Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
BOLI INFECTIOASE
Chlamydial cervicitis
Mucopurulent
cervicitis due to
An eye with trachoma chlamydia showing
ectopy, edema, and
discharge
MICOPLASMELE
Au dimensiuni de aproximativ 150 nm:
organisme procariote gram negative,
acoperite de membrane
fără perete cellular le deosebeşte de bacterii,
rezistenţă faţă de antibioticele care acţionează asupra
peretelui (betalactamine).
Sunt sensibile la tetracicline şi macrolide.
Pot fi cultivate pe medii artificiale (agar îmbogăţit cu
ser de animal şi extract de drojdie de bere), coloniile
crescute având aspectul de „ouă ochiuri”; se
colorează cu Giemsa.
Au o mare răspândire în natură şi se deosebesc de:
virusuri - pot duce o existenţă independentă de alte cellule;
protoplaşti, sferoplaşti şi forme "L“ - sunt forme stabile
celulare fără perete celular.
MICOPLASMELE
Se reproduc prin fisiune binară sau plecând de la
o particulă sferică = corp elementar, de la care
derivă unul sau mai multe filamente care se
fragmentează dând naştere unui lanţ de
elemente cocoide, care prin dezintegrare
formează noi câmpuri elementare.
La om determină:
Mycoplasma pneumoniae → pneumonia atipică
primară,
Mycoplasma hominis (genitalium) → salpingite şi
infecţii postpartum,
Ureaplasma urealyticum → asociată infecţiilor
genitale, urinare şi chiar posibil, litiazei renale.
RICKETSIILE
Sunt cocobacili pleomorfi (bacilari, sferoidali sau în
formă de halteră), cu dimensiuni cuprinse între
300-1000 nm şi structură apropiată de cea a
bacteriilor prin:
prezenţa peretelui bacterian celular;
posedă enzime proprii;
posedă ribozomi;
se multiplică prin diviziune binară;
sunt sensibile la antibioticele cu spectru larg.
RICKETSIILE
Ele fac parte din familia Rickettsiaceae, cu trei
genuri:
1) Rickettsia – prowazekii - agentul etiologic al
tifosului exantematic şi Rickettsia - conorii, ce
determină febra butonoasă;
2) Coxiella - burneti, agentul etiologic al febrei Q,
având o rezistenţă prelungită în mediul
extracelular datorită unor forme celulare mici (faza
sporogenică);
3) Rochalimaea - quintana, agentul etiologic al
febrei „de tranşee”, ce a cuprins întreaga Europă în
timpul Primului Război mondial.
Rickettsia
Rickettsia conorii rickettsii
Vector - Dermacentor
Vector - Ripicephalus
variabilis
sanguineus
Febra patata a
Muntilor
Stancosi
Febra butonoasa
Rickettsia Coxiella burnettii
prowazekii
Vector: Pediculus
humanus inhalation of contaminated
barnyard dust,
contact with infected
uterine fluids, aborted
fetuses and placentas
Epidemic
typhus
BACTERIILE
Sunt organisme procariote unicelulare,
se multiplică prin diviziune binară,
dimensiuni cuprinse între 1-12 microni,
se observa cu microscopul obişnuit.
Structura lor cuprinde:
peretele celular, eventual capsula;
membrana citoplasmică şi regiunea periplasmică;
citoplasma cu ribozomi;
nucleotidele - regiunea nucleară;
mezozomi, incluzii, flageli sau pili, la unele dintre ele.
Sunt sensibile la marea majoritate a antibioticelor şi
chimioterapicelor şi se cultivă cu uşurinţă pe medii
artificiale acelulare.
Au o rezistenţă variabilă în mediul exterior.
BACTERIILE
Clasificarea lor cea mai uzitată se face după forma şi
afinitatea tinctorială în:
coci grampozitivi (streptococ, stafilococ, pneumococ);
coci gramnegativi (meningococ, gonococ);
bacili grampozitivi (difteric, cărbunos, tetanic, botulinic,
ai gangrenei gazoase)
bacili gramnegativi (salmonele, shigele, hemofili,
brucele, colibacili. pasteurele, proteus, klebsiele, piocianic,
etc);
bacili acidoalcoolorezistenţi – micobacterii (Koch,
Hansen, etc);
leptospire, spirochete şi treponeme (leptospiroză, febră
recurentă, sifilisul);
vibrioni, ce determină în principal holera.
Pot fi clasificate dupa
raspunsul lor la coloratii
gram-positive (blue-violet),
gram-negative (pink-red),
acid-fast bacteria,
Impetigo Bronchopneumo
nia
Lyme disease -
cutaneous
Leptospira
Treponema pallidum
Syphilitic
chancre
Secondary stage rash
on the palms of the
hands.
FUNGII
Sunt microorganisme pluricelulare eucariote;
identificate aproximativ 100. 000 de specii (100
implicate în patologia umană).
Habitatul lor natural este apa, solul şi resturile
organice.
Sunt aerobe obligatorii sau facultative.
Pot fi saprofite, patogene sau ambele.
Membrana celulară conţine ergosterol care se uneşte cu
antifungice (amfotericina B, nistatina, etc.).
Cei patogeni fac parte din grupul denumit „fungi
imperfecţi”, care produc numai spori asexuaţi.
Patogenitatea lor este datorată multiplicării lor locale
(în diverse organe), prin care declanşează leziuni
mecanice, necroze tisulare şi reacţii inflamatorii locale.
FUNGII
Pot fi:
Endogeni → fungi comensali saprofiţi (Candida,
Geotrichum sau Actinomyces, cu caractere foarte apropiate
de bacterii) şi
Exogeni → cuprinzând fungii din natură - sol, animale
(Histoplasma, Nocardia, Cryptococcus neoformans,
Coccidioides, Actynomices israeli, etc.).
Plasmodium Plasmodium
falciparum malariae
Plasmodiu
m Knowlesi
Leishmaniasis
Giardiasis
METAZOARELE
Sunt reprezentate în principal de viermi determinând
boli parazitare extrem de răspândite în natură.
Capabili de a se reproduce;
Mucoasa nazală
stafilococi albi şi aurii,
streptococi, corinebacterii, pneumococci;
variabile bacterii gramnegative.
celular;
sunt mai puţin toxice decât exotoxinele;
sunt polipeptide;
infecţia inaparentă;
infecţia latentă;
boala subclinică;
rabia,
amibiaza,
leishmanioza,
lepra,
HIV - SIDA
Perioadele succesive ale bolii infecţioase ciclice
sunt:
invazia, cu debutul bolii brusc, gradat sau
lent;
perioada de stare cu manifestările
esenţiale ale bolii (simptome, sindroame,
etc.);
perioada de declin;
perioada de convalescenţă.