciditatea gastrică distruge majoritatea germenilor
ingerati.
• contaminarea masivă se realizează
– prin ingestia alimentelor în care germenii s-au multiplicat ca
într-un mediu de cultură
– de la persoană la persoană pe cale fecal-orală
• Nou născutii si copii mici sunt mult mai sensibili la
infectie care poate fi indusă de ingerarea unui număr mic
de bacterii
Salmonella
• Incubatia - de la câteva ore până la o zi
• microorganismele se multiplică în epiteliul
intestinal, provoacă un sindrom inflamator
intestinal cu diaree mucopurulentă si
sangvinolentă
• la debut diareea este însotită de greturi si
vărsături;
• în perioada de stare a bolii - febră, colici
abdominale, mialgii si cefalee
• la nou născuti deshidratarea poate duce la o
stare de toxicoză gravă
Salmonella
• boală benignă
• rar – septicemia - complicatie la
imunocompromisi
• posibile localizări extraintestinale:
– meningita cu Salmonella la copii, osteite etc.
• persoanele care au fost infectate cu serovaruri
non-tifoidice de Salmonella sunt contagioase 3
luni de zile
• În tara noastră marea majoritate a salmonelelor
care determină gastroenterite sunt reprezentate
de serovarurile Typhimurium si Enteritidis
Salmoneloze majore (febre enterale)–febra
tifoidă, febrele paratifoide
Serovarurile Typhi si Paratyphi sunt agenti etiologici ai
febrelor enterice
• salmonelele pătrund în organism pe cale digestivă
• antigenul Vi joacă rol în atasarea si supravietuirea
intracelulară:
• microorganismele trec în sânge prin enterocitele regiunii
ileocecale, infectând sistemul limfatic regional, apoi pe
cale sangvină si alte părti ale sistemului reticulo-
endotelial
• microorganismele sunt fagocitate de către macrofage si
monocite; în interiorul acestora salmonelele
supravieuiesc, se multiplică si sunt transportate către
ficat, splină si măduvă osoasă,unde continuă să se
replice;
• în timpul celei de a doua săptămâni, reintră în sânge
cauzând bacteriemia si infectând tractul biliar si alte
organe; endotoxemia determină cresterea si mentinerea
febrei
• în săptămânile 2-3 de boală se colonizează vezica
biliară si tractul intestinal; apar simptome diareice si
posibile necroze ale plăcilor Peyer
• endotoxina poate fi responsabilă de febra sau leziunile
enterice întâlnite în febra tifoidă.
• calea de pătrundere este digestivă
• transmiterea realizată de la persoană la persoană
• OMUL este singurul rezervor de infectie pentru aceste
serovaruri.
• incubare lungă de 1-3 săptămâni
– timp în care microorganismele traversează mucoasa intestinală
si invadează plăcile Peyer.
– de aici germenii trec în circulaia limfatică apoi în cea sangvină
determinând etapa septicemică a bolii
• tabloul de septicemie se caracterizează prin
– febră crescută
– stare generală alterată
– prostratie
– obnubilare
• simptomatologie digestivă (datorată
agresiunii intestinale, hepatice si asupra
vezicii biliare)
– anorexie,
– colici abdominale,
– constipatie sau diaree.
• Plăcile Peyer pot să ulcereze si să ducă la
perforatie intestinală si peritonită
Eliberarea endotoxinelor
• rol important în patogenia bolii
• pericolul administrării unei doze foarte mari de
antibiotic
– distrugerea bacteriene masive - deci eliberarea în
cantitate foarte mare de lipopolizaharide ale
membranei externe bacteriene - instalarea socului
endotoxinic
• după vindecarea bolii pacientul poate rămâne
purtător biliar de germeni timp de aproximativ un
an de zile.
Septicemiile
➲ asociate infectiilor oricărui organ sau sistem de către serovaruri
Salmonella.
Infectiile focale
➲ artrita reactivă aseptică postenteritică
➲ sindromul Reiter (artrită + uretrită + conjunctivită) au fost raportate
după aproximativ 3 săptămâni de la debutul enteritelor cu
Salmonella spp. la indivizi cu sistem de histocompatibilitate HLA B27
Salmonella în sânge
Tratament
• În gastroenterite
– se evită antibioterapia, boala fiind de obicei
autolimitată
– antibioterapie conform antibiogramei
– reechilibrare hidro-electrolitică
• În febre enterale
– spitalizarea si administrarea intravenoasă de
antibiotice
– tratament empiric: Ciprofloxacin, Ceftriaxone
– ajustare conform antibiogramei
– reduce perioada de stare la 3-5 zile (în loc de 3-4
săptămâni)
Tratament
• În infectiile nozocomiale la pacientii
imunocompromisi se pot întâlni si tulpini
de Salmonella plurirezistente la antibiotice.
• Purtătorii de Salmonella serovar Typhi în
vezica biliară
- interventie chirurgicală de îndepărtare a
vezicii biliare+ tratament cu ampicilină
• Această cale de tratare a purtătorilor
prezintă o eficacitate de 85%
Profilaxie
• cele mai importante rezervoare animale
sunt găinile, curcanii, porcii si vacile;
• se pot întâlni ca rezervoare si alte animale
domestice si sălbatice.
• supravietuiesc în ouă, pulberi de ouă,
carne crudă si produse animaliere
incomplet preparate termic
• transmitere: produsele animale
Profilaxie
Salmonelele sunt greu de eradicat, datorită rezervoarelor
importante de infectie reprezentate de oameni si
animale.
– reducerea purtătorilor animali reduce semnificativ expunerea
umană.
• prin măsuri care include:
– schimbarea practicilor de tăiere a animalelor pentru a reduce
contaminarea de pe carcasele acestora;
– protejarea de contaminare în procesele de prelucrare a alimentelor;
– asigurarea unui program de învăare a practicilor igienice pentru
personalul care manevrează alimentele în abatoare, fast-fooduri,
cofetării, restaurante;
– prepararea si refrigerarea adecvată a alimentelor în restaurante si
case;
– un program guvernamental de supraveghere a bolilor enterice
Profilaxie
• Vaccinurile sunt valabile pentru febra
tifoidă si sunt partial eficiente, în special la
copii.
• Nu există vaccin eficient pentru
salmonelozele netifoidice. Se continuă
cercetările în această arie prin acordarea
unei importante mari întelegerii
mecanismelor imunitare a infectiilor
enterice.

Curs 9 Enterobacteriaceae

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs 9 Enterobacteriaceae

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bacili gram negativi

• Genul (30 genuri)

• Enterobacteriile sunt responsabile de o

• nepretentiosi, cresc pe medii simple

-de culoare rosie

- se găseste la nivelul flagelilor

• Enterobacteriile pot fi identificate datorită

studii de hibridizare ADN-ADN

Mediu selectiv cromogen (Oxoid)

• după prezenţa sau absenţa fermentaţiei

• celulele M din plăcile Peyer

• apoptoza macrofagelor eliberare de IL-1

• Shigellele eliberate spre aflux al PMN

• Bacteriile infectează INFLAMAŢIE

S-ar putea să vă placă și