Ordinul Enterobacterales

LP 4
Clasificare taxonomică
 Ordinul Enterobacteriales

 Manualul de Bacteriologie sistematică Bergey (ediția III /

2004)
 conținea o singură familie – Enterobacteriaceae – care
reunea 44 genuri, dintre care 25 au fost implicate
semnificativ în patologia umană
 Familia Enterobacteriaceae
Genul Număr de specii Specii cu importanță medicală

I. ESCHERICHIA 7 E. coli, E. fergusonii, E. hermanii,

E. vulneris
X. CITROBACTER 12 C. freundii, C. amalonaticus,
C. diversus
XII. ENTEROBACTER 16 E. cloacae, E. aerogenes,
E. agglomerans, E. sakazakii
XV. HAFNIA 1 H. alvei
XVI. KLEBSIELLA 10 K. pneumoniae,
K. rhinoscleromatis,
K. oxytoca, K. ozaenae
 Familia Enterobacteriaceae
Genul Număr de specii Specii cu importanță medicală
XXI. MORGANELLA 1 M. morganii

XXIX. PROTEUS 8 P. vulgaris, P. mirabilis,

P. penneri
XXX. PROVIDENCIA 6 P. alcalifaciens, P. rettgeri,
P. stuartii

Testul Fenil-
Aceste 3 genuri sunt singurele care alanindezaminazei (FAD)
produc fenilalanindezaminază! +
 Familia Enterobacteriaceae
Genul Număr de specii Specii cu importanță medicală

XXXIV. SALMONELLA 8 S. enterica, S. choleraesuis,

S. arizonae, S. enteritidis,
S. paratyphi, S. typhi,
S. typhimurium
XXXVI. SERRATIA 12 S. marcescens, S. liquefaciens

XXXVII. SHIGELLA 4 S. dysenteriae, S. boydii,

S. flexneri, S. sonnei
XLIII. YERSINIA 12 Y. pestis, Y. enterocolitica,
Y. pseudotuberculosis
 Ordinul Enterobacterales
Ordinul
Enterobacterales
• analiza filogenetică
• analiza caracteristicilor moleculare conservate

7 Familii:
1. Enterobacteriaceae: 32 genuri
2. Erwiniaceae (familie nouă): 7 genuri
3. Pectobacteriaceae (familie nouă): 7 genuri
4. Yersiniaceae (familie nouă): 8 genuri
5. Hafniaceae (familie nouă): 8 genuri
6. Morganellaceae (familie nouă): 3 genuri
7. Budviciaceae (familie nouă): 3 genuri

Enterobacteria in the 21st century: a review focused on taxonomic changes

Soraya Morales-López1, Jayr A Yepes2, Juan C Prada-Herrera1, Augusto Torres-Jiménez1 J Infect Dev Ctries 2019; 13(4):265-273.
doi:10.3855/jidc.11216
 Familia Enterobacteriaceae
Genuri descrise în sec. XXI Denumire anterioară (descrise înainte de 2000)
Atlantibacter Butioauxella
Biostraticola Cedeceea
Cronobacter Citrobacter
Enterobacillus "enteric bacillus" Enterobacter
Franconibacter Escherichia
Gibbsiella Klebsiella
Izhakiella Kluyvera
Kosakonia Leclercia
Lelliottia Saccharobacter
Limnobaculum Salmonella
Mangrovibacter Shigella
Metakosakonia Trabulsiella
Pluralibacter etc. Yokenella
 Ordinul Enterobacterales

 reclasificarea recentă a organismelor poate provoca

confuzie între clinicieni și microbiologi, precum și în
rândul autorităților de reglementare, responsabile de
monitorizarea și controlul acestor microorganisme
Caractere generale
 Caractere morfo-tinctoriale:

• bacili Gram-negativi, drepți, cu capete

rotunjite
• mobili prin flageli peritrichi / imobili
• dimensiuni medii: lungime: 2-4 μm./ lățime:
0.4-0.6 μm.
• unii au capsulă: genul Klebsiella (K. pneumoniae)
• nu formează endospori (nesporulați)
• timp de generație între 20-30 minute
Caractere de cultură:

• aerob - facultativ anaerobe

• nepretențiosi nutritiv – cresc pe
medii cu peptonă în prezența
bilei
• fermentează glucoza
• citocromoxidază – (-)
• produc catalaza
• reduc nitrații la nitriți
 Caractere de cultură:
• pe mediile lichide: tulbură uniform mediul de cultură lichid
• pe mediile solide:
• cresc sub formă de colonii tip S,

• dar și R (Shigella sonnei tip R)

• uneori, colonii mucoase (tip M): Klebsiella pneumoniae

• pentru cultivare se folosesc medii selective, lactozate:

• medii slab – selective: Drigalski, Levine, MacConkey,

• medii moderat – selective: Leifson (ADCL), Istrati-Meitert,

Hektoen, SS
• medii înalt – selective: Wilson - Blair
 Medii de cultură selective și diferențiale
pentru bacilii Gram - negativi:
2
Lactoză %

Medii solide selective și diferențiale pentru bacilii Gram-negativi Agar – agar –

Medii lactozate cu diferiți indicatori de pH: Mediul MacConkey – lactoza a cărei utilizare este 2%
relevată prin indicatorul de pH – roșu neutru, care
modifică culoarea mediului în roz

• acest mediu conține doi inhibitori ai florei

Gram-pozitive:
- săruri biliare
- cristal violet
• mediu selectiv pentru izolarea bacililor
Gram-negativi, Salmonella și Shigella,
precum și a bacteriilor coliforme din ape,
colonii lactozo -
produse alimentare, produse farmaceutice și colonii lactozo -
negative
produse biologice. pozitive
(transparente) –
• diferențiază enterobacteriile care Escherichia coli
Shigella flexneri
fermentează lactoza (lactozo - pozitive) de
cele care nu fermentează lactoza (lactozo -
negative)
 Medii de cultură selective și diferențiale
pentru bacilii Gram - negativi:
2
Lactoză %

Medii solide selective și diferențiale pentru bacilii Gram-negativi Agar – agar –

Medii lactozate cu diferiți indicatori de pH: Mediul EMB (Levine) - Mediul Eosyne Methylene 2%
blue.
- mediul conține un criteriu de diferențiere, lactoza.

• acest mediu conține doi coloranți, eozină Y

și albastru de metilen, care inhibă cea mai
mare parte a florei Gram-pozitive (cu
excepția Streptococilor de grup D).
• deși enterobacteriile lactozo - negative se
dezvoltă pe acest mediu, creșterea
enterobacteriilor lactozo – pozitive este
favorizată. Colonii purpurii,
Colonii vișinii, cu luciu Colonii lactozo -
• diferențiază enterobacteriile care mucoase, foarte
metalic (lactozo – negative (colonii
fermentează lactoza (lactozo - pozitive) de pozitive) – Escherichia bombate, cu
transparente,
cele care nu fermentează lactoza (lactozo - diametrul de 5 mm,
coli chihlimbar gri) -
centru maroniu gri,
negative) Shigella flexneri
• este utilizat pe scară largă pentru izolarea fără reflexie, lactozo -
coliformilor. pozitive –
Klebsiella pneumoniae
 Medii de cultură selective și diferențiale
pentru bacilii Gram - negativi:
2
Lactoză %

Medii solide selective și diferențiale pentru bacilii Gram-negativi Agar – agar –

2%
Medii lactozate cu diferiți indicatori de pH: Mediul Drigalski - Mediul AABTL – Agar Albastru
de Bromtimol Lactoză.
- mediul conține un criteriu de diferențiere, lactoza
• conține doi inhibitori ai florei Gram-pozitive:
- dezoxicolat de sodiu
- cristal violet
• mediu selectiv care permite izolarea
bacteriilor Gram-negative nepretențioase
nutritiv.
• diferențiază enterobacteriile care
fermentează lactoza (lactozo - pozitive) de
cele care nu fermentează lactoza (lactozo -
negative) Colonii galbene, lactozo – Colonii violete,
• este utilizat pentru izolarea germenilor pozitive, mediul virează transparente, lactozo -
urinari și din coprocultură în galben – negative –
Escherichia coli Shigella flexneri
 Medii de cultură selective și diferențiale
pentru bacilii Gram - negativi:
2
Lactoză %

Medii solide selective și diferențiale pentru bacilii Gram-negativi Agar – agar –

Medii lactozate cu diferiți indicatori de pH: Mediul Hektoen – 2%
- mediul conține un criteriu de diferențiere, lactoza

• mediul conține doi indicatori:

- albastru de bromotimol (indicator pH)
- fuschină acidă (care se colorează în
prezența aldehidei)
• diferențiază enterobacteriile care
fermentează lactoza (lactozo - pozitive) de
cele care nu fermentează lactoza (lactozo -
negative)
• mediul este folosit pentru izolarea bacteriilor Colonii lactozo – Colonii verzi,
din genurile Salmonella și Shigella, deși negative (colonii lactozo – negative
Colonii portocalii, somon,
multe alte bacterii Gram-negative pot crește verzi, transparente) – cu centrul negru:
lactozo – pozitive –
pe acest mediu. Shigella flexneri suspect Salmonella
Escherichia coli
• identificarea enterobacteriilor patogene se - trebuie
bazează pe neutilizarea carbohidraților diferențiată de
prezenți în mediu. Proteus spp.
 Ordinul Enterobacterales
Clasificare în funcție de patogenitatea lor
Categoria Gruparea taxonomică Semnificația etiologică
I. Patogene Salmonella, Certă
Shigella
Escherichia (fenotipuri diareigene și
uropatogene de E. coli)
Yersinia

II. Condiționat - Citrobacter, Izolate semnificativ în

patogene Enterobacter, prelevate necontaminate
Escherichia, (LCR, prelevate din cavități
închise, hemoculturi,
Klebsiella, colecții neabcedate
Morganella,
Proteus, Providencia, Serratia

III. Ocazional - Cedecea, Hafnia, Kluyvera, Pantoea,

patogene Tatumella, Yokenella etc.
Ordinul Enterobacterales
Genul Shigella
 Genul Shigella
 patogen intestinal – intestinul gros
Caracteristicile speciilor de Shigella:
 imobile

 nu fermentează lactoza pe mediile cu lactoză –

lactozo (-)
 determină dizenterie bacilară (shigelloza) –
boala specific umană (antroponoză):
• febră,
• colici abdominale,
• scaune diareice muco – sangvinolente,
frecvente (Triada: mucus – puroi –
sânge)
 Epidemiologie:
 Shigella este un patogen specific uman
 se transmite pe cale fecal - orală, asociată
întotdeauna cu un nivel igienico – sanitar scăzut
 insectele (muștele) sporesc potențialul
epidemiogen estival
 transmisia hidrică este importantă
 dezastrele naturale și războaiele au fost frecvent
asociate cu izbucniri epidemice de dizenterie.
 Manifestări clinice
 se manifestă prin: colici abdominale severe,
varsături, tenesme și scaune caracteristice
muco - sangvinolente.
 rareori, caracter invaziv
 complicații extraintestinale: tulburări
neurologice, sdr. hemolitic – uremic, artrită
reactivă. Apariția lor depinde de virulența
tulpinilor.
 Dizenteria bacilară
Genul Shigella
Transmisie interumană:
• mecanism fecal – oral
• contact direct cu persoane infectate Mecanism
• contact indirect prin intermediul entero - invaziv
obiectelor contaminate
• consum de apă contaminată

Afectarea mucoasei
• febră înaltă
intestinului gros, în
• dureri abdominale colicative
special, la nivelul
• scaune diareice cu mucus, puroi
sigmoidului și rectului:
și sânge
• ulcerații
• tenesme
• microhemoragii
• sindrom de deshidratare
• puroi
Dg. clinic: Enterocolită acută
Analiza indicată în acest caz:
COPROCULTURA
 Patogenie

 Shigella este agentul dizenteriei bacilare (shigelloză)

 Antigenele de suprafață permit atașarea non – receptor
specifică, modificarea citoscheletului, endocitarea
bacteriei, apoi diseminarea în submucoasă unde produc
necroze – patogenitate de tip invaziv.
 Exotoxinele – sunt, de asemenea implicate (ex.: toxina
Shiga, produsă de S. dysenteriae tip 1, shigae, blochează
sinteza proteică, prin efect citotoxic asupra endoteliului
capilar determină complicațiile vasculare și producerea
Sdr. hemolitic – uremic din shigeloze).
 Patogenie:
Mecanism entero - invaziv
 Patogenie:
Sdr. hemolitic – uremic (SHU)
Diagnosticul bacteriologic în
dizenteria bacilară
 1. Recoltarea produselor patologice

 produs patologic: materii fecale (emisie spontană,

sondaj recto – sigmoidian cu sonda Nélaton sau cu
tampon de vată steril)
 cât mai aproape de debutul bolii
 înaintea instituirii tratamentului antimicrobian
 coprorecoltor steril cu mediu de transport: Cary –
Blair
 cantitate necesară: conținutul spatulei
coprocultorului
Mediu de
Observație: Se consideră probe neconforme, recipientele necorespunzătoare, transport Cary -
fără mediu de transport, supraumplerea recipientelor, murdărirea lor la
Blair
exterior! Aceste probe sunt refuzate de a la fi prelucrate! Se recoltează un nou
eșantion!
 2. Examenul microscopic direct din
produs patologic

 oferă informații importante pentru diagnosticul diferențial al

enterocolitei
 preparatul nativ între lamă si lamelă:
 leucocite = puroi (macroscopic)
 eritrocite = striuri sangvinolente prezente în materiile fecale
neformate
 filamente de mucus = distrugerea enterocitelor
 floră microbiană monomorfă, reprezentată de bacili imobili
 poate evidenția chiste sau trofozoiți de Entamoeba histolytica –
protozoar care determină dizenteria amoebiană (exclude dizenteria
bacilară) – Dg. diferențial!!!
 2. Examenul microscopic direct din
produs patologic
 Frotiul colorat Gram (materiile fecale):
 prezența a numeroase polimorfonucleare = puroi
(macroscopic)
 numeroase eritrocite = striuri sangvinolente prezente în
materiile fecale neformate
 filamente de fibrină (mucus) = distrugerea enterocitelor
 floră microbiană monomorfă, reprezentată de bacili

 Frotiul colorat May – Grünwald – Giemsa:

 poate evidenția chiste sau trofozoiți de Entamoeba
histolytica – protozoar care determină dizenteria
amoebiană (exclude dizenteria bacilară) - Dg. diferențial!!!
 2. Examenul microscopic din produs
patologic
Hematii
Chist de
Entamoeba
histolytica –
preparat
nativ

Trofozoit de
Entamoeba
Bacili histolytica –
Gram frotiu MGG
(-) PMN

Frotiu Gram din materiile

fecale – la un pacient cu Dizenterie
dizenterie bacilară amoebiană
 2. Examenul microscopic direct din
produs patologic
Concluzia care rezultă
în urma examinării Dizenteria
Entamoeba amoebiană
microscopice: histolytica

 prezența triadei:
Mecanism ENTERO – INVAZIV
 leucocite de producere a diareei!

 hematii Shigella E. coli entero-invaziv

spp. (EIEC)
 mucus
Dizenteria Sdr.
bacilară dizenteriform
 3. Izolarea pe mediile de cultură
Izolarea:
• Medii de cultură selective și diferențiale pentru
enterobacterii:
• Drigalski Medii slab selective

• Levine
pentru
enterobacterii

• MacConkey
• Leifson (ADCL) Medii moderat
• Istrati-Meitert selective pentru
enterobacterii
• Hektoen
• De obicei, în practică se folosește un mediu slab – selectiv și 2 medii
moderat – selective!
 3. Izolarea pe mediile de cultură

Incubarea:
• la 37°C
• în condiții de aerobioză
• timp de 18 – 24 h
 4. Identificarea bacteriană:
a. Caractere morfo-tinctoriale:

Frotiul efectuat din cultură nu este

necesar, pentru că se folosesc medii
selective pentru bacilii Gram – negativi!!!

Frotiu Gram efectuat din cultură:

Bacili Gram - negativi
 4. Identificarea bacteriană:
b. Caractere de cultură

Mediul MacConkey: Mediul Drigalski:

Mediul Levine: colonii mici,
colonii mici / medii, de colonii medii, de tip
de tip S, transparente,
tip S, cu contur S, transparente,
lucioase, lactozo - negative
neregulat, transparente, lactozo - negative
lactozo - negative

Aspectul coloniilor de Shigella flexneri pe

medii slab selective
 4. Identificarea bacteriană:
c. Identificarea preliminară
 caracteristicile biochimice: se folosesc medii multitest: TSI,
MIU, MILF și testele Oxidare/Fermentare, citrat Simmons:
 fermentează glucoza fără producere de gaz,

 lactozo - negative,

 nu produc H2S,

 imobile,
Suspiciune de Shigella spp.
 urează (-),

 indol (+/-),

 lizindecarboxilaza (-),

 fenilalanindezaminaza (-),

 citrat (-).
 4. Identificarea bacteriană:
d. Identificarea definitivă

 caracteristicile antigenice (tiparea serologică): pe baza

structurii Ag. somatic O
 permite clasificarea:
 de gen Shigella - folosind seruri polivalente specifice de gen
Shigella (conțin Ac. anti – Ag. somatic O specific genului
Shigella)
 de grup (specie) - folosind seruri polivalente specifice de
specie ( S. dysenteriae, S. flexneri, S. boydii, S. sonnei)
 de tip – folosind seruri monovalente specifice de tip, și de
subtip - folosind seruri monovalente specifice de subtip
 de variantă folosind seruri monovalente specifice de variantă
 Clasificarea antigenică a genului Shigella

În funcție de antigenul somatic O: 4 specii (4 grupuri)

• Shigella dysenteriae: 13 tipuri: 1 – S. shigae, 2 – S.

schmitzii, 3 – 7 S. Large Sachs, 8 – 13

• Shigella flexneri: 6 tipuri (1 – 6), 10 subtipuri (1a, 1b,

2a, 2b, …, 5a, 5b), 2 variante (x, y)

• Shigella boydii: 18 tipuri (1 – 18)

• Shigella sonnei (2 tipuri: S, R)

 4. Identificarea bacteriană:
d. Identificarea definitivă

 se realizează prin reacții de aglutinare directă pe lamă (citiți și

reacția de aglutinare directă din semestrul I)
 se ia o lamă de sticlă
 se depune o picătură din serul de referință anti - Shigella
 se prelevă cu ansa bacteriologică cultură de pe panta mediului
TSI (care arată astfel: coloana mediului este galbenă –
fermentează glucoza fără producere de gaz, iar panta roșie – nu
degradează lactoza și zaharoza)
 se omogenizează 2 minute
 apariția grunjilor, care se observă cu ochiul liber în primul minut,
confirmă genul Shigella
 4. Identificarea bacteriană:
d. Identificarea definitivă
 după confirmarea genului Shigella, se trece la identificarea speciei
 se repetă reacția de aglutinare directă pe lamă, de data aceasta, folosind, pe rând,
seruri de referință polivalente anti – S. dysenteriae, anti – S. flexneri, anti – S. boydii și
anti S. sonnei
 apariția grunjilor, în primul minut, pe una din cele 4 lame confirmă specia.

 apoi, se trece la identificarea tipului antigenic cu seruri de referință monovalente

specifice de tip
 apoi, se identifică subtipurile antigenice cu ajutorul serurilor de referință
monovalente anti – subtip
 în final, se identifică varianta, folosind serurile de referință monovalente specifice
de variantă.
Astfel, în final, putem obține rezultate de genul:
 S. dysenteriae, tipul 1 - S. shigae,
 S. flexneri , tipul 2, subtipul 2a, varianta x
 S. boydii: tipul 3
 S. sonnei: tipul S
 Identificarea antigenică

Reacție pozitivă: O picătură de ser Anti-

Apariția unor grunji Shigella flexneri, în care se
fini, vizibili cu suspendă cultura de pe
ochiul liber panta mediului TSI.
Se omogenizează timp de
2 minute

Reacție de aglutinare directă pe lamă:

reacție pozitivă cu serul polivalent pentru
specia Shigella flexneri
 4. Identificarea bacteriană:
d. Identificarea definitivă
Ex.: în urma testării observăm grunji la serul polivalent anti – S. flexneri. Acest lucru
confirmă faptul că tulpina izolată de noi de la un pacient este S. flexneri.
Dar, observați că S. flexneri are 6 tipuri antigenice, notate de la 1 la 6.
Pentru a determina tipul antigenic, vom testa cele 6 seruri monovalente: anti – S.
flexneri tip 1, anti – tip 2, anti – tip 3 ....... anti – tip 6.
Se repetă reacția de aglutinare directă pe 6 lame diferite, folosin aceste seruri
monovalente. Dacă se formează grunji cu serul anti – tip 2, atunci tulpina noastră este
S. flexneri tip 2.
Tipul 2 al S. flexneri are 2 subtipuri, notate 2a și 2b. Pentru identificarea subtipului
antigenic, repetăm reacția de aglutinare directă pe lamă cu seruri monovalente anti – 2a
și anti – 2b. Dacă se obțin grunji cu serul 2a, atunci tulpina noastră este S. flexneri tip 2,
subtipul 2a.
Dar, observați că fiecare tip de S. flexneri are și 2 variante x și y, excepție face tipul 6,
care nu are variante.
Pentru a identifica varianta, se repetă reacția de aglutinare directă pe lamă, folosind
serurile monovalente anti – x și anti – y. Dacă se obțin grunji cu serul anti – x, atunci
rezultatul nostru final va fi: S. flexneri tipul 2, subtipul 2a, varianta x.
 4. Identificarea bacteriană:
d. Identificarea definitivă

 Scopul identificării antigenice a tipului, subtipului și variantei constă

în realizarea filiației epidemiologice a cazurilor din focare epidemice
sau endemice.
 4. Identificarea bacteriană:
e. Teste de patogenitate

Testul Sérèny (testul

keratoconjunctivitei):
 poate confirma caracterul de
invazivitate al Shigellelor izolate;
 acest test nu se folosește în mod uzual.
 o picătură cu Shigelle invazive izolate
depusă în corneea unui cobai (porc de
Guineea) va produce kerato-conjunctivite
severe în câteva zile, prin invazie la cornee
(congestia conjunctivei și opacifierea
corneei), care se vindecă complet în 2 - 3
săptămâni.
 5. Antibiograma
Tratament țintit
 se face în funcție de sensibilitatea la antibiotice,
conform antibiogramei difuzimetrice Kirby –
Bauer, efectuată după standardul CLSI.
 ! pentru toate tulpinile de Shigella izolate din
materiile fecale, antibioticele care se testează și
se raportează sunt:
 Ampicilina (A)
 Fluoroquinolone (Ciprofloxacin) (B)

 Sulphamethoxazol – Trimethoprim (Biseptol) (B)

 5. Antibiograma
Rezistența intrinsecă – Shigella spp.
Enterobacterales – CLSI 2020
Rezistență intrinsecă
Clindamicină
Daptomycin
Acid fusidic
Glicopeptide: Vancomicina
Lipoglicopeptide: Oritavancin, Teicoplanin (nu mai face parte din glicopeptide)!!!, Telovancin
Linezolid
Quinupristin – dalfopristin
Rifampicină
Macrolide: Eritromicină, Claritromicină, Azitromicină
Excepție: unele tulpini de Salmonella spp și Shigella spp. – pot fi sensibile la Azitromicină
Grupa I: E. coli, Proteus mirabilis, Salmonella spp., Shigella spp.
Fenotipuri de rezistență la β - lactamine

Antibiotic Fenotip sălbatic Penicilinază nivel Penicilinază nivel

scăzut ridicat
Aminopeniciline S R R
Aminopeniciline + IBL S S I/R
Carboxipeniciline S R R
Ureidopeniciline S I/R I/R
CIG S I I/R
CIIG S S S/R
CIIIG S S S
CIIIG + IBL S S S
Cefamicine S S S
Cefalosporine cu S S S
spectru larg (cefepim,
cefpirom)
Carbapeneme S S S
Grupa I: E. coli, Proteus mirabilis, Salmonella spp., Shigella spp.
Fenotipuri de rezistență la β - lactamine
Antibiotic Cefalosporinază TEM rezistent ESBL Cefalosporinază
E. coli, Shigella la inhibitori de nivel ridicat
Aminopeniciline R R R R
Aminopeniciline + R R R R
IBL
Carboxipeniciline S R R R
Ureidopeniciline S R R R
CIG R S R R
CIIG S S R R
CIIIG S S R R
CIIIG + IBL S S S R
Cefamicine S/R S S R
Cefalosporine cu S S R S
spectru larg
(cefepim,
cefpirom)
Carbapeneme S S S S
Genul Salmonella
 Genul Salmonella
peste 2200 serotipuri

Infecţii (salmoneloze):
• Febra tifoidă – S. typhi
• Febrele paratifoide – S. paratyphi A, B
• Toxiinfecţii alimentare şi enterite (copii)
S. typhymurium
S. enteritidis
S. paratyphi B
S. panama
• Stări septico - piemice
S. paratyphi C
S. choleraesuis
 Caractere generale:

• bacili Gram – negativi

• mobili (flageli peritrichi)
• lactozo – negativi
• identificarea antigenelor
O, H, Vi (factor de
virulență) → reacţii de
aglutinare
 Salmoneloze
 intensificarea comerțului și
 intensificarea călătoriilor la mari distanțe,
 migrațiile populaționale,
 industrializarea alimentației și a creșterii animalelor de
consum (porci, păsări) în mari colectivități
consumatoare de hrană cu adaosuri proteice deseori
contaminate (făinuri furajere de carne, oase, sânge)

au contribuit esențial la răspândirea largă a serovarurilor

și la creșterea morbidității prin salmoneloze.
 Salmoneloze

 omul și animalele sunt responsabile de

poluarea solului, a apelor reziduale, apelor de
suprafață, în care pot supraviețui luni și chiar
ani (în sol)
 se transmit:
 pe cale fecal - orală
 prin apa contaminată
 factori sezonieri și clima caldă favorizează, în
condiții precare de igienă, nivelul morbidității
 Salmoneloze majore

 febra tifoidă
 febrele paratifoide determinate de bacilul
tific si paratific
 afectează exclusiv omul
 Manifestări clinice
Febra tifoidă
 Săptămâna 1(S1):
 letargie,
 febră,
 dureri,
 constipație;

 Săptămâna 2 (S2):
 febră mare,
 abdomen dureros,
 rozeole tifice,
 diaree,
 hepatosplenomegalie.
 Salmoneloze minore
 au o incidență crescută în ultimul timp,
manifestându-se prin toxiinfecții alimentare
 I-ul loc în etiologia toxiinfecțiilor alimentare
 cauze: ingerarea de carne, lapte, ouă infectate
cu specii de Salmonella:
 S. typhimurium,
 S. anatum,
 S. enteritidis.
Surse de infecție cu Salmonella spp.
 TABLOU CLINIC
Salmoneloze minore

Simptomele (Dg. diferențial cu toxiinfecțiile

alimentare stafilococice) sunt:
• incubație mai lungă de 12 – 48 de ore,

• febră,

• sindrom diareic: scaune apoase

• stări septico - piemice

Diagnosticul bacteriologic în
Salmoneloze
1. Recoltarea produselor patologice:

Febrele tifo – paratifoide:

 S1: hemocultură
 S2:
 urocultură,
 coprocultură

Gastroenterite (toxiinfecții alimentare):

 coprocultură
 lichid de vărsătură
 alimente
2. Examenul microscopic direct din
produsul patologic

Nu oferă informații relevante!

 3. Izolarea pe mediile de cultură
Izolarea:
- Medii de îmbogățire:
- Bulion cu selenit acid de sodiu
- Medii selective și diferențiale pentru
enterobacterii (moderat și înalt selective) :
 Leifson (ADCL)
 Istrati-Meitert
 SS Medii moderat – selective
pentru enterobacterii
 Hektoen
 Wilson - Blair
Mediu înalt selective pentru
Salmonella typhi
 3. Izolarea pe mediile de cultură

Incubarea:
• la 37°C
• în condiții de aerobioză
• timp de 18 – 24 h
 4. Identificarea

se bazează pe:
a) caracteristicile morfologice: bacili gram - negativi, mobili

b) caracteristicile de cultură: colonii S, lactozo – negative,

transparente sau în culoarea mediului, cu centrul negru -
aspect de “ochi de pisică” (pe mediile moderat - selective)
 4. Identificarea
a. Caractere morfo-tinctoriale

Preparat nativ:
bacili mobili – flageli
peritrichi

Frotiu Gram:
bacili Gram - negativi
 4. Identificarea
b. Caractere de cultură:

Mediul Levine: Mediul

Mediul Drigalski:
colonii mici, de MacConkey:
colonii mici /
tip S, lucioase, colonii mici /
medii, de tip S,
transparente, medii, de tip S,
lucioase,
lactozo - lucioase,
transparente,
negative transparente,
lactozo - negative
lactozo - negative
Caractere de cultură ale unei tulpini de
Salmonella enteritidis pe medii slab selective
pentru enterobacterii
 4. Identificarea
b. Caractere de cultură:

Mediul Hektoen: colonii Mediul ADCL: colonii medii, de tip S,

medii, de tip S, lucioase, lucioase, transparente, lactozo – negative,
transparente, lactozo – cu centrul negru
negative, cu centrul negru

Caractere de cultură ale unei tulpini de

Salmonella enteritidis pe medii moderat
selective pentru enterobacterii
 4c. Identificarea preliminară
c) caracteristicile biochimice:
 fermentează glucoza cu
producere de gaz în cantitate
mică sau deloc
 lactozo - negative (-),
 produc H2S (+),
 mobile,
 ureaza – (-),
 indol (-),
 lizindecarboxilaza (+),
 fenilalanindezaminaza (-),
 citrat (+), Suspect
 roșu-metil (+). Salmonella spp.
 4d. Identificarea definitivă
d) Identificarea antigenică prin reacții de aglutinare directă
pe lamă cu seruri polivalente specifice de gen și de grup,
apoi cu seruri monovalente specifice de specie (schema
Kauffmann – White).
Ex: Salmonella agona – grup B
Ag. O somatic: 1, 4, 12
Ag. H flagelar: fază 1: f, g, s
Salmonella typhimurium – grup B
Ag. O somatic: 1, 4/5/12
Ag. H flagelar: fază 1: i
fază 2: 1,2
 4d. Identificarea definitivă
Salmonella choleraesuis –
grup C1
Ag. O somatic: 6, 7
Ag. H flagelar: fază 1: c
fază 2: 1,5
Salmonella enteritidis – grup
D1
Ag. O somatic: 1, 9, 12
Ag. H flagelar: fază 1: g, m
Salmonella paratyphi A –
grup A
Ag. O somatic: 1, 2, 12
Ag. H flagelar: fază 1: a
Salmonella typhi – grup D1
Ag. O somatic: 9, 12, Vi
Ag. H flagelar: fază 1: d
4d. Identificarea definitivă
 4e. Diagnostic serologic indirect al febrelor
tifoide și paratifoide - reacţia Widal

 sunt colectate 2 probe de sânge în prima și a 3-a

săptămână de boală.
 se identifică anticorpii specifici anti - S. typhi,
S. paratyphi A și B în serul pacienților, separat pentru
antigenul O (somatic) și H (flagelar) – prin reacții de
aglutinare directă în tuburi.
 se stabilește dinamica titrului de ac. anti - O și anti – H.
Reacţia Widal
 5. Antibiograma

 în funcție de testul de sensibilitate la antibiotice

(antibiograma difuzimetrica Kirby – Bauer, conform
standardelor CLSI).
 Ampicilina , Fluoroquinolonele și Trimethoprim –
sulfamethoxazol-ul sunt antibiotice care se testează și
se raportează.
 Pentru izolatele extraintestinale, cefalosporinele de gen.
a-IIIa și Cloramfenicolul pot fi testate și raportate.
 Cefalosporinele de gen. I, a-IIa și Cefamicinele, deși in
vitro apar sensibile, clinic nu sunt active!
 5. Antibiograma
Rezistența intrinsecă – Salmonella spp.
Enterobacterales – CLSI 2020
Rezistență intrinsecă
Clindamicină
Daptomycin
Acid fusidic
Glicopeptide: Vancomicina
Lipoglicopeptide: Oritavancin, Teicoplanin (nu mai face parte din glicopeptide)!!!, Telovancin
Linezolid
Quinupristin – dalfopristin
Rifampicină
Macrolide: Eritromicină, Claritromicină, Azitromicină
Excepție: unele tulpini de Salmonella spp și Shigella spp. – pot fi sensibile la Azitromicină
Grupa I: E. coli, Proteus mirabilis, Salmonella spp., Shigella spp.
Fenotipuri de rezistență la β - lactamine

Antibiotic Fenotip sălbatic Penicilinază nivel Penicilinază nivel

scăzut ridicat
Aminopeniciline S R R
Aminopeniciline + IBL S S I/R
Carboxipeniciline S R R
Ureidopeniciline S I/R I/R
CIG S I I/R
CIIG S S S/R
CIIIG S S S
CIIIG + IBL S S S
Cefamicine S S S
Cefalosporine cu S S S
spectru larg (cefepim,
cefpirom)
Carbapeneme S S S
Grupa I: E. coli, Proteus mirabilis, Salmonella spp., Shigella spp.
Fenotipuri de rezistență la β - lactamine
Antibiotic Cefalosporinază TEM rezistent ESBL Cefalosporinază
E. coli, Shigella la inhibitori de nivel ridicat
Aminopeniciline R R R R
Aminopeniciline + R R R R
IBL
Carboxipeniciline S R R R
Ureidopeniciline S R R R
CIG R S R R
CIIG S S R R
CIIIG S S R R
CIIIG + IBL S S S R
Cefamicine S/R S S R
Cefalosporine cu S S R S
spectru larg
(cefepim,
cefpirom)
Carbapeneme S S S S
 5. Antibiograma
Rezistența dobândită

 în ultima vreme, se descriu

2
tot mai mult tulpini de
Salmonella spp. cu fenotipuri
de rezistență de tip ESBL!

• CTX – Cefotaxim (cefalosporina de gen. a-IIIa)

• AMC – Amoxicilina – acid clavulanic (β-lactamine combinate cu agenți
inhibitori ai β-lactamazelor)
• diminuarea diametrului zonei de inhibiție la cefalosporinele de gen. a-IIIa
• observarea unei zone de sinergie între CTX și AMC