CURS 3 Microbiologie clinică

Şef lucrări Dr. Liliana Dragomirescu

 Etiologie
 Epidemiologie
Flora normală a
organismului
 Microorg. nepatogene: trăiesc în mediul
înconjurător şi nu găsesc condiţii prielnice de
dezvoltare în gazda umană
1. flora condiţionat patogenă (provine din flora
normală)
2. flora accidental patogenă (provine din flora
comensală)
1 +2 = flora oportunistă
 Microorg. patogene: produc întotdeauna îmbolnăviri
 Bacteriile după sediul infecţiei
Cavitate bucala Piele şi ţesut
Sistem osteoarticular
Peptococcus subcutanat
S.aureus
Peptosptreptococcus S. aureus
S.epidermidis
Actinomyces Str.pyogenes
Streptococi
Abdomen S.epidermidis
N.gonorrhoeae
E.coli, Proteus Pasteurella
Bacili gram negativi
Klebsiella Tract urinar
E.coli, Proteus Tract respirator
Enterococcus superior
Bacteroides sp. Klebsiella
Enterococcus S.pneumoniae
Tract respirator H.influenze
S.saprophyticus
inferior Moraxella catharrhalis
Tract respirator
Infecţii comunitare Meningite
Str.pyogenes
inferior
S.pneumoniae Streptococcus
Infecţii nosocomiale
H.influenzae pneumoniae
K.pneumoniae
K.pneumoniae Neisseria meningitidis
Pseudomonas
Legionella Haemophilus influenzae
aeruginosa
pneumophyla Streptococ de grup B
Enterobacter sp.
Mycoplasma, Escherichia coli
Serratia
Chlamydia Listeria
S.aureus
 ASOCIAŢII SIMBIOTICE
Comensalism: un
microorganism are nevoie
de altul fără ca fenomenul
să fie valabil şi invers
Mutualism: asocierea a
două specii care se
favorizează reciproc
Parazitism: folosirea unei
specii de către o altă
specie ca habitat
 Beneficiile bacteriilor comensale asupra
gazdei:
- previn colonizarea cu specii patogene (flora
intestinală)
- producerea unor metaboliţi utilizaţi de gazdă
(bacterii şi paraziţi în bolul alimentar din
stomac)
 Mutualism (aciditatea produsă de bacilii
lactici→dezvoltarea levurilor care consumă la
rândul lor acidul lactic)
 Parazitism (virusurile)
 Microorganisme cu mecanisme specifice de ataşare sau
penetrarea suprafeţei corpului la gazda normal sănătoasă
(virusuri şi câteva bacterii)
 Microorganisme introduse în organismul gazdei, normal
sănătos, prin artropode (malaria, pesta, tifosul, febra
galbenă)
 Microorganisme introduse în organismul gazdei normal
sănătos prin plăgi cutanale sau muşcătura unui animal
(gangrena gazoasă, rabia, Pasteurella multocida)
 Microorganisme capabile să infecteze gazda normal
sănătoasă doar când barierele naturale sau sistemul de
apărare sunt slăbite (arsuri, catetere, ITU consecutiv
sondei uretrale, pneumonia bacteriană consecutiv
virozelor respiratorii, etc.)
 Pătrunderea în organismul gazdă
- receptori moleculari:
•suprafaţa organismului (virusuri, bacterii)
•în ţesuturi (unele virusuri)
•CD4 pentru HIV
•C3d (receptor CR2) pt. v. Epstein-Barr
 Părăsirea organismului gazdă:
- secreţii şi excreţii
- sânge ( artropod)
Flora normală a pielii Calea de pătrundere - pielea

- Pielea este populată de multe

specii bacteriene;
- Densitatea acestora este mai mare
în zonele umede: axila, zona
perineală, zonele interdigitale şi
scalpul.
- Specia cel mai des întâlnită:
Staphylococcus epidermidis ( 90%
din flora cutanată aerobă)
- În regiunile umede: S. aureus.,
bacili difterimorfi,
Propionibacterium acnes.
- La 20% din populaţie se izolează
de pe piele Clostridium
perfringens.
- În mod pasager, se evidenţiază în
patul periunghial şi pe scalp
Candida spp.
 Pătrunderea microorganismelor
prin piele se face la nivelul:
- folicullori piloşi
- glandelor sebacee
- glandelor sudoripare
- canalelor galactofore
 La nivel tegumentar
microorganismele sunt inactivate
de:
- acizi graşi (pH – 5,5)
- substanţe secretate de glandele
sebacee
- peptide produse de
keratinocite care protejează
împotriva streptococilor grup A
- substanţe secretate de flora
normală
Flora normală a tractului respirator
TRANSMITEREA AEROGENĂ
Speciile tractului respirator
sunt, în general, streptococi,
stafilococi, bacili difterimorfi,
coci gram-negativi şi mai rar
fungi.
Unele dintre aceste specii:
S.aureus, Streptococcus
pneumoniae, Neisseria
meningitidis, Candida spp.,
sunt condiţionat patogene.
Flora faringiană: streptococi
viridans şi ocazional de
streptococi beta-hemolitici Tractul respirator inferior este steril, dar s-a
(specie patogenă), la care se izolat din plămânul persoanelor sănătoase
adaugă difterimorfi, neisserii Pneumocistis carinii.
hemolitice, stafilococi etc. Placa dentară conţine specii de streptococi
viridans (Streptococcus mutans). În cavitatea
bucală pot coexista şi protozoare, ca, de
exemplu, Trichomonas tenax.
 Aerul conţine
particole de praf, fum,
microorganisme.

La nivelul CRS si CRI

există mecanisme
eficiente de curăţire.

Mecanisme de apărare la nivelul CRS şi CRI:

- mişcarea cililor vibratili de la suprafaţa mucoasei ( B. pertussis inhibă
mişcarea cililor)
- mucusul
- macrofagele
 Flora normală a tractului digestiv
Stomacul conţine
ocazional floră bacteriană
acidotolerantă (unii
lactobacili şi streptococi)
datorită acidităţii gastrice.
Frecvent se izolează de
pe mucoasa gastrică
Helicobacter pylori, care
constituie cauza unor
gastrite şi a ulcerului
duodenal.
Partea incipientă a
intestinului subţire conţine
un număr redus de microbi,  Intestinul gros este cea mai populată zonă cu
care creşte vertiginos spre microbi a organismului:
Genul Bacteroides (90% din flora anaerobă),
ileon unde se găsesc
 enterobacterii care sunt facultativ anaerobe,
streptococi, lactobacili,
 Entamoeba coli (protozoare nepatogene)
enterobacterii, Bacteroides
spp..
 Flora normală a tractului genito-urinar

Uretra anterioară este populată, la ambele sexe, cu floră

asemănătoare celei de pe piele: S. epidermidis,
Enterococcus faecalis, difterimorfi etc.
Flora vaginală variază în funcţie de vârstă:
- până la pubertate flora vaginală conţine specii
prezente pe piele,
- după pubertate, până la menopauză vaginul este
populat cu o varietate foarte mare de bacterii,
predominante fiind Lactobacillus spp.(bacili Döderlein).
Dintre speciile prezente menţionăm: stafilococi
coagulazo-negativi, streptococi (mai ales din grupul B),
enterococi, Gardnerella vaginalis, micoplasme, etc.
Ocazional pot fi prezente şi Candida spp.
 Apărarea la nivel vaginal:
- vaginul nu posedă mecanisme specifice de apărare
- glicogenul secretat, datorită statusului hormonal
→lactobacilii care colonizează la acest nivel,
metabolizează glicogenul →acid →pH~5 şi inhibă
colonizarea altor specii
- flora normală vaginală, care colonizează la acest nivel
datorită:
- unor mecanisme de ataşare specifice
- existenţa unor leziuni locale care favorizează
pătrunderea (papilomav., Treponema spp.)
 Apărarea la nivel uretral:
- fluxul urinar regulat - principalul factor de apărare
locală,
- mucusul;
- abilitatea de a genera un răspuns inflamator →cu
producerea de celule şi anticorpi
Transmiterea prin urină
 Mecanisme de invazie la
nivelul tractului urinar:
- tractul urinar este
invadat frecvent din exterior
prin uretră
- aderarea la uroepiteliu
(Escherichia coli)
- penetrarea urinii prin
epiteliul tubular
(papilomavirus)
 Mecanisme de apărare la
nivelul tractului urinar:
- fluxul urinar la nivelul
tractului urinar
Transmiterea prin salivă
- saliva – vehicul pentru
microorganisme
- streptococi şi BK sunt
vehiculaţi din CRS în CRI
- unele virusuri infectează
glandele salivare si ulterior
sunt transmise prin salivă
- paramixovirus, v. herpes,
citomegalov., herpes tip 6,
v. Epstein-Barr, sunt
transmise prin salivă
- saliva unor animale poate fi
sursa unor infecţii
Transmiterea transplacentară
Transmiterea verticală
Transmiterea prin lapte

•microorganismele sunt rar

transmise prin laptele
uman: HIV,
citomegalovirus;
•laptele de vacă, capră şi
oaie poate fi o importantă
sursă de infecţie;
 TRANSMITEREA PRIN NEVERTEBRATE

- moluştele şi crustaceele sunt asociate cu toxiinfecţiile alimentare şi

gastroenteritele
- melcii sunt gazde pentru Schistosome; devin infecţioşi prin larvele
eliberate din ouăle eliminate, în apă, odată cu urina sau fecalele umane
TRANSMITEREA PRIN
VERTEBRATE

ZOONOZE = infecţii transmise

prin animale infectate
- direct (prin contact sau
alimente)
-indirect (prin vectori
nevertebraţi)
Căile de transmitere:
- aerogenă
- contact direct
- muşcătură
- apa şi alimentele
contaminate
- ingestia alimentelor
Infecţiile transmise de animalele domestice au loc prin: contact, muşcătură,
zgâriere, vectori şi contaminarea cu fecale
- Infecţii majore transmise:
TOXOCARIOZA de la câine
TOXOPLASMOZA de la pisici
-oamenii pot dezvolta chistul hidatic (ouă de viermi laţi eliminate prin fecale de
câini)
- specii de păsări transmit prin aerosoli Chlamydia psittaci
-animale exotice (reptile, păsări, mamifere, etc.) pot transmite infecţii zoonotice
  
Salmonella sp. Virusuri virusuri
 Chimioterapice antiinfecţioase

Antibacteriene
Antivirale
Antifungice
Antiprotozoare
Antihelmintice
CHIMIOTERAPICE ANTIBACTERIENE

Antibiotice - produşi naturali ai fungilor, şi ai

bacteriilor (actinomycete)
Chimioterapice: compuşi sintetici

Acţiune:

•Bactericidă - distruge microorganismele

•Bacteriostatică – opreşte multiplicarea bacteriilor (este
mai puţin eficientă la gazde immunocompromise)

Acţiunea depinde de doză

 1. Inhibitori ai sintezei peretelui celular

1. Beta-lactaminele (peniciline, cefalosporine)

Peniciline naturale şi semisintetice
Carbapeneme: Imipenem, Meropenem, Ertapenem
Cefalosporine: I, a II-a , a III-a, a IV-a generatie
Monobactami: Aztreonam
2. Glycopeptidele (vancomycina, teicoplanina)
3. Cycloserina
4. Bacitracina
5. Fosfomicina
 Antibiotice beta-lactamice
Peniciline
Cephalosporine
Carbapeneme
Monobactami
Cephamycine (Cefoxitin)
Inhibitori ai beta-lactamazelor
•Acidul clavulanic :
- utilizat cu amoxicilină (Augmentin®)
- utilizat cu ticarcilină (Timentin®)
•Sulbactam:
- utilizat cu ampicilină (Unasyn)
•Tazobactam
- utilizat cu piperacilină (Tazocin®)
 Cefalosporine
Generaţia Spectrul de acţiune

1 spectru larg, asemãnãtor aminopenicilinelor, activ mai ales

Cefalotin pe coci gram pozitivi (S. aureus, );

2 active asupra unor bacili gr.neg. din familia

Cefamandol Enterobacteriaceae, genul Haemophilus, anaerobi mai puţin
Cefuroxim active faţa de cocii gram pozitivi

3 spectru foarte larg cu activitate foarte bunã asupra baciilor

Cefotaxim gram negativi, inlusiv Pseudomonas aeruginosa; puţin
Ceftriaxona active aupra cocilor gram pozitivi

4 Spectru foarte larg, antibiotic de rezervă, active pe bgn

Cefepim Pseudomonas şi pe cocii gram pozitivi (S.aureus)
 Carbapeneme

–Imipenem [Primaxim]

–Meropenem [Merrem IV]

•Cel mai larg spectru de acţiune indicat

in infecţii mixte
•Administrare parenterală
 Toxicitatea beta-lactaminelor

netoxice în general, dar în doze ce depăşesc

zeci de milioane de unităţi: febră, diaree,
vasculită, depresie medulară, colită
pseudomembranoasă, neurotoxicitate
 alergizante, mai ales penicilinele

0.7% - 10% din alergiile la antibiotice

Şoc anafilactic 0.004% - 0.04%
Moarte: 0.001% (1/100000)
Efecte secundare ale beta-
lactaminelor

Rash cutanat
 Rezistenţa bacteriilor la beta-lactamine

•secreţia de beta-lactamaze (penicilinaza,

cefalosporinaze) codificate plasmidic (BLSE) dar şi
cromozomial
•Modificarea ţintei: MRSA
 2. Inhibitori ai sintezelor proteice

•Aminoglicozide
•Macrolide
•Tetracicline
•Cloramfenicol
•Acidul fusidic
 Aminoglicozide
•Spectru larg, active mai ales pe
bacili gram negativi
Gentamicina
•Mijloace majore de tratament al
Amikacina
septicemiilor Netilmicina
•Lipoinsolubile deci nu se absorb Streptomicina
pe cale digestivă
•Oto şi nefrotoxice – obligatorie
monitorizarea nivelurilor serice
Spectinomicina

Administrare unică în tratamentul uretritei gonococice

Spectru de acţiune – îngust - Neisseria gonorrhoeae
rezistentă la penicilină
Rezistenţă – rară la Neisseria gonorrhoeae
 Macrolide
Eritromicină
Azitromicină
Claritromicina
Spectru cuprinde

•Patogeni respiratori: coci gram pozitivi (stafilococi,

streptococi), Legionella sp., mycoplasme, Haemophilus,
Bordetella pertussis,
•bacterii cu habitat intracelular (chlamydii, rickettsii),
•Campylobacter, Helicobacter, Borrelia burgdorferi,
•Neisseria, Treponema pallidum & alţi patogeni genitali
•Azitromicina foarte activă pe Chlamydia trachomatis
 Tetracicline
Proprietăţi generale

Spectru
•bacteriile comune Gram (+) & (-),
•chlamydii, rickettsii, coxiella,
•spirochete,
•unele mycobacterii,
•E histolytica, & plasmodii.

Absorbţia pe cale digestivă este influenţată de

alimente (mai ales lactate)
 3. Inhibitorii sintezei acizilor nucleici

•Inhibiţia sintezei precursorilor

Sulfonamide
Trimetoprim
•Inhibitori ai replicării ADN
Quinolone
•Inhibitori ai ARN polimerazei
Rifampicin
 Sulfonamide – proprietăţi
generale

Spectru larg
•Utilizarea restrânsă datorată rezistenţei
•Multiple interacţiuni cu alte medicamente datorată
legării de proteinele plasmatice
•Utilizate mai ales în infecţii urinare
•Indicate în tratamentul leprei (Dapsona)
Quinolonele (ciprofloxacin, ofloxacin, norfloxacin,
moxifloxacin, levofloxacin - fluoroquinolone) sunt o
familie mare de agenţi sintetici care afeactează ADN
giraza, necesară suprahelicării ADN bacterian şi fără
de care bacteria nu este capabilă să-şi împacheteze
ADN

Spectru larg: coci gram pozitivi (S. aureus, MRSA),

bacili gram negativi (enterobacterii, Pseudomonas spp.)
 Niveluri de rezistenţă
antibacteriană

•Parţială ( nivel scăzut sau intermediar) - poate fi

evitat prin creşterea dozei de antibiotice sau prin
combinarea cu un alt antibiotic
•Completă
Cum este favorizată diseminarea
rezistenţei la antibiotice?
•Utilizarea unui antibiotic la care tulpinile unei
populaţii sunt sensibile –vor selecta tulpinile rezistente
care se vor înmulţi compensator şi vor înlocui
populaţia sensibilă
•Cauza rezistenţei crescute la antibiotice este utilizarea
incorectă antibioticelor
•Administrarea antibioticelor fără reţetă
•Tratament greşit, indicaţii greşite
 Controlul diseminării rezistenţei

•Supravegherea terapiei cu antibiotice

•Supravegherea fenotipurilor de rezistenţă

circulante într-o anumită zonă
 CHIMIOTERAPICE ANTIVIRALE

•Inhibitori ai iniţierii virale:

- AMANTADINA, RIMANTADINA: v. gripal A
•Inhibitori ai sintezei acizilor nucleici:
- VIDARABINA: herpes, poxvirus
- ACYCLOVIR (ZOVIRAX): herpes, varicela-
zoster
- GANCYCLOVIR: CMV, HIV, VHS rezistent la
Acyclovir
- FAMCYCLOVIR: varicela-zoster
- IDOXIURIDIN: sol. oftalmice în keratita
herpetică
•Inhibitori ai ARNm:
- METISAZONA: profilaxia variolei

•Inhibitori ai polimerazelor virale:

- FOSCARNET: inf. herpetice în SIDA

•Inhibitori ai reverstranscriptazei:
- ZIDOVUDINE (RETROVIR): SIDA
- DIDANOZINA: HIV

•Inhibitori ai proteazei:
- RITONAVIR: retrovirusuri

•Inhibitori ai neuraminidazei:
- ZANAMIVIR: v. gripal A şi B
 Principalele antifungice utilizate în practica
medicală

A. Alilamine

1.Naftilina (topic)

2. Terbinafina (oral, topic- cremă)-Lamisil

• inhibă sinteza de ergosterol esenţială membranei celulare,

tulburări ale permeabilităţii celulare;
• resorbţie în proporţie de 70-80%, metabolizare hepatică; se
menţine în piele şi în unghii;
• Spectru de acţiune: levuri, dermatofiţi şi unele mucegaiuri
Indicaţii:
•micoze ale pielii şi unghiilor produse de dermatofiţi;
•preparatele topice pot fi utilizate în candidozele cutanate
şi în pityriazis versicolor.

Efecte adverse:
•tulburări gastro-intestinale,
• erupţii cutanate şi urticarie;
•ocazional pierderea reversibilă a gustului;
• rare cazuri de hepatită.
B. Antimetaboliţi

Singurul agent antifungic care acţionează ca un adevărat

antimetabolit este 5-fluorocytosine (flucytosine; 5-FC)

Flucytosine (oral)-Ancobon

Mecanism de acţiune: Inhibiţia sintezei ADN şi ARN

Spectru de acţiune: Candida spp, Cryptococcus
neoformans, Saccharomyces cerevisiae.
Efectele secundare majore ale flucytosinei:
•mielosupresie,
•intoleranţă gastrointestinală şi hepatotoxicitate.

Flucytosine este excretată renal.

 C. Imidazoli (derivaţi azolici)

1. Miconazol, clotrimazol, econazol, tioconazol,

ketoconazol (topice- aplicaţii locale)

•Mecanism de acţiune:Inhibă sinteza de ergosterol

esenţială membranei celulare, tulburări ale permeabilităţii
membranare
•Spectru de acţiune: levuri, dermatofiţi, mucegaiuri
•Indicaţii: micoze cutanate şi vaginale; onicomicoze şi
candidoze bucale
•Efecte adverse: iritaţii locale sub formă de arsură şi
prurit
2. Ketoconazol (oral-comprimate)-Nizoral

•Spectru de acţiune: levuri, dermatofiţi, mucegaiuri

•Indicaţii: micoze cutanate şi ale firului de păr; candidoze
bucale şi vaginale.
•Interacţiuni: anticoagulante, metilprednisolon,
rifampicină, izoniazidă, alcool.
•Efecte adverse: greţuri, vărsături, cefalee, vertij, în caz
de tratament prelungit şi în doze mari produce
ginecomastie şi oligospermie.
 D. Triazoli (derivaţi azolici)

1. Fluconazol (oral, IV)-Diflucan

•Farmacocinetică: Resorbţie practic completă; penetrare bună

la nivelul SNC, metabolizare redusă şi eliminare renală.
•Spectru de acţiune: levuri, dermatofiţi, mucegaiuri
•Indicaţii: candidoze bucale, esofagiene şi vaginale; micoze
cutanate
•Interacţiuni: cu anticoagulante, diuretice tiazidice,
antidiabetice orale, rifampicină.
•Efecte adverse: tulburări gastro-intestinale, cefalee; rareori
hepatită, trombocitopenie
 2. Itraconazol (oral-capsule, IV)-Sporanox

•Farmacocinetică: resorbţie variabilă în funcţie de pH-

ul gastric; metabolizare hepatică; se menţine în piele
mai multe săptămâni şi în unghii 6 luni.
•Spectru de acţiune: levuri, dermatofiţi, mucegaiuri
•Indicaţii: candidoze bucale, esofagiene şi vaginale;
micoze cutanate , onicomicoze
•Interacţiuni: anticoagulante orale, digoxin.
•Efecte adverse: tulburări gastro-intestinale, cefalee,
vertij, prurit; în doze de peste 600 mg/zi produce
hipokaliemie, edeme şi hipertensiune; reacţii
hepatotoxice rare.
3. Voriconazolul-Vfend este un triazol nou cu spectru larg
care este disponibil atât sub formă de administrare orală cât şi
intravenoasă(oral, IV)

•Mecanism de acţiune:
La fel ca imidazolii, dar o legare de ţintă mult mai specifică

•Farmacocinetică: resorbţie variabilă în funcţie de pH-ul

gastric; metabolizare hepatică

•Spectru de acţiune: spectru de acţiune foarte larg,

• Candida spp,
•Cryptococcus neoformans,
•Trichosporon spp,
•Fusarium spp, şi alte mucegaiuri.
 •Indicaţii:
•tratamentul primar al aspergilozei invazive
•tratamentull infecţiilor produse de Fusarium spp. la pacienţii
intoleranţi la alţi agenţi antifungici, sau la pacienţi cu infecţii
refractare la alţi agenţi antifungici.
•ca şi ceilalţi triazoli, voriconazolul este în general bine tolerat

•Efecte adverse:
• perturbarea reversibilă a vederii, care apare la aproximativ 30%
dintre pacienţi, dar este tranzitorie şi rareori impune întreruperea
tratamentului.
•erupţii cutanate (<10%).

Alţi triazoli:
•Ravuconazol (oral, IV),
•Posaconazol (oral, IV)-în studiu
 E. Echinocandine –o nouă clasă de
lipopeptide semisintetice

•Caspofungin (IV)-Cancidas
•Anidulafungin (IV)
•Micafungin( IV)

Echinocandinele diseminează în cantităţi mari în toate organele

principale, inclusiv creier, deşi concentraţiile în LCR sunt
scăzute.
Metabolizarea are loc în ficat, iar metaboliţii inactivi sunt
excretaţi în urină şi fecale.
În prezent, doar caspofunginul are licenţă pentru uz în
tratament.
Indicaţii clinice:
• terapia primară a candidozelor invazive, inclusiv candidemia,
•tratamentul pacienţilor cu aspergiloză refractară (sau pacienţi
intoleranţi) la alte antifungice.
•active faţă de tulpinile de Candida spp. rezistente la
fluconazol.

Efecte adverse:
•creşterea transaminazelor hepatice,
•disconfort gastrointestinal,
•migrene.
 F. Poliene

Nystatin (gel, suspensie, ovule)

Amfotericina B (IV., topic)-Fungizone

•Spectru de acţiune: Candida spp.

•Indicaţii: candidoze bucale, gastro-intestinale şi vaginale
•Efecte adverse: greţuri, diaree
 G. Morfoline

Amorolfina (cremă, lac de unghii)

•Farmacocinetică: 8-10% din creme se resorb pe cale

cutanată

•Spectru de acţiune: levuri, dermatofiţi, mucegaiuri

•Indicaţii: micoze cutanate şi onicomicoze

•Efecte adverse: iritaţii tegumentare

H.Griseofulvina (oral-comprimate)-Fulvicin,
Grifulvin

•Farmacocinetică: resorbţie variabilă (27-72%),

metabolizare hepatică.

•Spectru de acţiune: doar pe dermatofiţi

•Indicaţii: micoze ale pielii, micoze ale părului,

onicomicoze.

•Interacţiuni: barbiturice, contraceptive orale, alcool.

•Efecte adverse: cefalee, tulburări gastro-intestinale,

erupţii cutanate, hepatotoxicitate.
 Agenţi antifungici în studiu

În prezent, există diferiţi agenţi antifungici în studiu

-o formă liposomală a nystatinului,
-noi agenţi triazolici (posaconazol şi ravuconazol)
-echinocandine (anidulafungin şi micafungin),etc.

Se cunoaşte că :
-agenţii noi ai clasei respective au toxicitate mai mică
- interacţiuni medicamentoase mai puţine,
 PREPARATE ANTIPARAZITARE

•Leishmanioză:
- Stibogluconat de Na (Pentostan,
Stibantin)
- Glucantim
- Pentamidină (Lomidin)
•Tripanosomiază:
- Suramină sodică
- Pentamidină
- Melarsoprel
•Tricomoniază:
- Metronidazol (4x1cp/zi 7 zile)
- Tinidazol (Fasigin)
Local:- Tricomicon (ovule)- ziua 1-3: 2ovule/zi
- ziua 4-9,
1ovul/zi
- Fenticonazol: 1ovul/zi dz unică
- spălături locale cu sol. Cloramină B

•Giardioză=Lambliază:
- Metronidazol: ziua 1,3,5,7,9: adulţi
3X1cp/zi + Mepacrim (ziua 2,4,6,8,10) + Stamicin 10
zile
- Furazolidon
•Balantidioză:
- Metronidazol 5zile
- Tetraciclină: 10 zile
- Difetarson: 10 zile

•Toxoplasmoză:
- Pirimetamină+ Sulfadiazină
- Spiramicină(Rovamicină) la gravide
- Azitromicină
Asociat: antiinflamatoare, acid folic, vit. B6, B12,
preparate cu Fe.
•Malarie:
- Chinină, Clorochină, Pirimetamină,
Mepacrină

•Fascioloză:
- Bithionol, Praziquantel,
Dehidroemetină

•Opistorcoză:
- Praziquantel, Dehidroemetină,
Mebendazol, Albendazol
•Tenioze: Niclosamid, Praziquantel, Mepacrină
În Cisticercoză: Praziquantel, Albendazol
În hidatidoză: Mebendazol, Albendazol

•Ascarioză: Albendazol, Mebendazol, Levamisol,

Pyrantel, Adipat de piperazină

•Oxiuroză: Albendazol, Mebendazol, Pyrantel,

Adipat de piperazină

•Trichineloză: Mebendazol, Thiabendazol +

corticoterapie
•Scabie: ung. cu sulf precipitat, sau Lindanest (ung),
Permethrin-cremă, Tiabendazol

•Pediculoză: loţiune/cremă cu ac. Izopropilic ce conţine

DDT, pudră cu DDT, pomadă cu xilol, Lindan 0,2% în
ulei de păr.

•Pentru alte artropode: se recomandă măsuri de

dezinsecţie şi deratizare
 Profilaxia specifică a infecţiilor
Imunizarea artificială :
activă şi pasivă

Imunizarea prin vaccinare

VACCIN = preparat antigenic obţinut dintr-un

agent patogen, capabil să inducă la un subiect
receptiv un răspuns imun artificial, protector faţă de
agresiunea microbiană
 În raport cu modul de preparare şi natura
componentelor antigenice, vaccinurile se pot clasifica
în:
•Vaccinuri corpusculare preparate din agenţi
patogeni vii atenuaţi:
-poliomielitic (Sabin), rujeolic, rubeolic,
urlian, hepatitic A, gripal, etc.
- Mycobacterium tuberculosis,
Salmonella typhi, Shigella, Vibrio cholerae

•Vaccinuri corpusculare preparate din agenţi

patogeni omoraţi sau inactivaţi:
- poliomielită, gripă,
- holeră, febra tifoidă, pestă
•Vaccinuri preparate din:
• componente microbiene purificate
(produse ale metabolismului microbian):
- rabic, gripal, poliomielitic (Salk)
- Salmonella typhi, Vibrio
cholerae, Bordetella pertusis
• fracţiuni sau subunităţi structurale
(PZ, subunităţi antigenice)

•Vaccinuri sintetice

•Vaccinuri clonate obţinute cu ADN-recombinat:

hepatita B
 Indicaţii şi contraindicaţiile vaccinurilor

•Calea de administrare a vaccinurilor: parenteral

•Complicaţiile vaccinării:
•boala infecţioasă( vacc. la persoane cu
defict imun)
•accidente alergice

•Contraindicaţiile vaccinării:
•temporare: sarcina, boli febrile acute
•pacienţi cu imunodeficienţă, cei
hipersensibilizaţi la antigenele vaccinante
 Imunoprofilaxia prin seruri terapeutice

SERURILE = produse biologice cu conţinut

bogat în anticorpi specifici faţă de unul sau mai
mulţi agenţi infecţioşi şi se folosesc pentru
blocarea infecţiei la subiecţii infectaţi cu agentul
patogen respectiv

Serurile conferă imunitate pasivă.

Imunitatea este de scurtă durată:

• 10 – 15 zile pt. serurile heterologe
• 20 –30 zile pt. serurile omologe
 Clasificarea serurilor după provenienţă:

•Seruri heterologe
• se obţin pe animale (cal, iepure, oaie)
hiperimunizate activ cu vaccinuri şi antitoxine (antrax,
botulism, tetanos, difterie, hepatita A, B, rujeola,
rubeola,oreion, rabie, poliomielită, herpes, etc.)

•Seruri omologe se obţin de la om:

- de la convalescenţi cu boli
infecţioase =seruri de convalescent
- de la persoane imunizate activ =
seruri hiperimune
• Se folosesc sub formă de
imunoglobuline (gamaglobuline)
Exemplu: imunoglobulina umană specifică
antitetanos
 Clasificarea serurilor după compoziţie:

•Seruri antibacteriene (ser antimeningococic)

•Seruri antitoxice (ser antidifteric, antitetanic,

antigangrenos, antibotulinic)

•Seruri mixte: antibacterian + antitoxic (ser

anticărbunos)
 Clasificarea serurilor după scop:

•Seruri administrate profilactic (seroprofilaxie)

• la copii contacţi cu un bolnav de
difterie se administrează preventiv ser imun
antidifteric. Pt. obţinera unei imunizări mai puternice
se adaugă vaccinarea cu anatoxină difterică

•Seruri administrate curativ