Fam.

Enterobacterales

LP3
 Genul Yersinia
Caractere generale:
 morfologie cocobacilară
 imobile la 37°C, mobile la 22 - 30°C (numai Y.
pestis – imobilă)
 cresc pe mediile uzuale în limite mari de
temperatură (4 - 43°C)
 fermentează glucoza fără producere de gaz
 produc β – galactozidaza
 Genul Yersinia
Caractere generale:
 nu acidifică lactoza
 au intensă activitate ureazică (excepţie, Y. pestis)
 produc indol şi ornitindecarboxilază
 nu produc H2S
 nu produc lizindecarboxilază şi
fenilalanindezaminază
 nu cresc pe medii cu citrat (Simmons)
 Genul Yersinia

Taxonomie:
12 specii, din care
3 specii au fost izolate la om:
 Y. pestis
 Y. pseudotuberculosis

 Y. enterocolitica
 Genul Yersinia

Habitat:
 toate speciile sunt răspândite în mediul
înconjurător (mai ales, pe sol, unde
supravieţuiesc perioade lungi de timp - > 3 luni)
 Yersinia pestis
 rezervor: rozătoare:
 şobolani
 rozătoare mici sălbatice
(veveriţe, iepuri)
 cale de transmitere: de la animale
la om:
 puricii şobolanului - Xenopsylla
cheopis (unde supravieţuiesc
îndelung în proventricol şi stomac)
 prin praf de dejecte sau produse
animaliere
 Yersinia pestis – căi de transmitere

 cale de transmitere:
interumană:
 puricele omului
(Pulex irritans )
 prin inhalare de
picături Flügge de la
pacient în faza
prodromală ori acută
a pestei pulmonare
Yersinia pestis – căi de transmitere
Yersinia pestis - epidemiologie
Yersinia pestis - epidemiologie
Yersinia pestis – Pesta (ciuma)
Yersinia pestis – pesta pulmonară
Yersinia pestis – pesta (ciuma)
Yersinia pestis – Pesta (ciuma)
 Yersinia pestis – Factori de virulenţă

 codificare plasmidică: pCD1,

pPCP1, pMT1
 pMT1: codifică fosfolipaza D,
importantă pentru transmisia Y.
pestis prin muşcătura purecelui.
 pPCP1: codifică o protează, Pla,
care activează plasminogenul în
gazda umană, fiind principalul
factor de virulenţă pentru pesta
pneumonică.
 Yersinia pestis – Factori de virulenţă

 pPCP1 şi pMT1 împreună cu nişte insule de

patogenitate numite HPI: codifică diferite proteine
(factori de patogenitate) care intervin în patogeneză:
 adeziune,
 injecţia proteinelor în celulele-gazdă,

 injecţia bacteriilor în celulele-gazdă,

 achiziţia şi legarea Fe. provenit din hematiile sangvine

 Yersinia pestis – Factori de virulenţă

 proteina activator a plasminogenului (Pla):

 facilitează adeziunea şi invazia bacteriei la matricea
extracelulară a ţesuturilor-gazdă.
 Pla induce activarea plasminogenului în plasmină,
provocând proteoliza şi deteriorarea ţesuturilor gazdă.
 în plus, Pla contribuie la capacitatea Y. pestis de a invada
celulele epiteliale.
 Yersinia pestis – Factori de virulenţă

 yersiniabactin (Ybt) este un siderofor care leagă fierul

produs de gazdă.
 Ybt este secretat de Y. pestis către sursele de fier ale
gazdei, şi odată ce se leagă de fier, se întoarce la celula
bacteriană.
 achiziţia de fier este o componentă esențială a colonizării
iniţiale a ţesuturilor,
 există tulpini Ybt-defective, care nu se pot propaga de la
locul iniţial al infecţiei.
 Yersinia pestis – Factori de virulenţă

 Y. pestis utilizează un sistem de secreţie de tip III

(T3SS), în scopul de a se sustrage răspunsului imun al
gazdei.
 Efectorii Yop inhibă semnalizarea proinflamatorie,
ajutând Y. pestis să evite fagocitoza şi inflamaţia.
Perturbă microfilamentele de actină, migrează spre
nucleu şi interferează cu ciclul celular eucariot.
 YopJ inhibă căile de semnalizare ale MAPK și NF-kB,
induce apoptoza macrofagelor şi contribuie la efectul
anti-inflamator.
 Yersinia pestis – Factori de virulenţă

 Antigenele anti-fagocitare: factor 1 (F1) şi V-antigen

(LcrV)
 bacteria exportă F1, şi este asamblat într-o structură
asemănătoare capsulei. Această structură creşte
rezistența Y. pestis la fagocitoza macrofagelor.
 LcrV conlucrează cu adezina YadA şi efectorii Yop
pentru a facilita acest răspuns antiinflamator.
Yersinia pestis – mecanism patogenetic
Yersinia pestis – Y. enterocolitica
 Yersinia pseudotuberculosis
 rezervor natural:
 rozătoare
 păsări sălbatice
 sol
 ape (supravieţuieşte activ chiar şi la temperaturi
joase)
 cale de transmitere: alimentară
 determină: enterite subacute + adenopatie
mezenterică marcată, ce poate mima apendicita
 Yersinia enterocolitica

 rezervor natural:
 mamifere sălbatice
 mamifere domestice (porc)

 produse alimentare (contaminate în perioada

procesării), în care rezistă în stare biologic activă
mult timp: carne refrigerată ori prelucrată sub forma
a diferite produse netratate termic, lapte, brânzeturi,
ciocolată etc.
 Yersinia enterocolitica
 determină o patologie polimorfă:
 la copii: îmbolnăviri intestinale (enterite, sdr. dureros
al fosei iliace drepte)
 la adult: artrite reactive, eritem nodos (formele
extraintestinale sunt, de obicei, precedate de sdr.
enteral)
 la subiecţii imunodeprimaţi: forme abdominale
complicate (adenite mezenterice, apendicite), forme
extraintestinale, septicemii
 Dg. de laborator

Y. pestis:
 risc individual şi colectiv!

 trebuie izolată numai în laboratoare specializate

cu regim restrictiv (nivel 3 şi 4 de protecţie)
 Dg. de laborator

Celelalte specii de Yersinia:

 produs patologic: materii fecale
 medii de cultură slab selective pentru bacilii Gram -
negativi: agar Mac Conkey
 incubare: 48 h.
 mediu cu antibiotice: CIN (Cefsulodin – Irgasan –
Novobiocină) – rezultate superioare (incubare 18 –
24 h la 37°C)
 bulion de îmbogăţire cu: Irgasan şi Ticarcilin
Yersinia spp. – mediul CIN

colonii tipice: semitransparente,

margini clare, centrul roșu
 Dg. de laborator
 identificarea preliminară: pe mediile multitest
TSI, MIU, MILF, citrat
 fermentează glucoza fără gaz
 nu produc H S
2

 nu fermentează lactoza
 nu produc indol, lizindecarboxilaza,
fenilalanindezaminaza
 imobile la 37°C, devin mobile după menţinerea
24 h la temperatura camerei
 Dg. de laborator

 nu cresc pe mediul cu citrat (Simmons)

 nu scindează malonatul
 produc urează
 produc β – galactozidază
 ornitindecarboxilază produce doar Y. enterocolitica
 identificarea antigenică prin aglutinare cu ser anti – Y.
enterocolitica O3 şi ser anti – Y. pseudotuberculosis tip I
(serovarurile dominante în ţara noastră) confirmă
apartenenţa la gen şi specie
Yersinia enterocolitica

Reacție de aglutinare directă pe lamă pozitivă cu ser anti – Y.

enterocolitica O3 sau ser anti – Y. pseudotuberculosis tip I
 Grupa IV: Yersinia enterocolitica

Antibiotic Fenotip salbatic ESBL

Aminopeniciline R R
Aminopeniciline + IBL R R
Carboxipeniciline R R
Ureidopeniciline I/R R
CIG R R
CIIG S R
CIIIG S R
CIIIG + IBL S S
Cefamicine S S
Cefalosporine cu spectru S R
larg (cefepim, cefpirom)
Carbapeneme S S
 Enterobacterii condiționat - patogene

 Genul Citrobacter
 Genul Klebsiella
 Genul Enterobacter
 Genul Hafnia
 Genul Serratia
 Genul Proteus
 Genul Providencia
 Genul Morganella
 Genul Citrobacter

Taxonomic:
 12 specii, din care 8 specii au importanţă medicală

 procese patologice umane la persoane cu

imunodepresie
 Genul Citrobacter
Grupare de Enterobacteriaceae:
 mobile

 fermentează glucoza cu gaz

 fermentează lactoza lent

 produc constant β – galactozidază

 produc H2S

 cresc pe medii cu citrat ca unică sursa de C.

 nu produc lizindecarboxilaza şi
fenilalanindezaminaza
 unele specii – ureazo – (+)
 Citrobacter freundii

determină:
 septicemii accidentale (posttransfuzionale) sau
diseminări ale unor localizări din cele mai variate
 patogen intestinal – intensă activitate citotoxică

 poate fi confundat cu Salmonella enterica, având caractere

comune biochimice şi mai ales antigenice: poate
aglutina cu serurile polivalente şi Vi anti – Salmonella
 implicat în etiologia unor izbucniri epidemice de TIA
Citrobacter freundii

Mediul MacConkey: Colonii S,

lactozo-pozitive

Mediul SS: Colonii S, lactozo-

negative, cu centrul negru
Dg. diferențial: Genul Salmonella
Citrobacter freundii
 Citrobacter diversus

determină:
 septicemii

 meningite neonatale

 infecţii urinare

 enterocolite

Dg. diferenţial: E. coli – în infecţii urinare

 Genul Citrobacter
Rezistență intrinsecă (naturală)
la C. freundii:
 Ampicilină
 Amoxicilină + acid clavulanic
 Ampicilină + sulbactam
 Cefalosporine de gen. I
 Cefamicine
 Cefalosporine de gen. a-IIa
Rezistotipie:
Sensibil:
 Aminoglicozide

 Cefalosporine de gen. a – III a

 Fluoroquinolone
 Genul Klebsiella
Taxonomic:
 10 specii
Importanţa în patologie:
 infecţii nosocomiale (K. pneumoniae, K. oxytoca)
 bronhopneumonii
 infecţii urinare
 enterite, mai ales la copii
 postoperator, în complicaţii septice generalizate ori
localizate
 septicemii – cu prognostic sever
 Genul Klebsiella

 K. rhinoscleromatis -
rinoscleromul
 K. ozenae – ozena Rinosclerom

întâlnite în patologia
specifică ORL

Ozena - Rinită atrofică

 Genul Klebsiella
 bacterii imobile
 capsulate
 fermentează glucoza cu
producere de mari cantităţi de
gaz
 colonii mucoide / mucoase
(colonii M)
capsula
 fermentează majoritatea
zaharurilor
 produce acetoină din glucoză
(reacţia Voges – Proskauer +) produce o cantitate mare
de gaz din fermentarea
glucozei
 Genul Klebsiella

 cresc pe medii cu citrat

 produce lizindecarboxilază
 produce urează
 nu produce
fenilalanindezaminază
 nu produce H2S
 Genul Klebsiella
Identificarea preliminară:
 pe mediile de izolare gelozate simple: în 24 h. la 37°C,
se dezvoltă colonii mari de 2 – 3 mm., rotunde,
bombate, umede, cu aspect mucoid.
 acest aspect se accentuează la 48 h. când diametrul
coloniilor atinge 3 – 4 mm. si apare o evidentă tendinţă
la confluare.
 pe mediile slab selective: colonii lactozo – (+), aspect
mucoid
 pe medii moderat – selective: caracterul mucoid mai
putin pregnant
 Klebsiella pneumoniae

Mediul Agar Columbia cu 5% sânge de

berbec: colonii M, nehemolitice

Mediul UTI Brillance

Mediul Mediul Mac Conkey: colonii de Agar: Colonii
Levine:colonii de tip tip M, lactozo-pozitive mucoide, de culoare
M, lactozo-pozitive albastră
Klebsiella pneumoniae

Testare biochimică cu galeriile api 20E

 Genul Klebsiella Rezistență intrinsecă
(naturală):
 Ampicilină
 Ticarcilină

Rezistotipie:
 Rezistenţa înaltă şi
multiplă
 Sensibilitate: ESBL

 Cefalosporine de gen. a IIIa

 Fluoroquinolone
 Colimicina
 Gentamicina
 Genul Enterobacter

Taxonomic: 16 specii:
 E. aerogenes

 E. cloacae

Importanţă medicală: infecţii intraspitaliceşti

 Genul Enterobacter

 enterobacterii mobile
 fermentează glucoza cu mari cantităţi de
gaz
 fermentează lactoza
 reacţia Voges – Proskauer (+)
 nu produce indol
 nu produce H2S
 nu produce fenilalanindezaminază
 Mediul Agar
Genul
Mediul Brillance UTI
Columbia cu 5%
sânge de berbec
Agar Enterobacter

Mediul Levine

Identificarea preliminară:
 pe medii simple: se dezvoltă repede, formând în 24
h. la 37°C colonii mari, 2 – 3 mm., rotunde, tipice,
“S”
 pe medii slab selective: colonii mari, lactozo – (+)
 Genul Enterobacter

Rezistotipie:
 Sensibilităţi variabile la:
 Fluoroquinolone
 Cefalosporine din gen. a – III a
Rezistență intrinsecă

(naturală) la E. cloacae:
Ampicilină
 Amoxicilină + acid clavulanic
 Ampicilină + sulbactam
 Cefalosporine de gen. I
 Cefamicine
 Cefalosporine de gen. a-IIa

 Aminoglicozide
 Genul Hafnia

 enterobacterii mobile
 produc gaz din glucoză
 produc lizindecarboxilază
 produc β – galactozidază
 nu produc H2S
 nu produc indol, urează, fenilalanindezaminază
 Genul Hafnia

Taxonomie: 1 specie: H. alvei

Importanţă medicală:
 enteropatogenitatea – discutabilă

 traheobronşite post – intubaţie

 infecţiile tractusului urinar

 Genul Serratia
 enterobacterii mobile
 cresc luxuriant pe medii simple şi slab sau
moderat selective
 metabolic, produc cantităţi mici de gaz din
glucoză
 produce decarboxilaze
 fermentează lactoza tardiv
 nu produce indol
 nu produce H2S
 nu produce fenilalanindezaminază
 test Voges – Proskauer – (+)
 Genul Serratia

Taxonomic:
12 specii,
S. marcescens – principalul exponent al genului, este un
condiţionat – patogen relativ frecvent în infecţiile de
spital.
Importanţa medicală:
 patogen urinar
 patogen respirator
 bacteriemii
 septicemii grave
 Serratia marcescens – caractere de cultură

1 2

Mediul Levine: Mediul Brillance

Mediul Agar UTI Agar
Columbia cu 5% 1. colonii mici de tip S, lactozo –
sânge de berbec pozitive;
2. colonii M, lactozo – pozitive, cu
pigment roșu
 Genul Serratia

Rezistotipie:
 S. marcescens achiziţionează cu uşurinţă factori de
rezistenţă multiplă
 rezistenţa la aminoglicozide (gentamicină,
amikacină), precum şi la cefalosporine poate fi
relevantă pentru rezistotipuri cu circulaţie
spitalicească.
 Genul Serratia

Rezistență intrinsecă (naturală) la Serratia

marcescens:
 Ampicilină
 Amoxicilină + acid clavulanic
 Ampicilină + sulbactam
 Cefalosporine de gen. I
 Cefamicine
 Cefalosporine de gen. a-IIa
 Nitrofurantoin
 Colistin
 Genul Proteus
 Genul Proteus
 Genul Providencia
 Genul Morganella
Test
Fenilalanindezaminază -
prezintă negativ
fenilalanindezaminază!

Test
Fenilalanindezaminază
- pozitiv
 Genul Proteus
 enterobacterii mobile
 fermentează glucoza cu puţin gaz
 produc H2S
 urează (+)
 fenilalanindezaminază (+)
 nu produc lizindecarboxilază
 nu produc β – galactozidază
 pe mediile nutritive fără inhibitori,
prezintă fenomenul de invazie sau de
migrare, caracteristic genului
 Genul Proteus
Taxonomic:
8 specii, din care 3 au importanţă medicală:
 P. mirabilis

 P. vulgaris

 P. penneri
 Genul Proteus
Importanţa medicală:
 P. mirabilis – locul al – II –lea în etiologia infecţiilor
urinare, dupa E. coli
 P. vulgaris – infecţii urinare, gastroenterite cu aspect de
TIA
- izolat frecvent din materii fecale, fiind
component al microbiotei intestinale
 ambele specii pot cauza infecţii localizate, îndeosebi ale
plăgilor chirurgicale abdominale sau septicemii.
 Genul Proteus
Identificarea preliminară:
 caracteristica unică: de a invada mediile simple gelozate:
din locul inoculării, valuri succesive de cultură migrează
concentric până la marginea mediului sau până la
întâlnirea cu valul migrator al altei colonii
 dacă coloniile migratoare aparţin aceleiaşi tulpini
valurile se intrică formand o pânză continuă
 dacă ele aparţin însă la 2 tulpini diferite, chiar din
aceeaşi specie de Proteus, migrările se opresc la 1 – 2
mm. distanţă, între ele trasându-se o linie de demarcaţie.
Acest fenomen, cunoscut ca fenomenul de demarcaţie
Dienes, este folosit ca marker epidemic.
 Genul Proteus

Fenomenul de invazie Fenomenul Dienes

 Proteus spp. – caractere de cultură

Mediul
Hektoen:
colonii lactozo
Mediul Agar Columbia cu 5% Mediul Brillance UTI Agar: colonii
– negative cu
sânge de berbec: invaxia cu tentă maronie și colorarea
centrul negru.
mediului în valuri succesive mediului din jurul coloniilor
Dg. diferențial:
Salmonella spp.
 Proteus spp. – caractere de cultură

Mediul Drigalski: Fenomenul de invazie Mediul geloză – simplă: Fenomenul

a mediului; cultură lactozo - negativă de invazie a mediului
 Genul Proteus

Identificarea preliminară:
 pe mediile selective, colonii lactozo – (-)

 fenilalanindezaminază - (+)

 lizindecarboxilază - (-)

 producerea de indol de către P. vulgaris diferenţiază

speciile de Proteus chiar în etapa preliminară a
diagnosticului (P. mirabilis – indol (-), P. vulgaris –
indol (+)).
 Genul Proteus
Identificarea definitivă:
 identificarea biochimică prin setul lărgit de teste
biochimice
 tiparea serologică: schema propusă de Vinkle –
serovarurile de Proteus OX19, OX2, OXK pentru
înrudirile antigenice cu rickettsiile şi utilizarea lor ca
antigene în reacţia de aglutinare Weil – Felix în
serodiagnosticul unor rickettsioze de primoinfecţie.
 Genul Proteus
Rezistență intrinsecă (naturală) a
genului Proteus:
 Tetraciclină
Rezistotipia: 

Tigecyclină
Nitrofurantoin

 Spectre diferite de
Polimixină B
 Colistin
sensibilitate faţă de:
 β – lactamine
P. mirabilis: Sensibil la Ampicilină
 aminoglicozide P. vulgaris:
 fluoroquinolone. Rezistență intrinsecă:
Ampicilină, Cefalosporine de gen. I,
Cefalosporine de gen. a-IIa
 Genul Providencia
 absenţa caracterului migrator pe mediile
simple gelozate
 fenilalanindezaminază – (+)
 lactozo – (-)
 β – galactozidază – (-)
 lizindecarboxilază (-)
 scindează malonatul
 cresc pe medii cu citrat (Simmons)
 Genul Providencia
Taxonomie:
6 specii, dintre care 4 au fost izolate din prelevate
umane.
Importanţa în patologie:
 P. rettgeri, P. stuartii – infecţii urinare şi
extraintestinale, îndeosebi nosocomiale
 P. alcalifaciens – rareori izolată la om – implicată
în izbucniri epidemice (TIA) sau cazuri
sporadice de diaree acută
 Genul Providencia

Rezistență intrinsecă (naturală) la genul

Providencia:
 Ampicilină
 Amoxicilină + acid clavulanic
 Cefalosprine de gen. I
 Tetraciclină
 Tigecyclină
 Nitrofurantoin
 Polimixină B
 Colistin
 Genul Morganella
 enterobacterii mobile
 fenilalanindezaminază - (+)
 urează – (+)
 ornitindecarboxilază – (+)
 indol – (+)
 nu produc β – galactozidază
 nu produc H2S
 nu cresc pe medii cu citrat
(Simmons)
 Genul Morganella

Taxonomic:
Specia Proteus morganii a fost reconsiderată ca gen
aparte, pe baza analizelor genetice de hibridare a
ADN – ului.
Importanţa în patologie:
 agent etiologic al unor infecţii urinare postoperatorii

 mai rar, a fost menţionată în infecţii generalizate

 Genul Morganella

Rezistență intrinsecă
Rezistotipie: (naturală) la genul
Morganella:
 sensibilitatea frecventă a  Ampicilină
 Amoxicilină + acid
M. morganii la tetracicline, clavulanic
 Cefalosprine de gen. I
care pot fi utilizate ca  Cefalosporine de gen. a-IIa
 Tigecyclină
markeri intraspecifici sau  Nitrofurantoin
 Polimixină B
intergenetici.  Colistin
Bacilii Gram - negativi
nefermentativi
 Bacilii Gram negativi nefermentativi

Pseudomonadele:
 bacili Gram – (-) nesporulaţi, drepţi
sau uşor încurbaţi
 mobili (unul sau mai mulţi flageli
polari)
Bacilii Gram negativi nefermentativi

 nepretenţioase nutritiv
 strict aerobe
 au metabolism oxidativ, niciodată
fermentativ
 numai respiraţia nitriţilor permite
creştere anaerobă
 zaharolitici
 catalazo – (+)
 oxidazo – (+)
 reduc nitraţii fie la nitriţi, fie la N2
gazos
 Bacilii Gram - negativi nefermentativi

 Familia Pseudomonadaceae
 Genul Pseudomonas
 Specii fluorescente: P. aeruginosa, P. putida, P. fluorescens
 Specii non – fluorescente: P. alcaligenes, P.
pseudoalcaligenes
 Bacilii Gram - negativi nefermentativi

 Habitat:
 ape de suprafaţă,
 sol umed
 microbiota indigenă a omului
 bine reprezentate în fondul microbian de spital: apa
distilată, soluţii saline, soluţii de coloranţi, soluţii
antiseptice şi dezinfectante, soluţii pentru irigaţii,
medicamente, soluţii perfuzabile, sânge pentru
transfuzii, coliruri, instrumentar, instalaţii tehnico –
sanitare, plante ornamentale, vaze cu flori etc.
 Bacilii Gram - negativi nefermentativi

 Pseudomonas aeruginosa – ocupă I-ul loc între

pseudomonade sub raportul frecvenţei izolărilor
în laboratorul clinic, al varietăţii, morbidităţii şi
mortalităţii infecţiilor determinate.
 Bacilii Gram negativi - nefermentativi

 P. aeruginosa determină:
 Infecţii ale plăgilor şi
arsurilor
 Bacteriemie
 Septicemie
 Infecţii I.V.
 Peritonite
 Infecţii bronho –
pulmonare
 Infecţii otice
 Meningite
 Infecţii oculare
 Osteomielite
 Infecţii urinare
 Bacilii Gram - negativi nefermentativi

 Medii de cultură neselective:

 Geloza – sânge
 Geloza – chocolat
 Medii selective pentru bacilii Gram - negativi:
 Agar Mac Conkey
 Mediul Levine
 Mediul Istrati – Meitert
 Medii selective pentru Pseudomonas spp.:
 Agar baza Pseudomonas cu Cetrimid, Irgasan
 Bacilii Gram - negativi nefermentativi

 P. aeruginosa:
 colonii mari, 2 – 3 mm. Ø, rotunde, cu
centrul bombat, margini neregulate si
tendinta invazivă (aspect de “ou prăjit”),
suprafaţa granulară, consistenţa untoasă
 cultura cu suprafaţa iridiscentă cu luciu
metalic şi plaje de autoliză
 cultura degajă aromă pătrunzătoare
particulară asemănătoare florilor de iasomie.
 pe medii lichide: suspensii omogene
 Bacilii Gram - negativi nefermentativi

 produce pigmenţi difuzibili

fluorescenţi: pioverdină
 piocianina
 pioverdina

 piorubrina
piorubrină
 piomelanina

 alcalinizarea coloanei şi
pantei de TSI (mediul
rămâne inert).
TSI
 Pseudomonas aeruginosa – caractere de
cultură

Mediul Agar Columbia cu 5% Mediul Brillance

Mediul Geloză – simplă: sânge de berbec: colonii cu UTI Agar:
produce un pigment verzui hemoliză completă, produce un colonii R, contur
– pioverdină – care pigment verzui – pioverdină – care neregulat, aspect
difuzează în mediu difuzează în mediu de “ou prăjit”
Pseudomonas aeruginosa – caractere de
cultură

Mediul Agar Columbia cu 5% Mediul Levine: colonii Mediul selectiv pentru

sânge de berbec: colonii de tip R, aspect de bacilii Gram – negativi
nehemolitice, de tip R, cu “ou prăjit” producători de ESBL
aspect cerat al culturii
 Pseudomonas aeruginosa

Rezistență intrinsecă (naturală) la Pseudomonas aeruginosa:

 Ampicilină
 Amoxicilină
 Ampicilină + sulbactam
 Amoxicilină + acid clavulanic
 Cefalosprine de gen. I
 Cefalosporine de gen. a-IIa
 Cefalosporine de gen. a-IIIa: Cefotaxim, Ceftriaxonă
 Ertapenem
 Tetraciclină
 Tigecyclină
 Trimethoprim
 Trimethoprim + Sulphamethoxazol
 Cloramfenicol
 Tema Studenți

 Căutați în PubMed articole referitoare la

implicaţiile enterobacteriilor în producerea
infecțiilor umane (prezentări de caz).