Fam.

Staphylococcaceae
LP 1
 Fam. Staphylococcaceae

 Manualul de Bacteriologie
Sistematică Bergey – 2004
 Genul Staphylococcus
 cel puțin 40 specii, dintre care
18 au fost izolate la om.

Sir Alexander Ogston

1844 - 1929
 Fam. Staphylococcaceae

GRUP Stafilococi coagulazo – negativi

Stafilococi = Alte specii de stafilococi
Staphylococcus
coagulazo - pozitivi (Staphylococcus spp.)
intermedius

GRUP GRUP
Staphylococcus Staphylococcus
aureus Gen simulans
Staphylococcus

GRUP GRUP
Staphylococcus Staphylococcus
epidermidis saprophyticus
 Stafilococi coagulazo - negativi

Grup Staphylococcus epidermidis

 Staphylococcus  Staphylococcus hominis

epidermidis sensu stricto
 Staphylococcus
auricularis
 Staphylococcus capitis
 Staphylococcus caprae
subsp. I
 Staphylococcus
haemolyticus
 Staphylococcus lugdunensis
 Staphylococcus pasteuri
 Staphylococcus
saccharolyticus
 Staphylococcus warneri
 Stafilococi coagulazo - negativi

Grup Grup
Staphylococcus saprophyticus Staphylococcus intermedius

 Staphylococcus  Staphylococcus schleiferi

saprophyticus
 Staphylococcus xylosus
 Staphylococcus cohnii
 Caractere generale:

Caractere morfo – tinctoriale:

 coci Gram (+), dispuşi izolat, în
perechi, în scurte lanţuri (3 – 4
coci) şi grămezi neregulate
 0,5 – 1,5 μm.

 imobili

 nesporulaţi
 Caractere generale:
Caractere biochimice:
 facultativ anaerobe, dar cresc mai bine aerob

 nepretenţiosi nutritiv (cultivă pe majoritatea mediilor

uzuale)
 tolerează concentraţii de peste 5% NaCl (se pot
cultiva pe medii cu sare: mediul Chapman –
Mannitol Salt Agar)
 unele specii sunt chiar halofile (tolerează concentraţii
de 10 – 15% NaCl
 catalază – (+)
 Habitat
 speciile umane de stafilococi coagulazo – (-)
colonizează nările şi tegumentul.
 S. epidermidis – omniprezent în biotopurile
tegumentare
 celelalte specii au tropisme pentru anumite
biotopuri:
 scalp
 faţă
 conduct auditiv extern
 Habitat

Staphylococcus aureus colonizează:

 vestibulul nazal
 mucoasele organelor cavitare cu
comunicare la exterior (colon, vagin)

de aici contaminează frecvent tegumentul,

preferând zonele cu umiditate ridicată
(axile, perineu, plici interdigitale etc.)
 20 – 40% purtători sănătoşi de S. aureus –
populația comunitară
 40 – 70% purtători sănătoşi de S. aureus
în mediul de spital
FLORA NORMALĂ DIN ORGANISMUL
UMAN
 Patologie infecţioasă
S. aureus
S. aureus:
 infecţii ale pielii, cele mai comune
localizări:
 foliculite
 furuncule

 carbuncule

 celulită

 impetigo

 infecţii ale plăgilor

 Patologie infecţioasă
S. aureus
Aceste infecţii superficiale se pot extinde:
 prin continuitate
 pe cale limfatică
 pe cale sangvină (bacteriemie, septicemie)
cauzând infecţii grave:
 endocardite
 meningite
 pneumonii
 pioartrite
 osteomielite
etc.
Patologie infecţioasă
S. aureus
 Patologie infecţioasă
S. aureus

 Infecţii profunde primare (localizarea superficială

iniţială poate trece neobservată):
 Pneumonii stafilococice:
 vârstnici
 complică pneumoniile virale
 în mediul de spital,
 complică BPCO,
 după intubaţie sau aspiraţie pulmonară
 Patologie infecţioasă
S. aureus

 izbucniri nosocomiale cu diverse localizări:

 plagă chirurgicală
 infecţii de shunt ventricular
 peritonită la pacienţi cu dializă peritoneală continuă
 infecţii urinare
etc.
 Patologie infecţioasă S. aureus
 infecţii legate de
diferite dispozitive
protetice:
 proteze articulare

 valve cardiace

 stenturi vasculare

 stimulator cardiac

 catetere
intravenoase
 catetere urinare

etc.
 S. aureus meticilino-rezistent (MRSA)

Gena mecA Prevalenţa în Europa

 Patologie infecţioasă
Stafilococi coagulazo (-) - SCN

 utilizarea pe scară largă a procedurilor medicale

invazive (sonde, catetere din materiale plastice
introduse în organism în scop terapeutic) şi a
inserţiilor protetice (valve cardiace, shunturi,
proteze vasculare şi articulare etc.)
 S. epidermidis sensu stricto – cel mai înalt efect
patogen
 Patologie infecţioasă
S. epidermidis sensu stricto
 infecţii nosocomiale în secţii de nou – născuţi şi oncologie – I
cauză a bacteriemiilor în aceste unităţi
 infecţii în secţii de chirurgie cardio – vasculară: mediastinite,
infecţii de pace – maker, infecţii de grefă vasculară, endocardită
asociată cu valve protetice
 patogen primar în infecţiile asociate cu shunturile LCR, protezele
articulare, dispozitivele ortopedice
 infecţii articulare – în absenţa – factorilor predispozanţi
 osteomielită – mai rar
 peritonită asociată cu dializa peritoneală ambulatorie continuă
 infecţii ale tractusului urinar: cistită, uretrită, pielonefrită
 Patologie infecţioasă: S. haemolyticus

 endocardită, chiar în absenţa valvelor protetice

 septicemie
 peritonită
 infecţii ale tractului urinar
 infecţii ale plăgilor chirurgicale
 infecţii ale osului
 infecţii ale articulaţiilor
 Patologie infecţioasă
S. lugdunensis; S. schleiferi
 patogeni oportunişti  osteite
semnificativi
 osteoartrite cronice
 pot coloniza
cateterele, drenurile,  infecţii ale protezelor
alte dispozitive vasculare
introduse în organism  infecţii cutanate
 endocardite pe valve  infecţii ale plăgilor
protetice sau native  infecţii ale lichidului
 septicemii peritoneal
 abcese cerebrale  infecţii de cateter
 infecţii profunde
 Patologie infecţioasă
S. saprophyticus

 agent etiologic frecvent implicat în infecţiile tractului

urinar la femei tinere, în perioada fertilă (în acest caz, se
acceptă o concentrație de 50.000 UFC/ml. urină)
 uretrite negonococice
 prostatite
 infecţii ale plăgilor
 septicemii
 Patologie infecţioasă
SCN

 capacitatea unor tulpini de SCN de a se dezvolta

pe suprafeţele electronegative ale corpilor străini
ca microcolonii formate din bacterii şi glicocalix
(“slime”) sub forma unui biofilm – unul dintre
factorii principali de patogenitate care
promovează dezvoltarea infecţiei cu aceste
microorganisme.
Producerea de biofilm
 Patologie infecţioasă
SCN

 infecţiile cu tulpini de SCN meticilino – rezistente,

cu rezistenţă multiplă la antibiotice pun probleme
medicale dificile, mai ales în tratamentul
pacienţilor cu valve cardiace protetice.
 Dg. de laborator:
1. Recoltarea produselor patologice

 secreţie puroi – leziuni superficiale

 hemocultură
 spută
 colecţie purulentă – abcese profunde
 urocultură
 alte lichide
 secreţie nazală
 secreţie otică
 secreţie conjunctivală
 Dg. de laborator:
2. Examinarea microscopică a produselor patologice

Frotiu Gram din secreție puroi: PMN, floră microbiană

monomorfă, reprezentată de: coci Gram – pozitivi, izolați,
in diplo, în grămezi
 Caractere microscopice:

 pe frotiul direct din prelevatul clinic colorat Gram,

stafilococii au aspect de coci Gram (+) sau Gram –
variabili, izolaţi, în perechi, în lanţuri scurte sau în
grămezi, intra- şi extracelulari.
 Dg. de laborator:
3. Izolarea pe mediile de cultură:
 medii de cultură neselective: geloză – sânge
 medii de cultură selective:
 bulion thioglicolat,
 agar hiperclorurat cu manitol şi rosu fenol (mediul
Chapman),
 agar Vogel – Johnson
 agar Baird – Parker
 medii de cultură diferenţiale:
 agar trehaloză – manitol
 bulion trehaloză – manitol
 mediu de îmbogăţire:
 mediu hiperclorurat Chapman
 Caractere de cultură:
 se dezvoltă uşor, în 18 – 24 h, pe medii nutritive simple în
aerobioză
 temperatura optimă de creştere: 37°C
 pH optim = 7,5
 mediile lichide sunt tulburate omogen, cu depozit granular
în partea inferioară a tubului de cultură
 colonii cu aspect S, cremoase, rotunde, Ø: 2 – 3 mm.,
margini perfecte, suprafaţa netedă, bombată şi lucioasă.
 Caractere de cultură:

Geloză cu 5% sânge berbec: Mediul Chapman: colonii manitol -

pozitive

colonii manitol -
negative+
 Caractere de cultură:
S. aureus

Mediul Agar Columbia cu 5% sânge de berbec: Mediul Chapman: colonii S, de

colonii de tip S, rotunde, margini regulate, culoare gălbenă, cu virajul de
suprafața convexă, de culoare gălbuie, produc culoare al mediului în galben
hemoliză completă în jurul coloniilor (colonii manitol – pozitive)
 Caractere de cultură:
 tulpinile cu deficienţe ale peretelui celular, provenind
din probe care conţin substanţe antimicrobiene sau
supuse unor tratamente termice pot da naştere pe
mediile solide, unor colonii de tip G (glossy – lucios),
pitice sau G – R (rough – rugos) mici, cu margini
imperfecte, granulate, fără hemoliză
 nu tulbură mediul lichid în care sunt însămânţate şi apar
ca un depozit granular în partea inferioară a tubului de
cultură.
 Caractere de cultură:
zonă de hemoliză
completă a mediului

 pe mediile cu 5 – 8% sânge defibrinat de berbec sau de

bou, S. aureus şi S. haemolyticus produc o zonă circulară
de hemoliză în jurul coloniei
 hemolizina α a S. aureus determină hemoliza totală cu
clarificarea completă a mediului
 β – hemolizina tulpinilor animale de S. aureus, întâlnită
ocazional şi la tulpini umane, determină o hemoliză de
tip “cald – rece”: zone de hemoliză incompletă la 37°C,
care, după expunerea culturii câteva ore la 4°C, devine
completă, similare celei produse de hemolizina α.
 Caractere de cultură:
pigment galben –
citrin al coloniei

 prezenţa pigmentului carotenoid, portocaliu sau galben – citrin –

caracteristică relativ constantă a tulpinilor de S. aureus.
 dar si unii SCN pot produce pigment: S. saprophyticus, S. hominis,
S. haemolyticus
 pigmentogeneza coloniilor pe mediile nutritive simple sau cu
adaos de sânge defibrinat poate întârzia timp de 24 – 48 h. în
cazul tulpinilor de S. aureus supuse unui tratament nefavorabil
dezvoltarii lor (antibiotic, antiseptic, termic etc.)
 pigmentogeneza – este absentă în anaerobioză
 mediile cu suplimente organice complexe (ser, ou) favorizează
pigmentogeneza.
 Caractere de cultură

 pe mediul Baird – Parker, după 24 h. incubare, coloniile

de S. aureus au Ø: 1 – 1,5 mm., sunt convexe, negre
strălucitoare cu o îngustă bordură albă şi înconjurate de
un halou clar cu Ø: 2 – 5 mm.
 alţi stafilococi: colonii negre, dar fără halou clar
 coloniile unor tulpini de S. epidermidis determină un
halou larg, opac, bordat cu o zonă clară, îngustă.
 Mediul Baird - Parker

S. aureus Alte specii de stafilococi

 Caractere microscopice:

 pe frotiul colorat Gram efectuat din

culturi pe mediu solid, stafilococii apar
sub forma de coci perfect rotunzi,
dispusi in grămezi neregulate,
asemănătoare “ciorchinilor de strugure”
 pe frotiurile efectuate din prelevate sau
culturi în mediu lichid pot apărea şi
izolaţi, în perechi, tetrade sau lanţuri
scurte de 3 – 4 celule.
 Caractere microscopice:

 în condiţii de stress metabolic (temperatură, pH, presiune

osmotică, factori antimicrobieni etc.) pot deveni Gram –
variabili: în aceeaşi grămadă, alături de coci Gram (+) apar
mai mulţi sau mai puţini coci Gram (-).
 odată cu anomalia tinctorială apar de regulă şi anomalii
morfologice: forme uşor alungite, cu contur imperfect
 Identificare preliminară:

Etapele cheie ale identificării

stafilococilor:
1. Diferenţierea Fam.
Staphylococcaceae de Fam.
Streptococcaceae:
 aspectul microscopic
 morfologia coloniilor
 testul catalazei
Stafilococi Streptococi
 Identificare preliminară:
2. Diferenţierea genului Staphylococcus de genul
Micrococcus:
 testul sensibilităţii la furazolidon (100 μg/disc)
 testul producerii de acid din glucoză în anaerobioză
 testul sensibilităţii la lizostafin
 testul producerii de acid din glucoză în aerobioză în
prezenţa eritromicinei în concentraţie de 0,4 μg/ml
 testul modificat pentru oxidază
 testul sensibilităţii la bacitracină (0,04 U/disc)
 Identificare preliminară:
3. Diferenţierea S. aureus de celelalte specii de
stafilococi:
 caractere de cultivare

 testul coagulazei legate (testul pe lamă)

 testul coagulazei libere (testul în tub)

 testul proteinei A

 testul termonucleazei

 testul fermentării manitei în anaerobioză

3. Diferenţierea S. aureus de celelalte specii de
stafilococi:

Stafilococi GRUP Stafilococi

coagulazo - Staphylococcus coagulazo -
pozitivi intermedius negativi

GRUP GRUP
Staphylococcus Staphylococcus
aureus Gen simulans
Staphylococcus

GRUP GRUP
Staphylococcus Staphylococcus
epidermidis saprophyticus
 Testul coagulazei legate

Tehnica coagulazei legate:

 se pipetează o picătură de
Testarea coagulazei legate prin
plasmă citratată latexaglutinare
 se descarcă colonia de
testat și se emulsionează în Test pozitiv:
picătura de plasmă
 se omogenizează 2 min. • S. aureus Test negativ:
 Reacție +: apar agregate • S. lugdunensis • ceilalți SCN
vizibile cu ochiul liber
• S. schleiferi
 Reacție -: picătura rămâne
omogenă
 Testul coagulazei libere (în tub)

Tehnica coagulazei libere:

Test pozitiv:
• într-un tub cu 1 – 2 ml. bulion nutritiv se descarcă
colonia de testat • S. aureus
• se pipetează 1 – 2 picături de plasmă citratată Test negativ:
• se incubează 2 – 4 h.
 Reacție +: apariția unui cheag ferm în tubul de • toți SCN
testare
 Reacție -: absența cheagului, mediul rămâne lichid
 Algoritm de identificare a stafilococilor

Test Rezultat Semnificaţie

Catalaza + Staphylococcaceae
- Streptococcaceae
Furazolidon > 15 mm. Staphylococcus
(100μg/disc) < 10 mm. Micrococcus
Glucoza anaerob + Staphylococcus
- Micrococcus
Coagulaza legată + S. aureus
și/sau proteina A S. lugdunensis
S. schleiferi
- celelalte specii
 Algoritm de identificare a stafilococilor

Testul S. aureus S. lugdunensis S. schleiferi

Coagulaza liberă + - -

Acidifierea + - -
manitolului
anaerob
Termonucleaza + - +
 Testul S. saprophyticus S. epidermidis S. haemolyticus

Novobiocina <16 mm. >16 mm. >16 mm.

(5μg/disc)
Acidifierea + - +
trehalozei
(aerob)

Acidifierea - - + (-)
manitolului
(aerob)
 Identificare definitivă:

4. Diferenţierea celorlalte specii de stafilococi

implicate mai frecvent în infecţii la om:
 baterii extinse de teste pentru identificarea cu o
acurateţe acceptabilă a speciilor de stafilococi
(Api 20 Staph, carduri Vitek GP, metoda
MALDI-TOF)
 metode moleculare de identificare
Identificare definitivă:

Galerii Api 20 Staph

Card Vitek de
identificare GP
Identificare definitivă:
 Identificare cu
sistemul MALDI-TOF
– spectrometrie de
masă
 Detectarea toxinogenezei
 latex – aglutinare
 ELISA

enterotoxinele stafilococice – în TIA

 RPLA (aglutinare pasivă inversată)

 ELISA

toxina TSST1 – toxina șocului septic

Mecanism de acțiune al TSST-1
 Metode de diagnostic şi
epidemiologie moleculară
 identificarea tulpinilor de stafilococi
 detectarea rapidă a stafilococilor în prelevat (MRSA,
TIA)
 detectarea rapidă a S. aureus şi SCN, în combinaţie cu
identificarea genelor de rezistenţă la antibiotice (mecA
cu sau fără alte gene de rezistenţă)
 detectarea genelor care codifică pentru factori de
patogenitate (enterotoxina, leucocidina etc.)
 tiparea tulpinilor de stafilococi în scop epidemiologic.
 Antibiograma
Standard CLSI 2018

Clasa A (antibiotice Clasa B Clasa C Clasa U (antibiotice

de I intenție) (antibiotice de a-IIa intenție) (antibiotice de care se concentrează
rezervă) în tractul urinar)

Penicilină Vancomicină - nu se testează Ciprofloxacin Nitrofurantoin

difuzimetric!

Oxacilină Tetraciclină Levofloxacin Sulfonamide

Eritromicină Doxiciclină Moxifloxacin Trimethoprim
Claritromicină Minociclină Gentamicină
Azitromicină Linezolid Cloramfenicol
Clindamicină Tedizolid
Sulphamethoxazol - Ceftaroline –
Trimethoprim cefalosporină gen. a-Va
 Rezistența intrinsecă
Specia Agent antimicrobian
Novobiocină Fosfomicină Acid fusidic

S. aureus
S. lugdunensis Nu există rezistență intrinsecă la aceste specii!
S. epidermidis
S. haemolyticus
S. saprophyticus R R R

S. capitis - R -

S. cohnii R - -

S. xylosus R - -

Toți stafilococii sunt rezistenți la: aztreonam, polimixină B /

colistin, acid nalidixic!
 S. aureus meticilino-rezistent (MRSA)

Gena mecA Prevalenţa în Europa

MRSA:
Rezistență la:
 peniciline (benzilpenicilină, fenoximetilpeniciline, ampicilină, amoxicilină,
piperacilină, ticarcilină)
 penicilinele antistafilococice stabile la penicilinaze (oxacilină, cloxacilină,
dicloxacilină, flucloxacilină, naftcilină, meticilină)
 β-lactamine combinate cu inhibitori de β-lactamaze
 cefalosporine de gen. I, II, III, IV, EXCEPȚIE: cefalosporinele de gen. a –Va
(ceftaroline, ceftobiprole)
 carbapeneme (imipenem, meropenem, ertapenem, doripenem)
 S. aureus meticilino-rezistent (MRSA)
 Infecţiile cu S. aureus meticilino – rezistente (MRSA),
cu rezistenţă multiplă la antibiotice (MDR),
incluzând:
 toate antibioticele β – lactamice şi adesea macrolidele,
 aminoglicozidele,

 cotrimoxazolul ,

 tetraciclinele,

 fluoroquinolonele etc.

 sunt dificil de stăpânit , mai ales când evoluează în

mediul de spital.
http://www.euro.who.int/en/health-topics/disease-prevention/antimicrobial-
resistance/multimedia/prevalence-maps/mrsa-in-the-european-region-ears-net-and-caesar,-2015
 Temă studenţi

 Desenaţi în caietul de teme aspectul microscopic

şi caracterele de cultură ale stafilococilor.
 Imaginaţi diagnosticul de laborator la un pacient
cu foliculită la nivelul feţei.
 Căutaţi un articol (prezentare de caz) despre
MRSA în PubMed.